Contestaţie formulată împotriva deciziei de imputare emisă de ajofm. competenţa materială

Sentinţă civilă 5101 din 04.12.2018


Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la data de 27.07.2018, contestatoarea P. M. a chemat în judecată pe intimata, AJOFM Dolj, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. /15.06.2018 emisă de intimată, prin care i-a fost imputată suma de 2819 lei reprezentând: 2459 lei indemnizație de șomaj, 240 lei dobânzi şi 120 lei penalități de întârziere.

S-a motivat de către contestatoare că, la data de 11.07.2018 i-a fost comunicată decizia contestată, prin care i-a fost imputată suma de 2819 lei cu motivarea că "a încasat necuvenit această sumă, având în vedere faptul că în perioada 14.10.2016-14.04.2017, a realizat venituri lunare mai mari decât valoarea indicatorului de referință în vigoare, intervenind încetarea plății indemnizației de șomaj, în temeiul art. 44  lit.b din Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj şi stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, la care se adaugă accesorii stabilite în temeiul art.73 indice 1 din Legea 500/2002 privind finanțele publice". Contestatoarea a susținut că această decizie este netemeinică şi abuzivă, având în vedere că începând cu data de 30 septembrie 2016, i-a încetat contractul de muncă încheiat cu ....şi nu a mai obţinut venituri, fapt confirmat şi de adeverința nr. 48752/25.07.2018.

În dovedirea acțiunii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În drept a invocat prevederile art.260 şi 261 din Legea 207/2015 privind codul de procedură fiscală.

Prin întâmpinarea depusă la data de 25 septembrie 2018, intimata AJOFM Dolj a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Dolj, susținând că, potrivit prevederilor art. 119 alin. 1, art. 47 alin. 1 din Legea 76/2002  şi art. 712 cpc,  contestația formulată este o contestație la executare, astfel încât, competența soluționării în fond revine judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării instanței, domiciliul sau sediul debitorul.

 Pe fond, intimata a solicitat respingerea contestației,  susținând că în urma  auditului financiar al Curții de Conturi, asupra contului anual de execuție al bugetului asigurărilor pentru șomaj pe anul 2017, în urma intersectării bazelor de date au fost identificate debite estimate, reprezentând indemnizații de șomaj încasate necuvenit de către beneficiari care au realizat concomitent şi venituri din activități autorizate, mai mari decât indicatorul social de referință. Contestatoarea apare în anul 2016 cu un venit brut realizat în cuantum de 9342 lei, respectiv venit net realizat 8286 lei, situație care rezultă din Declarația 200 privind veniturile realizate din România aferentă anului 2016, înregistrată la organul fiscal cu numărul 4038220/15.02.2017. Intimata, a mai susținut, că a emis la data de 14.06.2018 Dispoziția nr. 81655412 prin care a dispus încetarea plăţii, începând cu data de 14.10.2016, indemnizației de şomaj, decizie pe care contestatoarea nu a contestat-o, deşi i-a fost comunicată la data de 20.06.2018. Referitor la dobânzile şi penalitățile de întârziere, calculate prin decizia contestată, intimata a invocat prevederile art. 73 indice 1 din Legea nr. 500/2002.

Analizând cu prioritate în baza art. 248 alin.1 din cpc, excepția necompetenţei materiale, invocată de către intimata AJOFM Dolj, instanța constată că, este întemeiată.

Potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, "sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum şi orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru șomaj, altele decât cele provenind din contribuții, se recuperează pe baza deciziilor emise de agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau, după caz, de centrele regionale de formare profesională a adulților, care constituie titluri executorii".

În raport de această dispoziție legală, referitoare la caracterul executoriu al deciziilor de imputare, instanța a calificat  cererea formulată de către contestatoarea Pîrcălabu Mirela împotriva deciziei de imputare nr. 87/15.06.2018, ca fiind o contestație la executare. Relevant în acest sens, este şi textul art. 712 alin. 2 din Codul de procedură civilă potrivit căruia "în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui".

 Cum, Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare - nu  prevede o altă soluție procesuală specială, art. 119 din lege statuând că" litigiile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor prezentei legi se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit legii"  rezultă că,  formularea unei contestații la executare reprezintă singura modalitate procedurală, prin care contestatoarea poate obține valorificarea pretențiilor sale.

Conform art. 713 alin. (1) din Codul de procedură civilă, contestația la executare se introduce la instanța de executare, care,  în speța de față, conform art. 651 cpc  este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Înalta Curte de Casație şi Justiție în considerentele  Deciziei nr. 10 din 20 octombrie 2014 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare a dispozițiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj şi stimularea ocupării forței de muncă,  a calificat contestațiile formulate împotriva deciziilor de debit emise de către Agențiile Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, drept contestații  la executare, competența soluționării acestora revenind instanței de executare.

În consecință, având în vedere cele reținute, instanţa va admite excepția de necompetență materială a Tribunalului Dolj şi va declina soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Opinia asistenţilor judiciari este în concordanţă cu dispozitivul şi considerentele prezentei sentinţe.