Respins acţiune în evacuare.

Prin cererea formulată la data de 09.11.2016 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani sub nr. de dosar 5826/866/2016, reclamanta a solicitat instanţei, în  contradictoriu cu pârâtul , obligarea pârâtului la plata sumei de 36424,38 lei reprezentând debit principal şi penalităţi de întârziere aferente contractului de împrumut nr. 139/01.01.2005, instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile sau/şi imobile urmăribile ale pârâtului şi evacuarea pârâtului din spaţiul cu destinaţie de locuinţă situat în , jud. Iaşi, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părţi a intervenit contractul de vânzare-cumpărare nr. 148/01.04.2005 având ca obiect spaţiul cu destinaţie de locuinţă situat în , jud. Iaşi şi contractul de împrumut nr. 139/01.01.2005 având ca obiect acordarea unui împrumut în cuantum de 262 000 000 rol pe termen de 15 ani cu o dobândă de 20% pe an. Potrivit dispoziţiilor contractuale, pentru nerambursarea la scadenţă a împrumutului sunt percepute penalităţi de întârziere, iar neplata la scadenţă a 6 rate atrage executare silită asupra locuinţei şi evacuarea destinatarului. Deşi pârâtul a fost notificat, acesta  refuzat sistematic să îşi îndeplinească obligaţiile. Pârâtul avea obligaţia, conform art. 969 vechiul Cod civil, să respecte convenţiile încheiate. De asemenea, cursul prescripţiei a fost întrerupt, pe de o parte prin recunoaşterea de către pârât a debitelor, iar pe de altă parte prin notificarea repetată a acestuia.

Instituirea măsurii sechestrului asigurator se impune pentru protejarea intereselor creditorului, având în vedere că acest nu are un titlu executoriu pe care să îl poată pune în executare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 969 şi art. 1073 Cod civil din 1864, art. 951 Cod procedură civilă, Decretul nr. 167/1958 şi Decizia ÎCCJ nr. 404/05.02.2013.

În probaţiune, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând cererii: notificare şi dovadă comunicare (f. 8-9, 14-16), cerere pârât (f. 10), somaţie de plată şi dovadă comunicare (f. 11-12), extras de cont (f. 13), situaţie achitare rate (f. 17), contract de vânzare-cumpărare nr. 148/01.04.2005 (f. 18), contract de împrumut nr. 139/01.01.2005 (f. 19).

Reclamanta a solicitat judecata cauzei şi în lipsa sa.

Acţiunea a fost legal timbrată.

În temeiul art. 201, alin. 1 Cod procedură civilă instanţa a dispus comunicarea acţiunii şi a înscrisurilor pârâtului, iar acesta, în termenul de 25 de zile acordat, a formulat precizări în cuprinsul cărora a arătat că solicită amânarea cauzei motivat de faptul că a ajuns la o înţelegere cu reclamanta. A formulat o cerere către reclamantă pentru clarificare situaţiei penalităţilor şi aşteaptă răspuns.

Anterior primului termen de judecată, reclamanta a formulat şi ea precizări în cuprinsul cărora a arătat că cererea formulată de pârât  fost făcută cu rea credinţă, urmărind tergiversarea cauzei. 

La data de 14.02.2017 pârâtul a formulat alte precizări în cuprinsul cărora a arătat că înţelege să invoce excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune menţionat de faptul că ultima plată a fost făcută în anul 2012.

La termenul din data de 11.04.2017 reclamanta a arătat că înţelege să renunţe la primele două capete de cerere, insistând în continuarea judecăţii doar cu privire la capătul de cerere referitor la evacuare, instanţa luând act de renunţare.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine:

În fapt, între reclamanta şi pârâtul a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 148 din 01.04.2005 având ca obiect spaţiul cu destinaţie de locuinţă situat în , jud. Iaşi. Preţul contractului a fost stabilit la suma de 291.794.131 rol din care pârâtul a achitat suma de 29.194.131 rol cu titlu de avans la încheierea contractului, precum şi comisionul de 1,5%. Suma de 262.600.000 rol a făcut obiectul contractului de împrumut nr. 139 din 01.01.2005 încheiat între aceleaşi părţi.

Cu privire la cererea de evacuare a pârâtului din spaţiul cu destinaţie de locuinţă situat în , jud. Iaşi formulată de către reclamantă, instanţa reţine că evacuarea este o sancţiune civilă aplicabilă raporturilor de locaţiune  sau ocupării abuzive a unui imobil. Proprietarul poate apela la acţiunea în evacuare pentru considerentul că ocuparea unui spaţiu fără nici un titlu reprezintă o obligaţie corelativa a dreptului de folosinţa, ca drept propriu de a nu i se aduce nici o atingere. 

Analizând contractul de vânzare-cumpărare nr. 148 din 01.04.2005, se constată că pârâtul a dobândit, necondiţionat, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în , jud. Iaşi.  În cuprinsul contractului nu se face nicio menţiune cu privire la strămutarea dreptului de proprietate după achitarea preţului.

Potrivit art. 1295 Cod civil din 1864 (în vigoare la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare) vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului, îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat.

Faptul că părţile au înţeles să încheie şi un contract de împrumut pentru a facilita cumpărătorului plata preţului, nu prezintă nicio relevanţă sub aspectul dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului de către pârât. Inserarea unei clauze cum este cea de la art. 3 din contractul de împrumut (neplata la scadenţă a 6 rate atrage executarea silită asupra locuinţei şi evacuarea destinatarului acesteia) nu are, de asemenea, nici un efect asupra dreptului cumpărătorului.

Aşadar, acţiunea în evacuare se introduce împotriva persoanei care ocupă un imobil fără drept, ori, în speţă, pârâtul este proprietar al bunului, calitatea pe care o păstrează atâta timp cât reclamanta nu face dovada desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare. Faptul că pârâtul nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractul de împrumut, nu atrage automat şi desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare.

Având în vedere calitatea de proprietar a pârâtului asupra imobilului situat în , jud. Iaşi, instanţa constată că acţiunea în evacuare introdusă de reclamanta este neîntemeiată şi urmează a o respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată acțiunea astfel cum a fost modificată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul .

Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei, ce se va depune la Judecătoria Pașcani.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.06.2017.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare