Pârâta pleacă de la premisa că există pericolul ca societatea contestatoare să-şi înstrăineze patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul de stat, cu încălcarea prezumţiei de „bună credinţă” a contribuabilului dar şi a obligaţiei de a proba cele reţinute în sarcina acestuia.
Se constată că, în speţă, nu au fost dovedite cumulativ condiţiile privind existenţa şi iminenţa „pericolului concret” privind sustragerea agentului economic de la plata obligaţiilor la bugetul general consolidat, sau prejudicierea bugetului prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, atât timp cât, „iminenţa pericolului concret” nu a fost justificată de către organul fiscal.
Curtea de Apel București
Decizie de impunere privind venituri din transferul proprietăţilor imobiliare. Impozit calculat la valoarea masei partajabile. Nelegalitate.
Judecătoria Ploiești
Anulare act administrativ. Compenteţă
Tribunalul Teleorman
CERERE DE RESTITUIRE IMPOZIT PE VENITURI DIN PRIMA PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP
Judecătoria Târgu Jiu
acţiune în constatare, obligaţia de a face şi pretenţii.
Curtea de Apel Iași
Impozit pe salarii din activitatea de creare de programe de calculator. Condiţiile acordării de scutiri la plată.