Contestatie la executare - clauze abuzive

Data publicare portal: 08.02.2019

Prin sentinţa civilă nr. 976/27.02.2018 Judecătoria Xxxx a admis contestaţia la executare aşa cum a fost modificată,  formulată de către contestatorii T.S. şi T.A.I., , ambii domiciliaţi în xxxx şi cu domiciliul ales la xxxx în contradictoriu cu intimata R.B SA, cu sediul în xxxx ca întemeiată.

S-a constatat caracterul abuziv al clauzei contractuale inserate la art.3 pct.1 li.b şi 3 pct.3 din contractul de credit nr.XXXX din data de xxxx,  respectiv a părţii din clauză având următorul conţinut: „.. Banca putând modifica valoarea acesteia în funcţie de evoluţia pieţei financiare sau politica de creditare a Băncii”.

S-a constatat caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate la art.3 pct.5 din contractul de credit nr. XXXX din data de xxxx, în ceea ce priveşte perceperea comisionului de procesare în cuantum de 2,2% calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului.

S-a constatat caracterul abuziv al clauzei contractuale inserate la art.3 pct.7 din contractul de credit nr. XXXX din data de xxxx, în ceea ce priveşte perceperea comisionului de administrare în cuantum de 0,15% aplicat la soldul creditului.

S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor contractuale inserate la art.3 pct.1 li. b şi 3 pct.3, art.3 pct.5 şi  art.3 pct.7 din contractul de credit nr. XXXX din data de xxxx.

Au fost anulate actele de executare din cadrul dosarului de executare nr.xxxx al BEJ T.A.

S-a dispus restituirea către contestatoare a taxei de timbru în cuantum de 1000 lei achitată de către contestatori în cadrul dosarului nr. xxxx al Judecătoriei Xxxx, cu chitanţa emisă de Primăria mun. Xxxx nr.1807890011 din data de 18.07.2016 la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

S-a constatat ca definitiv onorariu de expert în sumă de 1200 lei pentru efectuarea expertizei în specialitate contabilitate şi a onorariului de expert în sumă de 800 lei pentru efectuarea expertizei în specialitate construcţii civile.

A fost obligat intimata către contestatori la plata sumei de 7815 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu către BEJ  T.A, după rămânerea definitivă.

Pentru a se pronunţa astfel Judecătoria a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.xxxx pe rolul Judecatoriei Xxxx contestatorii T.S. şi T.A.I. în contradictoriu cu intimate R.B SA au formulat contestaţie la executare prin care au solicitat în temeiul art. 712 C.pr.civ., anularea tuturor actelor de executare încheiate de BEJ XXXX în dosarul execuţional xxxx, în temeiul art.712 alin.3 C.pr.civ. anularea încheierea nr.xxxx pronunţată de Judecătoria Xxxx în dosarul nr.xxxxprin care s-a dispus încuviinţarea executării silite.

De asemenea contestatorii au formulat contestaţie la titlul executoriu Contractul de credit bancar nr. XXXX din data de xxxx şi au solicitat intervenţia instanţei în temeiul Directivei nr. 87/102/CEE a Consiliului Europei, modificată prin Directiva nr. 98/7/CE a Parlamentului European si a Consiliului, solicitând să se constate caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 3.1 lit. b) si art. 3.3 din Contract, cu consecinţa înlăturării clauzei din Contractul de credit, clauze care prevăd posibilitatea băncii ca după primul an de contract să revizuiască dobânda „în funcţie de evoluţia pieţei sau de politica de creditare a băncii”, constatarea caracterul abuziv al clauzei stipulată la art.3.5 din Contract, cu consecinţa

înlăturării acestei clauze din Contractul de credit, clauză care se referă la posibilitatea băncii să perceapă un comision de procesare de 2,2% calculat la valoarea creditul ui acordat, reţinut de Bancă la momentul acordării creditului, comision care se ridica la suma de 660 Euro, constatarea caracterul abuziv al clauzei stipulată Ia art. 3,7 din contract, referitor la posibilitatea băncii de a retine lunar un comision de administrare de 0,15 % aplicabil la soldul creditului, cu consecinţa eliminării acestei clauze din contractul de credit.

În temeiul art. 719 C.pr.civ. contestatorii au solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

În fapt, la data de 07.07.2016 contestatorii au primit din partea BEJ XXXX o somaţie imobiliară însoţită de titlul executoriu (contractul de credit) şi o încheiere de stabilire a cheltuielilor de judecată, prin care li se aduce la cunoştinţă ca împotriva lor a fost demarata executarea silita de SC R.B SA.

Contestatorii înţeleg să conteste toate actele de executare, întrucât, mai înainte de declararea scadenţei anticipate, creditoarea trebuia să-i notifice aceasta intenţie.

Aceasta obligaţie îi revenea creditoarei potrivit dispoziţiilor art. 8.1 si art. 8.3 din Contractul de cred ii încheiat.

Nefiind declarat scadent anticipat, contractul de credit neavând caracter de titlu executoriu, potrivit dispoziţiilor art. 120 din OUG nr.99/2006. creanţa nefiind certa, lichidă si exigibilă, în condiţiile în care cu foile de vărsământ depuse alăturat face dovada că erau cu plata ratelor la zi.

Mai mult, dispoziţiile art. 663 C.pr.civ. sunt imperative. în sensul că executarea silită nu se poate face decât dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă.

Contestatorii apreciază că în cauză nu este îndeplinită condiţia exigibilităţii atâta timp cât contractul de împrumut a prevăzut un termen de restituire a sumei împrumutate în 300 de rate lunare, ultima rată scadentă trebuind a fi plătită în 05.09.2032 şi nu sunt întrunite condiţiile pentru ca acest contract să fie declarat scadent anticipat.

Contestatorii solicita instanţei să constate caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 3.1 lit. b) si art. 3.3 din Contract, cu consecinţa înlăturării clauzei din Contractul de credit, clauze care prevăd posibilitatea băncii ca după primul an de contract să revizuiască dobânda " in funcţie de evoluţia pieţei sau de politica de ereditare a băncii "

Contestatorii solicită să se constate caracterul abuziv al clauzei  stipulată  la art.  3.5  din Contract cu consecinţa înlăturării acestei clauze din Contractul de credit, clauză care  se referă la posibilitatea  băncii  să  perceapă  un  comision de procesare  de 2,2% calculat la  valoarea creditului acordat, reţinut de Bancă la momentul acordării creditului, comision care se ridica la suma de 660 Euro,

Contestatorii solicită să se constate caracterul abuziv al clauzei stipulată la art. 3.7 din contract, referitor la posibilitatea băncii de a retine lunar un comision ele administrare de 0,15 % aplicabil la soldul creditului, eu consecinţa eliminării acestei clauze din contractul de credit.

În ceea ce priveşte clauzele stipulate la an. 3.1 lit. b) si art. 3.3 clin Contract, cu consecinţa înlăturării clauzei din Contractul de credit, clauze care prevăd posibilitatea băncii ca după primul an de contract să revizuiască dobânda în funcţie de evoluţia pieţei sau de politica de creditare a băncii " solicită instanţei să analizeze următoarele:

Rezultă astfel că, dobânda se calculează in funcţie de politica de creditare a băncii, care poate creste potrivit deciziei băncii şi nu în raport de anumiţi factori care impun aceasta creştere.

In cazul de fala contractul de credit încheiat este unul preformulat, standard, iar eventualele diferenţe dintre acesta şi alte contracte n se datorează negocierii eu clientul, ci particularităţii fiecărui client in parte. Prin urmare, acest contract nu a fost negociat cu reclamantul.

Potrivit prevederilor art. 3.1 lit.a) din Contract, pentru creditul acordai, împrumutatul datorează Băncii o dobânda curentă fixa pentru prunul an de creditare; lit.b) din Contract ( contestata de subsemnaţii) stabileşte că. începând cu cel de-al doilea an de creditare, datorează o dobândă revizuibilă iar art.3.3 stabileşte că banca poate modifica valoarea acesteia (a dobânzii) în funcţie de evoluţia pieţei financiare sau de politica de creditare a Băncii.

Este evident ca prevederile art. 3.1 lit.b) şi art.3.3 din Convenţia de credit sunt abuzive, prin aceea ca majorarea dobânzii se poate face în raport de „POLITICA BĂNCII" şi nu doar de evoluţia indicelui de referinţa al monezii în care a fost acordat creditul, în cazul de faţă „EURIBOR". Astfel, că dispoziţiile art.3.1  lit.b) si art.3.3 din Convenţia de credit sunt contradictorii reglementarilor in domeniu, iar in acest caz, Legea nr. 193/2000 stipulează ca se vor aplica acele clauze care sunt in favoarea consumatorului.

Totodată, in momentul încheierii contractului consumatorii au acţionat de pe o poziţie inegala in raport cu Banca, aceştia neavând posibilitatea de a modifica sau de a înlătura vreuna din clauzele contractuale. Mai mult, orice modificare a clauzelor contractuale referitoare la costuri, marja dobânzii, fiind un element de cost care influenţează in mod direct dobânda, trebuie sa respecte dispoziţiile art. 93 lit.g din OG 21/1992, ori in cazul de fata orice modificare după voinţa creditorului este ilegală in sensul ca marja nu poate fi variabilă ci fixa.

Astfel, având in vedere dispoziţiile art. 3.1. din Convenţia de credit, conform cărora „Dobânda se modifica in funcţie de evoluţia pieţei financiare sau de politica de creditare a Băncii, ele dau dreptul Băncii sa modifice dobânda unilateral, tara un motiv întemeiat, menţionai in contract, tara a circumstanţia anumite clemente sau criterii obiective in funcţie de care sa se facă modificarea, aspecte ce fac ca decizia băncii sa fie discreţionara si imposibil de controlat de către consumator, iar clauza sa fie abuziva si fata de dispoziţiile pct. 1 lit. a din Anexa la Legea 193/2000 conform cărora sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale caic dau dreptul comerciantului de a modifica, unilateral clauzele contractului , (ara a avea un motiv întemeiat care sa fie precizai in contract.

În ceea ce priveşte solicitarea lor de constatare a caracterul abuziv al clauzei stipulată la art. 3.5 din Contract, cu consecinţa înlăturării acestei clauze din Contractul de credit, clauză care se referă la posibilitatea băncii să perceapă un comision de procesare de 2,2% calculat la valoarea creditului acordat, reţinut de Bancă la momentul acordării creditului, comision care se ridica la suma de 660 Euro

Aşa cum rezulta din art.3.5 din Contract, pentru procesarea cererii de credit, împrumutatul datorează Băncii un comision de procesare de 2,2% calculate prin aplicarea procentului la valoarea creditului menţionată la art. 1.1 lit.a).

La art.1.1 lit.c) se menţionează faptul că suma de 660 Euro - va fi utilizată pentru achitarea comisionului de procesare.

Prin urmare, potrivit acestei clauze, consumatorul achita Băncii un comision de procesare, pe care Banca nu îl defineşte, mulţumindu-se în a preciza că este un comision procesarea cererii de credit.

Un alt aspect care atrage caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de procesare ii constituie nedefinirea acestui comision, atâta vreme cat toate costurile privind acordarea creditului au fost suportate de împrumutat. Mai mult decât atât. banca retine suma de bani, încasata cu titlul de comision de procesare din creditul acordat, dar impune împrumutatului în continuare sa plătească aceasta suma de bani, dar si dobânda aferentă ca si cum ea a fost remisa împrumutatului. Deci, aceasta clauza privind comisionul de procesare este abuziva de doua ori, odată pentru ca este perceput, deşi în ofertă băncii nu se menţiona de perceperea unui astfel de comision şi nici nu a fost negociat cu împrumutatul şi a doua oară pentru ca banca îi solicită să-i fie restituit plus dobânda aferentă ca şi când nu l-ar fi perceput.

Potrivit acestor clauze contractuale tragerea din credit se poate efectua doar după îndeplinirea anumitor condiţii prealabile, care presupun constituirea de către clienţii/garanţi ipotecari in favoarea băncii, a garanţiilor expres prevăzute in contract si după ce au predat documentele in original, de asemenea expres prevăzute, în forma şi conţinutul aprobate de bănea, fără ca banca să fie obligata să suporte vreo cheltuiala legata de acestea.

Nu se poate reţine că aceste comisioane de acordare a creditelor ar fi o cheltuiala a Băncii, aferenta întocmirii documentaţiei de credit, reprezentând contravaloarea unui serviciu prestat de ea, respectiv tocmai acordarea împrumutului. Susţinerea nu poale fi primită în condiţiile în care reclamanţii în calitatea lor de clienţi au plătit: taxa de analiza, taxa de evaluare a imobilelor aduse in garanţie, taxe notariale şi pentru instituirea ipotecii, poliţe de asigurare si au adus toate documentele solicitate de banca, exclusiv pe cheltuiala lor. Aşa fiind se constată că banca nu are niciun risc, clientul achitând tot, creându-se astfel disproporţii vădite intre drepturile si obligaţiile părţilor.

In ceea ce priveşte caracterul abuziv al clauzei stipulată la art. 3.7 din contract, referitor la posibilitatea băncii de a retine lunar un comision de administrare de 0,15 % aplicabil la soldul creditului, cu consecinţa eliminării acestei clauze din contractul de credit.

Astfel, pe lângă dobânda percepută, fără să fie înştiinţaţi despre existenta acestui comision şi fără ca banca să negocieze cu noi un astfel de cost, a introdus în contract o plata lunară de 0,15 % din soldul creditului, pe toata durata derulării creditului, comision ce echivalează cu o sumă lunară în valoare de 45,99 Euro, în timp ce rata creditului era de 38,45 Euro.

Cum acest comision este unul care a împovărat nejustificat de mult costurile contractului dar şi prin prisma că niciodată acest comision nu a fost negociat cu ei nici sub aspectul cuantumului şi nici sub aspectul perceperii lui consideră ca este un comision abuziv şi solicită eliminarea lui din contract.

Ca atare, cum suma pentru care a început executarea silită nu are caracter cert, lichid şi exigibil în temeiul art.712 alin.3 C.pr.civ. se impune anularea încheierea nr.xxxx pronunţată de Judecătoria Xxxx în dosarul nr. xxxxprin care s-a dispus încuviinţarea executării silite, pentru că este pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 666 alin.4, alin.5 pct. 4 si 7 dar si cu încălcarea dispoziţiilor OUG nr.1/2016 cu raportare la dispoziţiile art.641 alin. l C.pr.civ.

Contestatorii precizează că nu au primit alături de titlul executoriu si de actele de executare încheierea de învestire cu formulă executorie

Contestatorii apreciază ca se impune reanalizarea încheierii nr.5333, întrucât cererea de investire cu formulă executorie se formula de către creditor [art. 641 alin. (2) C.pr.civ. in redactarea anterioară adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2016], pe când cererea de încuviinţare a executării silite se formulează de către executorul judecătoresc [art. 666 alin, (I) C. pr. civ. în urma modificărilor aduse prin Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016]. Observând aceasta încheiere, cererea este formulata exclusiv de către Executorul Judecătoresc, în contextul modificărilor legislative mai sus menţionate, apreciază că se subînţelege că orice cerere de învestire cu formulă executorie a unui titlu executoriu, altul decât o hotărâre judecătorească, formulată după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016, va fi respinsă ca inadmisibilă deoarece art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 prevede: „Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formula executorie a titlurilor executorii şi/sau încuviinţarea executării de cetire executorul judecătoresc, acestea var fi puse în executare după încuviinţarea executării de către instanţa judecătorească competentă potrivit legii."

Contestatorii înţelege să conteste încheierea nr.xxxx prin care executorul judecătoresc stabileşte cheltuielile de executare în cuantum de 7.996.09 lei din care 7.824.96 lei reprezintă onorariu executor judecătoresc.

În temeiul art. 719 C.pr.civ. contestatorii au solicitat suspendarea executării silite pună la soluţionarea contestaţiei.

In susţinerea cererii contestatorii au depus la dosar înscrisuri (f. 17-65).

Intimata R.B SA a depus la dosar întâmpinare la data de 28.09.2016 prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, iar pe fond a solicitat respingerea în totalitate a contestatei ca neîntemeiată cu consecinţa menţinerii actelor de executare întocmite ca fiind legale şi temeinice.

La data de xxxx-ca urmare a cererii de acordare credit nr. xxxx prin care solicita acordarea unui împrumut pentru nevoi personale - a fost încheiat Contractul de Credit nr.XXXX intre R.B SA prin Agenţia xxx şi T.S. în calitate de împrumutat, alături de T.A.I. în calitate de codebitoare obligata in solidar si indivizibil cu împrumutatul, contract garantat cu garanţie reala imobiliară ce a avut ca obiect acordarea unui credit în favoarea împrumutatului în suma de 30.660 EUR pe o perioada de 300 luni (25 ani).

Din împrumutul pus la dispoziţie, conform ari. 1, pct. 1.1 l/t. al b), c) din contractul de credit, contestatorii au utilizat după cum urmează:

-2.493,59 EUR utilizaţi pentru rambursarea creditului xxxxxx contractat anterior cu subscrisa;

-27.506,41 EUR utilizaţi pentru nevoi personale nenominalizate;

-660 EUR utilizaţi pentru achitarea a comisionului de procesare datorat în baza prezentului contract.

De asemenea, pentru creditul acordat, banca a perceput o dobânda de achiziţie fixă de 6,9 % pentru primul an de creditare, conform art. 3.1 lit a) coroborat cu art. 3.3 din contractul de credit, iar începând cu cel de-al doilea an de creditare - dobânda va fi curenta revizuibila, conform art. 3.1 lit. b) din convenţia de credit.

Totodată, Banca a prevăzut in cadrul contractului de credit, la Art. 3 -"Costuri" perceperea, modalitatea de percepere a comisioanelor de procesare si de administrare credit, precum si contraprestaţiile Băncii care le justifica :

-pct. 3.5 - comision de procesare /analiza documentaţie creditare de 2,2%, calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului menţionata la art. 1.1 lit.a), în cuantum precizat expres la art. 1.1 lit.c} - 660 EUR, care se va achita integral la data tragerii creditului, aspect precizat ca şi componenta a costului de creditare şi în cererea de acordare credit asumata sub semnătura cu 21 de zile anterior semnării contractului de credit,

-pct. 3.7-comision de administrare de 0,15%, perceput lunar, ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului.

Odată cu apariţia OUG 50/2010, in conformitate cu art.95 alin.2 banca a implementat prevederile impuse de noua legislaţie, in contractele de credit, inclusiv in acest contract, noile prevederi nefiind contestate in termenul prevăzut expres de legea 288/2010.

Astfel cum rezultă din chiar conţinutul Contractului, toate clauzele care îl compun sunt redactate fără excepţie în termeni clari, inteligibili fără dificultate, chiar şi de către un consumator cu o pregătire medie.

In conformitate cu dispoziţiile art. 713 alin. (2) C.pr.civ., în cazul în care executarea se face în baza unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca, debitorul nu poate invocă pe calea contestaţiei motive de drept sau de fapt, privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai daca legea nu prevede în legătura cu acel titlu executoriu o cale procesuala specifică pentru desfiinţarea lui.

Astfel, cum clar reiese din cele expuse, legiuitorul a avut în vedere lămurirea şi delimitarea întinderii contestaţiei la executare în sensul ca, prin exercitarea acţiunii privind contestaţia la executare se poate avea in vedere doar lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu şi nu anularea acestuia sau a unor clauze menţionate în cuprinsul sau. Contestatorul are, pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 3.1 pct. 2, 3.2., 3.3., 3.11., 3.12., 3.14 din contractul de credit nr. xxxxxx, alte căi de atac prevăzute de lege.

Acţiunea prin care solicita reclamantul anularea unor clauze inserate în contractul de credit ce face obiectul executării silite, este inadmisibilă, având în vedere că reclamantul are alte acţiuni legale, precum şi posibilitatea de a-şi asigura măsuri necesare pentru garantarea deplinei eficacităţi a acţiunilor formulate.

Contestaţia la executarea silita este destinată să înlăture neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat.

Daca legea pune la dispoziţia debitorului o cale de atac speciala, cum este, în cazul de faţă, acţiunea în anulare, debitorul nu mai poate să utilizeze apărări de fond în cadrul contestaţiei la executarea silită - pentru a preveni abuzul de drept, constând în invocarea aceloraşi apărări, în două acţiuni diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată.

Având in vedere cele prezentate, rezulta ca cererea contestatorului de constatare a clauzelor din contractul de credit nr. xxxx/xxxx, menţionate in contestaţia la executare ca fiind abuzive, cu consecinţa respingerii acesteia ca inadmisibilă.

Pe fond intimata a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiata, cu consecinţa menţinerii actelor de executare întocmite in cadrul dosarului nr. xxxx aflat pe rolul BEJ xxxxx, ca fiind legale si temeinice, iar acţiunea judecătoreasca, in ceea ce priveşte constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, ca neîntemeiata.

Referitor la clauza privind comisionul de administrare - art. 3.7 din contractul de credit:

Clauzele  contractuale privind  comisionul  de administrare  nu pot face obiectul controlului caracterului abuziv din perspectiva Legii nr. 193/2000.

Acest cost a fost perceput cu buna-credinţă şi în legătura cu activităţile pe care bănicile le întreprinde pentru monitorizarea contului şi a plăţilor efectuate de clienţii săi.

Comisionul de administrare este parte a costului total al creditului, iar existenţa costului este transparentă, clauza beneficiind de o redactare în limbaj clar şi inteligibil, cerută de art. 4 (6) din Legea nr. 193/2000.

In analizarea clauzei 3.7, rugam instanţa a nu se rezuma doar la constatarea caracterului inteligibil din punct de vedere formal şi gramatical al clauzei, ci să aprecieze ca prin conţinutul clauzei se arată consumatorului în mod transparent atât cuantumul şi modul de calcul al costului, cât şi activitatea pentru care se datorează acest cost, precum şi dacă respectiva activitate se regăseşte în categoriile de activităţi specifice ereditarii pentru care banca poate pretinde remuneraţie (comision).

In speţa, din conţinutul clauzei 3.7 se înţelege uşor faptul ca banca prestează activităţi specifice administrării creditelor în scopul monitorizării riscurilor de creditare (descrise generic în cuprinsul clauzei prin sintagma "monitorizarea utilizării şi rambursării creditului, precum a îndeplinirii oricăror alte obligaţii asumate de împrumutat în baza contractului de credit."}, pentru care se datorează un cost - comisionul de administrare.

Astfel, concluzia nu poate fi decât aceea ca dispoziţiile art. 3.7 coroborate cu conţinutul Graficului de rambursare, permit reclamantei sa prevadă cu uşurinţa consecinţele economice produse de acest cost asupra lor, precum si care este activitatea pentru care este datorat costul, ca urmare, instanţa este ţinuta sa nu treacă la analizarea caracterul pretins abuziv al clauzei prin prisma dispoziţiilor art. 1 (3) si art. 4(1) din Legea nr. 193/2000.

Analizând clauza 3.7 prin prisma art. 4(1} din Legea nr. 193/2000, apreciem că nu sunt îndeplinite toate condiţiile cumulativ prevăzute de textul de lege citat. Astfel, in speţa, nu a fost demonstrata existenta unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile pârtilor in legătura cu activitatea de administrare a creditului, generat cu rea-credinţă de banca prin modul de redactare a clauzei contestate.

În cazul contractelor de credit, în afară de dobânda curentă calculată asupra sumei împrumutate, în comercializarea produsului "credit", băncile prestează o serie de servicii şi operaţiuni specifice, după cum urmează:

a) asigurarea unui cadru operaţional care să permită rambursarea creditului acordat (eg. deschiderea/menţinerea unor sucursale sau puncte de lucru; punerea fa dispoziţia clienţilor a unor servicii care să poată face posibilă achitarea ratelor prin internet banking etc.};

b) identificarea întârzierilor la plata;

c) contactarea clienţilor care înregistrează restanţe;

d) reînnoirea înscrierilor garanţiilor;

e) monitorizarea evoluţiei valorii bunurilor aduse ca garanţie;

soluţionarea cererilor formulate de clienţi în legătură cu, modificarea datei scadenţei finale sau pentru o anumită rată, schimbarea garanţiei, restructurarea şi reconsolidarea creditului etc.

Aceste servicii generează costuri, care justifica perceperea de comisioane. Tocmai acesta este şi motivul pentru care însăşi legea (art. 36 din O.U.G. nr. 50/2010), permite băncilor să perceapă de la consumatori anumite comisioane.

Potrivit prevederilor art. 3.5 din contractul de credit, comisionul de procesare credit, aşa cum rezultă din chiar definiţia acestuia, reprezintă contravaloarea costurilor efectuate de banca cu procesarea/analizarea cererii de credit şi a documentaţiei aferente acordării creditului.

Aşa cum rezultă din textul art. 3.5. care defineşte comisionul de procesare, clauza incriminată a fost redactată într-o manieră care permite înţelegerea acesteia de către orice persoana, fiind folosiţi termeni precişi si uşor de înţeles, astfel că nu se poate reţine existenţa unui dezechilibru semnificativ ai drepturilor şi obligaţiilor asumate în detrimentul reclamanta lor, aşa cum aceştia afirma în mod cu totul nefondat.

Raportându-ne la prevederile OUG nr. 50/2010, perceperea comisionului de procesare /analiza un numai ca este prevăzuta/permisa (art.36 O.U.G. 50/2010), dar este şi justificată având în vedere activităţile desfăşurate de banca în faza de procesare a dosarului de credit, pentru activităţi

Referitor la nulitatea absoluta a clauzelor referitoare la modul de calcul al dobânzii, cat si al dobânzii majorate - art. 3.1 lit. b), art. 3.3, subliniază următoarele aspecte :

Contestatorii aveau cunoştinţa de costurile si condiţiile de creditare începând cel mai târziu cu data 10.08.2007, data la care a înaintat intimatei, cererea privind acordarea unui împrumut.

Astfel, acesta cât si codebitorul sau, au avut un timp de gândire de aproximativ trei săptămâni (21 zile), timp în care au analizat cu temeinicie oferta băncii, cu privire la semnarea contractului.

Potrivit art. 3.1 , creditul a fost acordat cu o dobânda fixa pentru primul an de creditare, urmând ca din anul următor de creditare împrumutatul urmând să beneficieze de dobânda variabilă conform contractului.

Prin actul adiţional în cauză, R B S.A. nu a făcut propuneri /oferte proprii clienţilor, nu a propus schimbări ale clauzelor contractuale, ci doar a transpus prevederile obligatorii ale legii, respectiv dobânda variabila a fost exprimata in funcţie de variaţia indicelui EURIBOR (marja băncii fiind fixa pe toata perioada de creditare).

Se poate observa ca începând cu data de 31.12.2012 dobânda variabilă este cu mult sub nivelul contractat - ca şi procent de dobânda fixa - în condiţiile în care ambele tipuri de dobânda nu sunt comparabile, întrucât constituie costuri distincte.

La data încheierii implementării OUG 50/2010, rata dobânzii curente a rămas neschimbată [7,9 %) şi a variat ulterior numai faţa de modificările indicelui EURIBOR, iar în luna iunie 2011, subscrisa a micşorat propria marjă fixă.

în ultimii patru ani, acest cost a fost în principiu în scădere continuă, înregistrând începând cu iunie 2016 valori de 5.99%.

Criteriul echilibrului contractul este stabilit prin interpretarea per a contrario a prevederilor ari. 4 din Legea nr. 193/2000 si a art.4 din Directiva 13/93/CEE care prevăd noţiunea de "dezechilibru semnificativ". Doctrina a explicat si a definit contractul semnificativ dezechilibrat ca fiind "contractul care si-a pierdut utilitatea sociala si personala".

Mai mult, nu s-a adus nicio dovada care sa probeze reaua-credinţa a subscrisei, fără de care clauza nu ar putea fi considerata abuziva, nefiind deci complinite cerinţele legale pentru pronunţarea caracterului abuziv al acestei clauze, potrivit art.4 din Legea 193/2000.

In aceste condiţii, este evident faptul ca, (i) pe de o parte, clauzele privitoare la aplicarea dobânzii aniversare revizuibile pentru un an de creditare nu sunt de natura a produce un dezechilibru semnificativ în detrimentul consumatorilor; (ii) iar pe de alta parte, ele sunt clare, inteligibile si se refera la preţul contractului, nefiind rezultatul unei practici contrare cerinţelor bunei-credinţe.

Nu se poate retine o imposibilitate a consumatorului de a cunoaşte de la momentul semnării contractului a valorii dobânzii. împrumutatul avea posibilitatea cunoaşterii acestei dobânzi şi verificării cuantumului acesteia. Obligaţia era aşadar previzibila.

Fata de considerentele arătate solicita respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiata, cu cheltuieli de judecata.

In drept, au fost invocate prevederile art.205 si urm. din Noul Cod de procedura civila, art.969, 970, 1169, art. 1584 Cod civil, OUG Nr. 174/2008, Legea Nr. 193/2000 si Anexa A la aceasta, precum si pe celelalte dispoziţii legale invocate si prezentate.

In susţinerea întâmpinării intimata a anexat la dosar înscrisuri (f. 82-139).

Instanţa la termenul din 04.10.2016 a încuviinţat pentru părţi, în temeiul art.255 raportat la art.258 C.pr.civ, probele propuse ca fiind pertinente, concludente şi utile cauzei.

Instanţa, la acelaşi termen instanţa a respins cererea de suspendare a executării silite formulate de către contestatorii, şi a luat act că se contestă de către contestatorii atât executarea însăşi, cât şi titlul executoriu.

La data de 14.10.2016, contestatorii au depus un răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepţiilor invocate de către intimat.

La termenul din data de 22.11.2016, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii, pentru motivele expuse în încheierea de şedinţă.

Instanţa a procedat la termenul din data de 28.02.2017 la luarea interogatoriului contestatorilor (f.6-9 vol II).

La data de 01.03.2017 contestatorii au depus o completarea la contestaţia la executare prin care precizează că înţeleg să formuleze contestaţie, şi împotriva încheierilor executorului judecătoresc din data de 23.01.2017 şi 28.02.2017, a publicaţiei de vânzare imobiliară din data de 23.01.2017 şi a actului de adjudecare din data de 28.02.2017, solicitând totodată, suspendarea executării silite.

În susţinerea cererii completatoare, contestatorii au depus înscrisurile (f.12-20 vol.II).

Contestatorii au achitat taxa de timbru în sumă de 50 lei şi cauţiunea în sumă de 5820 lei (f.37-38 vol. II).

Prin încheierea din data de 14.03.2017 instanţa a admis cererea de suspendare a executării silite până la soluţionarea executării silite şi suspendarea eliberării sau distribuirii sumelor rezultate din urmărirea silită a imobilului adjudecat.

Încheierea a rămas definitivă, prin decizia nr.171 din data de 27.04.2017 pronunţată de către Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin respingerea apelului formulat de către intimat.

La termenul din data de 28.03.2017, instanţa a respins excepţia tardivităţii.

Prin serviciul de registratură, înregistrat sub nr.16308 din data de 07.04.2017, contestatorii au depus înscrisurile-f.81-017 vol.II).

La data de 11.04.2017 intimatul a depus înscrisurile-f.108-118 vol. II.

Prin serviciul de registratură înregistrat sub nr.23112 din data de 23.05.2017, intimatul a depus răspunsurile la interogatoriu (f.133-140 vol.II).

Intimatul la depus la data de 27.06.2017 note scrise la care s-au ataşat înscrisuri (f.171-196 vol.III).

Contestatorii la data de 17.07.2017 au depus note de şedinţă la care au ataşat înscrisuri (f.198-222 vol.III).

Instanţa la termenul din data de 12.09.2017, instanţa a încuviinţat proba cu expertiză contabilă şi construcţii.

La data de 15.12.2017 a fost depus raportul de expertiză contabilă d către doamna expert V A (f.17-42 vol.III), iar la data de 07.12.2017 a fost depus raportul de expertiză de specialitate construcţii (f.44-58 vol.III).

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma materialului probator administrat în cauză, instanţa constată următoarele :

Între contestatorii T.S. şi T A-I şi intimata R.B SA, a fost încheiat Contractul de credit nr. XXXX din data de xxxx prin care primii, în calitate de împrumutaţi, au contractat un credit de la cea din urmă, în calitate de împrumutător, în cuantum de 30660 EUR rambursabil în 300 luni.

La art. 1 pct.1 din convenţia de credit părţile au stipulat si destinaţia sumei împrumutate 30660 Eur din care suma de 2493,59 EUR  va fi utilizată pentru rambursarea creditului nr. xxxx din data de xxxx, suma de 27506,41 EUR va fi utilizată pentru nevoi personale  nenominalizate, iar suma de  660 EUR va fi utilizata pentru achitarea comisionului de procesare datorat în baza contractului încheiat.

Creditul a fost garantat cu o garanţie reală imobiliară, asupra apartamentului având destinaţia de locuinţă, nr.18, aflat în proprietate numiţilor T.S. şi T.A.I (f.29-30 vol.I).

La data de 06.05.2016 împotriva contestatorilor se demarează executarea silită de către intimat, formându-se dosarul de executare nr.xxxx.

Judecătoria Xxxx, prin încheierea nr.5333 din data de 51.05.2016 admite cererea şi încuviinţează executarea silită în vederea realizării drepturilor prevăzute în titlul executoriu reprezentant de  contractul de credit nr. XXXX din data de xxxx garantat cu contractul de ipotecă autentificat sub nr.2288/xxxx de către BNP xxxx, pentru recuperarea sumelor prevăzute în titlul executoriu şi a cheltuielilor de executare.

BEJ  T.A a început executarea silită luând măsurile de poprire (10.06.2016), de executare silită imobiliară (10.06.2016), precum şi de vânzare prin licitaţie a imobilului nr.18 situat în municipiul Xxxx, (f.39-40).

Potrivit art. 1 din Legea 193/2000 – “(1) Orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. (2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. (3) Se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii “.

În conformitate cu dispoziţiile art. 4 din Lege “(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens”.

Din acelaşi punct de vedere, articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în ceea ce priveşte o clauză contractuală (…), cerinţa potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar si inteligibil trebuie înţeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci si să expună în mod transparent funcţionarea concretă a mecanismului de schimb al monedei străine la care se referă clauza respectivă, precum şi relaţia dintre acest mecanism şi cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl priveşte.

Astfel fiind, instanţa poate analiza caracterul abuziv al unei clauze contractuale de natura celui invocat de reclamanţi în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi prin prisma tezei finale a alin. 6 al art. 4 din Legea nr. 193/2000, care dispune că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil.

Rezultă că, pentru a reţine existenţa unei clauze abuzive, instanţa trebuie să verifice îndeplinirea următoarelor condiţii:

- clauza contractuală în litigiu să nu fi fost negociată direct cu consumatorul;

- prin ea însăşi creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor;

- dezechilibrul creat este în detrimentul consumatorului, nefiind respectată cerinţa bunei credinţe.

Sub aspectul primului (1) capăt al cererii, contestatorii au solicitat să se constate caracterul abuziv şi, prin urmare, nulitatea absolută a articolului art.3 pct.1 li.b şi 3 pct.3 din Contractul de credit nr. XXXX din data de xxxx, potrivit căreia banca poate modifica valoarea ratei dobânzii în funcţie de evoluţia pieţei financiare sau de politica sa de credite.

Instanţa apreciază,  că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 privind caracterul nenegociat al clauzelor contractuale.

Atunci când legiuitorul a reglementat condiţia ca o clauză contractuală să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, a avut în vedere dezideratul protecţiei consumatorului în faţa unor contracte preformulate, cu privire la care nu a avut posibilitatea de a le determina conţinutul. Simpla semnare şi acceptare a clauzelor contractuale nu echivalează cu negocierea contractului.

Totodată, în lumina practicii deja existente, s-a subliniat că simpla informare a contestatorilor în legătură cu prevederile contractului nu echivalează, în nici un fel, cu negocierea contractului, şi că acest tip de contracte, de adeziune, sunt prezumate a fi nenegociate, cât timp, potrivit art. 4 (3) din Legea nr.193/2000, clauza a fost prestabilită unilateral de comercianţi, fiind de datoria comerciantului (în prezent profesionistului) de a prezenta probe în sensul negocierii clauzei, ceea ce în speţa de faţă nu s-a petrecut.

Astfel, instanţa va înlătura susţinerea intimatului, privind faptul că au fost informaţi contestatorii, prin înmânarea anterior (cu aproximativ 21 de zile) a cerere de acordare credit (f.108-109 vol.II), întrucât caracterul negociat al contractelor nu poate fi apreciat doar prin simpla semnare a contractului. Părţile nu se află pe poziţii de egalitate, nici în ce priveşte cunoştinţele de specialitate, nici în ce priveşte puterea de negociere, intimatul fiind un profesionist care se ocupă cu acordarea de credite, iar contestatorii fiind simple persoane fizice care nu a avut posibilitatea să negocieze, în cunoştinţă de cauză, contractul, ci doar să-l semneze sau nu.

Pe de altă parte, pentru a aprecia un contract ca fiind negociat, este necesară existenţa unor negocieri efective, iar nu doar posibilitatea teoretică în acest sens.

Se mai reţine că, în relaţiile cu consumatorii, comercianţii au posibilitatea de a utiliza clauze preformulate, însă acestea trebuie să aibă un conţinut clar şi inteligibil şi să nu creeze, contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Aşadar, lipsa negocierii unei clauze nu este în sine abuzivă, ci reprezintă doar o condiţie pentru constatarea caracterului abuziv.

Instanţa apreciază îndeplinite şi celelalte condiţii menţionate mai sus. Astfel, prin clauza contractuală contestată, banca are dreptul să modifice unilateral dobânda, fără ca în contract să fie stipulat un criteriu verificabil în acest sens, existând doar menţiunea că rata dobânzii poate fi modificată în funcţie de evoluţia pieţei financiare sau de politica de credite a băncii. În atare condiţii, nici reclamanţi, în calitate de consumatori, şi nici instanţa de judecată nu pot realiza un control efectiv al modului în care banca a modificat dobânda şi nici nu se poate verifica dacă această modificare a fost oportună sau justificată. Prin urmare, s-a creat, contrar exigenţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Instanţa reţine că, în mod evident, banca are dreptul de a stipula în contracte o dobândă variabilă, însă, în cadrul acestui demers, trebuie să respecte dispoziţiile imperative din materia dreptului consumatorului. Or, stipularea unei dobânzi variabile, fără indicarea unui criteriu obiectiv şi verificabil, nu îndeplineşte exigenţele dispoziţiilor legale din materia dreptului consumatorului, faţă de prevederile exprese ale art. 4 din Legea nr. 193/2000.

Prin urmare, se impune o detaliere suficientă, astfel încât consumatorul să cunoască încă de la momentul încheierii contractului condiţiile concrete, pentru a nu crea un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, contrar exigenţelor bunei-credinţe.

Deşi intimatul R.B SA susţine prin întâmpinare şi prin răspunsul nr.6 la interogatoriu (f.6-9 vol.II) că un asemenea dezechilibru nu s-a produs, deoarece dobânda ar fi avut un trend descendent, instanţa reţine că evoluţia efectivă a ratei dobânzii nu înlătură dezechilibrul contractual pe care îl creează o clauză ce conferă unei dintre părţi un drept discreţionar de modificare a unui element esenţial a contractului.

Astfel, singurul criteriu pe care banca trebuie, potrivit clauzei de la art. art.3 pct.1 li.b şi 3 pct.3 să-l aibă în vedere este acela al evoluţiei pieţei financiare  sau de politica de credite a bănci. Or, acesta are un caracter general abstract, inapt să ofere o motivaţie precisă şi o minimă posibilitate de înţelegere din partea consumatorilor a motivelor pentru care, de la o lună la alta, plătesc o altă rată a dobânzii.

Prin urmare, criteriile stipulate în contractul de credit nr. XXXX din data de xxxx, respectiv evoluţia pieţei financiare şi politica de creditare a băncii, nu sunt clare, verificabile, astfel încât clauza prevăzută la art. art.3 pct.1 li.b şi 3 pct.3  teza ultimă din contractul de credit este apreciată de către instanţă ca abuzivă, motiv pentru care în temeiul art. 4 din Legea nr. 193/2000, instanţa  va constata caracterul abuziv  al acestei clauze respectiv a părţii din clauză având următorul conţinut: „.. Banca putând modifica valoarea acesteia în funcţie de evoluţia pieţei financiare sau politica de creditare a Băncii” şi va constata nulitatea absolută parţială a clauzei contractuale a art.4.3 din contractul de credit nr. XXXX din data de xxxx, respectiv a părţii din clauză avânt următorul conţinut: „..Banca putând modifica valoarea acesteia în funcţie de evoluţia pieţei financiare sau politica de creditare a Băncii”.

Faţă de capetele de cerere 2 şi 3, 4 instanţa urmează să le admită, pentru următoarele considerente:

Cu privire la comisionul de procesare, instanţa reţine următoarele:

Intimatul a perceput un comision de procesare, care este prevăzut la art. 3 pct.5., respectiv comisionul de procesare este de 2.2%, calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului menţionată la art. 1.1 lit. a. Comisionul se va plăti integral la data tragerii creditului”.

Cu prioritate, se reţine că instanţa poate analiza clauzele ce instituie comisioane datorate de consumator deoarece nu fac parte din obiectul principal al contractului. În cazul contractelor de credit bancar obiectul principal al contractului este limitat la obligaţia de restituire a creditului şi de plată a dobânzii şi/ sau penalităţilor prevăzute în contract pentru nerespectarea scadenţei.

Instanţa constată că acest comision este abuziv perceput de către intimat, încălcând prevederile art. 4 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 193/ 2000.

Astfel, potrivit acestor texte legale, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.

De asemenea, conform art. 1 din acest act normativ, orice contract încheiat între profesionişti şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. Potrivit lit. g) din Anexa la lege, este considerată abuzivă clauzele care dau dreptul exclusiv profesionistului să interpreteze clauzele contractuale.

Cu privire la caracterul abuziv al clauzei ce reglementează comisionul de procesare se reţine că prezentul contract de credit este un contract de adeziune, reclamanţii fiind obligaţi să îl semneze în forma stabilită de bancă, neavând posibilitatea de a influenţa în niciun mod vreuna dintre prevederile din acestuia, inclusiv prevederile referitoare la clauzele ce reglementează comisionul de procesare. Trebuie subliniat că în momentul în care a fost încheiat acest contract, consumatorul a acţionat de pe o poziţie inegală, inferioară, în raport cu banca. Contractul încheiat este de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau înlătura vreuna din aceste clauze. Reclamanţii nu au avut posibilitatea de a negocia nicio clauză din contract, acestea fiindu-le impuse, în forma respectivă, de către bancă.

Conform art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000 coroborat cu art. 249 C.pr.civ, intimatului îi revine obligaţia de a dovedi ca a negociat în mod direct aceste clauze cu reclamanţii, ceea ce nu s-a întâmplat.

De asemenea, în contract nu s-a prevăzut motivul pentru care comisionul este perceput, astfel încât consumatorul nu poate înţelege de ce această sumă ar trebui suportată distinct de dobândă, independent de garanţiile pe care clientul le oferă în executarea obligaţiilor şi de conduita avută în raporturile cu banca.

Perceperea comisionului de procesare creează un vădit dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor în detrimentul consumatorului,  fiind obligat să plătească o sumă importantă de bani pentru cauze necunoscute.

Comisionul de procesare nu este un echivalent al folosinţei sumei împrumutate, astfel cum este dobânda percepută pentru acordarea creditului, iar perceperea comisionului de procesare înseamnă practic că pentru aceeaşi prestaţie, respectiv acordarea creditului banca percepe o dublă contraprestaţie: dobândă şi comision de procesare. Comisionul de procesare nu are nicio justificare obiectivă în derularea contractului, fiind perceput în mod abuziv.

Astfel, nu este dovedita nicio astfel de cheltuială făcută de banca pentru acordarea creditului, creându-se un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile părţilor, în detrimentul reclamantului ca şi consumator,

Cu alte cuvinte in condiţiile in care comisionul denumit „de procesare” nu are un echivalent într-o contraprestaţie a intimatului (nici măcar eventuală), perceperea sa nu poate fi apreciată drept o plată din punct de vedere juridic, situaţie în care dezechilibrul creat în detrimentul consumatorului este evident deoarece i s-a perceput un comision de 2,2 % din valoarea creditului, fără a primi în schimb un bun sau serviciu şi fără a exista nici măcar eventualitatea unei astfel de contraprestaţie pe parcursul derulării creditului

Pe de altă parte, raportat la tipul creditului acordat contestatorilor, respectiv credit ipotecar în sensul prevăzut la art. 2 lit. c) din Legea nr. 190/1999, instanţa apreciază că raportului juridic stabilit între părţile litigante îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 190/1999.

Art. 15 din Legea nr. 190/ 1999 prevede că în sarcina împrumutatului pot fi puse numai cheltuielile aferente întocmirii documentaţiei de credit şi constituirii ipotecii şi garanţiilor aferente. Prevederile acestui text legal au un caracter imperativ, astfel cum rezultă din chiar formularea sa. În cuprinsul articolului nu se face nicio distincţie între cheltuielile puse în sarcina împrumutatului în funcţie de momentul în care acestea devin exigibile. Drept urmare, deoarece legiuitorul nu a dorit să realizeze o astfel de distincţie, ea nu trebuie să apară nici în procesul de aplicare a actului normativ.

Întrucât stipularea unui comision de procesare într-un contract de credit ipotecar, cum este şi cel perfectat de contestatori, contravine art. 15 din Legea nr. 190/ 1999, instanţa apreciază că are caracter abuziv clauza prevăzută la art. 3 pct.5 din contractul dedus judecăţii.

 De asemenea, şi comisionul de administrare prevăzut la art. 3 pct.7 contractul de credit nr. XXXX din data de xxxx stabilit în mod abuziv şi unilateral de către bancă, acesta fiind în realitate o dobândă mascată şi excesiv de oneroasă pentru debitor (0.15% din soldul creditului) fiind de natură a crea un dezechilibru contractual între părţi. Această situaţie denotă în acelaşi timp şi rea-credinţă din partea băncii. De asemenea, instanţa va înlătura apărările intimatului, reţinând că simpla menţionare a unui comision de administrare şi faptul că a avut cunoştinţă încă de la încheierea contractului de acest procent nu echivalează cu o negociere a contractului.

De astfel, clauza prev. de 3 pct.7 se apreciază ca fiind abuzivă, pentru motivele de mai sus, dar şi pentru faptul că suma achitată cu acest titlu nu a fost clar prevăzută, ci a fost inclusă sub forma unui procent aplicabil la valoarea creditului şi, în timp, suma achitată a fost semnificativă, anume 4247,02 Euro pentru perioada xxxx-10.06.2016-data începerii executării silite, conform raportului de expertiză contabilă.

Nu sunt întemeiate nici susţinerile intimatului în sensul că acest comision a fost prevăzut pentru a acoperi toate costurile băncii legate de administrarea creditului, anume pentru acoperirea costurilor pe care banca le realizează prin activitatea de monitorizare a creditelor, inclusiv pentru îndeplinirea obligaţiei legale, impuse de Regulamentul nr. 4/2004 al Băncii Naţionale a României - B.N.R., de raportare periodica a informaţiilor pozitive/negative la Centrala Riscurilor Bancare, gestionata de B.N.R.; banca pârâta a arătat că administrarea presupune, pe lângă monitorizarea creditului si alte activităţi din partea băncii privind gestionarea dosarului de credit (calcul dobânzi, procesare tranzacţii, verificarea periodica a respectării de către client a obligaţiilor asumate, a achitării obligaţiilor, verificarea periodica a garanţiilor imobiliare, inclusiv masuri care se impun in caz de neîndeplinire a obligaţiilor asumate din partea clientului, etc).

Aceste susţineri nu sunt întemeiate, întrucât se are în vedere că banca încasează şi dobânda, care reprezintă tot un preţ/cost al creditului, iar comisionul de administrare creşte în mod nejustificat acest cost al creditului.

Prin urmare, instanţa va constata nulitatea absolută a clauzei prevăzute la 3 pct.7 din contractul de credit

Potrivit dispoziţiilor art. 663 alin.2 C.pr.civ., creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu.

In ceea ce privește certitudinea creanței, prin analizarea motivelor de mai sus, instanţa apreciază că, creanţa pusă în executare nu este certă, ca urmare a constatării existenţei unor clauze abuzive în contractul de credit.

Pe cale de consecinţă, instanţa va dispune desfiinţarea actele de executare din cadrul dosarului de executare nr.xxxxal BEJ T.A şi actele subsecvente acestora.

Având în vedere argumentele de drept şi de fapt, instanţa va admite  contestaţia la executare aşa cum a for modificată,  formulată de către contestatori, ca întemeiată.

 Va constata caracterul abuziv al clauzei contractuale inserate la art.3 pct.1 li.b şi 3 pct.3  din contractul de credit nr.XXXX din data de xxxx,  respectiv a părţii din clauză având următorul conţinut: „.. Banca putând modifica valoarea acesteia în funcţie de evoluţia pieţei financiare sau politica de creditare a Băncii”.

Va constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate la art.3 pct.5 din contractul de credit nr. XXXX din data de xxxx, în ceea ce priveşte perceperea comisionului de procesare în cuantum de 2,2% calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului.

Va constata caracterul abuziv al clauzei contractuale inserate la art.3 pct.7 din contractul de credit nr. XXXX din data de xxxx, în ceea ce priveşte perceperea comisionului de administrare în cuantum de 0,15% aplicat la soldul creditului.

Va constata nulitatea absolută a clauzelor contractuale inserate la art.3 pct.1 li.b şi 3 pct.3, art.3 pct.5 şi  art.3 pct.7 din contractul de credit nr. XXXX din data de xxxx.

Va constata ca definitiv onorariu de expert în sumă de 1200 lei pentru efectuarea expertizei în specialitate contabilitate şi a onorariului de expert în sumă de 800 lei pentru efectuarea expertizei în specialitate construcţii civile.

În temeiul art. 453 C.pr.civ. şi art.717 C.pr.civ.,  instanţa urmează să dispună obligarea intimatei la plata sumei de 7815  lei reprezentând cheltuieli de judecată ( onorarii expert şi avocat).

Totodată, având în vedere dispoziţiilor art. 45 din OUG 80/2013 - (1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă - instanţa va dispune restituirea taxei de timbru în cuantum de 1000 lei achitată de către contestatori în cadrul dosarului nr. xxxx al Judecătoriei Xxxx, cu chitanţa emisă de Primăria mun. Xxxx nr.1807890011 din data de 18.07.2016 la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art.720 alin.4 C.pr.civ. prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu către BEJ  T.A, după rămânerea definitivă.

Domenii speta

Spete similare