Stabilirea liniei de hotar dintre proprietatile partilor, obligatia sa ridice plantaţiile înfiinţate prin nerespectarea distanţei legale de înfiinţare de plantaţii la limita ce separă cele doua proprietăţi.

Prin acţiunea civilă inregistrată la această instanţă sub nr. /866/2015, reclamanţii G.V. si  G.O.  au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C.V. si C.M., stabilirea liniei de hotar dintre proprietatile partilor. De asemenea, se solicita ca pârâţii să-şi ridice plantaţiile înfiinţate prin nerespectarea distanţei legale de înfiinţare de plantaţii la limita ce separă cele doua proprietăţi, respectiv 5 pruni, 20 butuci de viţă de vie.

În motivarea actiunii se arata ca, in fapt, reclamantii sunt proprietarii suprafeţelor de teren de 2.300 mp (2.340 mp din măsurători), teren arabil şi curţi-construcţii şi 675 mp (660 mp din măsurători), terenuri situate în intravilanul comunei Vînători, dobândite prin contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 488/2012 din data de 13.09.2012. Pe suprafaţa de 2.300 mp există şi o casa de locuit pe care au dobândit-o odată cu terenul. Această suprafaţă de teren este imprejmuita pe toate laturile cu gard. Suprafaţa de 675 mp se învecinează cu proprietatea pârâţilor.

Se arata ca, profitând de inexistenţa gardului între cele doua proprietati sau a semnelor vizibile, parâţii şi-au înfiinţat plantaţii la distanţă de 5 cm de linia veche cunoscută de reclamanti şi le umbresc proprietatea, încât se impune ca paratii sa-si ridice acele plantaţii constând în cinci pruni şi butuci viţă de vie.

În drept, se invoca prevederile art. 560, art. 1528 si  art. 613 Cod civil

În intampinarea formulata de parati se arata ca acestia sunt de acord cu granituirea proprietatilor, iar in masura in care se va dovedi ca plantatiile proprietatea paratilor nu sunt sadite la distanta ceruta de lege, precum si ca ele depasesc ca inaltime 2 m, sunt de acord cu scoaterea acestora.

Cu privire la incalcarea dreptului de proprietate al reclamantilor, paratii arata ca aceste sustineri sunt neintemeiata.

Se arata ca paratii sunt proprietari ai terenului pe care-l detin din 2002, cand au cumparat prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub numarul 3158/08.05.2002 la BNPA -Pascani, o casa de locuit si suprafata de 1806,69 mp teren curti constructii, in T 41, parcelele CC4(1774) si A3 (1777), intre vecinii la nord DE 1762, la sud parcela A2 (1778), la est D. M si la vest C.  La momentul cumpararii, terenul era delimitat, existand ca semne de hotar santuri adanci ce se lasau nelucrate, precum si salcami si pruni. Cu vechii proprietari nu au existat niciun fel de probleme, paratii respectand semnele de hotar existente.

Precizeaza paratii ca se invecineaza cu reclamantii pe latura din dreapta spate a proprietatii lor, pe o lungime de aproximativ 200 metri liniari. Arata ca dupa ce reclamantii au achizitionat terenul vecin, au inceput sa emita pretentii, in fiecare primavara sustinand ca paratii sunt cei care detin din terenul lor.

Se mai arata ca atat vita de vie cat si pomii fructiferi existau la data la care reclamantii au devenit proprietarii suprafetei vecine.

Paratii formuleaza si cerere reconventionala, solicitand, de asemenea, grăniţuirea proprietăţilor, precum şi obligarea reclamantilor –parati  la plata sumei de 500 lei, cu titlu  de pretentii, reprezentand contravaloarea gardului distrus si a manoperei necesare refacerii acestuia.

Se arata ca reclamantul G.V.in mod intentionat a distrus un gard imprejmuitor, de aproximativ 12 metri liniari, in data de 29.10.2015, gardul fiind construit de parat  din plase de sarma si stalpi. Cu respectivul prilej, arata paratul, a sesizat organele de politie, insa ulterior si-a retraas plangerea penala, invocand insa in continuare raspunderea civila delictuala.

Prin încheierea de şedinţă din 19.04.2016 instanţa, în lipsa dovedirii achitării taxei judiciare de timbru aferente cererii reconvenţionale privind pretenţii, a procedat la anularea ca netimbrat a acestui capăt de cerere.

În cauză s-a procedat la administrarea probelor cu înscrisuri, interogatorii, precum şi testimonială, fiind audiaţi martorii C.S. si  I.I., propuşi de reclamanţii-pârâţi, G. Gh. V. si  L.D. propuşi de pârâţii-reclamanţi.

În cauză s-a efectuat şi raportul de expertiză topo-cadastrală de către expert  A.C.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Reclamantii, in baza contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 488/2012 din data de 13.09.2012 sunt proprietarii unei suprafete de  2.300 mp  teren arabil şi curţi-construcţii şi 675 mp teren arabil, terenuri situate în intravilanul comunei Vînători.

 Parte din aceasta suprafata se invecineaza cu proprietatea paratilor, acestia dobandind prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub numarul 3158/08.05.2002 la BNPA -Pascani, o casa de locuit si suprafata de 1806,69 mp teren curti constructii.

Ambele parti litigante contesta limita de hotar dintre proprietatile lor.

Instanta are in vedere că granituirea reprezinta o operatiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre doua proprietati vecine, cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie sa il urmeze hotarul. Potrivit art. 560 Cciv, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta

Prin raportul de expertiza efectuat in cauza s-a procedat la identificarea proprietatilor apartinand reclamantilor si paratului, fiind evidentiata  limita de hotar dintre aceste proprietati. Astfel, constata instanta ca linia de hotar dintre cele doua proprietati este data de aliniamentul 18-19-10-20-21-23, conform Planului de situaţie anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert A.C.

Se observă că în imediata vecinătate a acestei linii de hotar, pe terenul aparţinând pârâţilor-reclamanţi, se află un număr de 8 pomi(numerotaţi de la 1 la 8), precum si a unei plantaţii de vii.

Având in vedere limitele proprietatilor partilor din litigiu, astfel cum rezulta din actele lor de proprietate, instanta stabileşte linia de hotar între proprietăţile invecinate pe aliniamentul identificat conform Planului de situaţie anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert A.C.

Probatoriul administrat in cauza fiind in masura sa stabileasca aliniamentul dintre cele doua proprietati ale partilor litigante, instanta va adimte actiunea principală, ca de altfel şi cea reconvenţională având acelaşi obiect, şi va stabili linia de hotar între proprietăţile părţilor pe aliniamentul indicat.

Cu privire la capatul de cerere privind desfiintarea plantatiilor, instanta are in vedere ca potrivit disp.art. 613 Cciv, referitor la distanţa minimă pentru arbori, arborii trebuie sădiţi la o distanţă de cel puţin 2 metri de linia de hotar, cu excepţia acelora mai mici de 2 metri, a plantaţiilor şi a gardurilor vii.

Din probatoriul administrat in cauza, rezultă că pârâtul este proprietarul arborilor sădiţi la o distanţă mai mică de 2 m faţă de linia de hotar cu proprietatea reclamantului (numerotaţi convenţional 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 în Planul de situaţie anexă la raportul de expertiză), precum si proprietarul unei plantatii de viţă-de-vie, platată în imediata vecinatate a liniei de hotar cu proprietatea reclamantului(linia de hotar dintre punctele 18 şi 20).

Potrivit art. 613 alin.2 Cciv., in caz de nerespectare a distanţei minime pentru arbori, proprietarul vecin este îndreptăţit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea, la înălţimea cuvenită, a arborilor, plantaţiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate.

Avand in vedere ca arborii in cauza sunt pomi fructiferi, ale căror coroane pot fi păstrate până la inaltimea maxima de 2 metri, fără să-şi piarda utilitatea,  apreciaza instanta ca fiind intemeiata actiunea reclamantului privind pastrarea distantei minime pentru arbori, in sensul obligarii paratilor la taiarea acestora la inaltimea maxima de 2 metri, fiind saditi la o distanta mai mica decat cea legala.

Cat priveste plantatiile de vita-de-vie, instanta apreciaza ca acestea sunt plantatii ce au o inaltime sub 2 metri, astfel incat, chiar si in conditiile in care sunt infiintate in imediata vecinatate a liniei de hotar, nu pot face obiectul taierii sau desfiintarii acestora, incadrandu-se in randul exceptiilor prevazute de art. . 613 Cciv, referitor la distanţa minimă pentru arbori.

Prin urmare, solicitarea reclamantilor de obligare a paratilor la desfiintarea plantiei de vita-de-vie este neintemeiata.

Cu privire la aplicarea disp. art. 453 CPC, întrucât cheltuielile de judecată trebuie suportate de ambele părţi, ce au fiecare obligaţia să contribuie la grăniţuire, va obliga pârâtul la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, reclamantul fiind obligat să suporte cealaltă jumătate a valorii.

Faţă de cele arătate,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii  G.V. si G.O. în contradictoriu cu pârâţii C.V. si C.M.

Stabileşte linia de hotar între proprietăţile pârţilor pe aliniamentul 18-19-10-20-21-23, conform Planului de situaţie anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert A.C.

Obligă pârâtul, proprietarul arborilor sădiţi la o distanţă mai mică de 2 m faţă de linia de hotar arătată, să taie arborii (numerotaţi convenţional 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 în Planul de situaţie anexă la raportul de expertiză) la înălţimea maximă de 2 m.

Respinge cererea privind ridicarea plantaţiilor de viţă-de-vie aflată pe proprietatea pârâtului.

Omologhează raportu de expertiză întocmit în cauză de dl. expert A.C.

Obligă pârâţii la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei.

Cu drept de apel, depus la Judecătoria Paşcani, în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22.11.2016.

Presedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare