Contestaţie la executare, compensare cheltuieli de întreținere minori.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. X/866/2018 la data de 23.08.2018, contestatorul IG, în contradictoriu cu intimata CLA a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc Corbu Vasile în dosarul de executare nr. 75/2018, solicitând să se dispună anularea executării începute împotriva sa, respectiv să se constate intervenită compensaţia legală în ceea ce priveşte întreţinerea minorei pe perioada în care minora IML, născută la data de 21.03.2011, s-a aflat la locuinţa sa, precum şi pe perioadele de dinafara programului de legături personale cu minora.

De asemenea, a solicitat suspendarea executării în ceea ce priveşte cheltuielile de executare ale executorului judecătoresc Corbu Vasile.

În motivarea cererii se arată că prin sentinţa civilă nr. 3729/11 decembrie 2014, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 1408/866/2014, definitivă în baza deciziei civile nr. 1300/13.10.2015, pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a dispus obligarea sa la plata unei pensii de întreţinere în beneficiul minorei începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 20 martie 2014 şi până la majorat, instituindu-se în favoarea contestatorului un program de legături personale cu minora în următoarea modalitate:

- de două ori pe lună, la sfârşit de săptămână, prima şi a treia săptămână din lună, de vineri, ora 16.00, până duminică, ora 16.00, la domiciliul meu;

- în săptămânile a doua şi a patra din lună, în ziua de miercuri, între orele 16.00-19.00, la domiciliul meu;

- două săptămâni în vacanţa de vară;

 - a doua zi din sărbătorile de Crăciun şi de Paşte din fiecare an, între orele 10.00-19.00, la domiciliul meu;

- cu ocazia zilei de naştere a minorei şi a zilelor onomastice ale minorei, la locaţia unde are loc aniversarea.

De asemenea, s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.600 lei.

In baza acestui titlu executoriu s-a declanşat procedura de executare silită de executorul judecătoresc Corbu Vasile, în sensul de a achita creditoarei CLA următoarele sume de bani:

- suma de 28.398 lei, reprezentând pensie de întreţinere restantă pentru minora IML

- suma de 1.600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel;

- suma de 3.050 lei, reprezentând cheltuieli de executare,

- total sumă 33.048 lei.

Prin încheierea nr. 1914/01 august 2018, pronunţată de Judecătoria Paşcani - încuviinţare executări silite în dosarul nr. 4679/866/2018, a fost admisă cererea formulată de BEJ Corbu Vasile, fiind încuviinţată executarea silită a titlului executoriu mernţionat.

Conform dispoziţiilor art. 530 alin. 1 Cod procedură civilă este prevăzută ca regulă executarea în natură a obligaţiei de întreţinere, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională.

Alineatul 2 al aceluiaşi text de lege se referă la faptul că în situaţia în care obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere stabilite în bani.

Conform dispoziţiilor art. 499 alin. 1 Cod civil, tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.

În toată perioada care s-a scurs de la data separaţiei în fapt şi până în prezent contestatorul a contribuit la creşterea şi educarea minorei, deşi părinţii au obligaţia de plată a pensiei de întreţinere în solidar, intimata neasigurând în niciun caz o astfel de sumă de bani pentru nevoile de creştere şi educare a minorei, cu o importantă sumă de bani, respectiv 28.303,19 lei.

Această sumă de bani se reflectă în achiziţionarea articolelor de vestimentaţie, încălţăminte, rechizite, material didactic, medicamente, investigaţii medicale, vioară, lănţişor din aur şi jucării specifice fiecărei etape de vârstă.

Atâta timp cât contestatorul şi-a executat în natură obligaţia de plată, cheltuieli care nu au fost voluptorii, ci au fost pentru a satisface interesul superior al minorei, raportat la dispoziţiile Legii nr. 272/2004, rezultă în mod clar că procedura de executare silită s-a declanşat cu vădită rea-credinţă din partea creditoarei-intimate, deşi aceasta cunoştea foarte bine împrejurările legate:

- pe de o parte, de faptul că minora s-a aflat nu numai pe perioada programului de legături personale la tată, ci şi în afara acestui program, contestatorul asigurându-i în mod singular toate cele necesare traiului, sens în care nu poate fi obligat la pensie de întreţinere, operând compensarea;

- pe de altă parte, şi-a executat prin expedierea unei sume de 9.800 lei cu mandat poştal obligaţia de plată a pensiei de întreţinere.

În atare condiţii, se produce o îmbogăţire fără justă cauză în patrimoniul creditoarei-intimate care, pe de o parte, în perioadele în care minora s-a aflat la tată, nu a suportat niciun fel de cost cu întreţinerea minorei, în detrimentul patrimoniului contestatorului, pe de alt parte, intimata a beneficiat şi de alte sume de bani pentru deplasarea minorei în străinătate, respectiv în Italia, Franţa şi Belgia.

Ar trebui ca intimata-creditoare să prezinte la rându-i dovezi, atâta timp cât obligaţia de întreţinere este solidară a părinţilor, cu privire la sumele de bani alocate de creditoarea-intimată minorei în perioada în care s-a aflat la aceasta.

Se solicită de executorul judecătoresc prin emiterea somaţiei şi cheltuielile de executare în cuantum de 3.050 lei, „conform încheierii anexate la prezenta somaţie". Anexă somaţiei este doar încheierea nr. 1914/01 august 2018 a Judecătoriei Paşcani, prin care s-a încuviinţat executarea silită în baza titlului executoriu, nu şi o altă încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare.

Conform dispoziţiilor art. 670 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă, sumele datorate ce urmează să fie plătite de debitor şi care interesează executarea silită se stabilesc de executorul judecătoresc prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată în condiţiile legii.

După cum rezultă din conţinutul încheierii nr. 1914/01 august 2018, instanţa de executare încuviinţat executarea silită doar în ceea ce priveşte sumele de bani reprezentând, pe de o parte, pensie de întreţinere, respectiv 28.398 lei şi, pe de altă parte, 1.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Nu există în actele de executare nicio încheiere dată de executorul judecătoresc prin care să fie stabilite cheltuielile de executare, respectiv taxă de timbru necesară declanşării executării silite, onorariului executorului judecătoresc stabilit potrivit legii - raportat la dispoziţiile art. 670 alin. 3 Cod procedură civilă.

În atare condiţii:

- pe de o parte, solicitarea executorului judecătoresc de a-i fi plătită suma de 3.050 lei cu titlu de cheltuieli de executare excede limitelor încheierii de încuviinţare a executări silite, neexistând o încheiere în acest sens;

- pe de altă parte, în situaţia în care instanţa de judecată va înlătura susţinerile sale, modul în care a fost stabilit acest cuantum de 3.050 lei contravine dispoziţiilor Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, respectiv tarifele pe care aceştia trebuie să le practice atunci când este cuantificată cheltuiala de executare, raportat în egală măsură şi la onorariile minimale şi maximale stabilite pentru executorii judecătoreşti, conform dispoziţiilor art. 39 din Legea nr. 188/2000.

Conform dispoziţiilor art. 670 alin. 4 teza a II-a Cod procedură civilă, sumele datorate ce urmează să fie plătite pot fi cenzurate de instanţa de executare pe calea contestaţiei la executare formulată de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta dispoziţiile art. 451 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă aplicându-se în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privinţa acestor cheltuieli de executare nu este condiţionată de plata unei cauţiuni.

În atare condiţii, formulează şi cerere de suspendare a executării în privinţa acestor cheltuieli de executare, conform dispoziţiilor art. 670 alin. 4 teza ultimă Cod procedură civilă.

Atâta timp cât încheierea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, aceasta poate fi cenzurată în cadrul contestaţiei la executare silită introdusă în condiţiile prevăzute de lege, dispoziţiile art. 712 alin. 3 Cod procedură civilă rămânând aplicabile.

Onorariul minimal prevăzut de Legea nr. 188/2000, coroborate cu Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2550/C/2006, precum şi decizia nr. 15/2016, este de 20 lei, respectiv 400 lei - onorariul maximal pentru activitatea prestată de executorul judecătoresc, respectiv notificarea şi comunicarea actelor de procedură.

Stabilirea unui onorariu de 10% din suma de executat doar pentru emiterea unei somaţii si înregistrarea cererii de executare la Judecătoria Paşcani excede oricărei norme juridice, fiind exorbitant.

La data de 05.09.2018 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea  contestaţiei, cu cheltuieli de judecată.

Apreciază că înaintea oricăror alte menţiuni, se impune a se specifica faptul că din lecturarea acţiunii au rezultat mai multe capete de cerere decât cele rezumate în petit, rezultând şi alte aspecte ce sunt contestate de contestator, fără ca acestea să fie cuprinse în mod clar în obiectul contestaţiei.

Astfel, în petit se solicită anularea executării, constatarea intervenirii compensaţiei legale, suspendarea executării în ceea ce priveşte cheltuielile de executare ale executorului judecătoresc Corbu Vasile.

Din cuprinsul motivării în fapt rezultă că se fac menţiuni şi cu privire la cenzurarea cheltuielilor de executare, dar şi faptul că se contestă încheierea de încuviinţare a executării silite.

Din ultimul paragraf al acţiunii, respectiv pe pagina 7, se invocă constatarea nulităţii executării silite, motivat de împrejurarea că lipseşte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare.

Se solicită anularea executării silite începute împotriva contestatorului IG, însă nu se specifică în mod clar care ar fi motivele de nulitate invocate. Din motivarea acţiunii ar rezulta că executarea silită este nulă întrucât debitorul şi-ar fi executat obligaţiile, achitându-se de obligaţia de întreţinere stabilită în favoarea minorei şi, astfel, creanţa solicitată a fi îndestulată de către intimată ar fi îndestulată, nefiind justificată cererea sa de executare silită.

Susţinerile contestatorului sunt neadevărate întrucât acesta nu a respectat programul de vizită stabilit prin sentinţa definitivă pronunţată în dosarul nr. 1408.866/2014 al Judecătoriei Paşcani, de foarte puţine ori s-a prezentat în zilele de miercuri pentru a lua fetiţa, iar de fiecare dată când aceasta a fost în vizită la tatăl ei intimata i-a pregătit o geantă cu toate cele necesare pentru perioada în care stătea la tatăl ei.

Contestatorul a fost plecat de la pronunţarea divorţului şi până în prezent perioade îndelungate în Anglia, astfel încât de foarte multe ori nu a venit să ia copilul atunci când avea program de vizită.

Susţinerile conform cărora s-a achitat în natură de obligaţia de întreţinere, menţionând că pe perioada cât copilul era în vizită la el a prestat întreţinerea în acest mod, sunt aberante întrucât este normal ca atunci când minorul vine în vizită la tatăl său acesta să îi asigure alimente, încălzire şi oricare alte bunuri pentru traiul zilnic, fiind jenant să ceri să se contabilizeze sumele alocate în acest sens şi să se scadă din suma fixă ce a fost stabilită de instanţă. Să întreţii copilul pe perioada cât stă cu tine, respectiv atunci când vine în vizită câteva zile, este o acţiune normală, ce incumbă oricărui părinte.

Dincolo de aceste aspecte, reaminteşte că contestatorul a fost obligat de instanţa de judecată la asigurarea întreţinerii minorei prin fixarea unui cuantum în bani, respectiv câte 750 lei / lună.

În aceste condiţii, singurul mod în care poate susţine că s-a achitat de această obligaţie este să facă dovada că a achitat efectiv intimatei sumele de bani corespunzătoare fiecărei luni calendaristice cu titlu de pensie de întreţinere pentru minoră.

Hotărârea prin care a fost obligat la plata celor 750 lei/lună cu titlu de pensie de întreţinere nu a prevăzut modalitatea alternativă pentru tată de a se achita de obligaţia sa de părinte, astfel încât acesta nu poate invoca că a executat în natură obligaţia.

Din luna octombrie a anului 2017 contestatorul nu a mai achitat nicio sumă de bani în contul pensiei de întreţinere.

De asemenea, în cadrul contestaţiei la executare, atunci când executarea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, debitorul nu poate invoca pe calea contestaţiei motive de fapt sau de drept pe are le-ar fi opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 713 Cod de procedură civilă.

Având în vedere acest text de lege, afirmaţiile contestatorului de la pag. 4, prin care arată că de la data separaţiei în fapt şi până în prezent a contribuit la creşterea şi educarea minorei, conturează susţineri vizate de textul legal anterior menţionat, astfel încât, pentru perioada cuprinsă între data separaţiei în fapt şi data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, respectiv data de 13.10.2015 (data pronunţării sentinţei civile nr. 1300 de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. 1408/866/2014), înţelege să invoce excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare.

Aceste apărări puteau fi invocate de contestator doar la momentul la care a existat judecata pe fondul cauzei, iar în condiţiile în care a fost obligat la plata pensiei de întreţinere începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 20 martie 2014, rezultă că i-au fost respinse aceste apărări, existând autoritate de lucru judecat cu privire la acest aspect, rezultând, deci, că pentru perioada de până la definitivarea divorţului s-a stabilit că tatăl nu a prestat întreţinere în favoarea minorei.

Contestatorul nu a achiziţionat copilului toate bunurile despre care face vorbire în pag. 4 şi, chiar dacă au existat astfel de achiziţii, acestea au fost făcute de părinte cu titlu de cadouri, cu ocazia onomasticii, aniversării, sărbătorilor de iarnă.

Este cel puţin trist că se invocă acum contabilizarea acestora şi scăderea valorii lor (în măsura în care se poate acest lucru) din cuantumul de 750 lei lunar.

A fost alegerea tatălui să cumpere pentru copil cadouri sau alte lucruri pe care el le-a apreciat necesare, însă acest lucru nu impietează asupra achitării sale de obligaţia de a plăti pensia alimentară în bani, astfel cum i-a fost fixat de instanţă.

Intimata, ajutată fiind şi de părinţii săi, a asigurat fetiţei condiţii deosebite de creştere şi educare, minora a făcut excursii în străinătate, inclusiv în această vară, la Disneyland - Paris, în Italia, Franţa, Belgia, Germania, toate cheltuielile fiind suportate din veniturile mamei. Contestatorul nu i-a remis nicio sumă de bani în afara celor cu titlu de pensie de întreţinere, care au fost trimise prin mandat poştal.

Pensia de întreţinere a început a fi plătită sporadic după aproximativ doi ani de la înregistrarea divorţului, cu toate că contestatorul a avut în permanenţă venituri şi posibilităţi materiale, lucrând inclusiv în străinătate perioade îndelungate, iar în susţinerea acestui fapt înţelege să invoce şi hotărârile prin care i-au fost respinse acestuia cererile de reducere a pensiei de întreţinere.

Se fac referiri la contribuţia intimatei la creşterea şi întreţinerea minorei, la pag. 4 menţionându-se că nu a asigurat în niciun caz o astfel de sumă de bani, acreditându-se ideea că contestatorul ar fi asigurat suma de 28.303,19 lei.

Pentru perioada ce ţine de la data de 20 martie 2014 şi până la data la care a fost depusă contestaţia contestatorul trebuia să achite o sumă de 39.750 lei, însă, aşa cum inclusiv el arată la pag. 4, din această sumă a achitat 9.800 lei.

Rezultă în mod clar modalitatea în care a înţeles dumnealui să îşi execute obligaţia, precum şi faptul că executarea silită începută de intimată este întemeiată.

Intimata, ca mamă, şi-a îndeplinit obligaţiile, copilul a locuit permanent cu aceasta şi este de la sine înţeles că toate cheltuielile aferente întreţinerii, creşterii şi educării minorei au fost efectuate de intimată. Mai mult decât atât, prin hotărârea de divorţ s-a stabilit în sarcina sa ca întreţinerea să fie prestată în natură. Se ocupă corespunzător de copil, copilul frecventează cursuri de dans, precum şi alte activităţi extraşcolare, a încheiat în beneficiul acesteia o poliţă de asigurare. Profesorii fetiţei o cunosc, merge foarte des la şcoală, se informează şi se implică în tot ceea ce ţine de educaţia minorei, astfel cum rezultă şi din înscrisurile ataşate.

În concluzie, cu privire la susţinerile potrivit cărora contestatorul s-a achitat de obligaţia de plată a pensiei de întreţinere în natură, acestea sunt neadevărate, iar susţinerea sa potrivit căreia debitul datorat intimatei este achitat în mare parte este, de asemenea, neîntemeiată, mai ales că nu se specifică în mod clar care ar fi suma ce se susţine a fi fost achitată efectiv.

Cu privire la capătul de cerere prin care se invocă să se constate ca intervenită compensaţia legală în ceea ce priveşte întreţinerea minorei pe perioada în care aceasta s-a aflat la locuinţa contestatorului, precum şi pe perioade din afara programului de legături personale cu minora, se impune de a fi făcute precizări cu privire la care este datoria certă, lichidă şi exigibilă a intimatei către contestator, datorie ce se cere a fi compensată.

Având în vedere definiţia compensaţiei, astfel cum este prevăzută de art. 1617 Cod civil, înţelege să invocăe inadmisibilitatea cererii privind compensaţia întrucât nu există două datorii certe, lichide şi exigibile care au ca obiect o sumă de bani sau bunuri fungibile de aceeaşi natură, una în patrimoniul intimatei şi una în patrimoniul contestatorului, pentru a putea opera această instituţie juridică.

Mai mult decât atât, nici măcar nu se indică suma pentru care se solicită a opera compensaţia şi nici izvorul datoriei pretinse.

Cu raportare la solicitarea de a fi cenzurat onorariul executorului judecătoresc, precum şi cu raportare la susţinerea că nu există o încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, arată că contestatorul este de rea-credinţă întrucât cheltuielile de executare în cuantum de 3.050 lei au fost stabilite prin încheierea din data de 03.08.2018, încheiere despre care se face menţiune în cuprinsul somaţiei şi care a fost anexată acesteia şi comunicată contestatorului.

În cuprinsul acestei încheieri s-au stabilit cheltuielile necesare executării ca fiind: 20 lei - taxă judiciară de timbru; 2.900 lei - onorariu executor judecătoresc; 40 lei - cheltuieli cu birotica; 30 lei - cheltuieli arhivare; 60 lei - cheltuieli poştale pentru comunicări.

Astfel, rezultă în mod clar că susţinerea contestatorului privitoare la lipsa încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, fapt ce ar determina nulitatea executării silite, este vădit neîntemeiată. Mai mult decât atât, se susţine că ar exista motiv de nulitate motivat de împrejurarea că din conţinutul încheierii nr. 1914 din data de 01 august 2018 instanţa de executare a încuviinţat executarea silită doar în ceea ce priveşte sumele de bani reprezentând pensie de întreţinere şi cheltuieli de judecată, nefiind avute în vedere la momentul încuviinţării executării silite şi vreo altă încheiere dată de executorul judecătoresc prin care să fie stabilite cheltuieli de executare.

Astfel, argumentează contestatorul că a intervenit nulitatea executării silite. Susţinerile acestuia sunt neîntemeiate şi nu sunt în concordanţă cu prevederile legale. Art. 638 Cod de procedură civilă prevede că sunt titluri executorii şi pot fi puse în executare silită încheierile şi procesele-verbale întocmite de executorii judecătoreşti care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Coroborând acest text de lege cu dispoziţiile art. 666 alin. 4 ultima teză Cod procedură civilă (încuviinţarea executării silite se extinde şi asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate), rezultă în mod clar că susţinerile contestatorului exced textelor legale, impunându-se a fi respinse.

În ceea ce priveşte solicitarea de cenzurare a onorariului executorului judecătoresc, arată că susţinerile contestatorului de la pag. 7 nu au legătură cu obiectul cauzei întrucât în cauză nu este în discuţie vreo notificare, respectiv vreo comunicare a actelor de procedură prin intermediul executorului judecătoresc, ci solicitarea intimatei către executor a privit executarea silită a creanţei în cuantum de 28.398 lei şi de 1.600 lei cheltuieli de judecată în apel.

Cu raportare la dispoziţiile prevăzute de Legea nr. 188/2000, onorariul fixat de executor respectă limitele impuse de art. 39 alin. 1 lit. a, fiind în concordanţă cu volumul de lucru, complexitatea executării, precum şi cu suma ce urmează a fi recuperată.

S-a solicitat şi suspendarea executării silite cu privire la cheltuielile de executare, însă dincolo de aspectele privitoare la existenţa condiţionării de a plăti o cauţiune, cererea de suspendare trebuie să aibă la bază nişte motive întemeiate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 719 Cod de procedură civilă.

Se observă că nicăieri în conţinutul contestaţiei nu sunt indicate motivele temeinice pentru care se solicită suspendarea executării, nu există o motivare în fapt cu privire la acest aspect, astfel încât înţelege să invoce excepţia nulităţii cu privire la acest capăt de cerere, raportat la dispoziţiile art. 196 alin. 1 Cod procedură civilă (cererea de chemare în judecată, în speţă capătul de cerere cu privire la suspendarea executării, nu cuprinde motivele de fapt).

La pag. 6 a acţiunii, ultimul paragraf, se fac referiri la cenzurarea încheierii de încuviinţare a executării silite, însă nu rezultă cu exactitate care sunt motivele pentru care trebuie cenzurată şi nici aspectele ce nu au fost respectate de judecător atunci când s-a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite.

Aşa cum rezultă din încheierea nr. 1914/2018, instanţa a analizat dacă sunt îndeplinite condiţiile legale privitoare la încuviinţarea executării silite şi în mod corect a dispus admiterea acestei cereri, neexistând vreun motiv de nulitate care să impieteze asupra legalităţii acestui act.

La data de 14.09.2018 contestatorul a depus răspuns la întâmpinare.

Arată acesta că intimata susţine total nefondat şi, mai mult decât atât, în cadrul unei contestaţii la executare, că nu ar fi respectat programul de vizită stabilit prin sentinţa definitivă pronunţată în dosarul nr. 1408/866/2014 al Judecătoriei Paşcani, că s-ar fi prezentat de foarte puţine ori să ia fetiţa şi că de fiecare dată când minora ar fi fost în vizită la tată intimata i-ar fi pregătit o geantă cu toate cele necesare pentru perioada în care stătea la mine.

Aceste aspecte, în afara faptului că exced limitelor în care contestatorul a înţeles să învestească instanţa de judecată în cadrul contestaţiei la executare, sunt neadevărate, în toată perioada în care minora a stat la tată acesta fiind cel care şi-a asumat şi îndeplinit obligaţia de întreţinere în natură faţă de minoră.

În niciun caz nu poate fi primită susţinerea intimatei în sensul că aceasta ar fi venit „pregătită cu o geantă", de fiecare dată în cursul deplasărilor efectuate de minoră în scopul de a petrece timpul cu tatăl, contestatorul fiind cel care i-a asigurat toate cele necesare traiului, cât si articole de vestimentaţie si încălţăminte noi.

Apreciază intimata că susţinerile făcute de contestator ar fi aberante, întrucât este normal ca atunci când minorul vine în vizită la tatăl său acesta să-i asigure alimente, încălzire şi orice alte bunuri pentru traiul zilnic, „fiind jenant să ceri să se contabilizeze sumele alocate în acest sens şi să se scadă din suma fixă ce a fost stabilită de instanţă".

Ceea ce omite cu rea-credinţă intimata şi în ignorarea dispoziţiilor art. 499 alin. 1 Cod civil rezidă în aceea că „tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională''.

Din prevederile legale enunţate reiese în mod clar obligaţia de întreţinere a copilului minor de către părinţi este o obligaţie in solidum, în sensul că ambii părinţi sunt obligaţi în comun la întreţinere, fiecare urmând să contribuie proporţional cu mijloacele sale.

Aşadar, este normal ca şi părintele rezident, în speţă intimata, să contribuie la cheltuielile legate de creşterea şi educarea minorei în perioada în care aceasta este găzduită vremelnic de tată; în caz contrar, s-ar crea un dezechilibru semnificativ pe de o parte în privinţa nivelului de trai al copilului pe perioada petrecută de acesta cu tatăl său, iar pe de altă parte un dezechilibru semnificativ în ceea ce priveşte patrimoniul contestatorului pentru a susţine copilul şi în această perioadă şi să mai contribuie şi suplimentar cu pensia de întreţinere.

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 530 alin. 1 Cod civil, obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională.

Este adevărat că atunci când obligaţia de întreţinere nu s-ar executa de bunăvoie în natură, instanţa de tutelă poate dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere stabilită în bani.

Or, sentinţa civilă în virtutea căreia s-a dispus obligaţia de plată la Judecătoria Paşcani a fost dispusă la data de 11 decembrie 2014, iar decizia civilă în baza căreia a rămas definitivă sentinţa primei instanţe este din data de 13.10.2015.

La momentul declanşării executării silite, respectiv august 2018, în speţă la aproape trei ani de la momentul rămânerii definitive a acestei hotărâri, contestatorul, în calitate de debitor al obligaţiei de întreţinere, executase această întreţinere faţă de minoră, astfel încât nu întâmplător am invocat dispoziţiile art. 499 Cod civil cu privire la obligaţia de executare a întreţinerii in solidum ce revine ambilor părinţi.

Mai susţine intimata că:

- pe de o parte, hotărârea în baza căreia s-a dispus obligarea tatălui la plata pensiei de întreţinere nu prevede şi modalitatea alternativă pentru acesta de a se achita de obligaţia de părinte, sens în care nu ar putea invoca executarea în natură a acestei obligaţii;

- pe de altă parte, debitorul nu poate invoca pe calea contestaţiei motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.

Şi aici intimata este în eroare asupra dispoziţiilor legale, în contextul în care nu este vorba în niciun caz de invocarea unor motive de fapt sau de drept pe care contestatorul să le fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o eventuală cale de atac pe care ar fi avut-o deschisă, raportat la momentul rămânerii definitive a sentinţei civile prin care s-a instituit obligaţia de plată coroborat cu momentul declanşării procedurii de executare silită, respectiv august 2018.

Dispoziţiile Codului de procedură civilă în materia executării prevăd în mod imperativ că împotriva executării silite a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Or, contestatorul este cel vătămat prin executarea începută de executorul judecătoresc Corbu Vasile în contextul în care după data rămânerii definitive a deciziei pronunţate de Tribunalul Iaşi, respectiv 13.10.2015, şi-a îndeplinit această obligaţie benevol faţă de minoră, suma alocată creşterii şi educării acesteia fiind de 28.303,19 lei.

Raportat la aceste aspecte, solicită respingerea excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei la executare invocată de intimată, raportat la dispoziţiile art. 712 Cod procedură civilă, coroborate cu dispoziţiile art. 499 şi următoarele Cod civil.

Se pare că, în viziunea intimatei tot ceea ce a plătit contestatorul sunt cheltuieli voluptorii, de plăcere, iar ceea ce a plătit aceasta sunt cheltuielile făcute pentru creşterea şi educarea minorei, cu ignorarea contribuţiei financiare a contestatorului.

Ar dori să prezinte intimata, în virtutea dispoziţiilor art. 499 şi 530 alin. 1 Cod civil, dacă executarea în natură de ea a obligaţiei de întreţinere se subscrie cel puţin cotei de 1/2 din suma pe care contestatorul a plătit pentru copil, respectiv 28.303,19 lei, la care se adaugă şi suma trimisă efectiv prin mandat poştal minorei.

Invocă intimata inadmisibilitatea cererii privind compensaţia, raportat la dispoziţiile art. 1617 din Codul civil, prin prisma faptului că nu ar exista două datorii certe, lichide şi exigente care au ca obiect o sumă de bani sau bunuri fungibile de aceeaşi natură, una în patrimoniul său şi una în patrimoniul intimatei pentru a putea opera această instituţie juridică.

Obligaţia de întreţinere are, într-adevăr, un caracter legal şi obligatoriu, fiind un drept legitim şi inalienabil al minorei, iar atâta timp cât autoritatea părintească se exercită în comun de ambii părinţi, drepturile şi obligaţiile revin amândurora, in solidum, motiv pentru care îşi găsesc aplicabilitate în speţă dispoziţiile prevăzute în Codul civil cu privire la aspectele de implementare a custodiei comune.

Susţine, de asemenea, intimata că, în ceea ce priveşte solicitarea sa de a fi cenzurat onorariul executorului judecătoresc, aceasta nu ar putea primită, întrucât pe de o parte, acesta ar fi fost stabilit într-o încheiere de cuantificare a acestor cheltuieli de executare, iar pe de altă parte, că aceste cheltuieli ar reflecta munca depusă efectiv de executor.

În privinţa primului aspect, a invocat nulitatea, deoarece în cauză nu există astfel de încheiere care să-i fi fost comunicată raportat la dispoziţiile art. 670 alin. şi 4 din Codul de procedură civilă, iar pe de altă parte, a invocat încălcarea dispoziţiilor din art. 39 din Legea nr. 188/2000 a executorilor judecătoreşti.

În egală măsură, instanţa de judecată, respectiv instanţa de executare poate, pe calea contestaţiei la executare, să cenzureze aceste cheltuieli, raportat la dispoziţiile art. 670 alin. 4 teza a Il-a Cod procedură civilă.

În legătură cu excepţia nulităţii cu privire la capătul de cerere vizând „suspendarea executării", solicită respingerea acesteia, deoarece, după cum lesne se poate observa din conţinutul contestaţiei la executare, a formulat suspendarea executării în ceea ce priveşte cheltuielile de executare ale executorului judecătoresc Corbu Vasile, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 670 alin. 4 teza a III-a Cod procedură civilă, text de lege care face posibilă această solicitare şi care nu este condiţionată de plata vreunei cauţiuni, motiv pentru care nu putem vorbi în cauză de o excepţie a nulităţii cu privire la acest capăt de cerere.

La solicitarea instanţei, executorul judecătoresc a depus dosarul de executare nr. 75/2018 în copie certificată.

La termenul din 17.10.2018 instanţa a respins excepţia nulităţii invocată de intimată, precum şi cererea de suspendare a executării formulată de către contestator.

La acelaşi termen instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi a respins proba cu interogatoriul ca nefiind utilă cauzei având în vedere teza probatorie indicată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 25.07.2018 intimata CLA s-a adresat executorului judecătoresc, solicitând punerea în executare a sentinţei civile nr. 3729/2014, definitivă prin decizia nr. 1300/2015, respectiv plata pensiei de întreţinere începând cu data de 20.03.2014 şi până în prezent, precum şi plata sumei de 1600 de lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel. De asemenea, în cererea de executare intimata a menţionat că din suma de 39000 lei debitorul a achitat suma de 10602 lei, rămânând de plată suma de 28398 lei.

Prin încheierea nr. 1914/01.08.2018 a Judecătoriei Paşcani s-a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 3729/11.12.2014, definitivă prin decizia nr. 1300/13.10.2015.

În baza acestei încheieri s-a emis încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare şi somaţia prin care s-a pus în vedere contestatorului să se conformeze dispozitivului titlului executoriu şi să achite  intimatei suma de 28398 lei reprezentând pensie de întreţinere restantă pentru minora IML, suma de 1600 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel şi suma de 3050 lei reprezentând cheltuieli de executare.

În primul rând, instanţa constată că în cauză contestatorul a invocat faptul că nu există o încheiere de stabilire a cheltuielilor de judecată, iar prin încheierea de încuviinţare a executării silite s-a încuviinţat executarea doar pentru sumele de bani reprezentând pensie de întreţinere şi cheltuieli de judecată.

Contrar susţinerilor contestatorului, la fila 72 se află încheierea din data de 03.08.2018 prin care executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de judecată.

Potrivit art. 638 al. 1 pct. 1 Cod proc. civilă sunt titluri executorii şi pot fi puse în executare silită încheierile şi procesele-verbale întocmite de executorii judecătoreşti care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Conform art. 670 al. 6 cod proc. civ. încheierea prin care executorul a stabilit cheltuielile de executare constituie titlu executoriu, iar potrivit art. 666 alin. 4 ultima teză încuviinţarea executării silite se extinde şi asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.

Prin urmare, instanţa constată că există o încheiere emisă de executor prin care acesta a stabilit cheltuielile de executare, că în cauză s-a încuviinţat executarea silită, iar încuviinţarea se extinde potrivit legii şi asupra încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare.

A mai solicitat contestatorul anularea executării silite invocând, pe de o parte, faptul că ar fi executat obligaţia de plată a pensiei de întreţinere în natură, iar pe de altă parte, faptul că ar interveni compensaţia legală în ceea ce priveşte întreţinerea minorei pe perioada cât aceasta s-a aflat la locuinţa sa.

Analizând excepţia inadmisibilităţii invocată de intimată, instanţa constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a o respinge. Pe de o parte, admisibilitatea unei acţiuni se raportează la petitul acesteia şi nu la motivarea în fapt. Contestatorul solicită anularea formelor de executare silită invocând faptul că şi-ar fi îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina prin titlul executoriu, iar pe de altă parte, invocând intervenirea unei compensaţii legale. Stabilirea faptului că s-a executat sau nu obligaţia, precum şi a faptului dacă operează sau nu compensaţia legală în cauză sunt chestiuni care ţin de fondul cauzei şi nu de admisibilitatea cererii.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatorului potrivit cu care ar fi executat în natură obligaţia de plată a pensiei, instanţa reţine că potrivit art. 499 cod civil tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.

Conform art. 530 alin. 1 şi 2 Cod civil obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională. Dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere stabilită în bani.

În cauza de faţă prin hotărârea judecătorească care constituie titlu executoriu şi prin care s-a desfăcut căsătoria părţilor contestatorul a fost obligat să plătească intimatei suma de 750 lei lunar cu titlu de pensie de întreţinere în beneficiul minorei începând cu data de 20.03.2014 şi până la majorat.

În aceste condiţii, tatăl nu mai poate invoca faptul că ar presta întreţinerea în natură minorei şi astfel ar fi executat dispoziţiile titlului executoriu.

Indiferent câte bunuri ar cumpăra minorei şi indiferent câte sume de bani ar cheltui în beneficiul acesteia, contestatorul nu poate susţine că şi-a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu menţionat decât făcând dovada faptului că a achitat intimatei suma stabilită de către instanţă, respectiv 750 lei lunar.

Or, acesta nu a depus înscrisuri din care să rezulte că a achitat integral suma datorată cu titlu de pensie de întreţinere. Acesta a susţinut că a achitat suma de 9800 lei, însă chiar intimata în cererea de executare a precizat că i s-a plătit până la acel moment suma de 10602 lei, astfel că din totalul de 39000 lei ( reprezentând în fapt pensia pentru 52 de luni) a mai rămas de achitat suma de 28398 lei.

Contestatorul nu a depus vreun înscris prin care să dovedească că ar fi achitat suma de 28398 lei total sau parţial, invocând că ar fi cheltuit această sumă în beneficiul minorei.

Or, atâta timp cât instanţa de judecată l-a obligat să plătească intimatei suma de 750 lei lunar cu titlu de pensie de întreţinere în beneficiul minorei, contestatorul nu poate să îşi îndeplinească obligaţia stabilită în sarcina sa decât plătind efectiv această sumă intimatei şi nu prestând în schimb întreţinere în natură sau cumpărând diverse bunuri pentru minoră.

Conform art. 1616 cod civil datoriile reciproce se sting prin compensaţie până la concurenţa celei mai mici dintre ele, iar potrivit art.  1617 al. 1 compensaţia operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură.

În cauza de faţă s-a dovedit faptul că contestatorul îi datorează intimatei suma de 28398 lei, această creanţă fiind una certă, lichidă şi exigibilă, însă nu s-a dovedit faptul că şi intimata ar datora vreo sumă de bani contestatorului. Faptul că intimata, în calitate de mamă a minorei are, potrivit legii, obligaţia de a presta întreţinere minorei nu înseamnă nicidecum că această obligaţie constituie o creanţă cert, lichidă şi exigibilă în sarcina intimatei şi în beneficiul contestatorului. Practic, în speţă, contestatorul a înţeles să interpreteze după bunul plac dispoziţiile legale incidente, invocând cumpărarea a diverse bunuri pentru minoră în scopul de a nu achita intimatei suma de bani la plata căreia a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească.

Atâta timp cât printr-o altă hotărâre judecătorească nu se dispune reducerea cuantumului pensiei sau sistarea acesteia, contestatorul nu se poate libera de obligaţia stabilită în sarcina în alt mod decât plătind intimatei suma de 750 lei lunar, acesta neputând după bunul său plac să aleagă altă modalitate de prestarea a întreţinerii decât cel stabilit de o instanţă de judecată printr-o hotărâre definitivă.

Aspectele invocate de ambele părţi cu privire la sumele de bani cheltuite în beneficiul minorei nu prezintă nicio relevanţă în cauza de faţă.

Şi în privinţa stabilirii cheltuielilor de executare silită contestatorul interpretează în mod eronat dispoziţiile legale, arătând că onorariul minimal şi cel maximal prevăzute de Legea nr. 188/2000, coroborată cu Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2550/C/2006, precum şi decizia nr. 15/2016, este de 20 lei, respectiv 400 lei pentru activitatea prestată de executorul judecătoresc, respectiv notificarea şi comunicarea actelor de procedură, iar stabilirea unui onorariu de 10% din suma de executat doar pentru emiterea unei somaţii şi înregistrarea cererii de executare la Judecătoria Paşcani excede oricărei norme juridice, fiind exorbitant.

În primul rând, instanţa constată că acesta în eroare cu privire la serviciile prestate de către executor şi pentru care acesta a stabilit cheltuielile de executare. Astfel, acesta nu a calculat onorariul pentru notificare sau comunicarea unui act de procedură, ci pentru punerea în executare a titlului executoriu, respectiv pentru recuperarea creanţei în cuantum de 29998 lei ( 28398 lei cu titlu de pensie de întreţinere restantă şi 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Faptul că până la momentul introducerii prezentei contestaţii executorul a întocmi doar somaţia, adrese de înfiinţare a popririi şi adrese prin care a solicitat relaţii cu privire la bunurile debitorului nu înseamnă nicidecum că întreaga sa activitate se rezumă strict la actele menţionate şi efectuate până în acest moment. De asemenea, comunicarea somaţiei către debitor în cadrul acestei proceduri nu se confundă cu activitatea de notificare a unui act de procedură, în acest din urmă caz, singurul act solicitat a fi efectuat de către executor fiind notificarea unui anume act către o persoană şi nu recuperarea de la aceasta a unei anumite sume de bani.

În speţă, executorul a stabilit un onorariu în cuantum de 2900 lei care este inferior pragului maxim de 10% din valoarea creanţei, prag stabilit prin dispoziţiile Ordinului 2550/2006, iar la acest moment al executării silite nu se poate aprecia dacă acesta este disproporţionat faţă de activitatea depusă de executor atâta timp cât executarea silită nu este finalizată şi nu se poate cunoaşte ce anume demersuri vor mai trebui efectuate pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiilor stabilite în sarcina debitorului.

În condiţiile în care nu s-a invocat şi dovedit existenţa vreunui viciu de formă cu privire la actele de executare silită, nu s-a dovedit executarea benevolă a obligaţiei, având în vedere şi considerentele expuse, instanţa constată că prezenta cerere este neîntemeiată şi o va respinge.

În temeiul art. 453 C.pr.civ., contestatorul va fi obligat să plătească intimatei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( onorariu de avocat).

Potrivit dispoziţiilor art. 717 al. 2 cod proc. civ. pentru soluţionarea contestaţiei la executare executorul judecătoresc transmite instanţei copii certificate de pe actele dosarului de executare, cheltuielile ocazionate de acestea fiind în sarcina părţii interesate.

Executorul judecătoresc a înaintat instanţei în copie certificată dosarul de executare silită şi a comunicat că cheltuielile ocazionate sunt în sumă totală de 33 lei.

Având în vedere faptul că contestatorul nu a făcut dovada faptului că ar fi achitat această sumă executorului, instanţa va obliga pe contestator să achite suma de 33 lei către BEJ Corbu Vasile.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge excepţia inadmisibilităţii  invocată de intimată.

Respinge contestaţia formulată de contestatorul IG, în contradictoriu cu intimata CLA,

Obligă pe contestator să plătească intimatei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Obligă pe contestator să plătească BEJ Corbu Vasile, suma de 33 lei reprezentând contravaloarea copiilor de pe actele din dosarul de executare silită nr. 75/2018.

Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Paşcani în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare