Pârâta pleacă de la premisa că există pericolul ca societatea contestatoare să-şi înstrăineze patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul de stat, cu încălcarea prezumţiei de „bună credinţă” a contribuabilului dar şi a obligaţiei de a proba cele reţinute în sarcina acestuia.
Se constată că, în speţă, nu au fost dovedite cumulativ condiţiile privind existenţa şi iminenţa „pericolului concret” privind sustragerea agentului economic de la plata obligaţiilor la bugetul general consolidat, sau prejudicierea bugetului prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, atât timp cât, „iminenţa pericolului concret” nu a fost justificată de către organul fiscal.
Curtea de Apel Constanța
Obligarea autoritatii publice la înmatricularea autoturismului second-hand fara plata taxei de poluare.
Curtea de Apel Oradea
Recurs. Motivele de netemeinicie nu pot fi invocate în recurs
Curtea de Apel Iași
Acţiune în restituirea cotelor de impozit pe salarii formulată de ofiţerii şi subofiţerii de poliţie decoraţi cu ordine şi medalii
Judecătoria Vaslui
Pretenții – Inspectoratul de Stat în Construcții - Excepția inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile
Curtea de Apel Ploiești
Conform prevederilor pct. 2.4 si 2.5 din Instructiunile privind metodologia de calcul a impozitului pe profit aprobate prin HG 859/ 2002 pentru a beneficia de cota redusa de impozit pe profit trebuie ca transformarea materiei prime in produse finite...