Partaj bunuri comune. Cotă diferențiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.04.2015 sub nr. /2015, reclamantul -  a solicitat, în contradictoriu cu pârâta - a partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei. Cu atribuirea imobilului către pârâtă şi obligarea acesteia la plata sultei cuvenite. Cu cheltuieli de judecată.

Arată reclamantul că soţii au dobândit în timpul căsătoriei,  în cotă de contribuţie 50 % reclamantul – 50 % pârâta, un imobil format din suprafaţa de 2000 mp teren - şi o casă de locuit, o anexă gospodărească, un beci şi un grajd, situate pe acest teren, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. -. Valoarea imobilului este de 30000 lei. În motivare se mai arată că părţile s-au căsătorit la data de 21.10.2005, căsătorie înregistrată sub numărul -. Căsătoria a fost desfăcută prin sentinţa civilă nr. 230/2014 a Judecătoriei Paşcani, pronunţată în dosarul nr. /2012, definitivă prin decizia nr. 262/2015 a Curţii de Apel Iaşi.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: certificatul de căsătorie, împuternicire avocaţială, extras de pe portalul instanţelor de judecată. A solicitat proba cu interogatoriu, cu înscrisuri, proba testimonială, expertize.

În  drept au fost invocate dispoziţiile art. 339, art. 385 Cod civil, art. 411, art. 453 Cod de procedură civilă.

La solicitarea instanţei, a depus copie contract de vânzare-cumpărare, adeverinţă primărie, copii sentinţă/decizie de divorţ.

Reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma eşalonării taxei judiciare de timbru de 1500 de lei, în 6 rate egale, potrivit încheierii din data de 11.09.2015.

Legal citat pârâta a depus la dosar întâmpinare. Arată că este adevărat că părţile au dobândit suprafaţa de teren de 2000 mp şi curţi construcţii intravilan cu construcţiile specificate în contract, însă precizează că anexa gospodărească a fost refăcută şi în prezent cuprinde un hol, o cameră şi altă cameră sub care se află beciul confecţionat din beton, 2 magazioare alipite în săpatele acestor anexe, care formează un ansamblu de construcţii cu destinaţie de locuit şi din această perspectivă nu se poate vorbi de un grajd, pentru că n există. Precizează că pereţii acestui ansamblu sunt din chirpici, fără fundaţie, acoperiţi cu tablă. În ceea ce priveşte modalitatea de partajare, solicită atribuirea pârâtei toate imobilele construcţii situate pe suprafaţa de 1000 mp teren intravilan, iar reclamantului să-i fie atribuită suprafaţa de 1000 mp teren arabil intravilan -. O asemenea modalitate de partajare corespunde intereselor ambelor părţi, iar atribuirea în totalitate a bunurilor imobile de mai sus ar atrage obligarea pârâtei la o sultă împovărătoare.

A solicitat proba cu înscrisuri. A depus împuternicire avocaţială.

La data de 14.12.2015, reclamantul a formulat precizări, solicitând atribuirea în proporţie de 100% a imobilului către pârâtă, cu obligarea acesteia la plata sultei corespunzătoare, întrucât pârâta este cea care foloseşte exclusiv imobilul. Se arată că reclamantul locuieşte efectiv în -de la despărţirea în fapt, şi nu mai are nicio legătură cu zona, astfel că nu poate administra imobilul de 1000 de mp propus. În cazul în care nici pârâta nu doreşte imobilul, solicită vânzarea acestuia la licitaţie publică. A solicitat proba testimonială cu 2 martori, expertiză de evaluare, menţinând celelalte solicitări în probaţiune.

Instanţa a respins proba testimonială şi a dispus efectuarea a două expertize, una în domeniul topografiei, cealaltă în domeniul evaluării imobiliare, cu plata onorariilor în sarcina ambelor părţi.

La data de 10.06.2016, reclamantul a depus note de şedinţă prin care solicită majorarea obiectului cererii, în sensul de a se constată că are o contribuţie de 75% la dobândirea imobilului, motivat de faptul că pe durata căsătoriei a avut venituri consistente, fiind angajat la -, iar pentru achiziţionarea acestui imobil a contract credit bancar, pe care îl achită şi în prezent. Arată că pârâta a fost casnică şi nu realiza nici menajul comun, pentru că reclamantul locui în -, iar pârâta în -.

Pârâta a depus răspuns la precizările de mai sus, considerând că reclamantul nu poate să solicite majorarea contribuţiei, după ce chiar el a solicitat iniţial constatarea unei cote de contribuţie de 50-50 %. Consideră că nu sunt adevărate susţinerile reclamantului privind veniturile sale consistente, întrucât reclamanta a muncit în diverse locuri, a ţinut gospodăria, a făcut menajul, sens în care şi veniturile ei au contribuit la achiziţionarea imobilului.

Reclamantul a depus adeverinţă de la locul de muncă şi copii contracte de credit ( filele 4 şi urm. vol II).

S-au administrat proba cu interogatoriul pârâtei, înscrisuri, s-au efectuat expertize în specializarea topografie şi în specializarea construcţii şi evaluări imobiliare.

Reclamantului i s-a pus în vedere să achite diferenţă de taxă judiciară de timbru de 1242,85 lei ( potrivit art. 36 din OUG 80/2013), faţă de diferenţa de valoare a imobilului stabilită prin expertiză şi valoarea indicată prin cerere.  Nu s-a achita această diferenţă.

Ambele părţi au solicitat atribuirea întregului imobil în natură, cu plata sultei corespunzătoare.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:Reclamantul -  și pârâta - s-au căsătorit la data de 21.11.2005, căsătorie înregistrată sub -, căsătorie ce a fost desfăcută, din vina comună a părţilor, prin sentința civilă nr. 230/23.01.2014, pronunțată de Judecătoria Paşcani, în dosarul nr. /2012, definitivă prin decizia Curţii de Apel Iaşi nr. 262/31.03.2015, pronunţată în recurs (f. 54 şi urm.).

În ceea ce privește temeiul de drept aplicabil acestei cauze, instanța reţine că potrivit art. 66 alin. 2 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispozițiile art. 669-686 din Codul civil se aplica și partajului judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după intrarea în vigoare a Codului civil. 

Potrivit art. 669 C. civ., încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul este suspendat prin lege, act juridic ori hotârare judecatorească. Conform art. 676 C. civ., partajul se va face în natura, proporțional cu cota parte a fiecărui proprietar (alin. 1). Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natura, partajul se va face în unul dintre următoarele moduri: prin atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia sau mai multor coproprietari, la cererea acestora; prin vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la licitație publică, în condițiile legii, și distribuirea prețului către coproprietari proporțional cu cota parte a fiecăruia dintre ei.

Legea nr. 287/2009 privind Codul civil reglementează regimul matrimonial al comunităţii legale la articolele 339 - 359. Astfel, potrivit art. 339 Cod civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților. Potrivit art. 340 Cod civil, nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soț: a) bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune; b) bunurile de uz personal; c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de bunuri; d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creațiilor sale și asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat; e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de invenții și alte asemenea bunuri; f) indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soți; g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum și bunul dobândit în schimbul acestora; h) fructele bunurilor proprii. Potrivit art. 341 Cod civil, veniturile din muncă, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale și altele asemenea, precum și veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală sunt bunuri comune, indiferent de data dobândirii lor, însă numai în cazul în care creanța privind încasarea lor devine scadentă în timpul comunității.

Potrivit art. 343 Cod civil, calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită, dovada că un bun este propriu se poate face între soți prin orice mijloc de probă. În cazul prevăzut la art. 340 lit. a), dovada se face în condițiile legii, iar pentru bunurile mobile dobândite anterior căsătoriei, înainte de încheierea acesteia se întocmește un inventar de către notarul public sau sub semnătură privată dacă părțile convin astfel. În lipsa inventarului, se prezumă, până la proba contrară, că bunurile sunt comune.

Potrivit art. 355 Cod civil, la încetarea comunității, acesta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial. Până la finalizarea lichidării, comunitatea subzistă atât în privința bunurilor, cât și în privința obligațiilor. Când comunitatea încetează prin decesul unuia dintre soți, lichidarea se face între soțul supraviețuitor și moștenitorii soțului decedat. În acest caz, obligațiile soțului decedat se divid între moștenitori proporțional cu cotele ce le revin din moștenire.

Potrivit art. 983 alin. 1 C.pr.civ., dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate pe care partajanții le au unii fata de alţii.

Părţile în timpul căsătoriei  au  dobândit un imobil format din suprafața de 2000 mp teren arabil şi curţi construcţii, un grajd construit din chirpici cu beci dedesubt, situat în intravilanul -, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. - ( filele 44 şi urm.).Conform raportului de expertiză tehnică nr. 3197/08.03.2017, avizat favorabil de OCPI sub nr. 1054/14.03.2017, efectuat în cauză de expert topograf - (filele 99 şi urm.), ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, terenul de 2000 mp este situat în intravilanul -, tarla 14, parcelele curţi construcţii 878/1, arabil 877, vii 876/1, cu vecinătăţile arătate,  terenul de 2000 mp nu este comod partajabil datorită amplasamentului construcţiei locuinţă, care ocupă cu mai puţin de un metru lăţimea terenului ( între punctele 4-12 în planul de amplasament). Lotizarea acestui teren în două nu poate fi efectuată, deoarece nu există posibilitatea stabilirii accesului separat de la fiecare lot, la drumul public. Pe teren sunt amplasate o locuinţă de 92 mp şi o anexă cu suprafaţă de 9 mp.

Potrivit raportului de expertiză tehnică în construcţii şi evaluarea imobiliară efectuat de expertul -, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, valoarea imobilului din comuna - este: casa de locuit şi beci - 32787 de lei, terenul - 22070 lei, în total valoarea imobilului fiind de 54857 lei ( filele 168 şi urm.). S-a arătat că proprietatea nu este comod partajabilă în natură.

Analizând expertizele  efectuate în cauză, instanţa constată în cauză că acestea sunt utile, pertinente şi concludente,  urmând a fi omologate rapoartele de expertiză.

Cu privire la cotele de contribuţie ale soţilor la dobândirea bunurilor comune există o prezumţie relativă că acestea sunt dobândite de soţi în cote egale, partea care solicită o cotă de contribuţie mai mare urmând a o răsturna prin probe.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat o contribuţie mai mare la dobândirea bunurilor a reclamantului, faţă de soţ.

Astfel, acesta a fost angajat în perioada 2000-2008, obţinând venituri cuprinse între 1483196 lei vechi - în anul 2000- 993 lei noi în anul 2008.( filele 4 şi urm., vol. II.). Nu va fi avută în vedere norma de hrană, ce reprezintă venituri cu destinaţie specială, pentru reclamant.

Reclamantul a contractat la data de 29.08.2007 un credit bancar în sumă de 27000 lei ( fila 6 şi urm. vol. II), respectiv un credit în valoare de 21970 lei ( fila 26 şi urm.). A făcut dovada achitării numai de către el a ratelor bancare ( filele 14-25, vol.II, filele 34-63, vol. II).

Se observă că cele două contracte au fost încheiate cu puţin timp înainte de achiziţionarea imobilului obiect al cauzei ( noiembrie 2007). Astfel devine plauzibilă susţinerea reclamantului în sensul folosirii sumelor pentru achiziţionarea imobilului, a cărui preţ a fost de 50000 lei.

Susţinerea sa privitoare la contractarea creditelor a fost făcută şi în faţa instanţei de divorţ( fila 57 verso, sentinţa judecătoriei).

Pe de altă parte, se reţine tot din sentinţa de divorţ a judecătoriei, cu putere de lucru judecat, că pârâta era pensionată pe caz de boală, obţinând o pensie de 380 de lei. Prin urmare, şi pârâta obţinea venituri. Din considerentele deciziei Curţii de Apel, intrate şi ele în puterea de lucru judecat, se reţine că reclamantul a afirmat în criticile sale din recurs, că, înainte de căsătoria părţilor, şi până în anul 2010, pârâta a lucrat ca menajeră pentru o familie de americani, activitate pe care o prestează în mod ocazional şi pentru alte familii ( fila 55, vol. I). Prin urmare, reclamantul însuşi recunoaşte că pârâta a obţinut şi ea diverse venituri pe perioada căsătoriei.De asemenea, se mai reţine că instanţa de divorţ a stabilit cu putere de lucru judecat culpa comună a soţilor în desfacerea căsătoriei, culpa soţiei constând în faptul că nu se îngrijea de gospodărie şi era excesiv de geloasă, iar soţul era consumator de băuturi alcoolice, iar pe acest fond, era violent fizic şi verbal. trebuie precizat că plecările din locuinţa comunei se datorau şi scandalurilor dintre părţi.

Faţă de împrejurările  sus menţionate anterior, potrivit dispoziţiilor  art. 984  Cod procedură civilă şi a art. 357 al. 2  Cod civil, texte  de lege aplicabile, instanţa apreciază că reclamantul are o cotă de contribuţie de 60% la, iar pârâta de 40% la dobândirea bunurilor comune, urmând ca cererea să fie admisă în parte, în această proporţie şi neîntemeiată pentru diferenţa până la cota de 75% solicitată.

Codul civil consacră în articolul 988 principiul în baza căruia la formarea şi compunerea loturilor trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeaşi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanţe de aceeaşi natură şi valoare, evitându-se pe cât este posibil, îmbucătăţirea peste măsură a imobilelor şi divizarea unei unităţi gospodăreşti.

Faţă de aprecierile făcute de expert referitoare la  identificarea şi evaluarea  masei de partajat, faptul că imobilul nu este comod partajabil în natură, iar în prezent este folosit în mod exclusiv de către pârâtă, că reclamantul locuieşte în -, iar pârâta în imobilul obiect al cauzei, instanţa urmează a lichida starea de codevălmăşie a părţilor prin formarea şi atribuirea loturilor în natură,  cu respectarea art. 990 Cod procedură civilă, respectiv, prin formarea şi atribuirea în natură a bunurilor supuse partajării.Cum nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, conform, dispoziţiilor art. 990 Cod civil aplicabile în cauză, instanţa  va admite în parte cererea şi va atribui pârâtei imobilul  format din suprafaţa de terenul de 2000 mp, situat în intravilanul comunei -, tarla 14, parcelele curţi construcţii 878/1, arabil 877, vii 876/1, cu vecinătăţile arătate în raportul de expertiză topo,  pe care sunt amplasate o locuinţă de 92 mp şi o anexă cu suprafaţă de 9 mp.Cum valorile loturilor sunt inegale, pentru echilibrarea diferenţelor valorice, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 32914,2 lei sultă ( 60 % din 54857 lei), în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Instanţa apreciază că acest termen de 3 luni este unul rezonabil, care în vedere şi prejudiciul la care coproprietarul căruia bunul nu i-a revenit în lot s-ar expune şi totodată să preîntâmpine cererea nejustificată a celui căruia bunul i-a fost repartizat în tergiversarea achitării sultei. Un alt termen mai lung ar fi putut fi acordat cu acordul părţilor, care însă nu l-au exprimat. În acest sens, instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 991 alin.2 C.proc.civ., prin care legiuitorul a stabilit că în situaţia în care s-a dispus ca vânzarea bunului să se facă de parţi prin buna învoială, termenul nu poate fi mai mare de 3 luni.Instanţa constată că prin încheierea din data de 11.09.2015 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de către reclamant, sub forma eşalonării taxei judiciare de timbru de 1500 de lei stabilită în 6 rate lunare egale, în valoare fiecare de 250 de lei fiecare. Reclamantul nu a făcut dovada achitării rarei a şasea, achitând numai suma de 1250 lei.

Reclamantul a mai făcut dovada achitării a jumătate din onorariile experţilor desemnaţi în cauză, achitând sumele de 650 lei pentru expertiza de evaluare imobiliară şi 927, 5 lei onorariu expert topograf.

Pârâta a făcut dovada achitării a jumătate din onorariul expertului evaluator – 650 lei, respectiv suma de 937,5 lei pentru expertul topo.

Instanţa a pus în sarcina reclamantului plata sumei de 1242,85 lei diferenţă de taxă judiciară de timbru, pe care acesta nu a achitat-o.

Văzând că părţile au dobândit împreună drepturi prin prezenta hotărâre, reclamantul în proporţie de 60 %, pârâta de 40 %, căzând în pretenţii numai în proporţie de 10 % faţă de cota legală de 50 % pe care a susţinut-o, instanţa va compensa integral între părţi onorariile de expert.Cu privire la taxa judiciară de timbru, va constata că aceasta este în sumă de 2742,85 lei, din care s-a achitat de către reclamant suma de 1250 de lei.  Potrivit cotei sale de contribuţie de 60 %, datorează o taxă judiciară de timbru de 1645,71 lei.

Pârâta, faţă de cota sa contribuţie de 40 %, datorează o taxă judiciară de timbru de 1097,14 lei.

În aceste condiţii, reclamantul va fi obligat la plata către stat a sumei de 145, 71 lei cu titlul de diferenţă de taxă judiciară de timbru ( 1645,71 lei - 1500 lei, cu menţiunea că pentru ultima rată de 250 de lei din taxa iniţial stabilită, urmează a fi urmărit potrivit încheierii din data de 11.09.2015, executorie), iar pârâta va fi obligată la plata către stat a sumei de 1097,14 lei, cu titlul de diferenţă de taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta - şi drept consecinţă:

Constată că masa bunurilor comune se compune dintr-un imobil compus din : suprafaţa de terenul de 2000 mp, situat în intravilanul comunei şi satului - tarla 14, parcelele curţi construcţii 878/1, arabil 877, vii 876/1, cu vecinătăţile arătate în raportul de expertiză topo,  pe care sunt amplasate o locuinţă de 92 mp ( formată din trei camere, o bucătărie, un hol un spaţiu de depozitare) şi o anexă cu suprafaţă de 9 mp, în valoare totală de 54857 lei.

Constată că reclamantul are o cotă de contribuţie de 60% iar pârâta de 40% la dobândirea masei bunurilor comune.

Atribuie pârâtei în natură în întregime imobilul compus din : suprafaţa de terenul de 2000 mp, situat în intravilanul comunei şi satului - tarla 14, parcelele curţi construcţii 878/1, arabil 877, vii 876/1, cu vecinătăţile arătate în raportul de expertiză topo,  pe care sunt amplasate o locuinţă de 92 mp ( formată din trei camere, o bucătărie, un hol un spaţiu de depozitare) şi o anexă cu suprafaţă de 9 mp, în valoare totală de 54857 lei.

Obligă pârâta  să plătească reclamantului suma de 32914,2 lei sultă, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Omologhează rapoartele de expertiză tehnică efectuate în cauză de expert topograf - (nr. 3197/08.03.2017, avizat favorabil de OCPI sub nr. 1054/14.03.2017) şi raportului de expertiză tehnică în construcţii şi evaluarea imobiliară efectuat de expertul -, ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Obligă reclamantul să plătească către stat suma de 145, 71 lei, cu titlu de diferenţă de taxă judiciară de timbru.

Obligă pârâta să plătească către stat suma de 1097,14 lei cu titlu de diferenţă taxă judiciară de timbru.

Compensează între părţi integral restul cheltuielilor de judecată.

Respinge în rest pretenţiile reclamantului, ca neîntemeiate.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria Paşcani.

Pronunţată  prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei,  astăzi, 19 iunie 2017.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare