Drept civil

Hotărâre 4306 din 28.08.2019


- cerere de valoare redusă –

  Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul AA în contradictoriu cu pârâţii BBşi CC, având ca obiect cerere de valoare redusă.

  La apelul nominal făcut în camera de consiliu, au lipsit părţile.

  S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei următoarele:

  - procedura de citare este legal îndeplinită;

  - cauza a fost repusă pe rol, din oficiu;

  - reclamantul a depus la dosarul cauzei, prin compartimentul arhivă, dovada achitării diferenţei de taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei (filele 150-152 dosar);

  - av. DD, pentru pârâţi, a depus la dosarul cauzei, prin compartimentul arhivă, cerere de amânare cu înscrisuri în dovedire (filele 153-155 dosar);

  - prin formularul de cerere, reclamantul a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Instanţa respinge cererea av. DD, pentru pârâţi, de acordare a unui nou termen de judecată, nefiind întrunite dispoziţiile art. 222 Cod procedură civilă, potrivit cărora „amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părţii interesate, numai în mod excepţional, pentru motive temeinice şi care nu sunt imputabile părţii sau reprezentantului ei”, în condiţiile în care dreptul la apărare a fost exercitat la termenul de judecată din data de …., când a fost acordat cuvântul în dezbateri pe fond, cauza fiind repusă pe rol din oficiu exclusiv pentru achitarea unei diferenţe de taxă judiciară de timbru de către reclamant.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat şi nici probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi o reţine în pronunţare, potrivit art. 223 alin. 3 coroborat cu art. 394 Cod de procedură civilă.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin formularul de cerere de valoare redusă înregistrat pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ, ……, reclamantul AA a chemat-o în judecată pe pârâta DD – Birou de mediator, solicitând instanţei obligarea acesteia la plata sumei de 991,70 lei.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că, la data de 07.06.2017, a fost emisă factura nr. …, seria ….., având suma totală de 991,70 lei, sumă ce reprezintă: taxa lunară profesională pe anul 2014, în valoare de 225 lei, taxa lunară profesională pe anul 2015, în valoare de 300 lei, taxa lunară profesională pe anul 2016, în valoare de 300 lei şi taxa lunară profesională pe anul 2017, în valoare de 166,70 lei.

Prin Hotărârea Consiliului de mediere nr. … din …, la art. 5 s-a stabilit că „taxa anuală profesională s-a stabilit în cuantum de 300 lei şi se datorează de către toţi mediatorii autorizaţi şi înscrişi în tabloul mediatorilor conform Legii nr. 192/2006, iar mediatorii suspendaţi datorează o taxă anuală profesională de 100 lei.”

Potrivit art. 17 alin. 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, AA se organizează şi funcţionează potrivit prevederilor legii, precum şi ale regulamentului său de organizare şi funcţionare, iar potrivit art. 19 alin. 4  din aceeaşi lege, în exercitarea atribuţiilor sale, AA adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor care îl compun.

De asemenea, conform art. 9 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere, aprobat prin Hotărârea nr. 5 din 13 mai 2007, consiliul îşi acoperă cheltuielile de organizare şi funcţionare din următoarele tipuri de venituri: a) taxe provenind din autorizarea mediatorilor; b) taxe profesionale pentru exercitarea profesiei de mediator.

Astfel, potrivit dispoziţiilor prevăzute de Regulament, AA a emis hotărârile cu privire la taxe, hotărâri legale ce se află în vigoare, obligatorii pentru fiecare mediator.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1025 și urm. din Codul de procedură civilă.

Reclamanta a precizat că nu doreşte să aibă loc o dezbatere orală.

În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv factura nr. …, seria …., din …., pe care a anexat-o în copie.

De asemenea, a depus, în copie: sentința Curții de Apel Oradea în dosarul nr. …….., Hotărârile Consiliului de mediere nr. …, nr. …., nr. …, nr. …, nr. 20/31.05.2014, nr. …, nr. …, Decizia Preşedintelui Consiliului de mediere nr. …, Hotărârile nr. …, nr. …., nr. ….., extras de pe portal, practică judiciară, cererea pârâtei de autorizare ca mediator din …, carte de identitate, Hotărârea nr. …., Act de înfiinţare Birou de mediator.

Reclamanta a achitat, în mod legal, taxa judiciară de timbru de 50 lei.

Instanța a considerat că sunt îndeplinite în cauză condiţiile legale pentru procedura cererii cu valoare redusă, respectiv valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei, iar obiectul acțiunii nu este exclus potrivit art. 1026 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă de la aplicarea acestei proceduri.

Constatând că cererea reclamantei se încadrează în dispoziţiile art. 1026 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi poate fi soluţionată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă şi procedând potrivit art. 1.029 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, după primirea formularului de cerere, instanţa a comunicat pârâtei formularul de răspuns, însoţit de o copie a formularului de cerere, precum şi de copii ale înscrisurilor depuse în susţinerea cererii, punându-i-se în vedere ca în termen de 30 de zile de la comunicare, să trimită formularul de răspuns completat corespunzător şi înscrisurile de care înţelege să se folosească.

Pârâta DD a depus formularul de răspuns şi întâmpinare, prin care a invocat aceleaşi apărări.

A invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 430 - art. 432 C. Proc. Civ. excepţia autorităţii de lucru judecat, raportat la hotărârea judecătorească nr. ……. pronunţată în dosarul nr. ….. al Judecătoriei Piatra Neamţ.

Pârâta a susținut că dosarul nr. …. al Judecătoriei Piatra Neamţ şi prezentul dosar au acelaşi obiect, aceleaşi părţi şi aceeaşi cauză. În dosarul nr. …. al Judecătoriei Piatra Neamţ, reclamant este AA, iar pârât este DD - Birou de Mediator, respectiv aceleaşi părţi ca şi în prezentul dosar de judecată. Ambele dosare de judecată au acelaşi obiect şi cauză, respectiv reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 991,70 lei cu titlu de taxă profesională pentru anii 2014-2017, invocând factura nr. .., seria .. din data de ...

Conform hotărârii judecătoreşti nr. …….. pronunţată în dosarul nr. ….. al Judecătoriei Piatra Neamţ, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului DD - Birou de Mediator, invocată din oficiu şi a fost respinsă cererea formulată de reclamantul AA, în contradictoriu cu pârâtul DD - Birou de Mediator, ca fiind formulată împotriva unei persoane fară calitate procesuală pasivă.

Potrivit art. 430 alin. 1 C. Proc. Civ., „Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.”

Potrivit art. 431 C. Proc. Civ., „(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.”

În consecinţă, având în vedere faptul că instanţa de judecată s-a mai pronunţat asupra acestei cereri a reclamantului în dosarul nr. .... al Judecătoriei Piatra Neamţ, precum şi împrejurarea că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, a solicitat admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi respingerea acţiunii.

Pârâta a mai invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DD - Birou de Mediator, având …..

În fapt, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta DD -Birou de Mediator, având …. Faţă de datele indicate de reclamantă în cerere, rezultă că a chemat în judecată persoana fizică DD, având …... Or, persoana fizică, cu codul numeric personal indicat de reclamant, nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Conform Certificatului de înregistrare Fiscală seria A, nr. .. emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, este înregistrat, având calitatea de mediator „Cabinet de Avocatură - Birou de Mediator Av. DD”, având Codul de înregistrare fiscală (CIF) 20280240.

În consecinţă, pârâtul indicat de reclamant, cu CIF-ul indicat de reclamant, nu are calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DD - Birou de Mediator, având ….. şi respingerea cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

În susţinerea excepţiei invocate, a anexat extras Ecris privind soluţia pronunţată în dosarul nr. ….. al Judecătoriei Satu Mare, conform căreia instanţa de judecată a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi a respins cererea formulată de reclamantul AA ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, pârâta a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a numitului EE, cel care a formulat cererea de chemare în judecată în numele reclamantului. A solicit admiterea excepţiei şi anularea cererii de chemare în judecată formulată de către numitul EE în reprezentarea reclamantului AA.

A solicitat a se avea în vedere hotărârea judecătorească nr. dinpronunţată de Judecătoria Oradea în dosarul nr.n dosarul respectiv, instanţa de judecată a invocat din oficiu excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a numitului EE, cel care a formulat cererea de chemare în judecată în numele reclamantului, instanţa a admis excepţia şi a anulat cererea de chemare în judecată formulată de către numitul EE în reprezentarea reclamantului AA, în contradictoriu cu un alt Birou de Mediator.

Pârâta a invocat şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru taxa aferentă anului 2014 şi a solicitat să se constate ca prescris dreptul Consiliului de mediere de a percepe taxa profesională pentru anul 2014 şi respingerea, ca prescrisă, a cererii de chemare în judecată pentru perioada aferentă anului 2014.

Potrivit art. 2517 Cod Civil, termenul de prescripţie este de 3 ani. Cum au trecut mai mult de 3 ani din anul 2014 şi până în prezent, taxa aferentă anului 2014 este prescrisă, iar reclamantul nu are dreptul să solicite obligarea sa  la sume de bani prescrise. Suma de 225 lei aferentă anului 2014 este prescrisă, motiv pentru care a solicitat respingerea, ca fiind prescrisă, a cererii reclamantului privitor la această sumă.

Potrivit art. 2512 alin. 1 Cod Civil, intitulat „Invocarea prescripţiei de partea interesată” : „(1) Prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă.”

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 2500 - art. 2523 Cod Civil, ale Decretului 167/1958, a solicitat admiterea excepţiei şi respingerea, ca fiind prescrisă, a cererii reclamantului de obligare a sa la plata sumei de 225 lei aferentă anului 2014.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, acţiunea formulată este nefondată, iar suma de 991,70 lei nu este datorată, potrivit apărărilor pârâtei.

A arătat că nu a acceptat la plată factura nr. .., seria …, din data de 07.06.2017 emisă de AA, întrucât factura este nelegală, iar ea nu datorează suma de 991,70 lei către AA.

Conform „Adresei de neacceptare la plată factură şi restituire factură” din data de …, comunicată reclamantului la data de …, conform dovezii de comunicare prin poştă, pârâta a afirmat că a restituit către reclamant originalul facturii nr. ..., seria ..., din data de 07.06.2017.

În ceea ce priveşte suma solicitată de reclamant pentru anul 2014, a precizat că ea a achitat deja cotizaţia aferentă anului 2014 către Camera Mediatorilor din România, conform chitanţei nr. … în sumă de 120 lei. În consecinţă, suma solicitată de reclamant este nelegală şi ar reprezenta o dublă plată.

Taxa profesională solicitată de reclamant nu este legală şi nu se justifică.

A precizat că ea nu a realizat niciun venit din exercitarea profesiei de mediator. Astfel, conform deciziilor de impunere emise de ANAF pentru anii 2013, 2014. 2015 şi 2016, ea a realizat venituri în sumă de 0 lei din exercitarea profesiei de mediator.

În consecinţă, faţă de faptul că nu a realizat niciun venit din profesia de mediator, nu se justifică să fie obligată la plata sumei de 991,70 lei cu titlu de taxa profesională. Cererea reclamantului este aberantă şi nelegală.

Cheltuielile pentru exercitarea profesiei de mediator au fost mai mari decât veniturile, conform deciziilor de impunere. Ca urmare a faptului că nu a realizat niciun venit din mediere, ea a solicitat să se ia act de suspendarea din exercitarea profesiei de mediator.

Conform deciziei nr. … emisă de Consiliul de  Mediere, s-a luat act de cererea sa de suspendare din exercitarea profesiei de mediator, iar începând cu data de … s-a suspendat activitatea biroului.

Debitele la care face referire AA nu au un caracter cert deoarece taxa profesională a făcut obiectul unor hotărâri ale Consiliului de mediere diferite, cu regim de sancţionare diferit.

Hotărârea Consiliului de mediere nr….., ale cărei efecte au operat în perioada cuprinsă între 31.05.2014- 12.04.2016, defineşte taxa anuală profesională ca fiind taxa datorată de fiecare mediator autorizat în vederea asigurării veniturilor necesare administrării Tabloului mediatorilor în conformitate cu cerinţele Legii. Totodată, detaliază activităţile ce urmau să fie realizate din sumele încasate, precum şi sancţiunile aplicabile mediatorilor în caz de nerespectare a obligaţiei de achitare a taxei. Astfel, în art. 2 sunt enumerate activităţile prestate, iar în art. 4 sancţiunea neîndeplinirii obligaţiei. Mediatorii care nu şi-au achitat taxa au suportat restricţiile prevăzute în art.4, respectiv li s-a refuzat participarea la conferinţa anuală, la întânirile profesionale regionale şi la stagiile profesionale organizate de Consiliu şi nu au avut acces la biblioteca de specialitate organizată la AA. Pentru acest motiv, AA nu poate solicita taxa profesională aferentă perioadei mai sus menţionate întrucât neplata taxei nu îi dădea dreptul să procedeze la recuperarea ei, ci doar să sancţioneze mediatorul conform art. 4.

În perioada cuprinsă între 13.04.2016 şi până în prezent, operează hotărârile nr….. şi nr….. Pe lângă faptul că aceste două hotărâri nu mai prevăd o descriere a activităţilor ce urmau a fi prestate pentru mediator, cu excepţia celei referitoare la administrarea Tabloului, pârâta a precizat că acest serviciu nu a fost prestat de către AA. Ultima actualizare şi publicare a Tabloului în Monitorul Oficial, aşa cum prevede art. 12 alin.(l) şi (3), datează din aprilie 2015.

Nu există o hotărâre a instituţiei în baza căreia s-a decis acţionarea în instanţă a mediatorilor în vederea recuperării unor aşa-zise creanţe ce reprezintă taxe profesionale pe perioada 2009-2016.

Conform art. 19 alin.(4) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator: „în exercitarea atribuţiilor sale, AA adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor care îl compun”, prevedere ce nu a fost respectată. De asemenea, conform Legii nr. 192/2006 preşedintele nu are astfel de atribuţii de a angaja instituţia în procese în instanţă fară a supune la vot şi a adopta o hotărâre în cadrul organismului de tip colegial-AA. Aceasta cu atât mai mult cu cât cererile de chemare în judecată au ca obiect recuperarea „taxelor anuale” din perioada mandatelor unor consilii anterioare ce au făcut obiectul unor hotărâri total diferite prin conţinut şi sancţiuni.

Această „taxă profesională” nu este şi nu poate fi interpretată ca fiind de natura unei cotizaţii dintr-o asociaţie profesională (gen Barou, Camera Notarilor, Uniunea Naţională a Practicienilor în insolvenţă, etc.) unde aceasta este prevăzută distinct în legea de organizare a profesiei respective, inclusiv sancţiunea pentru neplata ei iar membrii săi au dreptul de a-i decide cuantumul, de a aproba bugetul de venituri şi cheltuieli şi de a verifica prin mecanisme de control financiar (comisie de cenzori) modul de cheltuire a fondurilor.

Hotărârile emise de AA privind taxa profesională sunt nelegale. Principalele motive de nelegalitate a hotărârilor sunt următoarele:

Conform atribuţiilor Consiliului de mediere prevăzute în art.20 precum şi prevederilor ce stabilesc veniturile instituţiei din art.21 din Legea nr. 192/2006, acesta nu are dreptul de a institui taxe profesionale de tip anual în sarcina mediatorilor, taxe care ar constitui o condiţie pentru exercitarea profesiei şi prin care s-ar încălca durata nelimitată de autorizare ca mediator, garantată prin lege.

Administrarea Tabloului mediatorilor „în conformitate cu cerinţele legii” reprezintă aplicarea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 192/2006, activitate care este atribuţia Consiliului de mediere conform dispoziţiilor art.20 lit. f. şi nu o obligaţie a mediatorilor. Susţinerea acestei activităţi se face din sursele de venit ale Consiliului de mediere prevăzute în art.21 şi nu din banii mediatorilor.

Legea medierii nu prevede nicio obligaţie pentru mediatori de a plăti taxe sau orice alte sume de bani obligatorii către AA pe parcursul exercitării profesiei.AA nu are atribuţia legală de a institui obligaţii pentru mediatori în afara celor prevăzute expres şi limitativ de lege.

AA nu poate pretinde mediatorilor să susţină financiar funcţionarea instituţiei, cu sume fixe datorate anual ca într-un sistem de cotizaţie asociativ, de vreme ce AA nu este un organism profesional asociativ al mediatorilor.

Mediatorul plăteşte la autorizare, respectiv la modificarea formelor de exercitare taxe destinate prestării acestui tip de servicii, care includ şi înregistrarea în Tabloul Mediatorilor, respectiv modificarea datelor înscrise în Tabloul Mediatorilor, AA nu poate pretinde alte taxe pentru administrarea datelor mediatorului înscris în Tabloul Mediatorilor şi cu atât mai puţin o taxa scadentă anual. În caz contrar, AA încasează o plată nedatorată, fiind îndrituit conform 1341 Cod civil la restituire.

AA nu are dreptul de a modifica condiţiile de fiirnizare a serviciului de mediere care au fost stabilite exclusiv prin Legea nr. 192/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în acord cu cadrul legal legal european privind libertatea serviciilor. Singura condiţie pentru furnizarea serviciului de mediere în România, atât pentru mediatorii cetăţeni români, cât şi pentru cetăţenii din spaţiul european, este autorizarea ca mediator, autorizare care este pe termen nelimitat. Consecinţa aplicării prevederilor hotărârilor mai sus menţionate este faptul că dreptul de furnizare a serviciului de mediere, depinde de o plată al cărei cuantum este stabilit aleator de către orice Consiliu, ceea ce încalcă prevederile legii şi reprezintă un abuz.

AA nu are calitatea legală de a reglementa în domeniul autorizării şi furnizării serviciului de mediere şi nici al profesiei de mediator, atribuţiile sale fiind stabilite în cuprinsul art.20 al Legii nr. …., orice abatere de la acesta reprezentând o uzurpare a funcţiei.

AA nu are calitatea de a modifica legea şi nici dreptul de a se substitui Ministerului Justiţiei. Conform OG 13/2010 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei în vederea transpunerii Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne, profesia de mediator intră în sfera de reglementare a Ministerului Justiţiei.

Faptul că taxa profesională a fost introdusă de un grup de persoane care au făcut parte din AA începând cu anul 2012 - până în prezent, iar anterior acestei perioade nu a existat o astfel de taxă de tip „profesional”, dovedeşte faptul că nu este o taxă prevăzută de lege ca obligaţie pentru mediatori, ci o sumă de bani decisă de un grup de mediatori care au ajuns în AA.

Pârâta a depus practică judiciară potrivit căreia instanţele de judecată au respins cererile având ca obiect plata taxei profesionale, cereri formulate de reclamant împotriva altor Birouri de mediator.

În consecinţă, pârâta a considerat că acţiunea reclamantului împotriva sa are ca scop condiţionarea dreptului de a practica profesia, de plata unei sume de bani către un grup de persoane, ceea ce reprezintă un abuz şi o încălcare a legii de către AA.

În drept, a invocat Legea nr. …., Codul Civil, ….

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând în copie: hotărârea judecătorească nr. … din … pronunţată în dosarul nr. .... al Judecătoriei Piatra Neamţ, Certificatul de înregistrare Fiscală seria A, nr. ….. emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, extras Ecris privind soluţia pronunţată în dosarul nr. …. al Judecătoriei Satu Mare, „Adresa de neacceptare la plată factură şi restituire factură” emisă la data de …….., dovada de restituire a facurii către reclamantă şi de comunicare prin poştă către reclamantă a adresei susmenţionate, decizia nr. … emisă de AA, prin care s-a luat act de cererea sa de suspendare din exercitarea profesiei de mediator, chitanţa nr. … în sumă de 120 lei, conform căreia a achitat cotizaţia aferentă anului 2014, decizii de impunere emise de ANAF pentru anii 2013, 2014, 2015 şi 2016, potrivit cărora a realizat venituri în sumă de 0 lei din exercitarea profesiei de mediator, practică judiciară.

La data de 13.02.2019, reclamantul AA a depus răspuns la întâmpinare, la filele 88-89, prin care a precizat acţiunea în sensul că înţelege să se judece atât cu DD, Birou de mediator, cât şi cu mediatorul DD, reprezentantul biroului.

A solicitat respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată întrucât înţelege să se judece inclusiv cu doamna DD - mediator, …., ca reprezentant al biroului şi conform hotărârilor consiliului, mediatorii sunt obligaţi la plată.

De asemenea, a solicitat respingerea și a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată.

Cu privire la excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, a solicitat respingerea deoarece, potrivit art. 17 alineat 2 din Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, AA se organizează şi funcţionează potrivit prevederilor legii, precum şi ale regulamentului său de organizare şi funcţionare, iar potrivit art. 19 alineat 4 din aceeaşi lege, în exercitarea atribuţiilor sale, AA adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor care îl compun.

De asemenea, conform art. 9 din Regulamentul de organizare si funcţionare a Consiliului de mediere, aprobat prin Hotărârea nr. 5 din 13 mai 2007, consiliul îşi acoperă cheltuielile de organizare şi funcţionare din următoarele tipuri de venituri: a) taxe provenind din autorizarea mediatorilor; b) taxe profesionale pentru exercitarea profesiei de mediator; iar potrivit art. 13 (1) din Regulamentul de organizare și funcţionare a Consiliului de mediere, coordonarea activităţii executive a Consiliului este asigurată de un preşedinte şi un vicepreşedinte aleşi în condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1), iar potrivit (2) preşedintele coordonează întreaga activitate, reprezintă Consiliul în relaţiile cu terţii şi este ordonator de credite.

Potrivit dispoziţiilor prevăzute de Regulamentul de organizare si funcţionare precizate mai sus, AA a emis hotărârile cu privire la taxe, hotărâri legale ce se află în vigoare, hotărâri pe care le a depus ca probe în cauză, obligatorii pentru fiecare mediator autorizat.

A solicitat și respingerea excepţiei prescrierii dreptului material la acţiune pentru anul 2014 întrucât factura fiscală a fost emisă în anul 2017.

Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată şi precizată.

Creanţa este certă, Camera mediatorilor este o asociaţie profesională, este o entitate disinctă de AA, iar plata către Camera mediatorilor nu exonerează pârâta de la plata taxei profeionale stabilită prin hotărârile consiliului.

A făcut precizarea că, potrivit hotărârilor Consiliului de mediere, fiecare mediator are obligaţia de a plăti taxa astfel cum şi-a luat angajamentul la autorizarea în profesie, așa cum rezultă din actul de înfiinţare a biroului de mediator, emiţându-se astfel factură şi neexistând obligativitatea emiterii facturii deoarece mediatorii sunt obligaţi prin hotărârile consiliului.

Potrivit dispoziţiilor art. 1270 cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, astfel încât prin această dispoziţie legală se instituie forţa obligatorie a contractului între părţile contractante, conform principiului de drept pacta sunt servanda, iar în baza art. 1170 Cod civil, părţile trebuie să acţioneze cu bună credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului cât şi pe tot timpul executării sale.

De asemenea, a precizat că, potrivit art. 1516 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligaţiei, iar potrivit art. 1350 Cod civil, atunci când fără justificare o parte a unui contract nu își îndeplineşte această îndatorire, respectiv obligaţiile pe care le-a contractat ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu în condiţiile legii. De asemenea, potrivit art. 1548 Cod civil, culpa debitorului unei obligaţii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.

Mediatorul şi-a luat angajamentul de achitare a tuturor taxelor încă de la autorizare prin actul de înființare a biroului.

Aşadar, mediatorii autorizaţi sunt obligaţi la plata taxei profesionale conform hotărârilor consiliului şi nu formele de exercitare a profesiei, respectiv biroul de mediator cum în mod eronat susţine pârâtul.

Reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată ce reprezintă taxă de timbru.

Împotriva acestei acțiuni precizate, pârâta DD, mediator autorizat, a formulat întâmpinare, la data de 22.05.2018, depusă la dosar la filele 135 și urm.

A invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 196 C. Proc. Civ., excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 196 C. Proc. Civ. : „Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă.”

În cauză, cererea prin care ea a fost chemată în judecată şi care i-a fost comunicată la data de 17.05.2018, intitulată „Răspuns la întâmpinare” nu cuprinde nici obiectul cererii şi nici motivele de fapt ale acesteia, fiind lovită de nulitate.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 196 C. Proc. Civ., a solicitat să se constate nulitatea cererii de chemare în judecată, întrucât nu conţine nici obiectul cererii şi nici motivele de fapt ale acesteia.

A invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DD.

În fapt, faţă de datele indicate de reclamantă în răspunsul la întâmpinare, rezultă că a chemat în judecată persoana fizică DD, având …... Or, persoana fizică, cu codul numeric personal indicat de reclamant, nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Conform Certificatului de înregistrare Fiscală seria A, nr. ….. emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, depus la dosarul de judecată, este înregistrat, având calitatea de mediator „Cabinet de Avocatură - Birou de Mediator Av. DD”, având Codul de înregistrare fiscală (CIF) 20280240.

În consecinţă, pârâtul indicat de reclamant, cu c.n.p.-ul indicat de reclamant, nu are calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DD şi respingerea cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 430 - art. 432 C. Proc. Civ., excepţia autorităţii de lucru judecat, raportat la hotărârea judecătorească nr. …. din …. pronunţată în dosarul nr. .... al Judecătoriei Piatra Neamţ.

Dosarul nr. .... al Judecătoriei Piatra Neamţ şi prezentul dosar au acelaşi obiect, aceleaşi părţi şi aceeaşi cauză. Conform hotărârii judecătoreşti nr. … din … pronunţată în dosarul nr. .... al Judecătoriei Piatra Neamţ, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul AA.

Potrivit art. 430 alin. 1 C. Proc. Civ., „Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.”

Potrivit art. 431 C. Proc. Civ., „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.”

În consecinţă, având în vedere faptul că instanţa de judecată s-a mai pronunţat asupra acestei cereri a reclamantului în dosarul nr. .... al Judecătoriei Piatra Neamţ, a solicitat admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi respingerea acţiunii.

Pârâta a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a numitului EE, cel care a formulat cererea de chemare în judecată în numele reclamantului. A solicitat admiterea excepţiei şi anularea cererii de chemare în judecată formulată de către numitul EE în reprezentarea reclamantului AA.

Pârâta a invocat inoc excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a solicitat să se constate ca prescris dreptul Consiliului de mediere de a percepe taxa profesională şi respingerea, ca prescrisă, a cererii de chemare în judecată.

Pârâta a susținut că a fost chemată în judecată de reclamant în anul 2018, prin răspunsul la întâmpinare, astfel încât este prescris dreptul la acţiune al reclamantului.

Potrivit art. 2517 Cod Civil, termenul de prescripţie este de 3 ani.

Potrivit art. 2512 alin. 1 Cod Civil, intitulat „Invocarea prescripţiei de partea interesată” : „(1) Prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, şi fară a fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă.”

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 2500 - art. 2523 Cod Civil, ale Decretului 167/1958, a solicitat admiterea excepţiei şi respingerea, ca fiind prescrisă, a cererii reclamantului.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, acţiunea formulată este nefondată, iar suma solicitată nu este datorată.

Pârâta a arătat că nu a acceptat la plată factura emisă de AA, întrucât factura este nelegală, iar ea nu datorează suma către AA.

Conform „Adresei de neacceptare la plată factură şi restituire factură” din data de .., comunicată reclamantului la data de …., conform dovezii de comunicare prin poştă, pârâta a restituit către reclamant originalul facturii nr. ..., seria ..., din data de 07.06.2017.

În ceea ce priveşte suma solicitată de reclamant pentru anul 2014, pârâta a precizat că ea a achitat deja cotizaţia aferentă anului 2014 către Camera Mediatorilor din România, conform chitanţei nr. …. în sumă de 120 lei. În consecinţă, suma solicitată de reclamant este nelegală şi ar reprezenta o dublă plată.

Taxa profesională solicitată de reclamant nu este legală şi nu se justifică. A precizat că nu a realizat niciun venit din exercitarea profesiei de mediator. Astfel, conform deciziilor de impunere emise de ANAF pentru anii 2013, 2014, 2015 și 2016, ea a realizat venituri în sumă de 0 lei din exercitarea profesiei de mediator.

În consecinţă, faţă de faptul că nu a realizat niciun venit din profesia de mediator, nu se justifică să fie obligată la plata sumei de 991,70 lei cu titlu de taxă profesională. Cererea reclamantului este aberantă și nelegală.

Cheltuielile pentru exercitarea profesiei de mediator au fost mai mari decât veniturile, conform deciziilor de impunere. Ca urmare a faptului că nu a realizat niciun venit din mediere, pârâta a solicitat să se ia act de suspendarea din exercitarea profesiei de mediator.

Conform deciziei nr. 246/06.06.2017 emisă de AA, s-a luat act de cererea sa de suspendare din exercitarea profesiei de mediator, iar începând cu data de 31.05.2017 s-a suspendat activitatea sa.

Debitele la care face referire AA nu au un caracter cert deoarece taxa profesională a făcut obiectul unor hotărâri ale Consiliului de mediere diferite, cu regim de sancţionare diferit.

În continuare, au fost reiterate apărările privind nelegalitatea hotărârilor Consiliului de mediere, invocate și în cuprinsul întâmpinării depuse anterior de pârâtul Birou de mediator DD.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Prin încheierea de ședință din data de 13 iunie 2018 (fila 143), instanța a respins ca nefondată excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată prin întâmpinare de pârâţi, având în vedere că la fila 26 dosar este depusă Hotărârea nr. 01 din 20.03.2015 privind validarea în funcţia de preşedinte al Consiliului de mediere a semnatarului cererii de chemare în judecată.

Instanţa a admis în parte excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată prin întâmpinare de pârâţi, cu privire la pârâtul Biroul de Mediator DD, având în vedere că cererea cu acelaşi obiect, întemeiată pe aceeaşi cauză şi având acelaşi cadru procesual a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 151 din 09.01.2018 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr. .....

  Instanţa a respins ca nefondată excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată prin întâmpinare de pârâţi, cu privire la pârâtul CC, având în vedere că acesta nu a fost parte în dosarul nr. .....

Instanţa a respins ca nefondată excepţia nulităţii cererii, invocată prin întâmpinare de pârâţi, apreciind că este evident că acţiunea îndreptată împotriva pârâtului CC este întemeiată pe aceleaşi motive de fapt şi de drept ca şi acţiunea îndreptată împotriva pârâtului Biroul de Mediator DD, având în vedere că prin răspunsul la întâmpinare nu s-a formulat o cerere distinctă, ci s-a modificat numai cadrul procesual pasiv al cererii iniţiale.

Instanţa a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei DD, invocată prin întâmpinare de pârâţi, având în vedere că factura pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată a reclamantei este emisă către mediator persoană fizică, reieşind că aceasta este parte a raportului juridic dedus judecăţii, potrivit art.36 din Codul de procedură civilă.

Instanţa a admis în parte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, cu privire la taxa aferentă anului 2014, în valoare de 225 lei şi a respins ca nefondată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, cu privire la celelalte sume. Aceasta deoarece termenul general de prescripție de 3 ani este împlinit numai cu privire la taxa anuală profesională datorată pentru anul 2014, la data de 15 iulie 2014 și la data de 15 ianuarie 2015, în condițiile în care cererea a fost formulată împotriva mediatorului DD prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 13.02.2018.

Pe fondul cauzei, instanţa a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de ambele părți.

Examinând probele administrate în cauză şi apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de …, pârâta DD a solicitat reclamantului Consiliului de mediere constatarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 7 lit. a-f din Legea nr. 192/2006 şi autorizarea în profesia de mediator.

Prin Hotărârea nr. …, AA a constatat îndeplinirea condiţiilor pentru înfiinţarea biroului de mediator cu denumirea „DD – Birou de mediator” şi s-a dispus înregistrarea în Registrul Formelor de Exercitare a Profesiei la poziţia 6015.

La data de …, reclamantul AA a emis către pârâta DD, factura nr. ... seria ..., pentru suma de 991,70 lei, reprezentând taxa lunară profesională astfel: taxa lunară profesională pe anul 2014, în valoare de 225 lei, taxa lunară profesională pe anul 2015, în valoare de 300 lei, taxa lunară profesională pe anul 2016, în valoare de 300 lei şi taxa lunară profesională pe anul 2017, în valoare de 166,70 lei.

Potrivit reclamantului, această taxă a fost instituită prin Hotărârea Consiliului de mediere nr. 196/25.02.2012, pct. 5, prin care s-a modificat Hotărârea nr. 1307/14.12.2008 (fila 33).

Prin Decizia nr. 246/06.06.2017, emisă de Preşedintele Consiliului de mediere, reclamantul a luat act de cererea pârâtei de suspendare din exercitarea profesiei de mediator. Începând cu data de 31.05.2017 s-a suspendat activitatea biroului de mediator.

În drept, instanța reține că, potrivit art. 21 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, „AA îşi acoperă cheltuielile de organizare şi funcţionare din venituri proprii, după cum urmează: a) taxele provenind din autorizarea mediatorilor; b) donaţii, sponsorizări, finanţări şi alte surse de venit, dobândite în condiţiile legii; c) încasări din vânzarea publicaţiilor proprii; d) sumele provenind din amenzile aplicate ca sancţiuni disciplinare; e) alte sume rezultate din activitatea Consiliului de mediere, stabilite prin regulament.”

Prin Hotărârea nr. 1307/14.12.2008 (fila 40), AA a decis stabilirea Taxei anuale de administrare a Tabloului mediatorilor, al cărei cuantum este de 400 lei, fiind datorată de toți mediatorii autoizați înscriși în Tabloul mediatorilor, începând cu anul următor celui în care s-a emis hotărârea de autorizare.

Această Hotărâre a fost modificată prin Hotărârea nr. 196/25.02.2012, pct. 5, prin care s-a stabilit Taxa anuală profesională al cărei cuantum este de 300 lei și care se datorează de toți mediatorii autorizați cu formă de exercitare a profesiei conform Legii nr. 192/2006 şi sunt înscrişi în Tabloul mediatorilor, începând cu anul următor emiterii hotărârii de autorizare. Mediatorii suspendați datorează o taxă de 100 lei pe an.

Referitor la motivele de nelegalitate invocate de pârâta DD, instanţa le apreciază ca nefondate, întrucât art. 21 lit. e) din Legea nr. 192/2006 lasă o marjă de apreciere Consiliului de mediere în a stabili alte sume din care să îşi acopere cheltuielile de funcţionare, sub dubla condiţie de a fi stabilite prin regulament şi de a rezulta din activitatea Consiliului. Veniturile din care se acoperă cheltuielile de organizare şi funcţionare nu sunt enumerate limitativ în textul art. 21 din Legea nr. 192/2006.

Prima condiţie legală este îndeplinită deoarece taxa profesională pentru exercitarea profesiei de mediator  a fost stabilită prin regulament, în acord cu art. 21 lit. e) din Lege, care permite Consiliului de mediere să statueze asupra altor sume ce vor forma veniturile sale.

Şi cea de-a doua condiţie legală este îndeplinită, aceea referitoare la provenienţa acestor taxe din activitatea Consiliului. Or, câtă vreme AA realizează activităţi proprii privind evidenţa mediatorilor autorizaţi, în beneficiul acestora, este firesc să perceapă o taxă pentru această activitate. Principalele atribuţii ale Consiliului mediatorilor sunt prevăzute la art. 20 din Legea nr. 192/2006, printre acestea şi înto...irea şi actualizarea tabloului mediatorilor autorizaţi, ţinerea evidenţei birourilor mediatorilor autorizaţi. Aşadar, taxa anuală profesională reprezintă o taxă percepută pentru buna desfăşurare a activităţii consiliului, constând în înto...irea şi actualizarea tabloului mediatorilor autorizaţi, prevăzută de lege.

Trebuie remarcat că această activitate a Consiliului de mediere nu are nicio legătură cu obţinerea sau nu a unor venituri de către mediatorii autorizaţi, simpla prezenţă în evidenţa Consiliului de mediere fiind suficientă pentru perceperea acestei taxe.

În concluzie, instanţa apreciază că cererea reclamantului este întemeiată, pârâta DD, în calitate de mediator autorizat, având obligația stabilită în baza legii de a achita taxa anuală profesională.

Cum pârâta a fost autorizată ca mediator la data de …., ea avea obligaţia de a achita taxa anuală profesională începând cu data de …., nedatorând deci o taxă integrală pentru anul 2014. Suma de 225 lei, solicitată pentru anul 2014, este însă prescrisă, întrucât s-a împlinit termenul general de prescripţie de 3 ani, calculat de la scadenţă, respectiv 15 iulie 2014 şi  15 ianuarie 2015, şi până la formularea pretenţiilor împotriva mediatorului, prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la data de 13.02.2018.

Scadenţa obligaţiei de plată este reglementată de Hotărârea nr. 196/2012, pct. 5, care prevede că taxa profesională poate fi achitată semestrial în 2 cote părţi egale. Plata cotei părţi, din taxa anuală profesională, până la data de 15 ale primei luni din fiecare semestru (respectiv ianuarie, iulie) atrage o reducere a cotei de 10%.

În schimb, în ceea ce priveşte sumele calculate de reclamant pentru anii 2015, 2016 şi 2017 (parţial dată fiind suspendarea care a operat începând cu data de 31.05.2017), instanţa apreciază că termenul de prescripţie nu este împlinit până la data de 13.02.2018, iar pârâta datorează aceste sume, aşa cum s-a arătat mai sus, cu titlu de taxă anuală profesională.

În consecință, instanța va admite în parte acţiunea formulată de reclamantul AA în contradictoriu cu pârâtul mediator DD și va obliga pârâtul mediator DD să achite reclamantului AA suma de 766,70 lei, reprezentând taxa profesională aferentă anilor 2015, 2016 şi aferentă anului 2017.

Văzând dispoziţiile art. 1.031 Cod de procedură civilă, instanţa va obliga pârâta DD care a căzut în pretenţii, fiind deci în culpă procesuală, la plata către reclamant a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxa judiciară de timbru achitată, aceste cheltuieli având caracter real, necesar şi rezonabil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

  Respinge ca nefondată excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, invocată de pârâţi prin întâmpinare.

Admite excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la pârâtul Birou de mediator DD, invocată prin întâmpinare.

Respinge ca nefondată excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la pârâtul mediator DD, invocată prin întâmpinare.

Respinge ca nefondată excepţia nulităţii cererii, invocată prin întâmpinare de pârâtul mediator DD.

Respinge ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului mediator DD, invocată prin întâmpinare de pârâtul mediator DD.

Admite în parte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru suma de 225 lei, reprezentând taxa anuală aferentă anului 2014, invocată de pârâţi prin întâmpinare.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul AA ….. cu sediul în municipiul ……, în contradictoriu cu pârâtul mediator DD, …, cu sediul profesional în municipiul Piatra Neamţ, …., judeţul Neamţ.

Obligă pârâtul mediator DD să achite reclamantului AA suma de 766,70 lei, reprezentând taxa profesională aferentă anilor 2015, 2016 şi aferentă anului 2017.

Respinge acţiunea având ca obiect plata sumei de 225 lei, taxa aferentă anului 2014, formulată de reclamantul AA în contradictoriu cu pârâtul mediator DD, ca fiind prescris dreptul material la acţiune.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul AA în contradictoriu cu pârâtul Birou de mediator DD ….. cu sediul în municipiul Piatra Neamţ, ……., judeţul Neamţ, ca fiind autoritate de lucru judecat.

Obligă pârâtul mediator DD să achite reclamantului AA suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra Neamţ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 august 2018.