Revocare contract de donaţie.

 Revocarea contractului de donaţie cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. xx, la data de 11.02.1994, prin care a fost transmis donatarei xx, în prezent decedată, în schimbul obligaţiei de întreţinere viageră, proprietatea imobilului situat în Galaţi, str. xx precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

În fapt, la data de 11.02.1994, între xx, în calitate de donator şi xx, în calitate de donatar, a fost încheiat contractul de donaţie cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. xx, având ca obiect imobilul, cu destinaţia de locuinţă, situat în mun. Galaţi, .

Potrivit înţelegerii părţilor în conţinutul obligaţiei de întreţinere a fost inclusă prepararea hranei, procurarea medicamentelor şi a îmbrăcămintei, asigurarea încălzirii, iluminatului şi curăţeniei imobilului în care acesta a continuat să locuiască, toate după necesităţile donatorului.

Prin testamentul autentificat sub nr. xx la data de 09.05.2011 xx a dispus în favoarea numitei xx, instituind-o legatară universală.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, la data de 05.07.2011, xx a solicitat, în contradictoriu cu xx, revocarea contractului de donaţie cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. xx la data de 11.02.1994.

La data de 11.06.2012 a survenit decesul reclamantului potrivit actului de deces.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, la data de 12.12.2012, sub nr. xxxx a solicitat anularea testament autentificat sub nr. xx la data de 09.05.2011.

Prin sentinţa civilă nr. 1206 pronunţată la data de 07.02.2014, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 458/07.10.2014, instanţa a respins cererea.

Donaţia cu sarcină este, în limita obligaţiei, un contract sinalagmatic şi cu titlu oneros, astfel încât, în caz de neexecutare, se poate cere revocarea liberalităţii.

Donaţia cu sarcină nu trebuie confundată cu contractul de întreţinere, astfel că îndatoririle impuse donatarului nu trebuie să fie disproporţionate cu valoarea bunului donat, părţile contractând cu intenţia de a face şi a primi o liberalitate, nu pentru a-şi asigura fiecare câte un avantaj, cum este cazul contractului de întreţinere.

Neîndeplinirea sarcinilor de către donatar, atrage incidenţa art. 1020-1021 C.civ., revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinilor, operând în aceleaşi condiţii ca şi rezoluţiunea convenţiilor sinalagmatice.

Problema executării sarcinii din contractul de donaţie, atât ca modalitate, cât şi ca şi conţinut, trebuie corelată cu cauza actului de donaţie, care pe lângă aspectul de liberalitate, îmbracă în limitele sarcinii şi un caracter oneros.

Mai mult, chestiunea locului executarii întretinerii se pune in cazul in care partile au locuinte deosebite, stiut fiind ca locuirea in comun nu este de esenta, ci numai – cel mult – de natura contractului de intretinere. In ipoteza locuirii separate, tinind seama de natura specifica a obligatiei de intretinere, se admite ca – prin derogare de la regula executării obligaţiei la domiciliul debitorului (art. 1104 alin. 3 C.civ.) – urmează a se executa la domiciliul creditorului intretinerii (plata fiind portabila, iar nu cherabila), daca nu s‑a stipulat altfel sau din imprejurari nu rezulta un alt loc al executarii.

Rezoluţiunea este sancţiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia.

Pentru a se putea opera desfiinţarea convenţiei prin rezoluţiune, este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiţii : să existe o neexecutare chiar şi parţială (dar substanţială, deci suficient de importantă) sau totală a obligaţiei asumată de cealaltă parte decât cea care solicită rezoluţiunea, neexecutarea obligaţiei să fie imputabilă debitorului acesteia, debitorul să fi fost pus în întârziere.

În speţă, sarcina probei se împarte între reclamantă şi pârâţi, prima trebuind să dovedească existenţa obligaţiei, ultimii, corelativ, executarea acesteia sau, după caz, faptul că neexecutarea obligaţiei nu le este imputabilă.

În ceea ce priveşte ultima condiţie – a punerii în întârziere a debitorului , dată fiind natura specifică a obligaţiei de întreţinere, respectiv caracterul de obligaţie continuă, debitorul este de drept în întârziere (potrivit dispoziţiilor art. 1079 pct. 3 C.civ.) şi nu i se poate acorda termen de graţie pentru plată.

Conţinutul obligaţiei contractuale de întreţinere, în temeiul art. 977 şi art. 981 C.civ, trebuie circumscris nevoilor şi, deopotrivă, aşteptărilor legitime ale întreţinutului, în măsura în care acestea sunt încadrate limitelor convenţionale.

Mai mult, instanţa reţine că obligaţia de întreţinere presupune nu numai un aspect material ci si unul subiectiv, moral, având ca baza relaţii de încredere, respect reciproc, întreţinerea neputând fi acordată sau primită decât în condiţiile unui climat care să confere beneficiarului un sentiment de siguranţă, linişte şi apropiere, ce a existat până în momentul divorţului pârâţilor.

În ipoteza contractelor ce conţin o obligaţie de întreţinere, datorită caracterului alimentar al prestaţiei la care se obligă debitorul şi care trebuie să fie efectuată în mod succesiv, în general termenele stipulate pentru executare au caracter esenţial, debitorul fiind de drept în întârziere (art. 1079 pct. 3 C.civ.) şi, în caz de neexecutare, creditorul poate cere rezoluţiunea, fără a se putea da debitorului termen de graţie pentru plată.

Pentru ca rezoluţiunea să opereze, una din condiţiile care trebuie îndeplinite este aceea a existenţei unei neexecutări culpabile a obligaţiei de întreţinere din partea debitorului. Neexecutarea nu trebuie să fie totală, ci poate să fie şi parţială, însă, în acest caz, trebuie să fie semnificativă, adică să fie aptă să producă consecinţe nefaste pentru creditor, de aşa manieră încât dezechilibrul dintre contraprestaţii să fie semnificativ.

În materia obligaţiei de întreţinere, datorită caracterului complex al acesteia, care presupune prestaţii cu obiect diferit, incerte la momentul încheierii contractului sub aspectul naturii şi duratei lor, şi relaţiilor apropiate dintre părţi, s-a decis în jurisprudenţă că rezoluţiunea contractului pentru neexecutarea obligaţiei de întreţinere nu se poate pronunţa decât în situaţia în care există o încălcare gravă a obligaţiei de întreţinere. Se tinde astfel la asigurarea securităţii statice a circuitului civil, deoarece întreţinătorul nu poate fi lăsat la discreţia creditorului, care îl poate ameninţa cu desfiinţarea contractului în cazul neîndeplinirii în totalitate a solicitărilor sale.

În contextul analizat, circumstanţele reprezentate de lipsa de nevoie a întreţinerii anterior anului 2011, în condiţiile în care contractul de donaţie a fost încheiat la data de 11.02.1994 iar donatara a decedat în anul 2005, când sarcina întreţinerii a fost asumată de pârâtul xxx dublat de un refuz expres la creditorului de a primi întreţinerea, pe fondul prezenţei active a reclamantei xx în viaţa sa, conduc la concluzia netemeiniciei pretenţiilor acesteia ce a eşuat în sarcina de a proba culpa pârâţilor în neîndeplinirea sarcinii.

Faţă de aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune revocarea donaţiei ce a format obiectul contractului autentificat sub nr. xx la data de 11.02.1994, instanţa va respinge cererea ca nefondată.

Sentinţa Civilă Nr. 7705/05.12.2017  a Judecătoriei Galaţi

Domenii speta

Spete similare