Lipsă justificare a iminenţei pericolului social concret de către organul fiscal în decizia de instituire a măsurilor asiguratorii

Pârâta pleacă de la premisa că există pericolul ca societatea contestatoare să-şi înstrăineze patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul de stat, cu încălcarea prezumţiei de „bună credinţă” a contribuabilului dar şi a obligaţiei de a proba cele reţinute în sarcina acestuia.

Se constată că, în speţă, nu au fost dovedite cumulativ condiţiile privind existenţa şi iminenţa „pericolului concret” privind sustragerea agentului economic de la plata obligaţiilor la bugetul general consolidat, sau prejudicierea bugetului prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, atât timp cât,  „iminenţa pericolului concret” nu a fost justificată de către organul fiscal.

Domenii speta

Spete similare