Contestaţie formulată împotriva deciziei de concediere şi împotriva deciziei de încetare a contractului de administrare.

Asupra cauzei de față constată următoarele:

La data de 16 februarie 2018 contestatorul T. I. a chemat în judecată U. M. 02590 Craiova - Spitalul . Craiova, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

In teză principală: anularea deciziei nr. /26.01.2018 emisă de intimată, reintegrarea sa pe postul ocupat anterior concedierii și să fie obligat intimatul să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta începând cu data de 27.01.2018 până la reintegrarea efectivă. In temeiul principiului ”resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis”, să se dispună anularea deciziei nr./26.01.2018 emisă de intimată.

In teză subsidiară: anularea deciziei nr./26.01.2018 emisă de intimată, reintegrarea contestatorului pe postul de medic în specialitatea radiologie și imagistică ocupat anterior concedierii și obligarea intimatului la achitarea către contestator a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care af fi beneficiat acesta începând cu data de 27.01.2018 până la reintegrarea efectivă, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

In fapt, a arătat că are calitatea de salariat al U. M. . Craiova ( Spitalul  Craiova), ocupând funcția de medic șef Laborator radiologie și imagistică medicală, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 25/2002 în registrul general de evidență al salariaților.

În vederea exercitării funcției de șef laborator a fost încheiat contractul de administrare a laboratorului de radiologie și imagistică medicală nr. /29.09.2014, pentru o durată de 3 ani.

La data de ()3.10.2017 a fost perfectat actul adițional la contractul de administrare, înregistrat sub nr./03.10.2017, prin intermediul căruia se prelungea durata de valabilitate a contractului de administrare cu încă 3 ani, începând cu data de 16.09.2017.

În baza Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 3439/12.03.2008, contestatorul a obținut titlul științific de doctor în medicină.

Prin decizia nr.din 26.01.2018, intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul dispozițiilor art. 56 alin. 1 lit. c raportat la art. 55 lit. a din Codul muncii.

În preambulul deciziei contestate, intimatul a menționat faptul că sunt îndeplinite condifile privind împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de art. 391 alin. I din Legea nr. 95/2006, respectiv 65 de ani .

Cu toate acestea, potrivit art. 391 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 ” În unitățile sanitare publice, medicii membri titulari sau membri corespondenți ai Academiei Române și ai Academiei de Științe Medicale, profesorii universitari și cercetătorii științifici gradul I, doctorii în științe medicale, care desfășoară activități medicale, pot continua, la cerere, activitatea medicală până la împlinirea vârstei de 70 de ani. ”

Textul sus-menționat reprezintă o normă specială față de dispozițiile art. 391 alin. (l) potrivit căruia ” medicii se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex î', această interpretare rezultând atât din redactarea, cât și din topografia acestui text.

Trebuie observat faptul că prin intermediul raportului nr. /07.12.2017, a solicitării înregistrată sub nr. din 23.01.2018 și a solicitării înregistrată sub nr. din 25.01.2018 în registrul de evidență a intimatei, contestatorul a solicitat în mod expres aprobarea continuării activității atât în aceiași funcție (șef laborator), dar și ca medic în specialitatea radiologie și imagistică medicală după împlinirea vârstei de 65 ani (27 ianuarie 2018) până la vârsta de 70 de ani.

Totodată, prin emiterea deciziei pe care o contestă, intimata a nesocotit dispozițiile art. 41 din Constituția României , dispozițiile art. 22 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale Părții I pct. 26 din Carta Socială Europeană privind dreptul la securitate socială și la demnitate în muncă.

A apreciat că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 80 din Codul muncii, potrivit cărora în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

În drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile art. 185 alin. (5), art.

185 alin. (14), art. 391 alin. 1 , art. 391 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, art. 41 din Constituția

României, dispozițiile art. 22 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Partea I pct. 26 din Carta Socială (4) Europeană privind dreptul la securitate socială și la demnitate în muncă, art. 55 lit. a, art. 56 alin. 1 lit. c, art. 80 Codul muncii.

În dovedirea acțiunii a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.

Intimatul Spitalul  Craiova (UM Craiova), Craiova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate pentru următoarele considerente :

În fapt, contestatorul a fost angajatul Spitalului Craiova (UM  Craiova), conform contractului individual de muncă nr. 25/2002, iar prin actul adițional nr. /09.()9.2014 a fost numit în funcția de medic-șef al laboratorului de radiologie și imagistică medicală al spitalului. In acest sens, a fost încheiat și Contractul de administrare nr. din 29.09.2014.

Prin raportul înregistrat cu nr. din 07.12.2017 contestatorul a solicitat continuarea activității medicale ca șef al laboratorului de radiologie și imagistică medicală al spitalului, până la împlinirea vârstei de 70 de ani, în temeiul art. 1 85 alin ( 14) din Legea nr. privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin raportul înregistrat cu nr. din 25.01.2018 reclamantul a solicitat continuarea activității ca medic în specialitatea radiologie și imagistică medicală după împlinirea vârstei de 65 de ani iar în subsidiar, continuarea activității medicale, după vârsta de 65 de ani și până la împlinirea vârstei de 70 de ani, în temeiul dispozițiilor art 185 alin (14) și art 391 alin (3) din legea 95/2006.

A precizat că niciuna dintre solicitările reclinatului aceea de a continua activitatea în funcția de șef de laborator, după împlinirea vârstei de 65 de ani și până la împlinirea vârstei de 70 de ani și aceea de a continua activitatea medicală în calitate de medic în specialitatea radiologie și imagistică medicală după împlinirea vârstei de 65 de ani și până la împlinirea vârstei de 70 de ani nu puteau fi soluționate favorabil, din următoarele considerente.

In ceea ce privește continuarea activității în funcția de șef de laborator, a arătat că, potrivit art. 185 alin. ( 14) din Legea nr. 95/2()()6, opțiunea continuării activității este conferită doar șefilor de secție nu și șefilor de laboratoare.

In ceea ce privește solicitarea formulată în subsidiar, de a continua activitatea medicală, în calitate de medic în specialitatea radiologie și imagistică medicală (și nu în calitate de șef de laborator), după împlinirea vârstei de 65 de ani și până la împlinirea vârstei de 7() de ani, în temeiul art. 39 1 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, acest lucru nu a fost posibil, deoarece aceasta presupunea ca în statul de organizare al spitalului să existe o funcție liberă de medic primar în specialitatea radiologie și imagistică medicală.

În drept, art. 205 din Codul de procedură civilă și celelalte dispoziții legale invocate.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului instanta constata următoarele:

Contestatorul a avut calitatea de salariat al U. M.  Craiova (Spitalul Craiova), ocupând funcția de medic șef Laborator radiologie și imagistică medicală, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 25/2002 în registrul general de evidență al salariaților.

În vederea exercitării funcției de șef laborator a fost încheiat contractul de administrare a laboratorului de radiologie și imagistică medicală nr. /29.09.2014, pentru o durată de 3 ani.

La data de 03.10.2017 a fost perfectat actul adițional la contractul de administrare, înregistrat sub nr./03.10.2017, prin intermediul căruia se prelungea durata de valabilitate a contractului de administrare cu încă 3 ani, începând cu data de 16.09.2017.

În baza Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 3439/12.03.2008, contestatorul a obținut titlul științific de doctor în medicină.

Prin intermediul raportului nr. /07.12.2017, a cererii înregistrată sub nr.  din 23.01.2018 și a cererii înregistrată sub nr. din 25.01.2018 în registrul de evidență a intimatei, contestatorul a solicitat în mod expres aprobarea continuării activității atât în aceiași funcție (șef laborator), dar și ca medic în specialitatea radiologie și imagistică medicală după împlinirea vârstei de 65 ani (27 ianuarie 2018) până la vârsta de 70 de ani.

Prin decizia nr.din 26.01.2018, intimatul a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul dispozițiilor art. 56 alin. 1 lit. c raportat la art. 55 lit. a din Codul muncii.

În preambulul deciziei contestate, intimatul a menționat faptul că sunt îndeplinite condițiile privind împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de art. 391 alin. I din Legea nr. 95/2006, respectiv 65 de ani .

Prin decizia /26.01.2018 emisa de intimat s-a dispus incetarea contractului de administrare a laboratorului de radiologie si imagistica medicala nr. /29.09.2014.

Pe fondul cauzei, cu privire la cererea formulata in varianta principala, respectiv anularea deciziilor de incetare a contractului individual de munca si a contractului de administrare, reintegrarea contestatorului pe postul de sef laborator, instanta considera ca nu este intemeiata pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile alin. (7) al art. 391 din Legea 95/2006 s-a reglementat interdictia medicilor care au împlinit vârsta de pensionare prevăzută la alin. (l) de a deține funcții de conducere în cadrul Ministerului Sănătății, a ministerelor și instituțiilor centrale cu rețea sanitară proprie, al autorităților de sănătate public, a CNAS, a caselor județene de asigurări de sănătate și a municipiului București, precum și în cadrul spitalelor publice și a oricărei alte unități sanitare publice. ”

Potrivit art. 185 alin. ( 14) din Legea nr. 95/2006, ”unitățile sanitare publice, profesorii universitari, medicii membri titulari și membri corespondenți ai Academiei de Științe Medicale și ai Academiei Române, medicii primari doctori în științe medicale pot ocupa funcții de șef de secție până la vârsta de 70 de ani, cu aprobarea managerului și cu avizul consiliului de administrație al spitalului. ”

Legiuitorul a conferit acest beneficiu doar medicilor primari care ocupa functia de sef de sectie, nu și celor care ocupa functia de sef de laborator, cum este cazul contestatorului.

Prevederile art. 185 alin. ( 14) constituie o excepție de la regula instituită la art. 391 (7) din același act normativ, prin care se permite medicilor doctori în științe medicale să ocupe funcții de șefi de secție până la împlinirea vârstei de 70 de ani, fără ca în textul de lege să se facă referire și la șefii de laboratoare. Or, având în vedere că excepțiile sunt de strictă interpretare, dispozițiile art. 185 alin. (14) nu pot fi extinse și asupra persoanelor care ocupă funcții de șefi de laboratoare.

Cu privire la varianta subsidiara a cererii de chemare in judecata, instanta constata ca cšte intemeiata pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 391 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 ” În unitățile sanitare publice, medicii membri titulari sau membri corespondenți ai Academiei Române și ai Academiei de Științe Medicale, profesorii universitari și cercetătorii științifici gradul I, doctorii în științe medicale, care desfășoară activități medicale, pot continua, la cerere, activitatea medicală până la împlinirea vârstei de 70 de ani. '

In cazul medicilor care îndeplinesc condițiile enunțate de textul art. 391 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, contractele individuale de muncă nu pot înceta din inițiativa angajatorului la împlinirea condițiilor de vârstă standard stabilite prin Legea nr. 19/2000, întrucât activitatea medicală este de esența muncii prestate de această categorie de medici în cadrul spitalelor.

Cu alte cuvinte, dacă medicii din unitățile sanitare publice aflați în una din ipotezele enunțate la art. 391 alin. 3 pot continua, la cerere, activitatea medicală până la împlinirea vârstei de 70 de ani, iar activitatea medicală reprezintă însăși munca prestată în baza contractului individual de muncă, atunci contractul individual de muncă nu poate înceta intempestiv din inițiativa angajatorului înainte de împlinirea de către salariat a vârstei de 70 de ani.

Textul sus-menționat reprezintă o normă specială față de dispozițiile art. 391 alin. (l) potrivit căruia ” medicii se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex ”', această interpretare rezultând atât din redactarea, cât și din topografia acestui text.

Se observa ca singurele conditii reglementate de lege pentru a se permite exercitarea acestui drept in ceea ce priveste persoana contestatorului sunt: calitatea de doctor in stiinte medicale si cererea formulata in acest sens.

Contestatorul a dovedit existenta ambelor conditii, care de altfel nu sunt contestate nici de catre intimat.

 Singurul motiv invocat de intimat este faptul că in statul de organizare al spitalului nu există o funcție liberă de medic primar în specialitatea radiologie și imagistică medicală, alta decât aceea de șef de laborator.

Legea nu conditionează continuarea activitatii de acest fapt, care, in temeiul principiului bunei credinte reglementat de art. 8 al. 1 C Muncii, se putea rezolva prin diligente minime, avand in vedere ca postul de sef de laborator era vacant si putea fi ocupat de unul dintre 2 medici specialisti in radiologie din cadrul laboratorului, astfel incât sa putea vacanta tocmai postul de medic in specilaitatea radiologie pe care contestatorul solicita sa isi desfăsoare activitatea potrivit legii.

Totodata se retine că măsura încetării contractului individual de muncă a fost luată fără a se ține cont si de avizul Colegiului Medicilor Dolj care a aprobat contestatorului continuarea activității și după data de 01.01.2018 când a împlinit vârsta de 65 de ani.

In aceste conditii decizia intimatului de încetare a contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul art. 56 alin. 1 lit. c din Codul muncii este nelegală și se impune a fi anulată.

Aceasta decizie îmbraca forma unei decizii de concediere, care in conditiile art. 78 C. Muncii  este dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege si este lovita de nulitate absoluta.

Potrivit art. 80 C. Muncii in cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care a beneficiat salariatul.

Va obliga intimatul sa plateasca contestatorului o despăgubire egala cu drepturile salariale majorate si a tuturor drepturilor salariale, indexate si actualizate se i se cuvin începând cu data de 27.01.2018 si pana la data reintegrarii efective.

Instanta va dispune reintegrarea contestatorului pe postul de medic specialitatea radiologie si imagistica ocupat anterior emiterii deciziei conform art. 80 al. 2 C. Muncii.

In baza art. 453 C.p.civ. va obliga intimatul sa plateasca contestatorului suma de 900 lei cheltuieli de judecata constand in onorariu avocat.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.

Domenii speta

Spete similare