Cheltuieli de judecată pe cale separată

Sentinţă civilă 5142 din 13.06.2018


I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra acţiunii civile, instanţa reţine următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti în data de __________, reclamantul __________ a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul __________, obligarea acestuia la plata sumei de 3000 de lei, cu titlu prejudiciu, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr. __________ al Judecătoriei Ploieşti, dobânda legală de la data introducerii cererii şi până la plata integrală, cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că a fost chemat în judecată de către pârâtul din prezenta acţiune, în dosarul cu numărul __________, având ca obiect grăniţuire.

 În vederea asigurării asistenţei juridice de specialitate, a încheiat un contract de asistenţă juridică cu domnul avocat __________, apărarea fiindu-i asigurată de acesta, conform împuternicirii avocaţiale.

 Precizează că a achitat, cu titlu de onorariu avocat, suma de 3000 de lei, fiindu-i eliberată chitanţa seria __________.

 Cauza ce a făcut obiectul dosarului amintit mai sus a fost soluţionată prin respingerea ca tardiv a recursului formulat împotriva __________ din data de __________ prin care s-a constatat perimarea cererii.

 Sub aspectul normelor de drept, apreciază că sunt incidente disp. art. 1349 Cod civil.

 În drept s-au invocat disp. art. 1349, art. 1535 Cod civil, art. 453 Cod pr. civ.

 În probaţiune s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

 Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 57,50 lei ( f. 6 ), iar după regularizare, s-a făcut dovada achitării diferenţei în cuantum de 157,50 lei. ( f. 23 )

Pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar a formulat note scrise pentru termenul din data de __________ (f. 29) prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, motivat de faptul că în hotărârea de perimare nu se face referire la solicitarea de cheltuieli pe cale separată.

 A mai arătat că soluţia de perimare a fost atacată cu recurs, acesta fiind respins, iar pârâtul obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 de lei.

Arată că din verificările pe care le-a efectuat, în cadrul dosarului nr. __________ nu s-a făcut dovada achitării cheltuielilor de judecată, iar simpla depunere a unei copii după o chitanţă nu este suficientă pentru a dovedi că suma pretinsă poate fi solicitată pe cale separată, în raport de art. 452 Cod procedură civilă.

Apreciază pârâtul că dovada efectuării cheltuielilor trebuie făcută pe parcursul procesului, până la închiderea dezbaterilor, partea adversă având dreptul de a cunoaşte cuantumul acestora, chiar şi în ipoteza perimării cererii.

Mai solicită să se dispună cenzurarea onorariului ţinându-se cont de faptul că dosarul a fost soluţionat prin constatarea perimării cererii, iar cauza nu a mai impus o prestaţie din partea apărătorului ales al reclamantei.

În probaţiune s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi s-a ataşat dosarul nr. __________.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

În fapt, între părţi a existat un litigiu vizând grăniţuirea terenurilor învecinate şi o obligaţie de a face, respectiv refacerea unui gard, demersul litigios iniţiat de pârâtul __________fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. __________.

În cadrul dosarului respectiv, reclamantul (pârât în acel dosar) a beneficiat de asistenţă juridică şi reprezentare, fiind întocmite, prin avocat, întâmpinare şi cerere reconvenţională, acestora fiindu-le ataşată împuternicirea avocaţială seria __________din __________ eliberată de Baroul Prahova şi emisă de __________ în baza contractului de asistenţă juridică nr. __________ din data de __________. ( f. 127 şi urm. dos. __________). Se constată că au fost solicitate cheltuieli de judecată prin actele de procedură întocmite de reclamant prin reprezentant.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, reclamantul __________ a fost reprezentat la termenul din data de 19.03.2015, 04.06.2015, 17.09.2015, 03.12.2015, la termenul din data de 29.02.2016 cauza fiind suspendată în raport de lipsa părţilor. Prin Sentinţa civilă __________ din data de __________, instanţa a admis excepţia perimării şi a constatat intervenţia acesteia, soluţia fiind menţinută prin respingerea recursului, ca tardiv formulat, prin DC __________ din data de __________ a Tribunalului Prahova.

Problema admisibilităţii unor cereri de obligare la plata cheltuielilor efectuate într-un dosar, pe cale separată, a făcut obiectul unor controverse juridice, motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie, în unificarea sau interpretarea practicii, a intervenit în vederea dezlegării acestor probleme.

Susţine pârâtul că dovada cheltuielilor de judecată, pentru a putea fi acordate pe cale separată, ar trebui să se regăsească la dosarul în care se pretinde că s-au făcut acele cheltuieli, precum şi faptul că o hotărâre judecătorească ar trebui să conţină menţiunea că se vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

În acord cu cele stabilite de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se reţine că acţiunea având ca obiect obligarea la plata cheltuielilor de judecată „pe cale separată”, are un caracter autonom, nefiind accesorie celei formulate în dosarul care le-a generat, temeiurile de drept în justificarea unor asemenea pretenţii fiind cele care reglementează răspunderea civilă delictuală.

Cu privire la acest aspect, mai reţine instanţa faptul că dosarul a fost soluţionat prin prisma intervenţiei perimării şi nu pe fond, art. 452 Cod procedură civilă având în vedere ipoteza în care soluţia instanţei dezleagă fondul litigiului.

Argumentul conform căruia hotărârea judecătorească ar trebui să cuprindă menţiunea că se vor solicita cheltuieli de judecată este neîntemeiată deoarece, în opinia noastră, menţiunea din dispozitiv conform căreia instanţa „ia act că partea va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată” sau „ia act că partea îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată” este fără valoare juridică în contextul în care instanţa care soluţionează fondul acordă cheltuielile de judecată, dacă au fost cerute, le respinge, motivat sau ia act că partea renunţă la cererea de acordare a acestora, în contextul în care au fost cerute dar nu au fost dovedite, pe de-o parte, iar pe de altă parte, dreptul procesual nu recunoaşte instituţia „rezervării dreptului”.

Prin urmare, faptul că hotărârea de perimare nu cuprinde menţiunea că se vor solicita cheltuieli pe cale separată este fără relevanţă în contextul în care litigiul nu a fost soluţionat pe fond, deci nu s-a apreciat cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.

Ipoteza vizează posibilitatea părţii de a formula o cerere în despăgubire, prejudiciul cuantificat fiind reprezentat de cheltuielile efectuate într-un alt dosar. Astfel, s-a stabilit în practică şi în doctrină că, în atare situație și în condițiile în care reclamantul a făcut dovada că s-au prestat în folosul său în dosarul anterior menționat, servicii de avocatură, acesta este îndreptățit a recupera aceste cheltuieli de judecată de la partea căzută în pretenții, respectiv de la pârât. A nega acest drept reclamantului echivalează pe de o parte cu încălcarea accesului acestuia la justiție, iar pe de altă parte cu o aplicare greșită a legii. Este adevărat că disp. art. 452 din noul Cod de pr. civilă impun părților împricinate ca în situația în care solicită cheltuieli de judecată într-un litigiu, acest petit fiind formulat ca petit accesoriu petitului principal, să facă dovada acestor cheltuieli de judecată până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, în contextul în care dosarul este soluţionat pe fond. Nimic nu împiedică însă părțile să-şi valorifice dreptul de recuperare a cheltuielilor de judecată pe cale separată, ca petit principal al acțiunii , acestea având însă obligația să dovedească că dreptul la acțiune pentru valorificarea acestor cheltuieli de judecată nu este prescris, că nu le-au recuperat printr-un petit accesoriu unei cereri principale și că pârâtul chemat în judecată este căzut în pretenții într-un alt litigiu purtat cu reclamantul.

Noţiunea de culpă, astfel cum se desprinde din condiţiile conţinute de  art. 453 Cod pr. civ., înglobează inclusiv o soluţie de perimare a cererii, demersul iniţiat fiind de natură a antrena cheltuieli chiar dacă nu s-a soluţionat pe fond.

În ceea ce priveşte temeiul de drept, respectiv art. 1349 şi următoarele – răspunderea civilă delictuală – instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea acesteia în ceea ce priveşte fapta reclamantului.

Prejudiciul este reprezentat de cheltuielile efectuate de  către reclamant în vederea asigurării apărării prin avocat în cadrul dosarului __________, cuantumul acestora fiind de 3000 de lei, astfel cum rezultă din chitanţa seria __________ din data de __________ (f. 19) emisă de Cab. Av. __________pentru suma de 3000 de lei, existând legătură de cauzalitate între fapta pârâtului şi prejudiciul încercat de reclamant.

Cu privire la natura pretins abuzivă a unui astfel de demers, astfel cum pârâtul sugerează, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a făcut o analiză detaliată cu privire la această chestiune în considerentele Deciziei pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 59/2017 reţinând că în ceea ce priveşte „tendinţele de abuz procesual, acestea pot şi trebuie să fie controlate şi contracarate de instanţă, dar şi de partea adversă, însă prin mijloacele legale şi în cadrul creat de legiuitor, respectiv de către instanţă prin aplicarea dispoziţiilor art. 451—453 din Codul de procedură civilă şi uzând de dreptul său de apreciere şi cenzură asupra realităţii, necesităţii şi caracterului rezonabil al acestora, iar de către pârât prin formularea de apărări în raport cu pretenţii ce nu corespund acestor caracteristici (mai ales în condiţiile în care acestea îi sunt cunoscute din cursul litigiului anterior, în ipoteza recurgerii la solicitarea lor pe cale separată ca urmare a omisiunii acordării de către instanţa ce a judecat litigiul iniţial), precum şi “absolutizarea cauzei abuzului de drept ce ar sta la baza acestor acţiuni nesocoteşte paleta largă de motive pentru care părţile recurg, în realitate, la calea recuperării separate a cheltuielilor de judecată generate de declanşarea şi susţinerea unui proces, care pot să se regăsească, spre exemplu, în dificultatea ori nepreocuparea în strângerea la timp a probelor necesare, în dorinţa de concentrare asupra cauzei principale a litigiului şi de a nu abate atenţia instanţei de la subiectul principal litigios, voinţa de simplificare a litigiului de bază, imposibilitatea obiectivă a procurării probelor, lipsa unei comunicări adecvate între parte şi avocat, uitarea etc.”

În acest context, instanţa reţine că nu se poate aprecia ca fiind abuzivă exercitarea unui drept de către reclamant şi nici nu se impune cenzurarea prejudiciului în contextul în care s-a făcut dovada exercitării mandatului de către avocat prin redactarea de înscrisuri, prezentarea la termenele de judecată, onorariul stabilit fiind proporţional cu munca depusă.

Regulile prevăzute art. 1349, art. 1385 şi art. 1386 Cod civil consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suportat de către reclamant, motiv pentru care instanţa va obliga pârâtul la plata dobânzii legale, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv din data de 17.01.2018 şi până la achitarea integrală a debitului datorat.

De asemenea, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul la plata sumei de 1215 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamantul __________, CNP __________, cu domiciliul în comuna __________, sat __________, str. __________, judeţ Prahova, în contradictoriu cu pârâtul __________, CNP __________, cu domiciliul în __________, __________, judeţ Prahova.

Obligă pârâtul la plata sumei de 3000 lei reprezentând debit.

Obligă pârâtul la plata dobânzii legale de la data introducerii cererii, respectiv 17.01.2018, şi până la achitarea efectivă a debitului.

Obligă pârâtul la plata sumei de 1215 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu apel în 30 de zile  de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Ploieşti.

Pronunţată astăzi, __________, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.

PREŞEDINTE, GREFIER,