Acţiune in regres

…………………….

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. ……………

DECIZIA CIVILĂ NR. 109/A

Şedinţa publică din data de 12 martie 2019

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ………

JUDECĂTOR: ………

GREFIER: …………

Pe rol fiind pronunţarea asupra apelului declarat de pârâtul ………………, în contradictoriu cu intimatul BIROUL ASIGURĂTORILOR  DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA, împotriva sentinţei civile nr. 204/3.10.2018 pronunţată de Judecătoria Întorsura Buzăului în dosarul nr. ……………, având ca obiect acțiune în regres.

Instanţa constată că a rămas în pronunţare asupra cauzei în şedinţa publică din data de 19 februarie 2019, potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunţarea pentru data de 5 martie, respectiv pentru data de astăzi.

TRIBUNALUL

Sentinţa pronunţată de judecătorie.

Prin sentinţa civilă cu nr. 204/03.10.2018 pronunţată de Judecătoria Întorsura Buzăului s-au dispus următoarele:

- admiterea în parte a cererii formulată de către reclamanta BIROUL ASIGURĂRILOR DE AUTOVEHICULE din ROMÂNIA în contradictoriu cu pârâtul S.A.,

- obligarea pârâtului să achite reclamantei suma de 74.012 lei reprezentând despăgubiri morale şi materiale, ce au fost achitate de reclamantă,  persoanei vătămate A.M.M.,

- obligarea pârâtului să achite reclamantei suma de 5537,97 lei cu titlu de dobândă legală penalizatoare, calculată de la data achitării despăgubirii şi până la data introducerii cererii şi în continuare dobânda legală penalizatoare până la achitarea debitului,

- s-a respins petitul prin care reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată, ca nedovedit.

Motivele pe care se întemeiază sentinţa judecătoriei.

În considerentele hotărârii pronunţate instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 22 pronunţată la data de 27.04.2016 în dosar nr.596/248/2015 de Judecătoria Întorsura Buzăului, definitivă prin decizia penală nr.788/Ap pronunţată la data de 08.11.2016, de Curtea de Apel Braşov, pârâtul S.A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzută şi pedepsită de art.336 alin.1 Cod penal, a infracţiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută şi pedepsită de art.338 alin.1 Cod penal şi pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută şi pedepsită de art.196 alin.2 şi 3 Cod penal, persoană vătămată A.M.M.. Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii a fost obligat să achite părţii civile A.M.M. suma de 5.500 lei, cu titlu de prejudiciu material şi suma de  15.000 euro, cu titlu de prejudiciu moral.

La data de 29.11.2016 sub nr.17748, persoana prejudiciată A.M.M., a notificat Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, solicitând să i se achite sumele de bani cu titlu de prejudiciu evidenţiate în conţinutul hotărârii anterior enunţate (f.15), astfel că cea de pe urmă, prin ordinul de plată nr.537 din data de 07.12.2016, a achitat persoanei prejudiciate A.M.M., suma de 74.012 lei – echivalentul a 15.000 euro cu titlu de daune morale şi 5.500 lei cu titlu de prejudiciu material -.(f.17)

După ce a achitat prejudiciul la data de 07.12.2016, reclamanta BAAR – succesor al Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii - a fost nevoită să promoveze prezenta acţiune în regres, în vederea restituirii sumelor, de către autorul faptei delictuale, în speţă pârâtul S.A..

Instanţa de fond a reţinut că în speţă sunt aplicabile următoarele prevederi legale :

- art.51 alin.11 din Legea nr.32/2000 - în vigoare la data achitării despăgubirii – „ Fondul are legitimare procesuală activă în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relaţie juridică cu el, pentru obligaţiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de Fond „;

- art.51 alin.11 din Legea nr.32/2000 - în vigoare la data achitării despăgubirii – „ În vederea recuperării sumelor cheltuite, Fondul are drept de regres împotriva entităţii care a determinat prejudiciul.”;

- art.32 alin.6 din Legea nr.132/2017 care prevede că: “În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin.(2) lit. a) şi b), BAAR despăgubeşte persoanele prejudiciate în calitate de garant al obligaţiei de despăgubire şi, după plata despăgubirii, se subrogă în drepturile acestora dobândind un drept de regres împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului, în privinţa despăgubirii plătite, a cheltuielilor legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi pentru dobânda legală aferentă cheltuielilor efectuate.” ;

- art.13 din  Ordinul nr.1 din  4 martie 2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de protecţie a victimelor străzii, care prevede: „După plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligaţia să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii.”;

- art.1523 alin.2 lit.e Cod civil: Debitorul se află de drept în întârziere atunci când obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale;

- OG nr.13/2011, privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare.

Examinând, în continuare, acţiunea, instanţa de fond a reţinut existenţa unei erori materiale în conţinutul cererii introductive de instanţă, astfel cum a sesizat şi pârâtul S.A., pretenţia dedusă judecăţii nefiind în total de 1.264.069,83 lei ci astfel cum s-a dezvoltat la lit.a şi b ale cererii: 74.012,00 lei cu titlu de despăgubiri achitate persoanei prejudiciate A. M. M., din care: 67.512,00 lei reprezentând daune morale şi 6.500 lei reprezentând daune materiale şi 5.537,97 lei cu titlu de dobândă penalizatoare calculată de la data la care s-a efectuat plata despăgubirilor şi până la data introducerii acţiunii – 79.549,97 lei -.

Cu privire la primul petit al cererii principale, judecătoria a  reţinut că hotărârea definitivă a instanţei penale, are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia, astfel încât nu mai este posibilă analiza pe fond a condiţiilor răspunderii civile delictuale pentru antrenarea răspunderii pârâtului.

În faţa instanţei de fond pârâtul S.A. a susţinut că este de acord să achite reclamantei suma de 74.012 lei, reprezentând despăgubiri morale şi materiale, ce au fost achitate de către aceasta persoanei vătămate A.M.M..

Însă, pârâtul a contestat pretenţia reclamantei în cuantum de 5537,97 lei cu titlu de dobândă legală penalizatoare, calculată de la data achitării despăgubirii şi până la data introducerii cererii şi în continuare dobânda legală penalizatoare până la achitarea debitului.

Judecătoria a reţinut că în mod temeinic şi legal pârâtului S.A. îi incumbă obligaţia de a achita dobânda legală penalizatoare, în materie delictuală operând principiul reparării integrale a prejudiciului care implică acoperirea prejudiciului efectiv (damnum emergens), cât şi a foloaselor nerealizate (lucrum cessans), iar punerea în întârziere nu era necesară, operând de drept potrivit art.1523  alin.2 lit.e Cod civil, deoarece obligaţia sa s-a născut din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale.

Judecătoria a apreciat că pârâtul se găseşte în eroare în ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor legale aplicabile speţei deduse judecăţii. În speţă sunt aplicabile prevederile art.13 din Ordinul nr.1 din 4 martie 2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de protecţie a victimelor străzii, care prevăd că: „(…..) Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligaţia să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii” cât şi prevederile art.32 alin.6 din Legea nr.132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie.

Astfel, apărarea invocată de pârât privitor la aplicabilitatea prevederilor art.1 din OG nr.13/2011 nu poate fi reţinută, deoarece aceasta se aplică situaţiei convenţiilor încheiate de părţi şi nu în materie delictuală, iar în cauză, în deplin acord cu reclamanta sunt aplicabile prevederile art.3 din OG nr.13/2011.

Nici celelalte apărări invocate de pârât, cum că are un copil minor şi beneficiază lunar doar de un salariu echivalent venitului minim pe economie, nu au fost avute în vedere de către instanţă pentru înlăturarea obligaţiei pârâtului de a restitui reclamantei sumele achitate cu titlu de despăgubiri persoanei prejudiciate cât şi dobânda legală aferentă pretenţiei principale.

Pentru considerentele anterior dezvoltate, instanţa a reţinut ca fiind întemeiate petitele cererii privind obligarea pârâtului să restituie reclamantei suma de 74.012 lei, reprezentând despăgubiri morale şi materiale, ce au fost achitate de reclamantă  persoanei vătămate A.M.M., suma de 5537,97 lei cu titlu de dobândă legală penalizatoare, calculată de la data achitării despăgubirii şi până la data introducerii cererii şi în continuare dobânda legală penalizatoare până la achitarea debitului.

Sub aspectul solicitării privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada avansării vreunei cheltuieli – fiind scutită potrivit art.29 lit. i din OUG nr.80/2013 şi de plata taxei judiciare de timbru – astfel că nefiind dovedită vreo sumă cu titlu de cheltuieli de judecată, acest petit s-a  respins.

Calea de atac declarată împotriva sentinţei.

Sentinţa a fost atacată  cu apel de către apelantul S.A., solicitându-se schimbarea hotărârii pronunţată de instanţa de fond, în sensul respingerii pretenţiei reclamantei de obligare a pârâtului  la plata sumei de 5537,97 lei dobândă penalizatoare calculată de la data la care s-a făcut plata către creditoare a sumei de 74.012 lei şi până la data introducerii acţiunii şi în continuare până la achitarea integral a debitului.

În motivarea apelului se susţine că, în absenţa unei convenţii încheiată între pârât şi reclamantă după achitarea de către aceasta a sumei de 74.012 lei, convenţie prin care pârâtul-apelant să fie obligat la plata către BAAR, într-un anumit termen a respectivei sume de bani, el nu poate fi obligat la suportarea dobânzii penalizatoare de 5.537,97 lei.

Apelantul precizează că obligaţia sa de plată a sumei de 74.012 lei faţă de BAAR nu s-a născut dintr-o faptă ilicită extracontractuală ci dintr-un drept conferit de lege BAAR de a se îndrepta cu acţiune în regres împotriva persoanei care a săvârşit un accident de circulaţie. Art. 1523 alin 2 lit. e din Codul civil conform căruia debitorul este de drept în întârziere în cazul în care obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte extracontractuale se aplică, în speţă, BAAR iar nu apelantului. Ca urmare, apelantul are faţă de BAAR o obligaţie izvorâtă din dreptul de regres iar nu din răspunderea civilă delictuală. Pentru acest motiv, era necesară notificarea apelantului anterior pornirii acţiunii în instanţă pentru a se putea percepe şi acorda dobânda solicitată.

Se susţine, totodată, că în mod greşit a reţinut instanţa de fond aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 32 alin 6 din Legea nr.132/2017 câtă vreme acest act normativ nu era în vigoare în momentul în care s-a achitat suma respectivă beneficiarei (07.12.2016).

În plus, apelantul precizează că dobânda legală la care face referire art. 13 din Ordinul CSA nr 1/04.03.2008 poate fi calculată numai pentru cheltuielile suportate de BAAR cu instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire. În dosarul de faţă, însă, dobânda de 5337,97 lei s-a calculat exclusiv la debitul de 74.012 lei şi nu doar la cheltuielile legate de instrumentarea dosarului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 466 Cod procedură civilă.

Apărările formulate faţă de cererea de apel.

Prin întâmpinarea depusă la fila 11 din dosar, intimata BIROUL ASIGURĂRILOR DE AUTOVEHICULE din ROMÂNIA a solicitat respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

În cuprinsul acestei întâmpinări se arată că potrivit art. 13 din Ordinul CSA nr 1/04.03.2008, după plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana responsabilă de producerea prejudiciului are obligaţia să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond potrivit legii. Se susţine că pârâtul-apelant a fost pus în întârziere cu privire la întinderea prejudiciului, reclamanta fiind obligată la plata despăgubirilor ca parte responsabilă civilmente în acelaşi dosar în care a fost judecată şi latura penală a infracţiunii. În plus, conform art. 1523 alin 2 lit. e din Codul civil, debitorul se află de drept în întârziere atunci când obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale.

Ca urmare, intimate apreciază apelul ca nefondat, solicitând respingerea căii de atac.

Probe administrate în apel.

În apel, nu s-au administrat noi probe.

Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei  de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat, conform considerentelor ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează.

Se constată, în primul rând, că obiect al apelului îl constituie critica pârâtului S.A. văzând dispoziţia instanţei de fond de obligare a sa la plata sumei de 5537,97 lei dobândă penalizatoare calculată de la data la care s-a făcut plata către creditoare a sumei de 74.012 lei şi până la data introducerii acţiunii şi în continuare până la achitarea integrală a debitului. Ca urmare, tribunalul va soluţiona apelul în aceste limite, conform art. 477 alin 1 Cod procedură civilă, celelalte dispoziţii ale sentinţei judecătoriei intrând în puterea lucrului judecat.

Considerentul principal reţinut de instanţa de fond ca temei al respectivei dispoziţii este acela că pârâtului S.A. îi incumbă obligaţia de a achita dobânda legală penalizatoare deoarece în materie delictuală operează principiul reparării integrale a prejudiciului care implică acoperirea prejudiciului efectiv (damnum emergens), cât şi a foloaselor nerealizate (lucrum cessans), iar punerea în întârziere nu era necesară, operând de drept potrivit art.1523  alin.2 lit.e Cod civil, deoarece obligaţia sa s-a născut din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, tribunalul apreciază că dreptul la repararea integrală a prejudiciului aparţine persoanei păgubite astfel încât şi obligaţia corelativă a acestui drept incumbă pârâtului-apelant faţă de respectiva persoană (în speţă A.M.M.). Dreptul şi obligaţia sus menţionate fac parte din conţinutul raportului juridic al răspunderii civile delictuale, raport ce are ca părţi persoana vătămată şi autorul faptei ilicite. În cadrul acestui raport juridic operează prevederile art.1523  alin.2 lit. e Cod civil (conform cărora persoana vinovată-debitor al obligaţiei de reparare a prejudiciului este de drept în întârziere faţă de persoana vătămată).

Însă, raportul de drept existent între reclamantul BAAR şi pârâtul-apelant, deşi are ca fundament răspunderea civilă delictuală, este instituit de norma legală ce reglementează dreptul de regres al BAAR împotriva persoanei vinovate de accidentul produs.

Dreptul de regres al reclamantei-intimată  în contra persoanei vinovate nu este recunoscut în considerarea vreunui raport juridic preexistent ori concomitent şi distinct de raportul juridic delictual primar determinat de fapta cauzatoare de pagubă, ci în strânsă legătură cu acesta, despăgubirea achitată înlocuind în tot dreptul subiectiv de creanţă la reparaţie al persoanei păgubite,  adică un asemenea drept material la acţiunea în regres se naşte pe cale de subrogaţie legală - art. 1593 alin. 1 teza finală C. civ. Aşadar, dreptul de creanţă născut în patrimoniul Fondului care a despăgubit persoana vătămată este identic cu cel al acesteia din urmă, adică dreptul la reparaţie ce i s-a transmis cu prilejul plăţii despăgubirii.

Tribunalul apreciază că  dreptul subiectiv ocrotit în acest fel nu este un drept subiectiv propriu al Fondului, ci cel ce i-a fost transmis prin mecanismul subrogării legale de la persoana păgubită cu prilejul despăgubirii acesteia, adică dreptul la reparaţie, de altfel şi singurul opozabil persoanei vinovate ce îi incumbă o unică obligaţie – aceea de a repara paguba cauzată.

Cu alte cuvinte, prin plata indemnizaţiei, asigurătorul nu devine titularul unui drept subiectiv distinct de dreptul la reparaţie mai înainte deţinut de persoana păgubită despăgubită  pentru a beneficia de un drept material la acţiune cu un alt conţinut în contra persoanei vinovate de pagubă (conţinut în care să intre şi dobânda legală ce nu a fost plătită persoanei păgubite), ci, prin subrogare legală, respectivul drept subiectiv la reparaţie fiindu-i transmis „ope legis” de la persoana păgubită, întocmai cum acesta se prezenta la momentul transmiterii prin subrogaţie.

Ca atare, pentru a putea fi percepută dobânda legală aferentă sumei achitată de BAAR  persoanei vătămate, dobândă despre care face vorbire prevederea cuprinsă în art 13 din Ordinul nr 1/2008, este necesară notificarea debitorului conform art 1522 alin 1 Cod civil.

A interpreta altfel prevederile legale ar echivala cu acordarea pentru reclamanta-intimată a posibilităţii de îmbogăţire fără just temei, aceasta putând fi interesată la întârzierea cât mai îndelungată a introducerii acţiunii în regres tocmai pentru a obţine de la autorul faptei astfel de sume cu titlu de dobânzi penalizatoare. Dealtfel, se şi constată, în speţă că data achitării despăgubirii de către Fond a fost 07.12.2016  iar data introducerii cererii de chemare în judecată a pârâtului (pe calea prezentei acţiunii în regres ) este 03.07.2018 (deci la un interval de timp mai mare de un an şi jumătate).

În concluzie, tribunalul apreciază că pârâtul-apelant poate fi obligat, conform art.3 din OG nr.13/2011 la plata dobânzii legale penalizatoare pentru suma achitată de reclamanta-intimată cu titlu de despăgubire persoanei vătămate prin accident, însă data de la care poate curge această dobândă este data punerii în întârziere a debitorului-pârât, adică data introducerii cererii de chemare în judecată. Ca urmare, dispoziţia instanţei de fond referitoare la obligarea pârâtului să achite reclamantei suma de 5537,97 lei cu titlu de dobândă legală penalizatoare, calculată de la data achitării despăgubirii şi până la data introducerii cererii, este dată cu aplicarea greşită a legii.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul va dispune, în temeiul art 480 alin 1 şi 2 Cod procedură civilă admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei atacate, în sensul sus arătat, cu înlăturarea dispoziţiei judecătoriei referitoare la obligarea pârâtului să achite reclamantei suma de 5537,97 lei cu titlu de dobândă legală penalizatoare, calculată de la data achitării despăgubirii şi până la data introducerii cererii.

În temeiul art. 453 alin 1 Cod procedură civilă, tribunalul va dispune obligarea intimatei la plata către apelant a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel )onorariu de avocat conform chitanţei nr 02/18.02.2019, fila 24 din dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul S.A., cu domiciliul în ……………….., în contradictoriu cu intimata BIROUL ASIGURĂRILOR DE AUTOVEHICULE din ROMÂNIA, cu sediul în ………………………., împotriva sentinţei civile cu nr 204/03.10.2018 pronunţată de Judecătoria Întorsura Buzăului, pe care o schimbă în parte, în sensul că:

Obligă pârâtul să achite reclamantei dobândă legală penalizatoare, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată (26.06.2018) şi în continuare până la achitarea integrală a debitului.

Înlătură dispoziţia referitoare la obligarea pârâtului să achite reclamantei suma de 5537,97 lei cu titlu de dobândă legală penalizatoare, calculată de la data achitării despăgubirii şi până la data introducerii cererii.

Păstrează celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Obligă intimata să plătească apelantului suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Tribunalului Covasna.

Pronunţată azi, 12.03.2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTEJUDECĂTORGREFIER

Domenii speta

Spete similare