Plângere contravenţională - stabilirea modului de producere a evenimentului rutier.

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr. X/314/2016 din 09.08.2016 petentul SIC a solicitat anularea  procesului verbal  seria PISX nr. 0091004 încheiat la data de 29.07.2016.

În motivarea plângerii petentul arată că la data de 29.07.2016 circula dinspre Roman către Suceava la ieşirea din comuna X, judeţul Iaşi cu autoturismul cu numărul de înmatriculare - proprietatea numitului VB.

În faţa sa circula regulamentar un cap tractor cu remorca cu numărul de înmatriculare -. După ce a semnalizat intenţia de a depăşi, petentul s-a angajat în depăşirea acestuia, iar când a ajuns în dreptul roţilor autotrenului din faţă, a fost triplat de un alt autotractor cu numărul de înmatriculare - . Întrucât era înaintea unui podeţ, TIR ul din spate a tras spre dreapta, l-a lovit pe petent pe stânga şi l-a împins spre celălalt TIR.

Prin urmare, TIR ul din faţă a fost uşor zgâriat pe pneuri, iar la cel din spate s-a crăpat masca şi s-a zgâriat laterala dreapta. Maşina condusă de petent a fost cea mai avariată deoarece TIR ul din spate nu a făcut nicio manevră de frânare sau evitare a coliziunii.

Urmare a acestei coliziuni a fost înştiinţat Biroul Rutier Paşcani care a delegat doi agenţi ce au venit la faţa locului.

Arată petentul că a fost prins între cele două TIR uri, deşi era semnalizat cu semnul de începător, iar TIR ul din spate nu a luat nicio măsură de prevenţie şi l-a triplat cu bună ştiinţă.

Menţionează că în cazul în care nu ar fi procedat corect ar fi trebuit să avarieze partea stânga spate a TIR ului din faţă, ceea ce nu s-a întâmplat.

Faţă de aceste împrejurări, consideră că nu a greşit în nici un fel, nu are vreo culpă în producerea evenimentului, conducătorul auto al TIR ului cu numărul de înmatriculare BR-16-NMV fiind obligat să efectueze depăşirea în condiţiile în care a mers o distanţă suficientă pentru a-l vedea pe petent în trafic, iar în declaraţia dată în faţa poliţiştilor acesta a afirmat că nu l-a văzut pe petent.

Faţă de aceste împrejurări, solicită admiterea plângerii.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii. De asemenea, a înaintat la dosar documentaţia care a stat la baza încheierii procesului verbal.

Prin sentinţa civilă nr. 4416/18.11.2016 Judecătoria Suceava a admis excepţia invocată de intimat şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani.

Având în vedere dispoziţiile art. 119 din OUG 195/2002 instanţa a dispus citarea în cauză în calitate de intervenienţi forţaţi a numiţilor PA  şi BN ( şoferii celorlalte două autovehicule implicate în evenimentul rutier) şi a societăţii de asigurare SC CA SA ( societatea la care avea încheiată poliţa de asigurare RCA autovehiculul condus de către BN).

Trebuie menţionat că la data de 29.07.2016 autovehicul condus de către petent nu avea încheiată o poliţă de asigurare RCA valabilă, motiv pentru care proprietarul acestuia a şi fost sancţionat contravenţional.

Intervenientul PA a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii petentului. În ceea ce priveşte solicitarea dea depune copia poliţei de asigurare RCA a arătat că şi-a reparat maşina în regie proprie ( a fost vorba de schimbarea unui cauciuc la capul tractor). Prin urmare, nu se poate dispune obligarea asigurătorului la despăgubire fără acordul său.

Deşi a şi fost sancţionat cu amendă judiciară, acesta a refuzat să depună poliţa de asigurare, iar la data de 20.09.2017 acesta a depus la dosar un înscris în care arată că poliţa nu există.

Intervenientul BN şi asigurătorul nu au depus întâmpinare.

În susţinerea plângerii instanţa a încuviinţat petentului proba cu înscrisuri şi cea testimonială, fiind audiaţi martorii VS şi GN..

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale incidente,  instanţa reţine următoarele:

La data de 29.07.2016 petentul a fost sancţionat contravenţional cu 6 puncte-amendă şi sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce în baza art. 101 al. 3 lit. a din OUG 195/2002, reţinându-se în sarcina sa că a condus  auto marca VW cu numărul de înmatriculare - pe DN 2 în afara localităţii Cristeşti şi a intrat în depăşirea autocamionului cu numărul de înmatriculare .  cu semiremorca -  fără a se asigura şi a intrat în coliziune cu autocamionul cu numărul - care efectua deja depăşirea regulamentară, provocând avarii atât autocamionului depăşit, cât şi autocamionului care se afla în depăşire regulamentară.

Verificând din punct de vedere al formei procesul-verbal contestat, instanţa constată că acesta conţine menţiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiei, menţiuni a căror omisiune ar fi putut determina nulitatea absolută a procesului verbal.

În drept, potrivit art. 101 al. 3 lit. a din OUG 195/2002  constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depăşirea sau trecerea la culoarea roşie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanţa constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanţiile procesuale recunoscute şi garantate de articolul 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, în continuare Convenţia, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituţia României şi are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).

Pentru a determina dacă aceste garanţii sunt sau nu aplicabile în procedura contravenţională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancţiunii, instanţa să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzaţie în materie penală” în sensul autonom dat de Convenţie acestei noţiuni.

În cauzele Deweer (27 februarie 1980, seria A nr. 35, pag. 24, par. 48) şi Foti c. Italiei (10,12,1982, seria A nr. 56, pag. 18) Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înţeles în sensul Convenţiei prin „acuzaţie”. În opinia Curţii această noţiune trebuie definită mai degrabă în sens formal şi se referă la „existenţa unei notificări din partea autorităţilor cu privire la imputarea săvârşirii unei fapte penale”.

Fără îndoială, aşadar, că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei constituie o „acuzaţie” în sensul Convenţiei ,astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat în lumina criteriilor instituite prin practica Curţii.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază, în mod constant că pentru a determina dacă o contravenţie poate fi calificată drept “acuzaţie în materie penală” în sensul Convenţiei sunt necesare a fi avute în vedere trei criterii: 1)dacă textul ce defineşte contravenţia aparţine, conform legii naţionale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura şi gradul de severitate al sancţiunii aplicate, toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul şi obiectul art. 6 din Convenţie.

În aprecierea Curţii, indicaţiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativă în ce priveşte primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).

Celelalte două criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.

În examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa « penală » din punct de vedere al Convenţiei sau să expună persoana vizată unei sancţiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparţine sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancţionează astfel de fapte, precum cea reţinută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice se adresează tuturor cetăţenilor) şi amenda şi măsurile complementare (sancţiunea contravenţională aplicabilă) urmăreşte un scop preventiv şi represiv, nu să asigure o reparaţie pecuniară a unei eventuale daune, ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristică distinctivă a sancţiunii penale.

Curtea aminteşte în cauza Anghel c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 şi 3 din art. 6 din Convenţie. Primul consacră principiul prezumţiei de nevinovăţie, obligaţia prezentării probei revenind acuzării şi îndoiala folosind în avantajul acuzatului.

Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenţie obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei ce i se aduce, în acordarea timpului şi înlesnirilor necesare pentru a-şi pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat şi în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării.

Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanţa constată că petentului i s-a adus la cunoştinţă,  chiar în momentul constatării şi sancţionării contravenţiei reţinute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzaţia în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a-şi construi apărarea, astfel cum rezultă din întocmirea procesului verbal contestat. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe şi de a analiza probele administrate de către intimat în faţa instanţei de judecată.

Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu poate face dovada prin el însuşi a existenţei faptei, a autorului acesteia şi a vinovăţiei, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârşirea contravenţiei, în măsura în care nu conţine constatări personale, prin propriile simţuri ale agentului constatator.

