Contestatie la executare

Sentinţă civilă 2261 din 03.10.2013


ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ONEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 4513/270/2013   - contestație la executare -

Înreg. 30.0.72013

Sentința civilă nr. 2261

Şedinţa publică din data de 03.10.2013

Completul de judecată format din:

Preşedinte – Ion Anghel

Grefier – Daniela Ghiţă

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de contestatorii --- în contradictoriu cu intimata ---, având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică s-au prezentat contestatorii asistați de avocat Dinga Claudiu, avocat Danale Angelica pentru intimata ---, lipsă intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă, care învederează:

- cauza are ca obiect „contestație la executare”,

- se află la al doilea termen de judecată,

- procedura legal îndeplinită;

- prin serviciul registratură, a fost depus dosarul de executare;

- stadiul procesual fond, după care,

Apărătorul intimatei depune chitanța nr. 48/19.09.2013 în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocat și arată că s-a solicitat atașarea dosarului de fond, lasă la aprecierea instanței.

Apărătorul contestatorilor arată că nu se impune atașarea dosarului de fond, nu are alte cereri de formulat, față de înscrisurile depuse la dosar.

Potrivit dispoziţiilor art. 126 din Constituţie, art. 131 al.1 Noul CPC, având în vedere obiectul cauzei şi prevederile art. 94 și 713 Cod procedură civilă, instanţa constată că este competentă general, material şi teritorial să judece prezenta cauză și acordă cuvântul pentru probatorii.

Apărătorul intimatei precizează că, contestația are o altă procedură, o altă taxă de timbru.

Apărătorul contestatorilor arată că este o contestație împotriva executării silite însăși, contestă validitatea executării, nu suma.

Apărătorii părților arată că nu au alte cereri față de înscrisurile depuse la dosar.

Nefiind alte cereri sau excepţii prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul contestatorilor solicită să fie anulată executarea, executarea silită însăși, limita încuviințării este cea pe care instanța o fixează prin Încheierea nr. 1804 din 16.07.2013, deci se încuviințează executarea pentru suma de 911,70 lei reprezentând cheltuieli de judecată, nu se poate desprinde dispozitivul hotărârii de considerente, executorul judecătoresc era obligat să se limiteze doar la această sumă, iar această sumă a fost achitată de --- înainte. Executarea silită a depășit limita, s-a dus pe o altă cale, executorul judecătoresc a stabilit în mod nelegal obligația, obligație care nu se regăsește în hotărâre, putea spune să se respecte linia de hotar, executarea este un moft procedural al reclamantei, în cel mai rău caz putea fi obligat la ½ din cheltuieli nu la toată suma. Solicită admiterea contestației, cu cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimatei arată că, contestația i se pare o pur și simplă speculație care nu are nicio legătură; apărătorul contestatorilor a spus că nu contestă suma ca în final să motiveze că nu are de achitat sau poate doar ½. Precizează că atunci când s-a formulat acțiunea în grănițuire a fost determinată de conduita lui Drug, hotărârea a avut capăt de cerere stabilirea liniei de hotar și cheltuieli de judecată. S-a făcut un proces verbal, obligația a fost achitată de bună voie, hotărârea judecătorească trebuie pusă în executare  de aceea intimata a făcut cererea, s-a făcut țărușarea, apelarea la executorul judecătoresc este obligatorie, a anunțat că cheltuielile de judecată s-au achitat de bună voie, pe baza acestei cereri executorul judecătoresc a cerut încuviințarea, iar instanța a încuviințat executarea, executorul își știa limitele executării, dar de aici încolo nu înțelege care ar fi executarea nelegală. Consideră că, contestația la executare s-a desfășurat clasic, executorul judecătoresc a comunicat situația cheltuielilor de executare. Potrivit noii proceduri cheltuielile sunt supuse unei contestații separate, timbrată, cu apărări separate, nu suntem investiți cu contestația seprată, nu este de acord cu situația să achite câte ½ din cheltuieli, solicită respingerea contestației, cu cheltuieli de judecată, s-a făcut contestație împotriva executării însăși și nu este contestație separată.

În replică, apărătorul contestatorilor, invocă art. 622 Cod procedură civilă, a nu se confunda dreptul cu obligația, iar 2- nu se poate arunca în derizoriu o hotărâre judecătorească, a se avea în vedere art. 665 privind executarea silită, restul sunt speculații.

În temeiul art. 394 C.pr.civ., instanța, declară dezbaterile închise şi rămâne în pronunţare.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acuzei civile de față, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti la data de 30.07.2013 sub nr. 4513/270/2013 contestatorii ---, domiciliați în comuna Helegiu, nr.---, județul Bacău a solicitat în contradictoriu cu intimata ---anularea executării silite înseși, respectiv a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. 200/TAA/2013, cu cheltuieli de judecată.

Cererea a fost timbrată cu 208 lei taxă judiciară de timbru, iar în motivarea acestea se arată că pretinsa obligație nu se regăsește în dispozitivul titlului executoriu, este ilogică, atât timp cât nu ei sunt cei care stabilesc linia de hotar. Mai arată că singura obligație ce li se incumbă sunt cheltuielile de judecată în sumă de 911,70, dar în data de 10.05.2013 au predat numerar doamnei avocat Danale Angelica suma de 912 lei.

În drept cererea este întemeiază pe prevederile art. 584 Cod civil, 1864.

În dovedirea cererii contestatorul propune proba cu acte, anexând în copie somația, încheierea din 22.07.2013, încheierea nr. 1804/16.07.2013, sentința civilă nr. 1188/09.04.2013.

Intimata formulează întâmpinare solicitând respingerea contestaţie. Intimata arată că în cererea sa contestatorul  se referă doar la plata debitului de 911,70 lei reprezentând cheltuielile de judecată, care au fost achitate la data de 10.05.2013, anterior formulării cererii de executare. Cu privire la limitele exeutării solicită a se observa că BEJ ---a fost sesizat cu cererea de executare silită prin care solicită în mod expres doar identificarea proprietății creditoarei --- și trasarea liniei de hotar dintre proprietatea părților potrivit exp. Butnaru.

În drept sunt invocate prevederile art. 714 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Intimata solicită în apărare proba cu înscrisuri.

A fost depus dosarul de executare nr. 200/TAA/2013.

Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine în fapt următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1188/09.04.2013 pronunțată în dosarul nr. 4300/270/2012 al Judecătoriei Onești a fost admis acțiunea reclamantei ---împotriva pârâților ---, s-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților conform expertizei ing. Butnaru Mihai și au fost obligați pârâții la 911,70 lei cheltuieli de judecată.

La data de 10.05.2013 pârâții au achitat reclamantei cheltuielile de judecată, încheindu-se un proces verbal în acest sens (fila 7 dosar).

Ulterior, în data de 09.07.2013 --- a demarat executarea  silită, solicitând deplasarea executorului judecătoresc doar pentru identificarea proprietății creditoarei și trasarea liniei de hotar dintre proprietățile părților (cerere de executare silită, fila 34 dosar).

Contestatorii --- au formulat contestație la executare solicitând anularea executării silite înseși, respectiv a tuturor actelor de executare efectuate  până la data prezentei contestații. Contestatorii susțin că singura obligație ce le incumbă este cea de a plăti intimatei cheltuielile de judecată, obligație pe a care au executat-o în mod voluntar.

Pentru a ajunge la această susținere, contestatorii critică încheierea de încuviințare a executării silite din 16.07.2013 pronunțată în dosarul nr. 4128/270/2013 în sensul că există o nepotrivire între considerentele și dispozitivul încheierii. Astfel, din considerente rezultă că „urmează să încuviinţeze executarea silita a debitorilor, prin toate formele de executare, pentru debitul rămas neachitat în cuantum de  911,70 lei reprezentând cheltuieli de judecată”.

Prin dispozitivul încheierii s-a dispus încuviinţarea executării silită prin toate formele de executare a debitorilor  --- „în baza titlului executoriu  sentinţa civilă nr. 1188 din 09.04.2013, pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 4300/270/2012  rămasă definitivă şi irevocabilă prin nerecurare”.

Susținerea contestatorilor este neîntemeiată întrucât prezintă trunchiat considerentele încheierii de încuviințare a executării silite. În continuarea pasajului prezentat de contestatori în încheiere s-a consemnat: „care urmează să curgă în continuare până la achitarea integrală a debitului şi să dea împuternicire creditorului să treacă la executarea silită, a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu”.

Obligația din titlul executoriu nu era numai achitarea cheltuielilor de judecată, ci și stabilirea linei de hotar.

 Ar fi un formalism excesiv, ca instanța să considere că există o neconcordanță între considerentele și dispozitivul încheierii. Nici intimata și nici executorul judecătoresc nu au solicitat încuviințarea executării silite pentru cheltuielile de judecată ce fuseseră achitate, de bunăvoie, anterior.

Mai mult, în procesul verbal de grănițuire nr. 200/19.08.2013 contestatorii au declarat, sub semnătură, că  sunt mulțumiți și sunt de acord cu măsurarea și țărușarea efectuate.

Contestatorii arată că în mod nelegal executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare fără a ține cont de principiul instituit de art. 584 din Codul civil 1864.

Potrivit art. 584 din vechiul Cod civil: „Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.” Această prevedere se regăsește și în actualul Cod civil în art. 560 „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.”

Este adevărat că, cheltuielile grănițuirii se suportă în mod egal de către proprietarii terenurilor, însă cheltuielile de executare se suportă de debitorul obligației, în speță de către contestatori. În acest sens sunt dispozițiile alin. 2 ale art. 669 din Codul de procedură civilă: „Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel.”

Față de cele expuse și apreciind ca legală executarea silită, în temeiul art. 711 din Codul de procedură civilă, instanța va respinge contestația la executare.

Vor fi menținute actele  din dosarul de executare silită nr. 200/TAA/2013 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați ---

Fiind în culpă procesuală, conform art. 453 alin.1 din Codul de procedură civilă vor fi obligați contestatorii să achite intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.

 Pentru aceste motive

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatorii --- în contradictoriu cu intimata ---

Menține actele  din dosarul de executare silită nr. 200/TAA/2013 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați ---

Conform art. 453 alin.1 din Codul de procedură civilă obligă contestatorii să achite intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu de avocat.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare.

Cererea  de apel  se  depune la Judecătoria  Oneşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 03.10.2013.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Red. I.A. 11.10.2013

Tehnored. D.G. 14.10.2013

Ex. 5 com. 3 părți 14.10.2013