Contestaţie la executare - Respinge apelul

Dosar nr.........................

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. ......................

Şedinţa publică de la ..............................

Completul compus din:

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta contestatoare .......................... împotriva sentinței nr. ....................... din 02.04.2018 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ................../215/2017 în contradictoriu cu intimata ......................... având ca obiect contestație la executare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față,

Constată că prin sentința nr. ....................... din 02 aprilie 2018 pronunțată de Judecătoria Craiova a fost respinsă excepţia perimării executării silite, a fost admisă excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare și a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatoarea .......................... în contradictoriu cu intimata ........................, ca fiind tardiv formulată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că între ................ în calitate de finanţator și S.C. ................ S.R.L. în calitate de utilizator și .................. în calitate de fidejusor, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. ................ N din data de 21.03.2008.

Având în vedere neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către utilizator, respectiv neachitarea ratelor de leasing scadente, finanţatorul a reziliat contractul de leasing, expediind în acest sens declaraţia de reziliere nr. .................. din 08.07.2010.

Contractul de leasing a fost reziliat în temeiul pactului comisoriu de grad IV prevăzut în contractul de leasing, conform art. 9.5 coroborat cu prevederile art. 9.7 si 9.8. din contractul de leasing financiar .................. din data de 21.03.2008.

Conform pactului comisoriu de grad IV, în caz de neexecutare, contractul se consideră desfiinţat/ reziliat drept, iar singurul îndreptăţit a preciza daca este cazul să se aplice rezilierea este creditorul care si-a executat obligaţiile. Ori societatea creditoare si-a îndeplinit obligaţia fundamentala de a achita bunul solicitat de către utilizator finanţatorului.

În condițiile în care utilizatorul, în mod, intempestiv, după ce societatea de leasing a achitat o suma de bani considerabilă către furnizor, ia decizia de a nu mai achita ratele de leasing din diverse motive atunci societatea creditoare este privata de dreptul de a încasa restul ratelor de leasing, care erau destinate tocmai pentru a acoperi suma pe care a achitat-o iniţial către furnizor.

TBI ..................... IFN SA a încheiat contractul de leasing financiar nr. ................... din data de 21.03.2008 avandu-1 ca fidejusor ....................., tocmai pentru a se asigura în cazul în care utilizatorul S.C. ...................... S.R.L. nu-şi va mai onora obligaţiile de plata, că societatea va putea să-şi recupereze suma finanţata de la garantul personal.

Cererea de executare silită a fost formulată împotriva fidejusorului ..................... având in vedere prevederile art. 4.4 si 4.5 din contractul de leasing, în care este stipulat că fidejusorul renunţă la beneficiul de discuţiune și de diviziune, obligându-se față de finanţator nelimitat.

Potrivit dispoziţiilor contractului de leasing, utilizatorul are obligaţia de a plăti rate de leasing, precum si celelalte sume rezultate din contractul de leasing. In cazul in care utilizatorul nu-şi onorează obligaţiile de plată la scadență, sumele sunt datorate de garantul personal fidejusor care, în materie comercială, este solidar cu obligatul principal, potrivit art. 42 din Codul Comercial .

Împotriva formelor de executare, debitoarea a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea tuturor actelor de executare, constatarea prescripţiei dreptului de a mai cere executarea silită şi perimarea executării silite.

În analizarea excepției tardivității contestației la executare, instanța a reținut că în raport de prevederile art. 25 alin. 1 C.pr.civ. şi art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012,  având în vedere data începerii executării silite – 11.08.2011 (data înregistrării cererii de executare silită), sunt aplicabile prevederile C.pr.civ. din 1865.

S-a reţinut că prin contestaţia formulată, contestatoarea nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a executării silite, nu a indicat niciun act de executare care să fi fost întocmit de executorul judecătoresc fără respectarea prevederilor legale, iar simplul fapt al invocării unor „motive” lipsite de suport real nu sunt de natură a proba existenta unor vicii de procedura care s-o fi prejudiciat pe contestatoare.

Referitor la invocarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, instanţa a constatat că acesta este nefondat, reținând că atunci când pe calea contestaţiei la executare debitorul contestator invocă nulitatea executării silite sau intervenirea altor impedimente la executare (lipsa titlului executoriu, prescripţia dreptului de a obţine executarea silită), contestând însăşi executarea silită declanşată împotriva sa, acesta este obligat să formuleze contestaţia la executare în condiţiile prevăzute de art. 400 alin.1  Cod procedură civilă, în caz contrar aceste chestiuni nu mai pot fi invocate ulterior, iar instanţa nu le mai poate analiza în cazul contestării ulterioare a unui alt act de executare silită.

Instanţa a reţinut că în cauză, executarea silită a fost declanşată la data de 11.08.2011, conform cererii de executare silită formulată de creditoare şi adresată executorului bancar Stercă Gabriel, care a deschis dosarul de executare nr.1451/.............../2010, iar la data de 15.11.2011, a fost înfiinţată poprirea.

De asemenea, la data de 23.11.2011, executorul bancar a comunicat notificarea de poprire nr................./15.11.2011, contestatoarea Dicu Gheorghiţa semnând dovada de comunicare  la data de 25.11.2011 ( fila 99 din dosar).

Astfel, instanţa a  reţinut că de la data comunicării popririi a început să curgă termenul de 15 zile pentru exercitarea contestaţiei la executare, termen care la data formulării contestaţiei la executare – 28.06.2017 era împlinit pentru ambele dosare de executare.

Dosarul de executare silita a fost iniţial instrumentat de corpul executorilor IFN, iar în contextul desfiinţării corpului executorilor .............., ..................... S.A. în conformitate cu prevederile Legii nr. 287/2011 „privind unele masuri referitoare la organizarea activităţii de punere in executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit si instituţiilor financiare nebancare", a înaintat dosarul de executare spre continuare către BEJ  ..........................

S-a reţinut că, de fapt dosarul nr. .................../D/2012 este format în continuarea fostului dosar ......................./IFN/2010, executarea fiind reluată la stăruinţa creditoarei după ce a fost pronunţată decizia nr. 255/2013 a Tribunalului Dolj Secţia a II civilă,  în dosarul nr. ...................../215/2011, prin care s-a stabilit ca executarea să privească suma de 7318 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare, astfel că, recomunicarea unor acte de procedură care sunt emite în baza aceluiaşi titlu executoriu care a fost comunicat încă din 2011 nu este de natură a repune contestatoarea în termenul legal de a formula contestaţie.

De altfel nu se contestă vreun act de executare efectuat în cursul anului 2017, iar apărările formulate vizează chiar fondul titlului, apărări ce trebuiau valorificate în termen de 15 zile de la comunicarea primului act de executare, respectiv a somaţiei .

Termenul de 15 zile prevăzut în art. 401 alin. (1) C. proc. civ. este un termen imperativ, a cărei nerespectare duce la respingerea cererii ca tardiv introdusă. Practic, ulterior expirării termenului de 15 zile prevăzut la art. 401 alin. (1) lit.c, indiferent de motivul de nulitate invocat, legalitatea executării silite însăşi nu mai poate fi analizată în cadrul contestaţiei la executare.

Analizând şi excepţia perimării executării silite, instanţa a constatat că este neîntemeiată reținând că potrivit art. 389 C.proc.civ. dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept.

În speţă, instanţa a reţinut că singurul act de executare realizat împotriva contestatoarei, a  fost adresa de înfiinţare a popririi fără somaţie nr.................../IFN/2010.

Potrivit disp. art. 545 alin. 1 C.pr.civ. „Poprirea de înfiinţează fără somaţie……..”, iar conform art. 3901 alin 1 C.pr.civ. „ Dispoziţiile art. 387 şi 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea fără somaţie”.

Din coroborarea textelor legale, instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 389 C.pr.civ. care privesc perimarea de drept a executării silite nu se aplică în cazul unei executări silite prin poprire, aceasta constituind excepţia de la regulă, aspect ce reiese în mod clar şi indubitabil din dispoziţiile codului de procedură civilă referitoare la executarea silită.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea Dicu Gheorghița, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii contestației la executare.

În motivare a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția tardivității contestației la executare și a respins contestația ca tardiv formulată, în condițiile în care, actele de executare contestate, sunt reprezentate de somația nr. ............/D/2012 din data de 13.06.2017 și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. ................/D/2012 din 13.12.2016, ce i-au fost comunicate odată cu somația.

Având în vedere că a formulat și înregistrat contestația la Judecătoria Craiova în termen de 15 zile de la comunicarea actelor de executare contestate, a apreciat că în mod greșit instanța de fond a respins contestația ca tardiv formulată.

A formulat critici și cu privire la soluția pronunțată de instanța de fond asupra excepției perimării executării, apreciind că în mod greşit instanța de fond a reținut că întrucât executarea a fost demarată prin poprire, nu sunt incidente dispozițiile art. 389 Cod procedură civilă.

Deși au  fost întocmite forme de executare silită până în momentul desființării de drept a Corpului Executorilor Bancari, prin transformarea acestora în executori judecătorești, relevant în cauză este dacă de la data ultimului act de executare efectuat de executorul IFN și până la formularea de către creditor a unei noi cereri  de executare, a intervenit sau nu perimarea primei proceduri de executare.

După apariția legii nr. 287/2011 creditorii-instituții de credit-aveau posibilitatea, în ce privește executările silite aflate în curs la data intrării în vigoare a acestui act normativ, să solicite continuarea executărilor declanșate de executorii bancari, doar de către un executor judecătoresc competent potrivit legii, situație în care actele efectuate anterior rămâneau valabile, însă, creditorul nu a optat pentru această variantă, ci a înțeles să declanșeze o nouă procedură de executare silită.

A menționat că întrucât din anul 2011, dosarul nr. .............../IFN/2010 a rămas în nelucrare, astfel că a intervenit perimarea executării silite. Pe de altă parte a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză executarea silită a fost demarată prin poprire, în condițiile în care executarea a început și prin alte acte de executare.

A arătat că executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile art. 454 C.pr. civ, întrucât nu a înștiințat-o cu privire la înființarea popririi, comunicându-i doar somația contestată, iar pe de altă parte, întrucât titlul executoriu în baza căruia a fost demarată exectuarea silită, este din data de 30.07.2008, dreptul creditorului de a cere executarea silită, este prescris.

Mai mult, a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 379 C.pr. civ., întrucât creanța pentru care s-a început executarea silită nu este certă, nefiind precizat modul în care a fost calculat debitul în cuantum ................ lei și perioada de timp pentru care a fost calculat.

Cum prin sentința nr. ............../2013 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. ................/215/2011 s-a constatat că executarea trebuia să privească suma de 7.318 lei și nu ................. lei cum se menționase în adresa de înființare a popririi emisă de executor Cătălin Iftimie,  debitul nu este clar.

Mai mult, a susținut că întrucât i-a fost poprită suma de 2.080,63 lei, în prezent debitul nu mai poate să fie în cuantum de 6.092 lei și cum bunul a fost predat intimatei, executarea nu poate viza decât diferența de bani dintre suma finanțată și suma de vânzare a automobilului.

Prin întâmpinarea formulată, intimata ..................... SA, a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

În motivare a arătat că executarea silită a fost iniţiată conform cererii de executare silită din anul 2009, prin intermediul executorilor IFN membrii ai Corpului executorilor ......... ..............., corp de executori înfiinţat în baza prevederilor legale în domeniu şi care funcţiona în baza unui statut propriu aprobat prin Ordin al Ministrului Justiţiei, iar potrivit dispoziţiilor art. 405² alin. 1 lit. b) C.pr. civilă, cursul prescripţiei se întrerupe pe data depunerii cererii de executare silită, însoţite de titlul executoriu, iar conform art. 405ˡ alin. 1 lit. c) C.pr. civilă, cursul prescriţiei se suspendă cât timp debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire.

A susţinut că în mod corect instanţa de fond a reţinut că executarea silită a fost declanşată la data de 11.08.2011. La data de 15.11.2011, executorul bancar .................. a înfiinţat poprirea faţă de debitori, aceasta fiind data la care a început executarea silită, iar la data de 25.11.2011, executorul a comunicat notificarea de poprire nr. ................/15.11.2011, contestatoarea ..................... semnând dovada de comunicare la data de 25.11.2011.

De asemenea, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că recomunicarea unor acte de procedură care sunt emise în baza aceluiaşi titlu executoriu care a fost comunicat din anul 2011, nu este de natură a repune contestatoarea în termenul legal de a formula contestaţie, de altfel, aceasta nu a contestat vreun act de executare efectuat în cursul anului 2017, iar apărările ce le-a formulat în cauză vizează chiar fondul titlului, apărări ce trebuiau valorificate în termen de 15 zile de la comunicarea primului act de executare, respectiv a somaţiei.

În ceea ce priveşte critica contestatoarei cu privire la faptul că intimata nu a pus în aplicare dispozitivul hotărârii ................../2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. .................../215/2011 a susţinut că este neîntemeiată, întrucât, prin cererea de stăruinţă în executarea silită, şi-a precizat creanţa ca fiind în cuantum de 7.318 lei, iar cu privire la suma poprită contestatoarei, în cuantum de ...................... lei, a învederat că executorul judecătoresc a respectat dispoziţiile art. 864 C.pr. civ. care stabilesc ordinea de preferinţă la distribuirea sumelor încasate din executarea silită.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 205, art. 242 alin. 2, art. 379, art. 389, art. 390, art. 401 şi art. 405ˡ, art. 405² Cod procedură civilă de la 1865, art. 42 Cod comercial, prevederile Contractului de leasing financiar nr. 53641N şi OUG 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing.

Analizând  legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate prin prisma criticilor formulate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 476 şi art. 479 C.pr.civ., instanţa apreciază apelul ca neîntemeiat.

Contestaţia la executare reprezintă,  mijlocul procedural prin care părţile sau terţele persoane vătămate prin executare, se pot plânge instanţei competente, în scopul de a obţine desfiinţarea actelor ilegale de executare.

Potrivit art. 399 alin.1 C.pr.civ. împotriva executăriii silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, în cazul în care nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 281 indice 1  se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Reglementarea generală a termenului înlăuntrul căruia poate fi introdusă contestaţia se regăseşte în art. 401 Cod procedură civilă.

Potrivit acestor dispoziţii, dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare  la executarea silită propriu – zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă; b) cel interesat a primit comunicarea, ori după caz înştiinţarea  privind înfiinţarea popririi; c) debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia, ori de câte ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit  încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Astfel, în cazul  contestaţiilor la executare propriu – zise, prin care se contestă executarea silită însăşi, termenul de exercitare a contestaţiei la executare propriu-zise se socoteşte de la data la care acesta a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori, în cazurile în care nu a primit nici încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie, de la data la care debitorul a luat cunoştinţă de primul act de executare (art. 401 alin.1 lit.c).Stabilirea momentului la care partea interesată a luat cunoştinţă de actul de executare este o chestiune de fapt care se va aprecia de instanţa de executare, fiind însă necesar ca această dată să se stabilească în mod obiectiv pe baza probatoriului administrat, simpla susţinere a părţii interesate în acest sens nefiind suficientă.

În cauză, prin cererea formulată la data de 27.06.2017 contestatoarea a solicitat anularea tuturor formelor de executare din dosarul de executare nr. ................../D/2012, pornită ca urmare a cererii de executare silită formulată la data de 11.08.2011 de .......................inclusiv a somaţiei din ...........06.2017 şi a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor din 13.12.2016.

Potrivit înscrisurilor aflate în  dosarul de executare silită depus la dosarul de fond, prin cererea formulată la data de 11.08.2011 creditorul .................. a solicitat începerea executării silite împotriva contestatoarei, în calitate de fideiusor, în temeiul contractului de leasing financiar încheiat cu utilizatorul SC ............................... SRL.

La data de 15.11.2011 s-a dispus înfiinţarea popririi asupra  sumelor deţinute de contestatoare  până la achitarea integrală a debitului în cuantum de ...................), notificarea privind înfiinţarea popririi fiind comunicată contestatoarei la data de 25.11.2017, aceasta semnând procesul verbal de predare-primire (fila 99).

Potrivit deciziei nr. ..................... din 22.04.2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. .................../215/2011, la data de 09.12.2011 contestatoarea a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea adresei de înfiinţare a popririi nr. ....................../15.11.2011 în dosarul de executare nr. ....................../IFN/E/2010 şi constatarea ca fiind abuzive a clauzelor prevăzute la art. 9.9 şi 9.13 în contractul de leasing.

Prin decizia mai sus menţionată, instanţa a anulat în parte adresa de înfiinţare a popririi urmând ca executarea să privească suma de ................... lei la care se adaugă cheltuieli de executare aferentă acestui debit.

Prin cererea nr. .................../19.05.2015 creditorul a solicitat continuarea executării silite împotriva contestatoarei, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing nr. 53641 N/21.03.2008, iar ulterior, prin cererea adresată executorului la data de 15.11.2016 a menţionat că stăruie în executarea silită până la încasarea integrală a creanţei în cuantum de 7.318 lei, conform deciziei nr. 255/2013 pronunţată de Tribunalul Dolj.

Observând comunicarea emisă de executorul judecătoresc (fila 133 din dosarul de fond) instanţa constată că BEJ .......................... a comunicat contestatoarei la data de 22.12.2016, procesul verbal din 13.12.2016 prin care s-a dispus continuarea executării silite în vederea recuperării debitului în cuantum de ................... lei şi a cheltuielilor de executare, procesul verbal de cheltuieli şi procesul verbal de eliberare din 13.12.2016. Toate acestea au fost comunicate contestatoarei la adresa din ..................................., înscrisurile fiind depus la cutia poştală.

Având în vedere că debitoarea a luat cunoştinţă de actele de executare contestate la data de 22.12.2016, iar contestaţia la executare a fost formulată  la data de 27.06.2017 instanţa apreciază ca neîntemeiate criticile formulate de către apelanta contestatoare în ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei tardivităţii.

Nici critica privind modul de soluţionare a excepţiei perimării executării nu este întemeiată. Sancţiunea procedurală a perimării poate fi invocată de către debitor pe calea contestaţiei la executare propriu-zise, care se exercită în termenul prevăzut de art. 401 Cod procedură civilă, în cauză contestaţia fiind respinsă ca tardiv formulată.

Pe de altă parte, poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri simple şi rapide în vederea recuperării creditului. Această măsură se înființează potrivit art. 454 alin. 1 Cod procedură civilă fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată terțului poprit, cu înștiințarea debitorului.

Este adevărat că potrivit art. 389 alin 1 C.pr.civ., la împlinirea termenului de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept, însă conform art. 390 alin 1 Cod procedură civilă, dispozițiile art. 389 Cod procedură civilă nu se aplică în cazurile când legea încuviințează executarea fără somație. Astfel se instituie o excepție de la regula generală stabilită în materia executării silite de art. 387 Cod procedură civilă, potrivit căruia „în afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație”, rațiunea acestei excepții constituind-o instituirea unei proceduri rapide în vederea recuperării creditului pentru anumite cazuri în care este posibilă tergiversarea executării obligațiilor ce le incumbă debitorilor.

În consecință, având în vedere că în cazul executării prin poprire legea încuviințează executarea silită fără somație, iar conform art. 390 alin 1 Cod procedură civilă perimarea nu se aplică în cazul în care legea încuviințează executarea silită fără somație, instanța apreciază ca neîntemeiate criticile formulate de apelanta contestatoare.

În consecinţă, constatând că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale, starea de fapt fiind corect reţinută, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă  apelul va  fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta contestatoare ........................... pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ...................... în contradictoriu cu intimata ............................... având ca obiect contestație la executare.

Definitivă.

.

Domenii speta

Spete similare