Exercitarea autorităţii părinteşti

Sentinţă civilă 320 din 21.11.2018


Exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti, suplinirea acordului celuilalt părinte pentru ca minorul să  obţină paşaport şi să călătorească în străinătate; lipsa competenţei instanţei române.

Instituţie: Judecătoria Moldova Nouă.

Prin cererea înregistrată, reclamantul S.M.N. a chemat în judecată pe pârâta D.M, solicitând instanţei să dispună exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei S.J.N exclusiv de către acesta, să dispună suplinirea acordului pârâtei pentru ca minora să călătorească cu acesta în afara ţării şi suplinirea acordului pârâtei pentru emiterea paşaportului simplu pe numele minorei, cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul susţine că prin sentinţa civilă din 2017 s-a stabilit locuinţa minorei la domiciliul acestuia, însă, începând cu acea data, autoritatea părintească nu a mai fost exercitată în comun, pârâta refuzând să se implice în creşterea şi educarea minorei.

În susţinere, reclamantul învederează faptul că, împreună cu minora şi cu mama acestuia, s-a stabilit în Germania şi, ca urmare a refuzului pârâtei de a se implica în creşterea minorei, reclamantul îmtâmpină mari dificultăţi în luarea deciziilor cu privire la şcolarizarea minorei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, din relaţia de concubinaj a reclamantului S.M.N. si D.M.,  a rezultat minora S.J.N., născuta la 16.11.2012, conform certificatului de nastere ataşat la dosarul cauzei, înregistrat la T., sub nr. 5919/19.11.2012.

Reclamantul a solicitat instanţei să dispună exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei S.J.N.  in mod exclusiv de către el, suplinirea acordului pârâtei pentru ca minora să călătorească cu acesta, în vederea scoaterii minorei din ţară, precum şi suplinirea acordului pârâtei pentru emiterea paşaportului simplu pe numele minorei.

Arată că  a părăsit tara si este stabilit pe teritoriul Germaniei, unde locuieşte împreună cu mama si fiica sa.

Pentru toate capetele de cerere privind exercitarea răspunderii părinteşti:  exercitarea autorităţii părinteşti,  suplinire acord pârât pentru emitere paşaport si pentru a calatori in afara tarii, stabilirea competentei intra in domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 2201/2003.

Aşa cum s-a stabilit prin Hotararea CJUE, in cauza Gogova, C-215/15, acţiunea prin care unul dintre părinţi solicită instanţei să suplinească lipsa consimţământului celuilalt părinte pentru călătoria copilului lor în afara statului membru în care acesta are reşedinţa şi pentru eliberarea unui paşaport pe numele acestui copil intră în domeniul de aplicare material al Regulamentului nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti.

Potrivit disp. art. 8 alin.1 din Regulamentul 2201/2003- „ Instanţele judecătoreşti dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părinteşti privind un copil care are reşedinţa obişnuită în acest stat membru la momentul la care instanţa este sesizata”.

Potrivit Hotărârii A(C-523/07, EU:C:2009:225) pronunţată de CJUE in interpretarea noţiunii de ”reşedinţă obişnuită”, aceasta ”corespunde locului care exprima o anumita integrare a copilului într-un mediu social si familial”, iar criteriile in baza cărora instanţele naţionale o determina, sunt: durata, regularitatea,  condiţiile si motivele sejurului pe teritoriul unui stat membru si ale mutării familiei in acest stat, cetăţenia copilului, locul si condiţiile de şcolarizare, cunoştinţele lingvistice, raporturile familiale si sociale întreţinute de copil in statul respectiv.

Făcând aplicarea criteriilor menţionate, la speţa de fata, instanţa constata ca reclamantul  s-a mutat împreună cu minora in Germania, ceea ce atrage o legătură a copilului cu statul membru, unde tatăl are reşedinţa.

De altfel, din adresa din 20.12.2017 depusa de reclamant, privind înscrierea la grădiniţă a minorei, s-a certificat faptul ca aceasta are loc la grădiniţă, in Germania.

Fiind înscrisă la grădiniţă in Germania, Heining, in anul şcolar 2017-2018, înseamnă ca la data introducerii cererii de chemare in judecata, 24.04.2018, minora se afla la tata, in Germania.

De altfel, in declaraţia data la 02.01.2017, data de reclamant la Oficiul pentru copii, tineret si familie al Oraşului Passau, acesta a declarat ca locuieşte împreună cu mama sa si cu minora, in Passau, iar minora merge la grădiniţă in Heining.

De asemenea, in 20.12.2016, a fost emisa de Judecătoria de primă Instanţă Passau, decizia prin care s-a constatat ca dreptul la îngrijire părintească al mamei cu privire la minora S.J.N. este suspendat, iar dreptul la îngrijire părintească îl exercită celălalt părinte.

Fata de considerentele expuse, instanţa reţinând ca reşedinţa obişnuită a minorei la momentul introducerii acţiunii de către reclamant este in Germania, apreciază ca instanţa romana nu este competentă internaţional sa judece in prezenta cerere, in temeiul art. 8 alin.1 din Regulamentul 2201/2003.

Astfel, va admite excepţia necompetentei instanţelor române, invocată din oficiu de instanţă şi, in consecinţă, va respinge acţiunea ca nefiind de competenţa instanţelor romane.