Anularea obligaţiei de plată.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.12.2015 cu nr. 5010/866/2015, reclamantul a chemat în judecată pârâţii , solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:

-anularea obligaţiei de plată a sumei de 66.966,36 lei, imputată reclamantului în mod abuziv pentru un consum prezumtiv, calculat de acesta în mod eronat şi subiectiv, generând astfel o obligaţie de plată ce nu corespunde consumului faptic şi real şi

-ca şi consecinţă, lipsirea de efecte juridice a facturilor MS EON 100407356/ 11.08.2015 şi MS EON 550193887/ 11.08.2015, proceselor verbale PVAA nr. 1068414/ 28.05.2015, PVSD nr. 1068414/28.05.2015, fişei de evaluare a energiei electrice consumate şi neînregistrate nr. 0002638/ 28.05.2015, anularea notei de constatare seria NC nr. 0002638/ 27.05.2015.

În motivare, reclamantul arată că în fapt, în data de 27.05.2015 la proprietatea reclamantului s-au prezentat lucrătorii S.C. E.ON Moldova Distribuţie S.A. care au întocmit o Notă de Constatare seria NC nr. 0002638/ 27.05.2015 prin care s-a stabilit existanţa unor nereguli. La 28.05.2015 au fost emise procesele verbale din petit apreciindu-se eronat că există o intervenţie neautorizată la contor. Pentru perioada 27.05.2014 – 27.05.2015 a fost întocmită fişa de evaluare a energiei electrice consumate şi neînregistrate, rezultând un consum de 102053 kwh faţă de care s-a emis factura MS EON 100407356/ 11.08.2015 în valoare de 66.966,36 lei. A fost emisă şi factura MS EON 550193887/ 11.08.2015 pentru suma de 243,23 lei pentru constatarea în teren a elementelor de intervenţie. Solicită a se avea în vedere că în nota de constatare din 27.05.2015 nu se menţionează că ar fi conectate la energia electrică o serie de aparate de uz casnic de genul : radiator, cuptor electric, cuptor cu microunde etc, aparate care însă apar în fişa de evaluare a energiei electrice. În acest context totalul energiei electrice de recuperat este eronat, chiar dacă totalul energiei consumate se face în sistem pauşal, acesta ar fi trebuit să se raporteze la consumul de energie electrică din ultimul an şi care nu depăşea 200 de lei/lună. Nu există o procedură care să stabilească în mod clar cum se stabileşte consumul de energie electrică în sistem pauşal, art.ş 80 din Ordinul 64/2014 neprevăzând o atare procedură. Procedura a fost aprobată abia în 29.07.2015, intrând în viguare la 06.08.2015. în aceste condiţii pune sub semnul întrebării legalitatea sumei imputate lui de către pârâţi. Trebuia de asemenea efectuată procedura de regularizare la 6 luni, conform art. 72 din Ordinul ANRE. De asemenea, procesul verbal de stabilire a despăgubirilor are indicat drept temei o hotărâre şi o serie de articole abrogate la data acţiunii, astfel încât procesul verbal poate fi considerat ca lovit de nulitate. Solicită a se ţine cont şi de faptul că este o persoană în vârstă, bolnavă, incadrabilă în categoria persoanelor vulnerabile. Solicită admiterea acţiunii.

 În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1270 şi 1345 C.civ. şi pe prevederile OG 34/2014.

În dovedire, au fost ataşate înscrisuri.

Prin rezoluţie, a fost iniţial stabilită o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.586,53 lei în sarcina reclamantului.

Împotriva modului de stabilire a taxei de timbru reclamantul a formulat cerere de reexaminare, iar prin Încheierea nr. 41/ 18.01.2016 cererea a fost admisă, constatându-se ca acţiunea este scutită de plata taxei de timbru.

Pentru plata taxei de timbru a fost formulată şi cerere de ajutor public judiciar ce a fost respinsă prin încheierea din 04.02.2016 (f. 110 vol.I).

Pârâta a formulat întâmpinare (f. 119-125 vol.I) prin care arată că a fost absorbită de , motiv pentru care societatea absorbantă este cea care a formulat întâmpinare. Invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii în privinţa lipsei efectelor juridice a proceselor verbale, fişei de evaluare şi notei de constatare întrucât, în esenţă, acestea nu sunt acte juridice ci acte preparatorii. Pe fond solicită respingerea acţiunii întrucât echipa de control a societăţii s-a constatat că la locul de consum al reclamantei a avut loc o intervenţie neautorizată  în instalaţiile de alimentare aparţinând EMOD, care a condus la neînregistrarea întregii cantităţi de energie electrică consumată. Mai arată faptul că aceasta a respectat toate prevederile legale în vigoare aplicabile speţei, având de recuperat o cantitate de energie electrică de recuperat de 102053 KWh, cantitate de energie constatată de persoane de specialitate şi confirmată de Comisia de analiză a abaterilor.

În dovedire, au fost ataşate înscrisuri şi planşe foto.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (fl.192-196 vol.I) prin care a reiterat, în esenţă, petitul acţiunii şi motivele cererii.

La primul termen de judecată instanţa a pus în vedere reclamantului să precizeze cu cine înţelege să se judece (f.207 vol.I).

Reclamantul a formulat precizări scrise (f. 211 vol.I) prin care arată că pârâţii pe care înţelege să-i cheme în judecată sunt şi .

Prin aceleaşi precizări reclamantul a indicat doar petitul privind anularea obligaţiei de plată (f. 211 vol.I).

Instanţa a luat act de precizări (f. 212 vol.I) şi a dispus comunicarea acestora pârâtului nou indicat de reclamant.

Pârâta a formulat întâmpinare (f. 218-219 vol.I) prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive motivat de faptul că nu este emitentul facturilor ce stau la baza creanţei faţă de care reclamantul solicită anularea obligaţiei de plată.

La termenul din 30.06.2016, instanţa a luat act de modificarea cadrului procesual cu privire la pârâţi (fl. 223 vol.I).

La termenul din 08.09.2016 instanţa a unit excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive invocate de pârâţi cu fondul cauzei şi a încuviinţat probele (fl. 230-231 vol.I).

În probaţiune, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii  şi a dispus efectuarea unei expertize electroenergetice (raport întocmit de expert (fl. 310 – 334 vol.I, fl. 32-40 vol.II)

La termenul din 24.04.2017 instanţa a solicitat reclamantului precizări cu privire la petitul acţiunii (fl. 48 vol.II) acesta indicând că solicită anularea obligaţiei de plată a sumei de 66.966,36 lei, stornarea facturilor emise, anularea proceselor verbale de constatare şi a notei de constatare (fl.52-53 vol.II).

În perioada 15.05.2017 – 31.07.2017, judecata cauzei a fost suspendată (fl. 80-86 vol.II).

La data de 20.06.2017, reclamantul a precizat obiectul acţiunii arătând că menţine doar cererea de anulare a obligaţiei de plată conform art. 1349 C.civ. şi Ordin 64/2014, Hot. 1007/2004 şi renunţă la cererea de anulare a facturii, notei de constatare şi a proceselor verbal întocmite (fl. 86 vol.II).

La termenul din 31.07.2017, instanţa a repus cauza pe rol, a luat act de renunţarea reclamantului la capătul al doilea de cerere privind anularea facturii, a notei de constatare şi a proceselor verbale întocmite de pârâţi şi a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a obligaţiei de plată, reţinând spre soluţionare cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a obligaţiei de plată.

Prin sentinţa civilă nr. 1561/02.08.2017, Judecătoria Paşcani a luat act de renunţarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind anularea facturii, a notei de constatare şi a proceselor verbale întocmite de pârâţi şi a constatat ca rămase fără obiect excepţiile invocate de pârâta faţă de capătul de cerere de mai sus. Prin aceeaşi sentinţă, Judecătoria Paşcani a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată din oficiu şi a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a obligaţiei de plată, precizată, formulată de reclamantul  ,  în contradictoriu cu pârâţii şi.

Prin decizia nr. 1157/13.04.2018, Tribunalul Iaşi a admis cererea de apel formulată de reclamantul împotriva sentinţei civile nr. 1561/02.08.2017 pronunţate de Judecătoria Paşcani, sentinţă pe care a schimbat-o în parte şi, în consecinţă, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare către Judecătoria Paşcani, cu păstrarea restului dispoziţiilor sentinţei apelate ce nu contravin prezentei decizii.

În aplicarea dispoziţiilor cuprinse în art. 22 alin. 4 C.proc.civ., Tribunalul a calificat în drept cererea acestuia ca fiind în o acţiune în constatarea inexistenţei dreptului de creanţă în cuantum de 66.966,36 lei pentru care au fost emise facturi fiscale, temeiul de drept al cererii astfel formulate fiind art. 35 Cod procedură civilă. Potrivit textului de lege, cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept; cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.

Reţinând că reclamantul nu are deschisă calea acţiunii în realizare, ci în mod exclusiv doar pe cea a acţiunii în constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al pârâtei pentru care au fost emise facturile fiscale la data de 11.08.2015, Tribunalul Iaşi a stabilit că excepţia inadmisibilităţii acţiunii este neîntemeiată. Contrar celor reţinute de primul judecător al fondului, acţiunea în constatare promovată de către reclamantul vizează un drept, în speţă dreptul de creanţă în cuantumul determinat prin facturile fiscale, respectiv în cuantumul de 66.966,36 lei, şi nicidecum un fapt juridic.

În şedinţa publică din data de 25.10.2018, prezenta instanţa a declarat încheiată cercetarea judecătorească, a dat cuvântul în dezbateri şi a rămas în pronunţare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, în forma iniţială, reclamantul a solicitat :

-anularea obligaţiei de plată a sumei de 66966,36 lei, imputată reclamantului în mod abuziv pentru un consum prezumtiv, calculat de acesta în mod eronat şi subiectiv, generând astfel o obligaţie de plată ce nu corespunde consumului faptic şi real şi

-ca şi consecinţă, lipsirea de efecte juridice a facturilor MS EON 100407356/ 11.08.2015 şi MS EON 550193887/ 11.08.2015, proceselor verbale PVAA nr. 1068414/ 28.05.2015, PVSD nr. 1068414/28.05.2015, fişei de evaluare a energiei electrice consumate şi neînregistrate nr. 0002638/ 28.05.2015, anularea notei de constatare seria NC nr. 0002638/ 27.05.2015.

Ulterior, la data de 20.06.2017, reclamantul a precizat obiectul acţiunii arătând că menţine doar cererea de anulare a obligaţiei de plată conform art. 1349 C.civ. şi Ordin 64/2014, Hot. 1007/2004 şi că renunţă la cererea de anulare a facturii, notei de constatare şi a proceselor verbal întocmite (fl. 86 vol.II).

Prin sentinţa civilă nr. 1561/02.08.2017, Judecătoria Paşcani a luat act de renunţarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind anularea facturii, a notei de constatare şi a proceselor verbale întocmite de pârâţi şi a constatat ca rămase fără obiect excepţiile invocate de pârâta faţă de capătul de cerere de mai sus.

Prin decizia nr. 1157/13.04.2018, Tribunalul Iaşi a admis cererea de apel formulată de reclamantul împotriva sentinţei civile nr. 1561/02.08.2017 pronunţate de Judecătoria Paşcani, sentinţă pe care a schimbat-o în parte, menţinând dispoziţiile sentinţei menţionate în paragraful anterior.

În consecinţă, obiectul prezentului dosar, după trimiterea spre rejudecare, îl reprezintă, după cum rezultă din dispozitivul şi considerentele deciziei nr. 1157/13.04.2018,  acţiunea în constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al pârâtei pentru care a fost emisă factura fiscală la data de 11.08.2015.

În drept, potrivit art. 35 C.proc.civ., cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.

Analizând raportul de expertiză în specialitatea electroenergetică întocmit de expert (fl. 310 – 334 vol.I), instanţa reţine că la data constatării contorul a fost găsit în condiţii normale de funcţionare: sigilat la capac borne contor cu sigiliul seria  02545267 şi sigilat la capac contor cu plombele metrologice care aveau indicativul  RO11 ca0. La constatarea din 27.05.2015 nu s-au găsit neconformităţi la contor, contorul având calitatea de mijloc de măsurare conform normelor metrologice în vigoare. Mai reţine expertul că reclamantul nu avea posibilitatea de a interveni peste sigiliile contorului întrucât contorul se afla în interiorul firidei, care era încuiată şi sigilată de reprezentanţii distribuitorului de energie electrică. Se mai arată că intervenţia din interiorul firidei care era asigurată prin încuiere şi sigilare este în responsabilitatea distribuitorului de energie şi nu poate fi imputată consumatorului. Concluzia expertizei a fost că în cauză nu s-a produs o intervenţie neautorizată în instalaţia distribuitorului de energie. Cu privire la acea ,,interceptare de coloană” invocată de constatatori expertul arată că este în responsabilitatea distribuitorului (firida fiind încuiată şi sigilată) şi consideră că a fost efectuată pentru alimentarea celui de-al treilea loc de consum de la aceeaşi locaţie şi care era contorizat normal (NLC 5001670493, SC Segovia Complex SRL).

Prin răspunsurile la obiecţiunile formulate de pârâte (fl. 32-40 vol.II), expertul a reiterat, în esenţă, concluziile raportului, fiind detaliate motivele care au stat la baza concluziei finale, dar şi cu privire la fiecare obiectiv în parte. S-a reţinut că acea legătură pe coloana de alimentare înaintea contorului nu a fost efectuată de consumator, ci de reprezentanţii distribuitorului de energie, la alimentarea cu energie electrică a unui alt loc de consum contorizat separat, situat în apropiere. În urma verificării instalaţiei de alimentare cu energie electrică, a stării firidei de branşament (asigurată prin încuiere şi sigilată) şi a stării contorului, care înregistra corect, expertul a stabilit că înregistrările contorului sunt reale, iar documentele întocmite şi care au stat la baza recalculării energiei consumate nu sunt justificate.

Aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză, instanţa reţine că nu a existat un consum fraudulos  de energie electrică şi în consecinţă, suma de 66.966,36 lei a fost stabilită în mod nejustificat în sarcina reclamantului. Prin urmare, nu a fost întemeiată nici atragerea răspunderii contractuale ori delictuale pentru încălcarea obligaţiei  de pază materială asupra aparatelor de măsurare a anergiei electrice consumate, conform expertizei reclamantul neintervenind la contor în vederea alterării consumurilor înregistrate.

Pentru toate aceste considerente, constatând că, potrivit materialului probatoriu administrat, nu există fapta ilicită pretins comisă de către reclamant, instanţa va admite acţiunea în constatarea inexistenţei obligaţiei de plată în cuantum de 66.966,36 lei, pentru care au fost emise ulterior factura fiscală din data de 11.08.2015, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul  , în contradictoriu cu pârâtele şi  .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea în constatarea inexistenţei obligaţiei de plată în cuantum de 66.966,36 lei, pentru care a fost emisă ulterior factura fiscală din data de 11.08.2015, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul  ,  în contradictoriu cu pârâtele .

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare ce se depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 16.112018.

Domenii speta

Spete similare