În speţă, fapta descrisă  în  cuprinsul  procesului  verbal  de contravenţie nu a fost constatată în mod direct şi nemijlocit prin propriile simţuri de către agentul constatator.

Astfel, din raportul întocmit de către agentul constatator rezultă că acesta s-a deplasat la faţa locului după ce a fost anunţat despre producerea accidentului. Din acelaşi raport rezultă că la faţa locului s-a constatat că petentul s-a angajat în depăşirea tirului cu numărul  -  fără a se asigura în prealabil şi a intrat în coliziune cu tirul cu numărul -  care circula în aceeaşi direcţie şi efectua deja manevra de depăşire regulamentar, aflându-se pe sensul opus de mers, după care a fost împins în tirul pe care intenţiona să în depăşească.

Din acest raport ( singurul document înaintata la dosar de către intimat) nu rezultă însă cum a ajuns agentul constatator la aceste concluzii în condiţiile în care nu a asista personal la producerea evenimentului rutier. Nu rezultă să fi fost administrată vreo probă cu ajutorul căreia agentul să fi stabilit modul în care s-a produs evenimentul ( nu rezultă nici măcar să fi fost audiaţi cei trei conducători auto implicaţi).

Din declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă rezultă că petentul se angajase deja în depăşirea unui tir timp în care din spate a venit un alt tir care s-a angajat şi el în depăşirea tirului pe care îl depăşea petentul, acroşând vehiculul condus de către petent şi proiectându-l în tirul care era depăşit.

Martorul GC  a declarat că nu în cunoaşte pe petent, că a văzut evenimentul întrucât se afla la poarta locuinţei sale din comuna Cristeşti, iar pe petent l-a recunoscut în sala de judecată.

Prin urmare, nu există nici un element care să ducă la ideea că depoziţia acestui martor ar fi dată pro parte. Această depoziţie conformă şi declaraţia martorului VA  care se afla în maşina condusă de către petent, maşină care aparţine fratelui său ( împrejurări care ar putea fi de natură a naşte îndoieli cu privire la imparţialitatea sa).

Mai mult decât atât, în întâmpinarea depusă intervenientul PA  ( care conducea tirul depăşit) a precizat că singurele avarii produse la autovehiculul său au constat în avarierea unui cauciuc la capul tractor ce a fost înlocuit. Prin urmare, instanţa constată că aceste declaraţii susţin afirmaţiile efectuate de petent în cuprinsul plângerii, avariile nefiind produse la remorcă, ci la capul tractor.

Pe de altă parte, în dovada seria CU nr. 1010122 sunt descrise avariile produse autovehiculului condus de către petent, rezultând faptul că acest autovehicul a fost avariat şi pe partea stângă şi pe partea dreaptă ( oglinzi, portiere faţă şi spate, caroserie, spoiler faţă, etc), aspect care confirmă faptul că acest vehicul a fost practic prins între cele două tiruri. Or, în condiţiile în care tirul al doilea ar fi fost deja angajat în depăşirea celuilalt, aflându-se pe sensul opus, petentul nu ar fi avut cum să se angajeze şi el în depăşire printre cele două tiruri astfel încât să fie practic prins între acestea.

Concluzionând, instanţa constată că agentul constatator nu a constatat personal prin propriile simţuri modul în care s-a produs evenimentul rutier şi la dosar nu s-a depus de către intimat nici un înscris din care să rezulte că ar fi fost administrate probe pentru stabilirea dinamicii şi modului de producere a evenimentului.

Pe de altă parte, din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă că petentul se angajase deja în depăşirea regulamentară a tirului în momentul în care din spate a venit un alt tir care s-a angajat şi el în depăşirea primului tir şi care l-a acroşat pe petent.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, instanţa constată că din probele administrate a rezulta că  petentul nu a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa, astfel că procesul verbal este netemeinic întocmit, astfel că va admite plângerea formulată şi va anula procesul verbal contestat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite plângerea formulată de petentul SIC, în contradictoriu cu intimatul IPJ Iaşi.

Anulează procesul verbal seria PISX nr. 0091004 încheiat la data de 29.07.2016.

Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Paşcani în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare