Drept civil -contestație la executare

- contestaţie la executare –

ÎNCHEIERE  CIVILĂ  NR.  1754

Şedinţa publică de la 27 martie 2018

  Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea AA în contradictoriu cu intimaţii BB, CCşi DD, având ca obiect contestaţie la executare – dosar executare nr. 386/2016.

  La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns consilier juridic Ee, pentru contestatoare, lipsă fiind intimaţii.

  S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei următoarele:

  - procedura de citare este legal îndeplinită;

  - cauza este la al doilea termen de judecată;

  - s-a acordat termen în vederea legalei citări a intimaţilor Ccşi Dd.

  Instanţa pune în discuţia contradictorie a părţilor excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată prin întâmpinare de intimatul Bb.

  Consilier juridic Ee, pentru contestatoare, solicită respingerea excepţiei, motivat de faptul că legislaţia nu precizează când se poate face contestaţie împotriva încheierii.

  Instanţa respinge ca nefondată excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată prin întâmpinare de intimatul Bb, având în vedere că prezenta cerere de chemare în judecată vizează refuzul executorului judecătoresc de a dispune conexarea dosarelor de executare, iar nu o anumită încheiere întocmită de acesta.

Instanţa pune în discuţia contradictorie a părţilor excepţia tardivităţii cererii, invocată prin întâmpinare de intimatul Bb.

  Consilier juridic Ee, pentru contestatoare, solicită respingerea excepţiei, potrivit dispoziţiilor art. 712 Cod procedură civilă, aceasta fiind formulată în termen.

  Instanţa respinge ca nefondată excepţia tardivităţii cererii, invocată prin întâmpinare de intimatul Bb, având în vedere că adresa prin care executorul judecătoresc a informat creditorul cu privire la refuzul de a efectua conexarea a fost comunicată la 30.10.2017, astfel că cererea depusă la data de 15.11.2017 este în interiorul termenului legal de 15 zile.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi nici excepţii de invocat, instanţa acordă cuvântul părţilor asupra probatoriului:

  Consilier juridic Ee, pentru contestatoare, solicită instanţei încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei.

În considerarea dispoziţiilor art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 255 alin. 1 şi art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei, solicitată de către contestatoare, cât şi de către intimatul Bb, apreciind-o pertinentă, concludentă şi utilă pentru soluţionarea prezentei pricini.

Instanţa constată că intimaţii Ccşi Dd nu au formulat întâmpinare, fiind decăzuţi din dreptul de a propune probe şi de a invoca excepţii, potrivit art. 208 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat şi nici probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului:

Consilier juridic Ee, pentru contestatoare, solicită instanţei admiterea acţiunii şi conexarea celor 2 (două) dosare de executare, apreciind că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 654 Cod procedură civilă, fiind vorba despre o executare silită pe  aceeaşi debitori, în 2 (două) dosare de executare, pentru aceleaşi bunuri. Respectivele bunuri sunt bunuri comune ale celor 2 (doi) debitori, Ccşi Dd, motiv pentru care se impune conexarea deoarece nu este nevoie de o cerere de partaj de bunuri comune, existând un titlu executoriu. Totodată, solicită plata cheltuielilor de judecată.

În considerarea dispoziţiilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanţa declară dezbaterile închise, după care,

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra contestaţiei la executare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.11.2017 sub nr. xx, contestatoarea AA în contradictoriu cu intimatul Bb a formulat contestaţie la executare împotriva încheierii emise în data de 26.10.2017 şi recepţionată la data de 30.10.2017, în dosarul execuţional nr. 386/2016 aflat pe rolul bb privind pe debitorul urmărit Cc, încheiere emisă de către executorul judecătoresc şi care consemnează refuzul acestuia de a conexa dosarele de executare nr. 386/2013 şi nr. 387/2013.

Contestatoarea a solicitat anularea încheierii şi conexarea dosarelor de executare.

În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că, urmare a finalizării procesului de fuziune prin absorbţie din data de 31.12.2015, Ff. şi Gg. au devenit o singură entitate, respectiv Gg.

Cererile de executare silită împotriva celor doi debitori, cu nr. 1723/24.07.2013 şi nr. 1724/24.07.2013 au fost formulate de către Ff., societate absorbită de Gg., iar ca urmare a fuziunii intervenite între cele două societăţi, Gg. a devenit succesoare legală în drepturi a Ff.

Prin contractul de credit nr. 118/VP/07.04.2008, Ff. a acordat un împrumut societății Hh, societate având sediul în Piatra Neamț. Acest contract a fost garantat inclusiv cu un bilet la ordin seria VBBU3AF nr. 0014666 avalizat de doamna Dd și cu un bilet la ordin seria VBBU3AF cu nr. 0014665 avalizat de domnul Cc.

În data de 02.03.2018, împotriva societății împrumutate a fost deschisă procedura generală a insolvenței în dosarul nr., iar în data de 21.09.2012 s-a dispus intrarea societății în procedura falimentului.

În data de 24.07.2013 a fost formulată cererea de executare silită cu nr. 1723 împotriva garantului Cc şi deschis în acest sens dosarul execuţional nr. 386/2013 pe rolul Dd, respectiv cererea de executare silită cu nr. împotriva garantului Dd şi deschis în acest sens dosarul execuţional nr. pe rolul Dd.

Pe parcursul procedurii execuţionale, executorul judecătoresc a identificat o serie de bunuri imobile, respectiv: imobilul proprietatea comună a soţilor constând în terenul situat în extravilan Piatra-Neamţ, tarlaua, înscris în cartea funciară nr. a municipiului Piatra-Neamţ, având nr. cadastral; imobilul deţinut în cotă de ½ ca bun comun de soţi şi în cotă de ½ ca bun comun de soţii, constând din terenul situat în extravilan Piatra-Neamţ, jud. Neamţ, înscris în cartea funciară nr. a mun. Piatra-Neamţ, având nr. cadastral; imobilul deţinut în cotă de ½ ca bun comun de soţi şi în cotă de ½ ca bun comun de soţii Azoiţei Petru şi Azoiţei Daniela, constând din terenul situat în extravilan Piatra-Neamţ, jud. Neamţ, înscris în cartea funciară nr. a municipiului Piatra-Neamţ, având nr. cadastral.

Creditoarea a arătat că a solicitat executorului judecătoresc conexarea celor două dosare de executare, solicitare refuzată conform încheierii emise pe care o contestă. Refuzul executorului judecătoresc de a conexa executarea nu este justificat. Legiuitorul a stabilit, conform art. 654 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Când privitor la aceleași bunuri se efectuează mai multe executări silite de către executori judecătorești diferiți instanţa de executare în circumscripția căreia a început prima executare, la cererea persoanei interesate sau a oricăruia dintre executori, le va conexa, dispunând să se facă o singură executare de către executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat, iar dacă executările sunt în același stadiu, de către executorul judecătoresc care a început cel dintâi executarea.”

Singura cerință impusă de legiuitor este îndeplinită și în cauza de față. Astfel, bunurile urmăribile identificate de executor asupra cărora creditoarea a stăruit în executarea silită sunt cele menționate. Mai departe, alin. 5 al aceluiași text de lege prevede faptul că „în cazul executărilor silite aflate pe rolul aceluiași executor conexarea se va dispune de executor prin încheiere dată cu citarea părților, dispozițiile alin. 2 aplicându-se în mod corespunzător”.

În aceste condiții, solicitarea formulată către executorul judecătoresc prin cererea de stăruire nr. din 14.07.2017 privind conexarea celor două dosare de executare este justificată fiind întrunite condițiile impuse de legiuitor pentru a putea fi efectuat acest act procedural și anume executarea silită este efectuată asupra acelorași bunuri, conform tezei întâi a art. 654 alin 1 din Codul de procedură civilă, precum și că cele două dosare de executare se află pe rolul aceluiași executor, conform alin. 5 al art. 654 din Codul de procedură civilă. Bunurile urmăribile sunt reprezentate de imobilele precizate anterior , bunuri comune ale celor doi soți garanți avalişti și debitori în cele două dosare de executare, iar cele două dosare de executare se află pe rolul Dd, motiv pentru care a apreciat că era de competență acestuia să dea curs solicitării creditoarei și de a dispune prin încheiere conexarea celor două dosare.

Refuzul executorului este motivat de faptul că cele două dosare de executare au debitori diferiţi, însă această susținere nu are temei legal, singura condiție impusă de legiuitor pentru a opera această măsură execuţională este reprezentată de efectuarea demersurilor de executare asupra acelorași bunuri. Legiuitorul nu face nicio mențiune cu privire la persoana debitorilor urmăriți, ci numai cu privire la obiectul urmăririi silite. Or, bunurile urmăribile menționate, respectiv cotele deținute de cei doi soţi, sunt bunuri comune ale acestora, astfel cu atât mai mult se impune conexarea dosarelor de executare având în vedere că discutăm despre bunuri comune ale celor doi soți garanţi avaliști.

Un motiv în plus pentru ca executorul să dea curs cererii de conexare a celor două dosare de executare este reprezentat şi de faptul că, deşi în prezent are dosare execuţionale deschise pe fiecare garant avalist în parte, aceştia garantează în fapt acelaşi contract de credit. Titlul executoriu din care rezultă debitul datorat de societatea împrumutată HH este reprezentat de contractul de credit nr.. Calitatea de titlu executoriu este conferită de prevederile art. 120 ale OUG nr. 99/2006 coroborat cu cele ale art. 638 din Codul de procedură civilă, cele două bilete la ordin avalizate de persoanele fizice reprezentând garanţii acordate creditului, accesorii în fapt ale contractului de credit, ele garantând în fapt aceeaşi obligaţie de plată şi acelaşi titlu executoriu, astfel cum rezultă şi din cele completate în cuprinsul biletelor la ordin, la rubrica „valoarea reprezintă” unde este precizat clar faptul că sumele datorate derivă din acelaşi titlu şi anume contractul de credit.

Un alt argument este reprezentat de faptul că bunurile imobile urmăribile sunt bunuri proprietate comună a celor doi soţi urmăriţi silit pentru recuperarea aceleiaşi creanţe. Prin încheierea contestată executorul învederează faptul că este necesar a se proceda în conformitate cu art. 818 alin. 1 din Codul de procedură civilă, însă creditoarea a opinat că aceste prevederi nu sunt aplicabile şi nu se justifică o acţiune de partaj. Dreptul de proprietate al celor doi soţi este clar delimitat, aşa cum rezultă din extrasele de carte funciară, astfel încât nu se mai justifică o asemenea acţiune. De asemenea, nici în privinţa celor două imobile deţinute de cei doi soţi în coproprietate cu proprietarii tabulari Azoiţei Petru şi Azoiţei Daniela nu se justifică, nefiind necesară iniţierea unei astfel de acţiuni, având în vedere cota lor clar delimitată de ½ deţinută ca bun comun. În susţinerea acestor argumente a invocat art. 818 alin. 3 din Codul de procedură civilă, conform căruia „(3) Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din dreptul de proprietate asupra imobilului, fără a mai fi necesar să ceară partajul, dacă ea este neîndoielnic stabilită și lămurită și este înscrisă, prin arătarea unei fracțiuni, în cartea funciară. În acest caz, coproprietarii vor putea cere punerea în vânzare a întregului imobil aflat în coproprietate în condițiile prevăzute la art. 823.”

Având în vedere că obligația de plată a celor doi garanți este în fapt aceeași, derivând din titlul executoriu amintit, nu se mai impune și nici nu are logică juridică întreprinderea unor astfel de demersuri pentru a fi împovărați și mai mult cei doi garanți cu cheltuieli de executare și de judecată derivând dintr-o astfel de acțiune.

În drept, a invocat art. 712 şi urm. din Codul de procedură civilă.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind anexate cererii, în copie: încheierea civilă nr., pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr., Rezoluţia nr., a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj, cerere de stăruire în executarea silită din 14.07.2017, adresele Dd nr. din, extrase de carte funciară.

Contestatoarea a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei.

La data de 04.12.2017, intimatul Bb a formulat întâmpinare, depusă la filele 21-22 din dosar, prin care a solicitat respingerea contestaţiei.

În temeiul art. 657 din Codul de procedură civilă, a invocat excepția inadmisibilității primului capăt de cerere al contestației la executare, prin care s-a solicitat anularea încheierii emise la data de 26.10.2017, arătând că la această dată nu s-a emis o încheiere în dosarul execuţional nr., ci o simplă adresă.

A mai invocat, în temeiul art. 715 din Codul de procedură civilă, excepţia tardivităţii contestaţiei la executare întrucât nu a fost formulată în termenul de 15 zile.

Pe fondul cauzei, a arătat că însăşi creditoarea Ff. a solicitat întocmirea a două dosare diferite de executare silită. Astfel, ca urmare a cererii de executare silită nr., formulată de creditor împotriva garantului Cc, s-a deschis dosarul de executare silită nr.. Ca urmare a cererii de executare silită nr. 1724, formulată de creditor împotriva garantului Dd, s-a deschis dosarul de executare silită nr..

Având în vedere cererile creditorului de întocmire a două dosare de executare diferite, dar şi principiul disponibilităţii, executorul judecătoresc a arătat că a întocmit câte un dosar de executare silită separat pentru fiecare dintre debitori.

Judecătoria Piatra-Neamţ a pronunţat încheieri diferite de încuviinţare a executării silite pentru fiecare dosar de executare şi pentru fiecare debitor.

În consecinţă, sunt doi debitori diferiţi şi două dosare diferite de executare silită, ca urmare a voinţei creditorului.

Conexarea nu se poate pune în discuţie întrucât există debitori diferiţi în cele două dosare de executare silită. Conexarea a două dosare de executare silită se poate face când există acelaşi debitor în ambele dosare de executare silită sau când există un debitor comun în ambele dosare, chiar dacă există şi alţi debitori.

Art. 139 din Codul de procedură civilă arată că este posibilă conexarea „mai multor procese în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi”. În consecinţă, se poate face conexarea în cazul în care în dosare sunt aceleaşi părţi sau când aceleaşi părţi sunt împreună şi cu alte părţi. Or, în speţă, sunt părţi total diferite în cele două dosare de executare. Nu există niciun debitor comun în cele două dosare de executare, astfel încât nu se poate face conexarea.

Art. 654 din Codul de procedură civilă se referă la aceleaşi bunuri deţinute de un singur debitor, nu face referire la aceleaşi bunuri deţinute de doi debitori, în acest caz aplicându-se art. 818 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „(1) Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajul acestora. La cererea creditorului, acțiunea în împărțeală poate fi notată în cartea funciară.”

În consecinţă, faţă de faptul că art. 654 din Codul de procedură civilă privind conexarea se referă la bunuri deţinute de un singur debitor, iar în speţă există doi debitori, nu sunt aplicabile dispoziţiile privind conexarea, ci sunt aplicabile dispoziţiile art. 818 alin. 1 din Codul de procedură civilă privind debitorii codevălmaşi.

Art. 654 se referă la „aceleaşi bunuri”, însă debitorii nu sunt proprietarii aceloraşi bunuri, ci sunt proprietarii a câte o cotă indiviză nedeterminată din imobilul având număr cadastral 8422 şi sunt proprietarii a câte o cotă indiviză nedeterminată din cota de ½ din imobilele având nr. cadastral 6109 şi 6108. Cotele fiecărui debitor nu sunt determinate, ei se află în devălmăşie, fiind soţi. În consecinţă, este aplicabil art. 667 din Codul civil privind proprietatea comună în devălmăşie: „Există proprietate în devălmăşie atunci când, prin efectul legii sau în temeiul unui act juridic, dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părţi determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune.”

Contestatorul încearcă să inducă în eroare instanţa de judecată spunând că este stabilităcota fiecărui debitor. În realitate, potrivit art. 667 din Codul civil, nu este stabilită cota fiecărui debitor, ci aceştia se află în devălmăşie. Este posibil ca fiecare dintre debitori să aibă o contribuţie diferită la dobândirea bunurilor comune.

Contestatorul urmăreşte să facă o vânzare a unui bun imobil pentru care debitorii deţin cote nedeterminate, aflate în devălmăşie.

A susţinut că nu este aplicabil art. 818 alin. 3 din Codul de procedură civilă deoarece cota parte a fiecărui debitor nu este determinată.

În drept, a invocat art. 667 din Codul civil, art. 139, art. 654 şi art. 818 din Codul de procedură civilă.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, acestea nefiind anexate.

La data de 27.12.2017, contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare, la filele 25-26 din dosar, solicitând respingerea excepţiei inadmisibilităţii, având în vedere că obiectul contestaţiei la executare este definit de legiuitor prin art. 712 din Codul de procedură civilă care în teza a II-a precizează clar „De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.”

Or, refuzul de a îndeplini un act de executare este consemnat tocmai în răspunsul adresat creditorului Gg. prin adresa transmisă şi pe care a înţeles să o supună cenzurii instanţei. Legiuitorul nu a stabilit imperativ ca acest refuz să fie consemnat în mod obligatoriu printr-o încheiere emisă de executor. Acesta a răspuns negativ unei solicitări a creditorului urmăritor transmisă prin cererea de stăruire din data de 14.07.2017, cerere prin care a solicitat conexarea celor două dosare de executare.

Creditoarea a solicitat, de asemenea, respingerea excepţiei tardivităţii, termenul în care putea fi introdusă acţiunea fiind de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a actului atacat, conform art. 712 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă. Actul contestat a fost recepţionat la data de 30.10.2017, iar contestaţia a fost transmisă instanţei de executare competentă în data de 14.11.2017, dovadă stând borderoul de transmitere.

Cu privire la motivările intimatului referitoare la imposibilitatea conexării celor două dosare de executare, a susţinut că toate condiţiile impuse de legiuitor în materia conexării dosarelor de executare sunt îndeplinite.

Intimatul deşi aminteşte de principiul disponibilităţii creditorului, tocmai el nu dă curs acestui principiu care presupune că voinţa creditorului impune limitele executării atât timp cât aceasta se înscrie în coordonatele legii şi bunei-credinţe.

A susţinut că art. 139 din Codul de procedură civilă reglementează conexarea dosarelor aflate în curs de judecată, nefiind incident în cauză, sediul materiei pentru conexarea dosarelor de executare silită fiind art. 654 din Codul de procedură civilă.

Intimatul redă o modalitate personală de interpretare şi aplicare a art. 654 din Codul de procedură civilă stabilind şi faptul că bunurile la care face referire textul de lege trebuie deţinute de un singur debitor, nerecunoscând practic efectele juridice ale art. 339 din Codul civil care reglementează regimul comunităţii legale şi bunurile comune ale soţilor dobândite în timpul căsătoriei.

Prin încheirea de şedinţă din data de 27.02.2018, instanţa a pus în discuţie din oficiu introducerea şi citarea în cauză a celor doi debitori urmăriţi, Cc şi Dd, aceştia fiind citaţi cu copia cererii şi a înscrisurilor, fără însă a formula întâmpinare în cauză.

Instanţa va respinge ca nefondată excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, dată fiind calificarea contestației la executare îndreptată împotriva refuzului executorului judecătoresc de a dispune conexarea celor două dosare de executare silită. În această ipoteză, nu este necesară într-adevăr existența unei încheieri emise în acest sens de executorul judecătoresc, ci este suficient orice act care are semnificația acestui refuz.

De asemenea, instanţa apreciază că excepţia tardivităţii contestaţiei la executare nu este întemeiată, având în vedere că adresa executorului judecătoresc prin care i se comunica creditoarei imposibilitatea conexării celor două dosare de executare silită este recepționată de creditoare la data de 30.10.2017, iar contestația la executare este depusă la curier la data de 14.11.2017, fiind respectat așadar termenul legal de 15 zile de la comunicarea refuzului executorului judecătoresc de a dispune conexarea celor două dosare de executare silită.

Pe fondul cauzei, instanţa a administrat, la solicitarea părţilor, proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Examinând probele administrate în cauză şi apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin contractul de credit nr., Ff. a acordat un împrumut societății Hh, societate având sediul în. Acest contract a fost garantat cu biletul la ordin seria nr., avalizat de Dd, și cu biletul la ordin, avalizat de Cc, cei doi debitori avalişti având calitatea de soţi.

La data de, împotriva societății împrumutate a fost deschisă procedura generală a insolvenței în dosarul nr., iar în data de s-a dispus intrarea societății în procedura falimentului.

Creditoarea Ff. a formulat cererea de executare silită, în data de, cu nr. 1723 împotriva garantului Cc şi deschis în acest sens dosarul execuţional nr. pe rolul Dd, respectiv cererea de executare silită cu nr. 1724 împotriva garantului Dd şi deschis în acest sens dosarul execuţional nr. pe rolul Dd.

Pe parcursul procedurii execuţionale, executorul judecătoresc a identificat o serie de bunuri imobile, respectiv: imobilul proprietatea comună a soţilor constând în terenul situat în extravilan Piatra-Neamţ, tarlaua Ţarina Sărata, jud. Neamţ, înscris în cartea funciară nra municipiului Piatra-Neamţ, având nr. cadastral; imobilul deţinut în cotă de ½ ca bun comun de soţi şi în cotă de ½ ca bun comun de soţii, constând din terenul situat în extravilan Piatra-Neamţ, jud. Neamţ, înscris în cartea funciară nr. a mun. Piatra-Neamţ, având nr. cadastral; imobilul deţinut în cotă de ½ ca bun comun de soţi şi în cotă de ½ ca bun comun de soţii, constând din terenul situat în extravilan Piatra-Neamţ, jud. Neamţ, înscris în cartea funciară nr. a municipiului Piatra-Neamţ, având nr. cadastral

Ca urmare a finalizării procesului de fuziune prin absorbţie din data de 31.12.2015, Ff. şi Gg. au devenit o singură entitate, respectiv Gg., iar ca o consecinţă a fuziunii intervenite între cele două societăţi, Gg. a devenit succesoare legală în drepturi a Ff.

Creditoarea Gg. s-a adresat executorului judecătoresc cu o cerere nr. din de stăruire în executarea silită începută împotriva debitorilor Cc și Dd în dosarele de executare nr., solicitând conexarea celor două dosare de executare silită.

Prin adresa din data de, emisă în fiecare din cele două dosare de executare, comunicată creditoarei, executorul judecătoresc a arătat că nu pot fi conexate deoarece au debitori diferiți.

În drept, instanța reține că, potrivit art. 712 alin. 1 teza a II-a din Codul de procedură civilă, „De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.”

Într-adevăr, aşa cum a arătat contestatoarea creditoare, instanța reține că cererea de conexare a dosarelor de executare este supusă condițiilor legale prevăzute de art. 654 din Codul de procedură, nefiind incidente prevederile art. 139 din Codul de procedură civilă referitoare la conexarea cauzelor aflate în curs de judecată pe rolul instanțelor judecătorești.

Potrivit art. 654 din Codul de procedură civilă, „(1) Când, privitor la aceleași bunuri, se efectuează mai multe executări silite de către executori judecătorești diferiți, instanța de executare în circumscripția căreia a început prima executare, la cererea persoanei interesate sau a oricăruia dintre executori, le va conexa, dispunând să se facă o singură executare de către executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat, iar dacă executările sunt în același stadiu, de către executorul judecătoresc care a început cel dintâi executarea.(2) În cazul în care dispune conexarea executărilor, instanța, prin încheiere, se va pronunța și asupra cheltuielilor de executare efectuate până în momentul conexării. Totodată, instanța va dispune trimiterea dosarelor conexate la executorul desemnat potrivit alin. (1).(3) După conexare, procedura de executare va continua de la actul de urmărire cel mai înaintat.(4) Desistarea, după conexare, a oricăruia dintre creditorii urmăritori nu va putea să împiedice continuarea executării de la actul de executare cel mai înaintat.(5) În cazul executărilor silite aflate pe rolul aceluiași executor, conexarea se va dispune de executor, prin încheiere dată cu citarea părților, dispozițiile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.”

Situaţia premisă pentru conexarea mai multor executări silite este aceea ca să fie urmărite silit aceleaşi bunuri. Aşa cum s-a arătat anterior, în dosarele de executare nr. 386/2013 şi nr. 387/2013, se urmăresc aceleaşi bunuri imobile aflate în proprietatea devălmaşă a soţilor debitori.

Este adevărat că, deseori, situaţia executării silite a aceloraşi bunuri presupune existenţa aceluiaşi debitor, singur sau alături de alţi debitori, în dosarele de executare silită ce se solicită a fi conexate, așa cum a susținut executorul judecătoresc Mareș Ioan prin întâmpinarea formulată în cauză.

În speța de față, însă, nu se poate face abstracție de împrejurarea că debitul pentru care sunt executați silit cei doi debitori Cc și Dd este același, respectiv cel rezultând din contractul de credit semnat de HH, garantat de cei doi debitori, chiar dacă în mod formal titlurile executorii puse în executare împotriva lor sunt cele două bilete la ordin avalizate de aceștia. Așadar, creditorul și creanța sunt comune celor două dosare de executare, iar natura juridică a acestei datorii asumate de cei doi soți este aceea de datorie comună a soților. Aceasta deoarece potrivit art. 351 din Codul civil, „Datoriile comune ale soţilor - Soţii răspund cu bunurile comune pentru: ... obligaţiile pe care le-au contractat împreună.” Or, garantând aceeaşi obligaţie de restituire a împrumutului contractat de HH, cei doi soţi au contractat împreună această obligaţie de garantare a restituirii creditului de către societate, fiind aşadar ţinuţi să răspundă cu bunurile comune pentru îndeplinirea obligaţiei.

Prin urmare, instanţa apreciază că nu este incident art. 818 alin. 1 din Codul de procedură civilă, invocat de executorul judecătoresc, potrivit căruia „(1) Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajul acestora.„ deoarece creditorul nu este unul personal, ci unul comun pentru ambii debitori codevălmaşi şi acesta nu urmăreşte partea fiecăruia din imobilele aflate în coproprietate, ci creditorul comun urmărește bunurile comune ale soților pentru acoperirea unei datorii comune a acestora. Or, în această ipoteză de fapt, instanța consideră, în acord cu creditoarea contestatoare, că nu se impune partajarea bunurilor comune.

Referitor la bunurile pe care soții debitori le dețin în coproprietate cu Azoiței Petru și Azoiței Daniela, cota lor de 1/2 este clar delimitată, astfel că poate fi urmărită, fiind expres permisă de art. 818 alin. 3 din Codul de procedură civilă, invocat de creditoare, conform căruia „Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din dreptul de proprietate asupra imobilului, fără a mai fi necesar să ceară partajul, dacă ea este neîndoielnic stabilită și lămurită și este înscrisă, prin arătarea unei fracțiuni, în cartea funciară. În acest caz, coproprietarii vor putea cere punerea în vânzare a întregului imobil aflat în coproprietate în condițiile prevăzute la art. 823.” Nu se impune deci nici partajul acestor bunuri.

În consecinţă, instanţa va admite contestaţia la executare formulată de contestatoarea Gg. în contradictoriu cu intimatul Bb şi cu intimaţii CcŞi Dd și va dispune obligarea executorului judecătoresc să procedeze la conexarea dosarelor de executare nr., privind pe debitoarea Dd, şi nr., privind pe debitorul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

  Admite contestaţia la executare formulată de contestatoarea Gg. cu sediul procedural ales în  contradictoriu cu intimatul şi cu intimaţii CC(şi DD, ambii cu domiciliul în municipiul

Obligă executorul judecătoresc să procedeze la conexarea dosarelor de executare nr., privind pe debitoarea Dd, şi nr., privind pe debitorul

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra-Neamţ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 martie 2018.

Domenii speta

Spete similare