Partaj bunuri comune. Cotă egală de contribuție.

Prin acţiunea formulată, reclamantul - în contradictoriu cu pârâta - şi pârâta - înregistrată sub nr. /2016, acesta a solicitat împărţirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu stabilirea unei cote de 90% pentru el, la dobândirea bunurilor comune, faţă de 10 % pentru pârâta - stabilirea unui drept de creanţă asupra bunurilor imobile -, proprietatea celor două pârâte, constând în contravaloarea lucrărilor de îmbunătăţire, refacere, renovare, etc., şi obligarea lor la plata acestei sume ce reprezintă dreptul său de creanţă.

În motivare se arată în esenţă că părţile - au fost căsătorite în perioada 2002-2015, căsătoria lor fiind desfăcută prin divorţ în anul 2015. La data căsătoriei, fosta sa soţie avea o fiica din prima căsătorie, respectiv cea de a doua pârâtă, care în anul 2003, avea trei ani şi jumătate şi care a fost crescută de reclamant şi fost soţie. Pentru început, cei doi soţi au locuit în camera de cămin a primei pârâte, însă ulterior, cu veniturile realizate de reclamant în străinătate ( Ungaria la început - 1995, apoi Italia), au cumpărat apartamentul din strada Crişan, dar au investit bani şi în imobilele din satul -, iniţial ale părinţilor fostei soţii, apoi înstrăinate către cele două pârâte. Prima pârâtă a contractat un credit de 6500 de lei, despre care nu a avut cunoştinţă, iar în anul 2011, când a revenit din Italia, în luna septembrie, a achitat integral creditul, respectiv suma de 5300 d elei, deşi banii fuseseră folosiţi integral de fosta soţie. Arată că a lucrat în Ungaria cu contract de muncă în anii 1995-2007, apoi în Italia 2007-2011, în construcţii. În timpul cât a lucrat în străinătate, cu banii trimişi de el potrivit extrasului decont de la BCR, cu acordul său, fosta soţie a cumpărat apartamentul din strada Crişan.

Mai arată reclamantul că fosta soţie a lucrat numai cu salariul minim pe economie. Fosta soţie nu a contribuit cu nimic la achiziţionarea apartamentului, nici la achiziţionarea bunurilor mobile, şi nici la îmbunătăţirile de la casa şi anexele din -. A încercat rezolvarea amiabilă a litigiului, dar nu s-a ajuns la un acord. Contribuţia soţilor este diferenţiată la dobândirea bunurilor, aşa cum a arătat, cota de 10% a pârâtei fiind echivalentul ferestrelor termopan montate la apartament.

Solicită a se partaja ca bunuri comune: - un apartament cu trei camere, cumpărat potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 809/19.02.2010, înscris in CF -, bunurile mobile arătate în acţiune, aflate atât în apartament, cât şi în imobilul din -.

Cu privire la dreptul de creanţă, arată că lucrările au fost efectuate în timp, ultima în  anul 2014, şi anume un gărduţ de fier forjat, şi trotuare la casă. În acţiune, descrie reclamantul toate lucrările pe care pretinde a le fi efectuat.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 669 C.civ., art. 980 și următoarele din Codul de procedură civilă.

La cerere au fost atașate înscrisuri, împuternicire avocaţială şi onorariu avocaţial -1900 de lei ( filele 10,11), chitanţă OCPI. A solicitat şi proba testimonială şi interogatoriul, expertize.

Prin încheierea din data de 7.04.2016 , s-a acordat reclamantului ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru de 6165,35 lei.

Pârâtele au  formulat întâmpinare și cerere reconvențională (f. 56 şi urm.), solicitând respingerea cererii principale şi admiterea cererii reconvenţionale.

Consideră că susţinerile reclamantului sunt neadevărate. Arată că ambii soţi erau la a doua căsătorie, fiecare având câte un copil, iar căsătoria s-a desfăcut din culpa reclamantului. Fiica fostei soţii era în vârstă de 6 ani, la data căsătoriei ( fiind născută în anul 1996),şi a fost crescută de prima pârâtă şi de părinţii ei. Imediat după căsătorie, foştii soţi au locuit în camera de cămin a fostei soţii, aşa cum rezultă din copia contractului de vânzare din 2001, pe care îl anexează. Foştii soţi au locuit acolo până în anul 2010, ea fiind cea care achita toate taxele legate de acest imobil, reclamantul refuzând să o facă pe motivul că nu este al lui. Arată prima pârâtă că a lucrat permanent, din anul 1998, şi până în prezent, cu carte de muncă ( recuzer –confecţioner la -). În plus, a avut maşină de cusut şi lucra acasă pentru numeroşi clienţi, obţinând venituri suplimentare. Pârâtul nu a obţinut venituri în perioada 2002-2010, având ai multe încercări eşuate de a pleca în străinătate. Fostul soţ a avut dosar penal în aceeaşi perioadă ( dosar nr. /2004), proces în care s-au făcu numeroase cheltuieli ( onorariu de avocat, cheltuieli de judecată).

Totodată, reclamantul a achitat pensie de întreţinere de 42 de lei/lună pentru fiul său din prima căsătorie ( -), în perioada 2002-2009.

Pe lângă dosarul penal amintit, ce a vizat fapte de violenţă, tot datorită comportamentului său, a avut de achitat mai multe amenzi, astfel că puţinii bani pe care îi obţinea s-au cheltuit pe amenzi, cheltuieli de judecată şi pensie de întreţinere. Nu are cunoştinţă prima pârâtă despre veniturile reclamantului din anii 1995, pentru că părţile s-au cunoscut în ianuarie 2002, iar în iunie s-au căsătorit, iar la acea vreme, s-a mutat la pârâtă şi nu avea nici un venit sau depozit bancar.

Imobilul apartament cumpărat în anul 2010, a fost cumpărat în trei rate, cu bani ai primei pârâte, proveniţi din vânzarea camerei de cămin, şi sume oferite de părinţii ei, tatăl ei făcând numeroase CAR-uri pentru a-i ajuta, dar şi cu sume din vânzarea produselor animaliere, părinţii ei locuind la ţară, şi crescând animale.

La casa din -, ce a fost a părinţilor ei, reclamantul nu a făcut nici un fel de îmbunătăţiri. Venea foarte rar la aceştia să-i ajute în weekend, la diverse treburi, dar i se plăteau acele munci. Părinţii primei pârâte, fiind foarte ataşaţi de fiica acesteia, i-au donat imobilul, cu clauză de uz şi habitaţie viageră. Este aşa dar lipsit de interes capătul de cerere privind dreptul de creanţă, câtă vreme imobilul este al fiicei.

Creditul de care face vorbire reclamantul, a fost contractat de către prima pârâtă, la insistenţele reclamantului, care nu avea loc de muncă şi nu putea face el însuşi aceasta, ir banii au fost folosiţi de reclamant, probabil pentru a achita diverse sume de bani către persoane ce l-au ajutat să plece în străinătate, respectiv pentru cheltuielile din dosarul penal. Este adevărat că acel credit a fost achitat integral, dar tocmai pentru că a fost de bună-credinţă şi ştia că au fost folosiţi în interesul lui personal. Or, pârâta nu avea cum să folosească banii, fiind tot timpul nevoită să se justifice faţă de reclamant, un om agresiv. Nu ştie dacă reclamantul a avut contract de muncă în Italia în perioada 2002-2007, pentru că fostei soţii i-a trimis bani de două ori, pentru a achita pensia pentru băiatul lui. DE multe ori, achita pârâta din banii săi, ulterior, reclamantul returnându-i. Au avut datorii la întreţinere, ea fiind singura care achita toate utilităţile, din momentul căsătoriei, până la momentul despărţirii în fapt.

Cu privire la apartamentul din strada -, arată prima pârâtă că  fost cumpărat în trei rate. Prima rată a fost retrasă din contul comun al părţilor, unde ambii depuneau bani, dar contribuţia reclamantului a fost modică. Din declaraţiile pe care le depune la dosar, rezultă că ea a fost cea care s-a prezentat la notar, care a achitat sumele de bani. Reclamantul a avut o contribuţie mică şi la celelalte rate, întrucât prima pârâtă a avut bani de la părinţii ei şi cei rezultaţi din vânzarea camerei de cămin, în luna iunie 2010, aşa cum rezultă din contractul autentic. Ultima rată a fost achitată pe 28.07.2010. Mai arată prima pârâtă că ea a achitat contravaloarea tâmplăriei de tip termopan, contribuţia pentru coloana proprie privind instalaţia de gaz metan, potrivit declaraţiei autentice nr. 2177/20.06.2011. Pe calea cererii reconvenţionale, solicită a se constata că prima pârâtă are o contribuţie de 70 % la dobândire apartamentului din strada -.

Cu privire la bunurile mobile aflate în apartamentul din strada -, învederează prima pârâtă că nu contestă valoarea lor, şi apreciază că părţile au o cotă de contribuţie egală la dobândirea lor.

Pentru bunurile mobile de care face vorbire reclamantul, şi care s-ar afla în comuna Mirosloveşti, precizează că pentru achiziţionarea acestora banii au fost avansaţi de părinţii ei. Pentru unele bunuri aflate acolo, s-au încheiat contracte cu plata în rate pe numele primei pârâte, dar au fost plătite de tatăl ei. Multe din acele bunuri au fost achiziţionate de la magazine de tip second- hand, iar o parte nu mai funcţionează. Nu există nici un aragaz de tip Arctic, cum se precizează de către reclamant, ci sunt de marca Samus. Aspiratorul nu mai funcţionează, fiind folosit de reclamant după ce pereţii imobilului au fost şlefuiţi. Lenjeriile au fost ale mamei primei pârâte, părţile nu au cumpărat niciodată lenjerii pentru acolo. Maşina de tuns iarbă - a fost achiziţionată de reclamant, dar cu banii de la tată pârâtei.

Cu privire la dreptul de creanţă, solicită respingerea acestui capăt de cerere, întrucât lucrările efectuate au fost achitate de părinţii primei pârâte, reclamantului plătindu-i-se munca depusă, chiar dublu faţă de alţi zilieri ( de exemplu, ziua de muncă se plătea la acea vreme cu 30 de lei, iar lui i se plăteau 60 de lei). Arată că atunci când venea acasă reclamantul, trebuia să lucreze acesta, nu alte persoane, pentru că era gelos. În plus, exista obligaţia morală de a-i ajuta pe părinţii primei pârâte, pentru că aceştia îi ajutau cu alimente, foştii soţi fiind singurii beneficiari. Prin urmare, doar ocazional a ajutat reclamantul la efectuarea acelor lucrări.  Părinţii primei pârâte au avut permanent împrumuturi cu care îşi finanţau lucrările. În continuare, detaliază prima pârâtă fiecare lucrare pretinsa fi fost făcută de reclamant.

Mai arată prima pârâtă că lucrări ample au fost efectuate de reclamant la imobilul lui din satul -. La a cel imobil, în timpul căsătoriei, el a edificat un gard de 30 m, gard despărţitor la grădină, trotuare, scrânciob, fântână, pod din beton în faţa casei, acolo se află cele două topoare, 2 ciocane şi cele 2 pene de crăpat lemne, acolo a plantat 20 de pomi, a confecţionat şpalieri la vie din ciment, la care a fost folosită o maşină de balast ce acostat 1600 d elei, 10 saci de ciment, fier-beton, alături de alte materiale de construcţie, pe care prima pârâtă l-a ajutat să le manipuleze, acolo existând un teasc, o zdrobitoare, o cadă pentru struguri. Pentru acel imobil, construit fără autorizaţie, reclamantul se judecă cu numita -

A depus înscrisuri, împuternicire avocaţială, a solicitat proba testimonială şi interogatoriul reclamantului.

Prin încheierea din data de 26.05.2016, s-a acordat reclamantului ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata a 50 % din taxa judiciară de timbru de 3801,75 lei, dispunându-se scutirea de la plata sumei de 1900,875 lei, diferenţa de 1900,875 lei  eşalonându-se în 12 rate lunare egale de 158,40 lei.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională. Arată că nu se poate solicita o cotă de contribuţie diferenţiată pentru un bun, ci cota se referă la întreaga masă. Combate susţinerile fostei sale soţii, reiterând cele susţinute în cererea principală. Consideră că are interes în a solicita dreptul de creanţă, câtă vreme au fost făcute la mobilul din -, donat de părinţii fostei soţii, fiicei acesteia din prima căsătorie.

S-a depus răspuns la întâmpinarea la cererea reconvenţională. A precizat că solicită ca şi la dobândirea bunurilor mobile să se constate că are o cotă de contribuţie majorată, de 70 %. Reiterează cele susţinute în cererea reconvenţională şi arată că, deşi lucrările s-au făcut la imobilul din -, nu doreşte să solicite un drept de creanţă, tocmai din cauza firii recalcitrante a reclamantului ( dovadă ordinele de protecţie, desfacerea căsătoriei din culpa lui). Excepţia lipsei de interes pentru capătul de cerere privind dreptul de creanţă a fost respins prin încheierea din data de 30.06.2016.

S-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părţilor,  proba testimonială, s-au efectuat expertize în domeniul construcţiilor şi evaluării imobiliare, al evaluării bunurilor mobile. S-a răspuns la obiecţiunile formulate.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Părțile -  au fost căsătorite în perioada 20.06.2002-12.12.2015, căsătoria fiind desfăcută prin sentinţa civilă nr. 2982/10.12.2015, definitivă, a Judecătoriei Paşcani, pronunţată în dosarul nr. /2015 (f. 24, vol. I).

Potrivit art. 385 alin. 1 Cod civil, regimul matrimonial între soţi a încetat la data de 22.04.2015.

Instanţa reţine că potrivit art. 339 C.civ., bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor, iar, potrivit 343 alin. 1 C.civ., calitatea de bun comun nu trebuie dovedită.

De asemenea, conform art. 329 C.civ., alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale se face prin încheierea unei convenţii matrimoniale.

Instanța constată că părțile nu au ales un alt regim matrimonial, motiv pentru care aplicabile sunt dispozițiile care reglementează regimul comunității legale.

Astfel, în temeiul prezumţiei relative de comunitate instituite de către legiuitor, oricare bun dobândit în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi, se consideră bun comun, câtă vreme nu se face dovada că este bun propriu.

Instanţa constată că părţile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri:

A) Bunuri imobile:

- apartament cu trei camere, situat în municipiul -, înscris în cartea funciară nr. -, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. - ( f.19-20), în valoare de 22000 euro, potrivit raportului de expertiză în construcţii şi de evaluare imobiliară efectuat de către expert  -, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre( filele 60 şi urm., vol II).

B) Bunuri mobile:

- bunuri mobile, astfel cum au fost identificate şi evaluate în raportul de expertiză tehnică judiciară de evaluare bunuri mobile, efectuat de expert -, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre ( filele 47 şi. urm. vol.II):respectiv bunurile mobile detaliate la punctul II, nr. 1 lit. a, aflate în apartamentul descris mai sus, în valoare de 5185 lei şi bunuri bunurile mobile detaliate la punctul II, nr. 1 lit. b, aflate la imobilul din comuna -, în valoare de 2495 lei.

Instanţa nu va include în masa bunurilor comune bunurile mobile enumerate la punctul  II nr. 2, din raportul expertiză tehnică judiciară de evaluare bunuri mobile, efectuat de expert -, în valoare de 1285 lei, întrucât nu au fost identificate pe teren de către expert, şi nu există probe care să ateste existenţa fizică a acestora şi că aceste bunuri au fost la locuinţa pârâtei –reclamante din comuna -.

În privinţa cotei de contribuţie la dobândirea bunurilor, instanţa reţine că reclamantul pretinde o cotă de 90% pentru sine şi 10% pentru pârâta-reclamantă - iar pârâta - reclamantă - potrivit precizării sale, din răspunsul la întâmpinarea la cererea reconvenţională,  o cotă majorată de 70 % pentru ea şi 30 % pentru reclamant.

Instanţa însă apreciază că părţile au avut o cotă egală la dobândirea bunurilor.

Din actele lucrărilor, rezultă că pe parcursul căsătoriei, reclamantul-pârât a lucrat cu contract de muncă în Italia pe perioada 2007-2011( fila 6 şi urm.). Nu se cunoaşte însă cuantumul veniturile obţinute, nefăcându-se nicio dovadă în acest sens. Nu se cunosc veniturile reclamantului după anul 2011. Potrivit răspunsului la interogatoriu al pârâtei Simion Alexandra, reclamantul a lucrat şi în Ungaria. Însă nu se cunosc veniturile sale din Ungaria, nu se cunosc perioadele exacte. Faptul că a lucrat în perioada 1986-1996 ( potrivit carnetului de muncă, fila  80 şi urm. ,vol. I) nu are relevanţă în cauză, dată fiind distanţa mare în timp faţă de data căsătoriei -2002. A mai lucrat reclamantul o luna de zile la o societate comercială cu salariu de 539 lei.

Pe parcursul căsătoriei, pârâta - reclamantă - a lucrat în permanenţă cu contract de muncă, încadrată în funcţia de confecţioner, la -, începând cu anul 1998-1999. De asemenea,  potrivit răspunsului la interogatoriu oferit de reclamant, acesta a recunoscut că fosta sa soţie lucra şi acasă, în particular, croitorie ( atât în virtutea profesiei, cât şi prin continuarea tradiţiei de la mama sa - potrivit declaraţiei martorului -, fila 175, vol. I). Or, este cunoscut că în asemenea domenii se obţin venituri frumoase.De asemenea, foştii soţi au locuit în perioada 2002-2010 în camera de cămin proprietatea personală a pârâtei reclamante, vândută în luna iunie 2010 ( filele 69, vol. I, 14 şi urm. vol. III), aspect recunoscut de reclamant.

Ambii şi-au acordat sprijin în timpul căsătoriei, în sensul că, din banii comuni s-au făcut cheltuieli legate de procesul penal al reclamantului, dovadă fiind chitanţele de onorarii avocaţiale depuse, cele privind cheltuielile judiciare, faptul că şi fiica pârâtei a locuit cu părţile, aflându-se astfel şi în îngrijirea reclamantului. Deşi reclamantul contestă, totuşi există două chitanţe, care atestă că fosta sa soţie a plătit şi ea pensia de întreţinere datorată de reclamant fiului său din prima căsătorie ( fila 93). De asemenea, pe o foaie de schimb valutar ( iunie 2007), pârâta şi-a făcut însemnări arătând ce a plătit cu banii rezultaţi: 420 lei - pensie alimentară, 450 lei - amendă rovinietă, 700 de lei, amendă penală. Trebuie reţinut că vreme de 8 ani, reclamantul a locuit totuşi în camera de cămin a fostei soţii, aceasta fiind tot o formă de sprijin între cei doi.

Afirmă reclamantul că numai din banii săi s-a cumpărat apartamentul, banii fiind scoşi dintr-un cont bancar, însă nu s-a făcut dovada că numai el ar fi depus bani în contul comun. De asemenea, nu a făcut dovada trimiterilor de bani obţinuţi din străinătate către familie. în plus, în cursul anului 2010, reclamantul a suferit mai multe intervenţii chirurgicale în Italia, astfel că se presupune că nu putea lucra (filele 118 şi urm. vol. II). În acest context, depunerile din cont sunt bani comuni, rezultaţi din economiile ambilor soţi, nefăcându-se dovada unei contribuţii superioare a vreunuia dintre ei.

Nu va fi primită nici solicitarea pârâtei de a se constată o cotă de 70 % la dobândirea bunurilor, în special a apartamentului, întrucât camera de cămin a fost vândută ulterior (25.06.2010) cumpărării apartamentului (19.02.2010), chiar şi achitării celei de a doua rate, din mai 2010 ( file 21, vol. I). Suma obţinută din vânzarea camerei de cămin a fost de 7000 de lei, ceea ce face plauzibilă afirmaţia reclamantului, că acei bani au fost folosiţi la cumpărarea tâmplăriei de la apartament ( care a costat 7600 lei, fila 108). Cu privire la bunurile mobile, faptul că unul sau altul dintre soţi are trecut numele său pe chitanţe, nu atrage de plano concluzia că e bun cumpărat cu bani proprii, câtă vreme niciuna dintre părţi nu a reuşit  să probeze venituri net superioare celuilalt.

Faţă de aceste constatări, apreciază instanţa că soţii au o contribuţie egală la dobândirea bunurilor.

Cu privire la dreptul de creanţă solicitat de reclamant în contradictoriu cu pârâta a doua, -,  actuala proprietară a imobilului situat în comuna -, -, constând în diverse lucrări de îmbunătăţire aduce la casa foştilor socri, ca fiind făcute cu bani personali şi muncă proprie, îl va respinge ca neîntemeiat, întrucât nu a făcut dovada celor susţinute.

Martorul -, (propus de reclamant), a declarat că a participat în urmă cu 10 ani la construcţia unei fântâni la părinţii primei pârâte, împreună cu reclamantul şi fratele lui, că reclamantul l-ar fi plătit, iar la acel moment reclamantul nu avea serviciu, că era şi prima pârâtă acasă, nu ştie dacă şi părinţii ei, că materialele erau deja cumpărate, fără să ştie cine le-a cumpărat. Celălalt martor al său, -, a declarat însă că a participat şi el la construcţia fântânii, în urmă cu mulţi ani, că a fost plătit de reclamant cu 25 de lei, dar că erau şi soţia sa acolo, şi părinţii ei, care au servit mâncarea şi cele necesare lucrătorilor. Nu cunoaşte nimic despre intenţia părţilor de ase muta la -.

Faţă de aceste mărturii instanţa nu are convingerea că lucrările au fost plătite de către reclamant, banii putând proveni de la părinţii primei pârâte. Astfel, susţinerea acesteia cum că reclamantul ar fi fost plătit de părinţii ei pentru  munca depusă, uneori şi cu 60 de lei pe zi, se coroborează cu înscrisul de la fila 107 vol. I, unde apar notate munci prestate şi sume plătite, (de exemplu 8 zile casă, 4 zile plafon spate, 1 zi coasă prisacă, 2 zile crăpat lemne, 1 zi rumeguş - 16 zile X 60 de lei), ca început de dovadă scrisă, dar şi cu declaraţia martorului Huţanu Constantin, care cunoaşte că părinţii primei pârâte au plătit muncitori de la lucrările de la casă, că fântâna a fost construită de aceştia, că se puteau întreţine singuri, tatăl fiind pensionar şi constructor de sobe, iar mama croitoreasă, în plus creşteau animale.

Prin urmare, instanţa nu va acorda reclamantului dreptul de creanţă pretins, referitor la îmbunătăţirile aduce casei, în sumă evaluată de 29024 lei, potrivit expertizei ( fila 66, vol III).

Faţă de cele de mai sus, apreciază instanţa că ambii soţi au avut contribuţii egale şi, deci, împărţirea bunuri urmează a se face, de asemenea, în părţi egale.

La atribuire bunurilor, instanţa va ţine cont de faptul că reclamantul locuieşte în imobilul apartamentul bun comun, iar prima pârâta nu l-a solicitat,astfel că se atribui acestuia, cu plata unei sulte corespunzătoare, în temeiul art. 990 C.proc.civ.

În ceea ce priveşte bunurile mobile, instanţa le va atribui pe cele identificate de expert ca fiind în apartament, reclamantului, iar pe cele din -, primei pârâte, iar pentru egalizarea loturilor, se va plăti sulta corespunzătoare.

Prin urmare, va atribui reclamantului-pârât bunuri mobile şi imobile în valoare de totală de 22000 euro şi 5185 lei:

- apartamentul cu trei camere, -, înscris în cartea funciară nr. -, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. -( f.19-20), în valoare de 22000 euro, potrivit raportului de expertiză în construcţii şi de evaluare imobiliară efectuat de către expert -, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre;

- bunurile mobile, astfel cum au fost identificate şi evaluate în raportul de expertiză tehnică judiciară de evaluare bunuri mobile, efectuat de expert -, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, detaliate la punctul II, nr. 1 lit. a, în valoare de 5185 lei.

Va atribui reclamantei bunurile mobile identificate şi evaluate în raportul de expertiză tehnică judiciară de evaluare bunuri mobile, efectuat de expert -, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, detaliate la punctul II, nr. 1 lit. b, aflate la imobilul din comuna - în valoare de 2495 lei.

Având în vedere că masa partajabilă este în valoare totală de 22000 euro şi 7680 lei (instanţa va folosi această valoare pentru bunurile mobile, pentru că expertul nu a indicat şi valoarea în euro a bunurilor), că cei doi foşti soţi au o cotă de contribuţie egală, că bunurile atribuite reclamantului-pârât sunt în valoare mult mai mare decât cele atribuite pârâtei-reclamante, se va obliga reclamantul-pârât la plata sumei de 11000 de euro ( sau echivalentul în lei la data plăţii) şi a sumei de 1345 lei cu titlu de sultă către pârâta reclamantă - în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Instanţa apreciază că acest termen de 3 luni este unul rezonabil, care are în vedere şi prejudiciul la care coproprietarul căruia bunul nu i-a revenit în lot s-ar expune şi totodată să preîntâmpine cererea nejustificată a celui căruia bunul i-a fost repartizat în tergiversarea achitării sultei. Un alt termen mai lung ar fi putut fi acordat cu acordul pârâtei, care însă nu s-a exprimat în acest sens.

Instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 991 alin.2 C.proc.civ., prin care legiuitorul a stabilit că în situaţia în care s-a dispus ca vânzarea bunului să se facă de parţi prin buna învoială, termenul nu poate fi mai mare de 3 luni.

Faţă de cele de mai sus, restul pretenţiilor părţilor, se vor respinge ca neîntemeiate. Cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa constată că reclamatul-pârât a făcut următoarele cheltuieli: onorariu avocaţial – 1900 lei şi a beneficiat de ajutor public judiciar în cuantum de 6165,35 lei taxă judiciară de timbru şi 1250 lei onorarii experţi.

Pârâtele-reclamante au achitat onorariu avocaţial de 1500 de lei, taxă judiciară de timbru de timbru -1900,875 lei, iar pentru diferenţa de 1900,875 lei au beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii.

Având în vedere că ambele părţi au căzut parţial în pretenţii, onorariile avocaţiale se vor compensa integral.

În cauză s-au calculat taxe judiciare de timbru şi onorarii de experţi în sumă totală de 11217,7 lei. Având în vedere că în cazul partajului, ambele părţi câştigă, şi având în vedere cota de contribuţie egală reţinută, instanţa constată că fiecare dintre părţi datorează jumătate din această sumă, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorarii experţi, respectiv suma de  5608,55 lei. Prin urmare, reclamantul pârât va fi obligat la plata către stat a sumei de 5608,55 lei, cu titlul de ajutor public judiciar (taxă judiciară de timbru, onorarii experţi). Aceeaşi sumă o datorează şi pârâtele, însă se va scădea suma de 1900,875 lei deja achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, pârâtele urmând să fie obligate la plata către stat a sumei de 3707,675 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea principală formulată de reclamantul-pârât - în contradictoriu cu pârâtele - reclamante -

Admite în parte acţiunea reconvenţională formulată şi precizată de pârâtele - reclamante -, în contradictoriu cu reclamantul-pârât -.

Constată că masa bunurilor comune  a foştilor soţi -  se compune din:

- apartament cu trei camere, -, înscris în cartea funciară nr. - dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. - ( f.19-20), în valoare de 22000 euro, potrivit raportului de expertiză în construcţii şi de evaluare imobiliară efectuat de către expert  -, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre;

B) Bunuri mobile:

- bunuri mobile, astfel cum au fost identificate şi evaluate în raportul de expertiză tehnică judiciară de evaluare bunuri mobile, efectuat de expert -, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre ( filele 47 şi. urm. vol.II):respectiv bunurile mobile detaliate la punctul II, nr. 1 lit. a, în valoare de 5185 lei şi bunuri bunurile mobile detaliate la punctul II, nr. 1 lit. b, în valoare de 2495 lei.

Valoare totală a masei de împărţit este de 22000 euro şi 7680 lei.

Constată că reclamantul-pârât - are o cotă de contribuţie de 50% iar pârâta-reclamantă --de 50% la dobândirea masei bunurilor comune.

Atribuie reclamantului-pârât în natură bunuri mobile şi imobile în valoare de totală de 22000 euro şi 5185 lei, respectiv

- apartamentul cu trei camere, -, înscris în cartea funciară nr. -, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. - (f.19-20), în valoare de 22000 euro, potrivit raportului de expertiză în construcţii şi de evaluare imobiliară efectuat de către expert -, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre;

- bunurile mobile, astfel cum au fost identificate şi evaluate în raportul de expertiză tehnică judiciară de evaluare bunuri mobile, efectuat de expert -, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, detaliate la punctul II, nr. 1 lit. a, în valoare de 5185 lei.

Atribuie reclamantei bunurile mobile identificate şi evaluate în raportul de expertiză tehnică judiciară de evaluare bunuri mobile, efectuat de expert -, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, detaliate la punctul II, nr. 1 lit. b, aflate la imobilul din comuna -, în valoare de 2495 lei

Obligă reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de 11000 de euro (sau echivalentul în lei la data plăţii) şi a sumei de 1345 lei cu titlu de sultă către pârâta reclamantă -), în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Omologhează raportul de expertiză tehnică în construcţii şi evaluarea imobiliară efectuat de expertul -, raportul de expertiză tehnică judiciară de evaluare bunuri mobile, efectuat de expert -.

Respinge celelalte solicitări ale părţilor, ca neîntemeiate.

Obliga reclamantul - pârât - la plata către stat a sumei de 5608,55 lei (taxă judiciară de timbru, onorarii experţi).

Obligă pârâtele-reclamante la plata către stat a sumei de 3707,675 lei, (taxă judiciară de timbru, onorarii experţi).

Compensează între părţi celelalte cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria Paşcani.

Pronunţată  prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei,  astăzi, 13 iulie 2017.

 PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare