Individualizarea executării pedepsei - infractor primar / recidivist.

Prin rechizitoriul nr.1708/P/2017, Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani a trimis în judecată în stare de arest preventiv pe inculpaţii:

-;

-;

-pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhǎrie calificatǎ, faptă prevăzută de art. 233 şi 234 alin. 1 lit. d C.pen. iar cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. în ceea ce o priveşte pe inculpata Miclescu Ionela.

În fapt, s-au reţinut în rechizitoriu urmǎtoarele:

În noaptea de 27/28.05.2017, în jurul orei 04.30, prin lovirea cu pumnul urmată de dezechilibrarea persoanei vătămate, inculpatul a deposedat victima de telefonul mobil pe care îl avea asupra sa, smulgându-i totodată un lanţ pe care aceasta îl purta la gât iar inculpata profitând de violenţele exercitate în prezenţa sa de către inculpatul asupra victimei ---care se afla căzut la pământ, i-a sustras acestuia din urmă din buzunarul pantalonilor suma de 1600 lei.

În latura civilă a cauzei, până la începerea cercetării judecătoreşti, persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal declarând în cursul urmăririi penale că şi-a recuperat în totalitate prejudiciul.

În cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă în procesul penal Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Spiridon” Iaşi cu suma de 65 de lei reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a cheltuielilor de spitalizare efectuate cu persoana vătămată, partea civilă solicitând de asemenea, dobânda legală aferentă prejudiciului suferit până la momentul plăţii.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatei rezultă că fapta dedusă prezentei judecăţi a fost săvârşită în termenul de încercare de 2 ani al suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 6 luni la care a fost condamnată inculpata pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, conform sentinţei penale nr.66 din data de 18.01.2017, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr.33073/212/2016, definitivă prin decizia penală nr.390/P a Curţii de Apel Constanţa la data de 10.04.2017.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului …….rezultă că acesta nu figurează înscris în cazierul judiciar cu antecedente penale.

Analizând actele şi lucrările dosarului de faţă, prin coroborarea probatoriilor administrate atât în cursul urmării penale cât şi în cursul cercetǎrii judecǎtoreşti, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

Din declaraţia persoanei vătămate rezultă că în data de 28.05.2017, pe fondul unor neînţelegeri cu rudele în cadrul unei petreceri unde participa în municipiul Iaşi, în jurul orei 03.00 persoana vătămată a plecat de la petrecere şi luând un taxi s-a deplasat către comuna Cotnari, jud.Iaşi unde domiciliază fratele său.

Pe drum, răzgândindu-se şi hotărând să se întoarcă în municipiul Braşov unde domiciliază, persoana vătămată s-a oprit în oraşul Târgu-Frumos, unde s-a şi încheiat cursa cu taxi-ul.

Informându-se în staţia gării CFR Târgu-Frumos despre faptul că trenul spre municipiul Braşov are plecarea la ora 06.30, persoana vătămată s-a deplasat într-un local din apropierea staţiei gării CFR Târgu-Frumos unde a consumat suc şi băuturi alcoolice şi a jucat la jocurile de noroc.

În acest timp, în acelaşi local se aflau şi inculpaţii care l-au observat pe inculpat că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi având bani asupra sa.

Astfel, inculpatul aflând de la inculpata că persoana vătămată “are mulţi bani pe el/o sumă mare de  bani asupra sa”(fila 90/93 verso) d.u.p.), aceştia împreună au luat hotărârea să-i sustragă suma de bani pe care victima o avea asupa sa.

La un moment dat, persoana vătămată a părăsit localul şi a revenit pe peronul staţiei gării CFR Târgu-Frumos unde a fost urmărit de inculpaţi, fiind cel care a acostat victima spunându-i că şi el aşteaptă trenul şi se deplasează în aceeaşi direcţie.

Imediat după acest moment, inculpatul i-a aplicat persoanei vătămate cu putere o lovitură de pumn în zona braţului drept moment în care persoana vătămată şi-a scăpat telefonul din mână şi în încercarea de a se agăţa de hainele inculpatului s-a dezechilibrat căzând pe peronul gării.

Astfel, inculpatul i-a sustras persoanei vătămate telefonul mobil care i-a căzut din mână şi totodată i-a smuls de la gât un lanţ din metal auriu, fugind cu acestea de la locul faptei.

Între timp, inculpata care a observat acţiunile concubinului său, profitând de faptul că persoana vătămată se afla căzut la pământ şi confuz, i-a băgat mână în buzunarul pantalonilor din care i-a sustras suma de 1600 de lei fugind imediat apoi în direcţia inculpatului.

Cei doi inculpaţi împreună cu cei doi copii minori ai inculpatei, dintre care unul este fiul inculpatului, au plecat în municipiul Iaşi cu intenţia de a pleca în municipiul Constanţa unde domiciliază inculpata.

Între timp, persoana vătămată a alertat organele de poliţie care i-au depistat pe inculpaţii în zona gării CFR a municipiului Iaşi, găsind asupra lor telefonul mobil, suma de 1600 de lei şi lanţul din metal auriu aparţinând persoanei vătămate aşa cum rezultă din procesul-verbal nr.2309140 din data de 28.05.2017(fila 63 d.u.p.), bunuri care au fost ridicate şi restituite persoanei vătămate conform procesului-verbal de predare-primire din data 28.05.2017(fila 51 d.u.p.).

Ulterior identificării inculpaţilor de către organele de poliţie, persoana vătămată a participat la procedeul probatoriu al recunoaşterii după planşa fotografică, din procesele-verbale din data de 12.06.2017 şi planşe foto anexă (filele 39-50 d.u.p.) rezultând că persoana vătămată i-a recunoscut imediat şi cu uşurinţă pe cei doi inculpaţi ca fiind autorii faptei sesizate.

Persoana vătămată s-a deplasat la I.M.L. Iaşi, unde în urma examinării i-a fost eliberat certificatul medico-legal nr.14579 din data de 28.05.2017 din care rezultă că persoana vătămată a prezentat tumefacţie şi echimoză care s-au putut produce prin lovire cu şi de obiecte contondente, care pot data din 28.05.2017 şi care necesită 4-5 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Fiind audiaţi în calitate de suspecţi şi inculpaţi, în cursul urmăririi penale, au recunoscut circumstanţiat fapta reţinută în sarcina lor descriind o versiune în care inculpata fiind abordată în noaptea respectivă de persoana vătămată, a întreţinut relaţii sexuale cu acesta şi pentru că inculpatul ar fi aflat despre acest lucru, pe fondul geloziei şi al faptului că nu ar fi plătit-o suficient pe inculpată, cei doi şi-au făcut dreptate sustrăgând prin violenţă bunurile persoanei vătămate.

În cursul judecăţii, inculpata a dat declaraţie(fila 26 verso) în care aceasta a reluat versiunea prezentată în cursul urmăririi penale potrivit căreia după ce a întreţinut relaţii sexuale cu persoana vătămată, întrucât acesta nu i-a plătit serviciile sexuale, din răzbunare i-ar fi sustras pantalonii în care a găsit telefonul mobil, un lănţişor auriu şi suma de 1600 lei.

Inculpatul şi-a exercitat dreptul de a nu da declaraţie însă a învederat instanţei că recunoaşte că a sustras bunurile persoanei vătămate prin exercitarea de violenţe însă nu prin lovirea cu pumnul ci prin acţiunea de împingere.

În vederea stabilirii situaţiei de fapt, instanţa a avut în vedere întreg materialul probator administrat atât în faza urmăririii penale cât şi în faza de judecată.

În ceea ce priveşte analiza şi aprecierea probelor, instanţa consideră că versiunea descrisă de inculpaţi potrivit căreia persoana vătămată ar fi întreţinut în noaptea respectivă relaţii sexuale lângă peronul gării cu inculpata şi din cauza neînţelegerilor privind plata relaţiile sexuale şi a geloziei inculpatului ar fi deposedat victima, nu reflectă adevărul şi nici nu influenţează în vreun fel existenţa şi gravitatea faptei de tâlhărie.

În tot melanjul declaraţiilor nesincere şi contradictorii din cursul urmăririi penale, inculpatul a oferit printre rânduri informaţiile esenţiale privind adevărul celor petrecute, declarând în calitate de suspect că aflând de la concubina sa, , că persoana vătămată are asupra sa o sumă mare de bani, au hotărât să o urmărească şi să-i sustragă banii.(f.93 verso d.u.p.)

În calitate de incupat(fila 97 d.u.p.), a recunoscut că a împins victima şi că i-a smuls lanţul şi i-a sustras telefonul şi că inculpata i-a sustras persoanei vătămate din buzunarul pantalonilor suma de 1600 de lei.

În calitate de inculpată(fila 78 verso d.u.p.), confirmă de asemenea că  inculpatul a lovit persoana vătămată, i-a smuls lanţul  de la gât şi i-a sustras telefonul mobil şi că ea i-a sustras persoanei vătămate din buzunarul pantalonilor suma de 1600 de lei.

Astfel, instanţa apreciază că fapta de tâlhărie reţinută în sarcina inculpaţilor există şi că a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege de către cei doi inculpaţi, motiv pentru care va proceda la stabilirea şi individualizarea pedepselor.

În drept, fapta constând în aceea că în noaptea de 27/28.05.2017, în jurul orei 04.30, prin lovirea cu pumnul urmată de dezechilibrarea persoanei vătămate, inculpatul a deposedat victima de telefonul mobil pe care îl avea asupra sa, smulgându-i totodată un lanţ pe care aceasta îl purta la gât iar inculpata, profitând de violenţele exercitate în prezenţa sa de către inculpatul asupra victimei care se afla căzut la pământ, i-a sustras acestuia din urmă din buzunarul pantalonilor suma de 1600 lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de Tâlhǎrie calificatǎ, faptă prevăzută de art. 233 şi 234 alin. 1 lit. d C.pen. iar cu aplicarea art.41 alin.1 C.pen. în ceea ce o priveşte pe inculpata Miclescu Ionela.

 Elementul material al laturii obiective privind infracţiunea de tâlhărie se concretizează în fapta inculpatului care l-a deposedat de telefonul mobil  pe persoana vătămată prin lovirea cu pumnul în braţul drept smulgându-i totodată lanţul de la gât precum şi în fapta inculpatei care profitând de starea de confuzie a victimei căzute la pământ, i-a sustras persoanei vătămate din buzunarul pantalonilor suma de 1600 de lei.

Referitor la faptul că inculpata nu a exercitat acte de violenţă sau ameninţări, această situaţie nu afectează în niciun fel încadrarea juridică a faptei de tâlhărie în ceea ce o priveşte pe inculpată atâta vreme cât ambii au conlucrat în realitate la săvârşirea faptei.

Urmarea imediată a infracţiunii comise constă într-o dublă atingere adusă valorilor de natură patrimonială şi nepatrimonială protejate prin legea penală, fapta comisă producând persoanei vătămate atât un prejudiciu patrimonial reprezentat de valoarea bunurilor însuşite cât şi o lezare a integrităţii corporale prin lovirea victimei de către inculpatul cu pumnul în zona braţului drept.

Între elementul material, respectiv acţiunea de luare a bunurilor prin exercitarea de violenţe fizice/psihice şi urmarea imediată, mai sus analizatǎ, există o legătură de cauzalitate, întrucât în lipsa acestor acţiuni, efectul constând în dauna produsă persoanei vătămate şi în atingerea corelativă a integrităţii sale fizice şi psihice nu s-ar mai fi produs.

Infracţiunea a fost comisǎ în formǎ consumată, tâlhǎria consumându-se în momentul trecerii bunurilor în posesia inculpaţilor prin exercitarea de violenţe fizice împotriva persoanei vǎtǎmate.

Fapta de tâlhǎrie a fost comisă de inculpaţi în condiţii ce atrag incidenţa circumstanţei agravante speciale a infracţiunii de tâlhǎrie respectiv “în timpul nopţii” prevăzută de art. 234 alin. 1 lit.d C.pen., care imprimă faptei comise un caracter mai grav.

Din punct de vedere al laturii subiective, instanţa reţine că poziţia psihică a inculpaţilor faţă de fapta comisă şi faţă de urmările acesteia a fost cea specifică intenţiei directe, prevăzute de dispoziţiile art. 16 alin. 3 lit. a din  C.pen., aceştia prevăzând rezultatul faptei lor, respectiv prejudiciul produs patrimoniului persoanei vǎtǎmate şi a valorilor de natură nepatrimonială protejate prin legea penală, urmărind, totodată, producerea lui prin sǎvârşirea faptei.

În ceea ce o priveşte pe inculpata, din fişa de cazier judiciar a acesteia rezultă că fapta dedusă prezentei judecăţi a fost săvârşită în ceea ce o priveşte, în stare de recidivă postcondamnatorie, conform art. 41 alin.1 C.pen. rap. la art.43 alin.1 C.pen., respectiv în termenul de încercare de 2 ani al suspendării sub  supraveghere a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare la care a fost condamnată inculpata pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, conform sentinţei penale nr.66 din data de 18.01.2017, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr.33073/212/2016, definitivă prin decizia penală nr.390/P a Curţii de Apel Constanţa la data de 10.04.2017.

Constatând, aşadar, că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. 2 C.proc.pen., respectiv că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapta reţinută în sarcina inculpaţilor există, constituie infracţiune sub aspect obiectiv şi subiectiv şi a fost săvârşită de aceştia, instanţa va dispune condamnarea lor pentru săvârşirea infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată în prezentul dosar prin aplicarea unei pedepse în limitele prevǎzute de lege.

Fapta pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată fiind dovedită şi reţinută de către instanţă, urmează a se trece la individualizarea judiciară  în vederea stabilirii unei pedepse concrete, de natură să ducă la finalitatea legii penale.

Instanţa va avea în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare a acesteia, care să ţină seama şi de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate.

La alegerea pedepselor ce vor fi aplicate inculpaţilor precum şi pentru o justă individualizare a cuantumului acestora, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 74 alin. 1 C.pen., dând totodată eficienţă în prezenta cauzǎ şi dispoziţiilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen. doar în ceea ce îl priveşte pe inculpatul.

Astfel, cu privire la acesta, instanţa reţine că în cursul judecăţii inculpatul deşi nu a dat declaraţie a precizat instanţei de judecată, aspect consemnat în încheierea de şedinţă, că fapta de tâlhărie s-a săvârşit prin împingerea victimei şi nu prin lovire.

În acest sens, instanţa apreciază că în cauză pot fi reţinute dispoziţiile art.396 alin.10 C.pr.pen. faţă de inculpatul …, esenţial fiind faptul că inculpatul a recunoscut încă din cursul urmăririi penale fapta de sustragere prin exercitarea de violenţe.

În ceea ce o priveşte pe inculpata …, raportat la conţinutul declaraţiei acesteia din cursul judecăţii în care aceasta recunoaşte fapta de sustragere însă în cu totul alte împrejurări, preluând practic întreaga vină asupra sa şi excluzându-l pe partenerul său de la săvârşirea faptei, instanţa apreciază că nu sunt aplicabile dispoziţiile art.396 alin.10 C.pr.pen. cu privire la aceasta.

Pentru stabilirea pedepselor care vor fi aplicate inculpaţilor, instanţa va avea în vedere şi criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevǎzute de dispoziţiile art. 74 alin. 1 lit. a-g C.pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială a inculpatului.

În contextul elementelor de individualizare prevǎzute de art. 74 alin. 1 lit. a-g C.pen., analizând gravitatea infracţiunilor săvârşite şi periculozitatea infractorului, instanţa reţine, în primul rând, faptul că limitele speciale de pedeapsă stabilite pentru infracţiunea de Tâlhǎrie calificatǎ, faptă prevăzută de art. 233 şi 234 alin. 1 lit.d C.pen., sunt situate între 3 ani şi 10 ani închisoare.

Faţă de dispoziţiile art. 396 alin. 10 C.proc.pen., instanţa reţine că pentru inculpatul, care a recunoscut sustragerea prin exercitarea de violenţe, acesta va  beneficia de reducerea cu o treime a acestor limite speciale de pedeapsă cu închisoarea prevăzute de lege având în vedere că instanţa a reţinut în sarcina sa, aceeaşi situaţie de fapt, respectiv sustragerea prin exercitarea de violenţe.

Aplicând, aşadar, în privinţa inculpatului cauza legală de reducere a pedepsei prevǎzutǎ de dispoziţiile art. 396 alin. 10 C.proc.pen., instanţa urmează să aplice acestuia  pentru infracţiunea de Tâlhǎrie calificatǎ, faptă prevăzută de art. 233 şi 234 alin. 1 lit.d C.pen. o pedeapsă cu închisoarea între limitele speciale reduse cu o treime, respectiv între 2 ani închisoare şi 6 ani şi 8 luni închisoare.

În demersul de stabilire a cuantumului concret al pedepselor ce vor fi aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea săvârşită, instanţa va ţine seama şi de ansamblul celorlalte criterii de individualizare prescrise de textul art. 74 alin. 1 C.pen., analizând, totodată, atât gravitatea infracţiunilor săvârşite cât şi periculozitatea infractorului.

Pentru aprecierea gradului de pericol social concret al faptelor comise de aceştia, instanţa se va raporta la criterii precum modalitatea de săvârşire a faptelor, la gradul de pericol la care au fost expuse valorile sociale ocrotite de lege, la urmările concrete pe care infracţiunile le-au produs sau ar fi putut sǎ le producă, precum şi la rezonanţa pe care faptele au avut-o în rândul comunităţii din care infractorii fac parte.

Astfel, cu privire la inculpata instanţa are în vedere pe de o parte gravitatea faptei săvârşite rezultând atât din limitele speciale prevăzute de Codul penal pentru această infracţiune cât şi din elementele concrete privind situaţia de fapt, respectiv săvârşirea faptei pe timp de noapte, profitând de vulnerabilitatea persoanei vătămate aflate sub influenţa băuturilor alcoolice cât şi de lipsa altor persoane pe peronul gării.

De asemenea, instanţa apreciază că nici situaţia personală nu o avantajează în mod deosebit pe inculpată care a săvârşit fapta dedusă prezentei judecăţi în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a unei pedepse cu închisoarea la care a fost condamnată tot pentru o infracţiune de tâlhărie.

Astfel, instanţa constată că deşi inculpata a mai fost supusă rigorilor altui proces penal anterior privind tot o infracţiune de tâlhărie, deşi a beneficiat de clemenţa instanţei respective în sensul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu toate acestea, inculpata nu a înţeles să îşi corecteze conduita socială în conformitate cu normele în vigoare.

Pe de altă parte instanţa apreciază că gravitatea faptei reţinute în sarcina inculpatei este diminuată prin participarea sa doar prin acţiunea de sustragere a bunurilor victimei fără a exercita violenţe sau ameninţări asupra persoanei vătămate.

De asemenea, instanţa are în vedere lipsa educaţiei şi a posibilităţilor materiale care au determinat-o pe inculpata să participe la săvârşirea faptei, aceasta având doi copii minori în întreţinere,

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul instanţa are în vedere de asemenea gravitatea faptei, modul de acţionare al inculpatului, respectiv urmărirea şi acostarea victimei pe peronul gării în timpul nopţii, dovedind dezinhibiţie şi curaj în sens negativ.

Pe de altă parte instanţa are în vedere că gravitatea faptei de tâlhărie săvârşită de inculpat este diminuată de exercitarea unor violenţe fizice minime, respectiv o lovitură de pumn în zona braţului drept al victimei, fără ca inculpatul să se folosească de obiecte contondente sau să recurgă la violenţe care să pună în mod serios în pericol integritatea fizică a persoanei vătămate.

De asemenea instanţa are în vedere atitudinea sinceră adoptatǎ de acesta în faza de judecată când, chiar şi în condiţiile în care nu a dat declaraţie, acesta a învederat instanţei că recunoaşte fapta de sustragere însă nu prin lovirea cu pumnul ci prin acţiunea de împingere a victimei.

Instanţa mai reţine că în fişa de cazier judiciar inculpatul  nu figurează cu antecedente penale, acesta aflându-se la primul contact cu legea penală.

De asemenea, instanţa are în vedere şi vârsta inculpatului, respectiv 18 ani, ceea ce reflectă lipsa maturităţii şi curajul luării deciziilor greşite precum şi mediul dezorganizat în care acesta s-a dezvoltat, aspect care în mod sigur a influenţat în mod negativ dezvoltarea socială a inculpatului.

În urma analizei probatoriului administrat în cauză, văzând şi lipsa antecedentelor penale din cazierul judiciar al inculpatului, instanţa în urma perceperii nemijlocite a inculpatului, a ajuns la concluzia că acesta a săvârşit fapta de tâlhărie influenţat fiind de inculpata, vârsta de 18 ani a inculpatului precum şi lipsa unei educaţii corespunzătoare fiind factori care au influenţat decizia iresponsabilă a acestuia de a sustrage bunuri prin exercitarea de violenţe faţă de persoana vătămată.

Punând, aşadar, în balanţă ansamblul tuturor circumstanţelor de natură a caracteriza fapta şi persoana inculpaţilor, instanţa apreciază că, pentru prevenirea sǎvârşirii de noi infracţiuni de cǎtre aceştia şi formarea unei atitudini corecte faţǎ de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socialǎ, o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicatǎ fiecărui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de Tâlhǎrie calificatǎ, faptă prevăzută de art. 233 şi 234 alin. 1 lit. d C.pen., este aptă să răspundă scopului pedepsei penale.

Cât priveşte aplicarea pedepsei complementare, art.67 alin.2 C.pen. prevede că “Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită, iar art.233-234 alin.1 C.pen. care reglementează infracţiunea de Tâlhărie calificată prevede în mod imperativ interzicerea exercitării unor drepturi.

Faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate având în vedere că în urma infracţiunii săvârşite s-au făcut nedemni de a mai ocupa o funcţie publică, instanţa va aplica pedeapsa complementară a interzicerii dreptului  în temeiul dispoziţiilor art.66 alin.1 a, b, k din C.pen.,  respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe durata maximă de 5 ani prevăzută de art.66 alin.1 C.pen.

Potrivit art. 65 alin. 1 C.pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi d-o C.pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

Având în vedere că instanţa va aplica inculpaţilor pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b,k C.pen., din interpretarea dispoziţiilor art.65 alin.1 C.pen. rezultă că în mod obligatoriu instanţa va aplica inculpaţilor şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi care au fost interzise ca pedeapsă complementară.

Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei, instanţa constată că din fişa de cazier judiciar a acesteia rezultă că fapta dedusă prezentei judecăţi a fost săvârşită în ceea ce o priveşte, în stare de recidivă postcondamnatorie, conform art. 41 alin.1 C.pen. rap. la art.43 alin.1 C.pen., respectiv în termenul de încercare de 2 ani al suspendării sub  supraveghere a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare la care a fost condamnată inculpata pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, conform sentinţei penale nr.66 din data de 18.01.2017, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr.33073/212/2016, definitivă prin decizia penală nr.390/P a Curţii de Apel Constanţa la data de 10.04.2017.

Astfel, conform art.96 alin.4 C.pen. „Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, descoperită până la împlinirea termenului şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.”

Conform alineatului 5 al aceluiaşi articol „Pedeapsa principală pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitate intermediară.”

Potrivit art.43 alin.1 C.pen. „Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.”

Faţă de dispoziţiile mai sus expuse, văzând îndeplinite condiţiile privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi aplicarea regimului privind starea de recidivă postcondamnatorie, în temeiul art.96 alin.4 C.pen., instanţa va revoca suspendării sub  supraveghere a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare la care a fost condamnată inculpata pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, conform sentinţei penale nr.66 din data de 18.01.2017, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr.33073/212/2016, definitivă prin decizia penală nr.390/P a Curţii de Apel Constanţa la data de 10.04.2017 iar în temeiul art.43 alin.1 C.pen. raportat la art.41 alin.1 C.pen. instanţa va adăuga la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare la care inculpata Miclescu Ionela a fost condamnată prin  sentinţa penală nr.66 din data de 18.01.2017, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr.33073/212/2016, definitivă prin decizia penală nr.390/P a Curţii de Apel Constanţa la data de 10.04.2017, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentinţă penală, inculpata urmând se execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie pe lângă care, în baza art.45 alin.2 C.pen. inculpata va executa pedeapsa accesorie şi complementară  a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art.66 alin.1 a, b, k din C.pen., pe durata maximă de 5 ani aplicată prin prezenta sentinţă penală precum şi pedeapsa accesorie şi complementară a interzicerii dreptului prevăzut de dispoziţiile art.66 alin.1 lit.f C.pen., pe durata de 2 ani, aplicată prin sentinţa penală nr.66 din data de 18.01.2017, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr.33073/212/2016, definitivă prin decizia penală nr.390/P a Curţii de Apel Constanţa la data de 10.04.2017.

Având în vedere că executarea pedeapsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de dispoziţiile art.66 alin.1 lit.f C.pen., pe durata de 2 ani, aplicate prin sentinţa penală nr.66 din data de 18.01.2017, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr.33073/212/2016, definitivă prin decizia penală nr.390/P a Curţii de Apel Constanţa la data de 10.04.2017 a început de la rămânerea definitivă a sentinţei penale, conform art.68 alin.1 lit.b C.pen., având în vedere că în urma revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei inculpata va executa pedeapsa principală a închisorii în regim de detenţie iar potrivit art.68 alin.1 lit.c C.pen. pedeapsa complementară se va executa după executarea pedepsei închisorii, în baza art.45 alin.4 C.pen. instanţa va deduce din pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de dispoziţiile art.66 alin.1 lit.f C.pen., pe durata de 2 ani, perioada executată de la rămânerea defintivă a sentinţei penale nr.66 din data de 18.01.2017, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr.33073/212/2016, respectiv 10.04.2017 şi până la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe penale.

De asemenea,  având în vedere că inculpata a fost supusă măsurilor preventive atât în dosarul nr.33073/212/2016 al Judecătoriei Constanţa cât şi în prezentul dosarul penal în baza dispoziţiilor art. 404 alin. 4 lit. a C.proc.pen. cu referire la art. 72 alin. 1 C.pen., se va scădea din durata pedepsei cu închisoarea rezultante aplicate inculpatei Miclescu Ionela prin prezenta sentinţă penală perioada cât aceasta a fost supusă măsurii reţinerii, arestului preventiv şi arestului la domiciliu de la data de 31.10.2016 la data de 18.01.2017 în dosarul nr.33073/212/2016 al Judecătoriei Constanţa cât şi perioada cât aceasta a fost supusă măsurilor preventive în prezentul dosar, respectiv reţinută începând cu data de 28.05.2017 ora 16.30 şi până în data de 29.05.2017, ora 16.30 precum şi perioada în care a fost arestată preventiv în aceastǎ cauzǎ, respectiv perioada începând cu data de 29.05.2017 şi pânǎ la zi.

Având în vedere pericolul pentru tulburarea ordinii publice care persistă în continuare,

în temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. 4 lit. b C.proc.pen. cu referire la art. 399 alin. 1 C.proc.pen., instanţa va menţine măsura arestării preventive a inculpatei luată prin încheierea nr. 10 din data de 29.05.2017, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Paşcani în dosarul nr.3479/866/2017 şi menţinută prin încheierile nr.33 din data de 23.06.2017, nr.36 din data de 17.07.2017, nr.39 din data de 10.08.2017 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Paşcani în dosarele nr.4000/866/2017/a1.1, nr. 4000/866/2017/a1.2 şi nr. 4000/866/2017/a1.3, menţinută şi prin încheierea instanţei nr.43 din data de 05.09.2017 pronunţată în dosarul nr.4000/866/2017/a2 instanţa apreciind că subzistă şi nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, iar regimul de executare al pedepsei cu închisoarea a fost stabilit cu executarea efectivă a acesteia în regim de detenţie.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpata în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta sentinţă penală, instanţa apreciază că gravitatea faptei deduse prezentei judecăţi este incontestabilă, însă având în vedere vârsta fragedă a inculpatului, respectiv 18 ani, având în vedere că acesta se află la primul contact cu legea penală, ţinând cont şi de faptul că inculpatul se află în stare de arest preventiv de mai bine de 4 luni, timp în care acesta a putut să reflecteze asupra modului în care trebuie să se comporte în societate, având în vedere atitudinea sa de recunoaştere a faptei, apreciind că inculpatul mai facil se poate îndrepta în mediul liber, instanţa apreciază că acesta poate beneficia sub condiţia strictei supravegheri de beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În acest sens, instanţa apreciază că introducerea inculpatului în mediul penitenciar pentru o lungă perioadă de timp îi poate afecta şansa reală de se reinsera social, obligaţiile care vor fi impuse inculpatului, supravegherea care se va efectua de Serviciul de Probaţiune şi revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei fiind garanţii şi pârghii eficiente prin care să fie verificat comportamentul viitor al acestuia.

Drept urmare, în baza art. 91 alin. 1 lit. a-d C.pen., instanţa va dispune suspendarea sub supraveghere a executǎrii pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă penală în sarcina inculpatului pe durata maximă de 4 ani, ce constituie termen de supraveghere pentru inculpat, şi care conform art. 97 alin. 2 C.pen., se calculeazǎ de la data rǎmânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunţat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 93 alin. 1 C.pen., instanţa va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea lui;

c) să anunţe Serviciul de Probaţiune Iaşi, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice Serviciului de Probaţiune Iaşi schimbarea locului de muncă;

e) să comunice Serviciului de Probaţiune Iaşi informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor lui de existenţă.

Pentru a contrabalansa clemenţa acordată inculpatului în sensul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în vederea facilitării reintegrării sociale, având în vedere de asemenea  lipsa conştientizării urmările sociale ale faptei săvârşite, instanţa apreciază că obţinerea unui loc de muncă şi frecventarea unor programe de reintegrare socială vor avea un efect benefic asupra capacitǎţii viitoare a inculpatului de a se integra corect în societate, motiv pentru care, în baza art. 93 alin. 2 lit. a şi b C.pen., va impune inculpatului să execute următoarele obligaţii: să urmeze un curs de calificare profesională şi să frecventeze cel puţin un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Iaşi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 C.pen., instanţa va obliga inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, sǎ presteze o muncǎ neremuneratǎ în folosul comunitǎţii pe perioada maximă de 120 de zile lucrǎtoare, activitate care se va desfǎşura fie în cadrul Primăriei oraşului Târgu-Frumos, judeţul Iaşi, fie în cadrul instituţiilor pe care le gestionează din punct de vedere administrativ, instituţie ca va fi stabilită de către consilierul de probaţiune ca urmare a evaluării efectuate conform art.51 alin.1 din Legea nr.253/2013, afară de cazul când din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. 4 C.pen., instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen., referitoare la posibilitatea revocǎrii beneficiului suspendǎrii executǎrii pedepsei sub supraveghere în caz de sǎvârşire a vreunei infracţiuni ori de nerespectare a mǎsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse de instanţă ori stabilite de lege sau a nerespectǎrii integrale a obligaţiilor civile.

Pentru a putea fi puse în executare măsurile de supraveghere şi obligaţiile impuse de instanţǎ, un exemplar al prezentei sentinţe penale va fi trimis Serviciului de Probaţiune Iaşi.

În baza art.68 alin.1 lit.b C.pen. executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b, k C.pen., care a fost aplicată inculpatului, va începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b,k C.pen. aplicată inculpatului se va suspenda având în vedere individualizarea judiciară a executării pedepsei a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii dispuse faţă de inculpat.

De asemenea, în baza dispoziţiilor art. 404 alin. 4 lit. a C.proc.pen. cu referire la art. 72 alin. 1 C.pen., ţinând cont de faptul că inculpatul a fost cercetat în stare de reţinere şi arest preventiv, se va scădea din durata pedepsei cu închisoarea aplicată acestuia prin prezenta sentinţă penală perioada cât acesta a fost reţinut şi arestat preventiv, respectiv începând cu data de 28.05.2017 ora 16.30 şi până în data de 29.05.2017, ora 16.30(perioada reţinerii) precum şi perioada în care a fost arestat preventiv în aceastǎ cauzǎ, respectiv perioada începând cu data de 29.05.2017 şi pânǎ la zi.(perioada arestului preventiv).

Referitor la starea de arest preventiv a inculpatului, având în vedere că faţă de acesta s-a dispus condamnarea cu suspendarea pedepsei sub supraveghere, în temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. 4 lit. b C.proc.pen. cu referire la art. 399 alin. 1 C.proc.pen., cu referire la art.241 alin.1 ind.1 C.pr.pen. va constata încetată de drept măsura arestului preventiv.

În baza art.241 alin.2 C.pr.pen. instanţa va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este reţinut ori arestat în altă cauză.

În baza art.241 alin.4 C.pr.pen. extras din prezenta sentinţă privind încetarea măsurii arestului preventiv se va comunica inculpatului precum şi tuturor instituţiilor  cu atribuţii în executarea măsurii preventive.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul 

în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa reţine că până la începerea cercetării judecătoreşti, persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal declarând în cursul urmăririi penale că şi-a recuperat în totalitate prejudiciul.

În cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă în procesul penal Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Spiridon” Iaşi cu suma de 65 de lei reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a cheltuielilor de spitalizare efectuate cu persoana vătămată, partea civilă solicitând de asemenea, dobânda legală aferentă prejudiciului suferit până la momentul plăţii.

În drept, instanţa reţine cǎ rǎspunderea civilǎ delictualǎ este angajatǎ prin întrunirea cumulativǎ a patru condiţii deduse din interpretarea art. 1349 şi 1357-1358 C.civ. Potrivit art. 1349 şi 1357-1358 C.civ., orice faptǎ a omului care cauzeazǎ altuia un prejudiciu obligǎ pe acela din a cǎrui greşealǎ s-a ocazionat a-l repara. Aşadar, exigenţele legale cer dovedirea unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicitǎ şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovǎţiei celui care a cauzat prejudiciul, vinovǎţie care existǎ atât sub forma intenţiei, cât şi a culpei, neglijenţei sau a imprudenţei.

Astfel, cu privire la persoana vătămată, în baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 şi 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 şi 25 alin. 1 C.proc.pen., instanţa va lua act că nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă Spitalului Clinic de Urgenţă “Sf.Spiridon” Iaşi, potrivit art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată.”

Potrivit art.1381 alin.2 C.civ. „Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.”

Având în vedere întrunirea condiţiilor privind răspunderea civilă delictuală, în baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 şi 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 şi 25 alin. 1 C.proc.pen.,  raportat la art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 instanţa va admite în totalitate acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgenţă “Sf.Spiridon” Iaşi  şi va obliga în solidar pe inculpaţii să plătească părţii civile suma de 65 lei reprezentând cheltuieli spitalizare persoana vătămată precum şi dobânda legală calculată la cursul de referinţă B.N.R., de la data cauzării prejudiciului şi până la achitarea acestuia.

Cât priveşte cheltuielile judiciare avansate de stat şi ocazionate de acest proces penal, în baza 404 alin. 4 lit. e C.proc.pen. cu referire la art. 398 şi art. 274 alin. 1 şi 3 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., instanţa va obliga inculpaţii să plătească statului suma de 1446 lei, câte 723 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 846 lei reprezintǎ cheltuielile judiciare din timpul urmǎririi penale iar suma de 600 lei reprezintǎ cheltuielile judiciare din timpul fazei judecǎţii.

Totodată, în baza art. 272 alin. 2 teza I C.proc.pen., suma în cuantum de 690 lei, reprezentând, conform delegaţiei ataşate nr.1235 din 23.06.2017 (fila 8 ds.4000/866/2017), onorariul avocatului din oficiu, care a acordat asistenţă juridică în cameră preliminară şi în faza de judecată inculpatei şi suma în cuantum de 690 de lei reprezentând conform delegaţiei ataşate nr.1234 din data de 23.06.2017(fila 9 ds.4000/866/2017) onorariul avocatului din oficiu care a acordat asistenţă juridică în faza de judecată inculpatului, vor fi avansate iniţial din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, sume de bani care, în baza art. 274 alin. 1 teza finală C.proc.pen., vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E :

I. În baza art. 233 şi 234 alin. 1 lit.d C.pen., cu aplic. art.41 alin.1 C.pen., condamnǎ pe inculpata la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de Tâlhărie calificată.

În temeiul dispoziţiilor art.66 alin.1 a, b, k, C.pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe durata maximă de 5 ani prevăzută de art.66 alin.1 C.pen.

În temeiul dispoziţiilor art.65 alin.1 raportat la art.66 alin.1 lit.a, b, k C.pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi care au fost interzise ca pedeapsă complementară.

În temeiul art.96 alin.4 C.pen. revocă suspendarea sub  supraveghere a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare la care a fost condamnată inculpata pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, conform sentinţei penale nr.66 din data de 18.01.2017, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr.33073/212/2016, definitivă prin decizia penală nr.390/P a Curţii de Apel Constanţa la data de 10.04.2017.

În temeiul art.43 alin.1 C.pen. raportat la art.41 alin.1 C.pen. adaugă la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare la care inculpata a fost condamnată prin sentinţa penală nr.66 din data de 18.01.2017, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr.33073/212/2016, definitivă prin decizia penală nr.390/P a Curţii de Apel Constanţa la data de 10.04.2017, pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentinţă penală, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie, pe lângă care, în baza art.45 alin.2 C.pen. inculpata va executa pedeapsa accesorie şi complementară  a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art.66 alin.1 a, b, k din C.pen., pe durata maximă de 5 ani aplicată prin prezenta sentinţă penală pe lângă infracţiunea de tâlhărie, precum şi pedeapsa accesorie şi complementară a interzicerii dreptului prevăzut de dispoziţiile art.66 alin.1 lit.f C.pen., pe durata de 2 ani, aplicată prin sentinţa penală nr.66 din data de 18.01.2017, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr.33073/212/2016, definitivă prin decizia penală nr.390/P a Curţii de Apel Constanţa la data de 10.04.2017, ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art.45 alin.4 C.pen. deduce din pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de dispoziţiile art.66 alin.1 lit.f C.pen., pe durata de 2 ani, perioada executată de la rămânerea defintivă a sentinţei penale nr.66 din data de 18.01.2017, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr.33073/212/2016, respectiv 10.04.2017 şi până la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe penale.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. 4 lit. a C.proc.pen. cu referire la art. 72 alin. 1 C.pen., deduce din durata pedepsei cu închisoarea rezultantă aplicată inculpatei prin prezenta sentinţă penală perioada cât aceasta a fost supusă măsurii reţinerii, arestului preventiv şi arestului la domiciliu de la data de 31.10.2016 la data de 18.01.2017 în dosarul nr.33073/212/2016 al Judecătoriei Constanţa cât şi perioada cât aceasta a fost supusă măsurilor preventive în prezentul dosar, respectiv reţinerea începând cu data de 28.05.2017 ora 16.30 şi până în data de 29.05.2017, ora 16.30 precum şi perioada în care a fost arestată preventiv în aceastǎ cauzǎ, respectiv perioada începând cu data de 29.05.2017 şi pânǎ la zi.

În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. 4 lit. b C.proc.pen. cu referire la art. 399 alin. 1 C.proc.pen., menţine măsura arestării preventive a inculpatei luată prin încheierea nr. 10 din data de 29.05.2017, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Paşcani în dosarul nr.3479/866/2017 şi menţinută prin încheierile nr.33 din data de 23.06.2017, nr.36 din data de 17.07.2017, nr.39 din data de 10.08.2017 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Paşcani în dosarele nr.4000/866/2017/a1.1, nr. 4000/866/2017/a1.2 şi nr. 4000/866/2017/a1.3 şi menţinută şi prin încheierea instanţei nr.43 din data de 05.09.2017 pronunţată în dosarul nr.4000/866/2017/a2.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpata în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

II. În baza art. 233 şi 234 alin. 1 lit.d C.pen., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.proc.pen., condamnǎ pe inculpatul, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de Tâlhărie calificată.

În temeiul dispoziţiilor art.66 alin.1 a, b, k, C.pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public pe durata maximă de 5 ani prevăzută de art.66 alin.1 C.pen.

În temeiul dispoziţiilor art.65 alin.1 raportat la art.66 alin.1 lit.a, b, k C.pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi care au fost interzise ca pedeapsă complementară.

În baza dispoziţiilor art. 404 alin. 4 lit. a C.proc.pen. cu referire la art. 72 alin. 1 C.pen., deduce din durata pedepsei cu închisoarea aplicate inculpatului Chiriac Alin-Cosmin prin prezenta sentinţă penală perioada cât acesta a fost reţinut şi arestat preventiv, respectiv începând cu data de 28.05.2017 ora 16.30 şi până în data de 29.05.2017, ora 16.30(perioada reţinerii) precum şi perioada în care a fost arestat preventiv în aceastǎ cauzǎ, respectiv perioada începând cu data de 29.05.2017 şi pânǎ la zi.(perioada arestului preventiv).

În baza art. 91 alin. 1 lit. a-d C.pen., suspendă sub supraveghere executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă penală în sarcina inculpatului pe durata maximă de 4 ani, ce constituie termen de supraveghere pentru inculpat, şi care conform art. 97 alin. 2 C.pen., se calculeazǎ de la data rǎmânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a pronunţat anterior suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 93 alin. 1 C.pen., obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Iaşi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea lui;

c) să anunţe Serviciul de Probaţiune Iaşi, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice Serviciului de Probaţiune Iaşi schimbarea locului de muncă;

e) să comunice Serviciului de Probaţiune Iaşi informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor lui de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. a C.pen. impune inculpatului obligaţia să urmeze un curs de calificare profesională.

 În baza art.93 alin.2 lit. b C.pen., impune inculpatului să execute obligaţia: să frecventeze cel puţin un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Iaşi sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 C.pen., obligă inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, sǎ presteze o muncǎ neremuneratǎ în folosul comunitǎţii pe perioada maximă de 120 de zile lucrǎtoare, activitate care se va desfǎşura fie în cadrul Primăriei oraşului Târgu-Frumos, judeţul Iaşi, fie în cadrul instituţiilor pe care le gestionează din punct de vedere administrativ, instituţie ca va fi stabilită de către consilierul de probaţiune ca urmare a evaluării efectuate conform art.51 alin.1 din Legea nr.253/2013, afară de cazul când din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. 4 C.pen., atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen., referitoare la posibilitatea revocǎrii beneficiului suspendǎrii executǎrii pedepsei sub supraveghere în caz de sǎvârşire a vreunei infracţiuni ori de nerespectare a mǎsurilor de supraveghere sau a obligaţiilor impuse de instanţă ori stabilite de lege sau a nerespectǎrii integrale a obligaţiilor civile.

Pentru a putea fi puse în executare măsurile de supraveghere şi obligaţiile impuse de instanţǎ, un exemplar al prezentei sentinţe penale va fi trimis Serviciului de Probaţiune Iaşi.

În baza art.68 alin.1 lit.b C.pen. executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b, k C.pen., care a fost aplicată inculpatului, începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a,b,k C.pen. aplicată inculpatului se suspendă având în vedere individualizarea judiciară a executării pedepsei a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii dispuse faţă de inculpat.

 În temeiul dispoziţiilor art. 404 alin. 4 lit. b C.proc.pen. cu referire la art. 399 alin. 1 C.proc.pen., cu referire la art.241 alin.1 ind.1 C.pr.pen. constată încetată de drept măsura arestului preventiv.

În baza art.241 alin.2 C.pr.pen. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului CAC dacă nu este reţinut ori arestat în altă cauză.

Executorie cu privire la punerea de îndată în libertate a inculpatului CAC conform art.399 alin.4 C.pr.pen.

În baza art.241 alin.4 C.pr.pen. extras din prezenta sentinţă privind încetarea măsurii arestului preventiv se va comunica inculpatului precum şi tuturor instituţiilor  cu atribuţii în executarea măsurii preventive.

 În baza art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul  în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

III. În baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 şi 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 şi 25 alin. 1 C.proc.pen., ia act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 şi 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 şi 25 alin. 1 C.proc.pen.,  raportat la art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 admite în totalitate acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgenţă “Sf.Spiridon” Iaşi  şi obligă în solidar pe inculpaţii să plătească părţii civile suma de 65 lei reprezentând cheltuieli spitalizare persoana vătămată precum şi dobânda legală calculată la cursul de referinţă B.N.R., de la data cauzării prejudiciului şi până la achitarea acestuia.

În baza 404 alin. 4 lit. e C.proc.pen. cu referire la art. 398 şi art. 274 alin. 1 şi 3 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., obligă inculpaţii să plătească statului suma de 1446 lei, câte 723 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 846 lei reprezintǎ cheltuielile judiciare din timpul urmǎririi penale iar suma de 600 lei reprezintǎ cheltuielile judiciare din timpul fazei judecǎţii.

În baza art. 272 alin. 2 teza I C.proc.pen., sumele în cuantum de 690 lei, reprezentând, conform delegaţiei ataşate nr.1235 din 23.06.2017 (fila 8 ds.4000/866/2017), onorariul avocatului din oficiu, care a acordat asistenţă juridică în cameră preliminară şi în faza de judecată inculpatei şi suma în cuantum de 690 de lei reprezentând conform delegaţiei ataşate nr.1234 din data de 23.06.2017(fila 9 ds.4000/866/2017) onorariul avocatului din oficiu care a acordat asistenţă juridică în faza de judecată inculpatului, vor fi avansate iniţial din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, sume de bani care, în baza art. 274 alin. 1 teza finală C.proc.pen., rămân în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei către persoana vătămată, părţi şi procuror, conform art. 410 alin. 1 C.proc.pen.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09.10.2017.

Preşedinte

Grefier,

Domenii speta

Spete similare