Anularea certificatului de urbanism și a autorizației de construire în vederea executării lucrărilor de construire a unei locuințe și împrejmuire, emise cu încălcarea prevederilor Legii nr. 50/1991

Admisibilitate acțiune având ca obiect anularea certificatului de urbanism și a autorizației de construire în vederea executării lucrărilor de construire a unei locuințe și împrejmuire, emise cu încălcarea prevederilor Legii nr. 50/1991 ( art. 6 şi art. 7 lit. d din Legea nr. 50/1991).

Desființarea construcției edificate în baza autorizației anulate nu poate fi cerută în lipsa autorizației de demolare obținută în prealabil (art.8 alin.1 din Legea nr. 50/1991).

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții D.V.F. și H.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Mun.T. și Z.V., anularea certificatului de urbanism nr. 295/13.05.2016 și a autorizației de construire nr. 344/08.12.2016 emise pe numele pârâtei Z.V., demolarea construcției pe care aceasta o edifică și repunerea terenului în starea inițială.

Prin sentinţa civilă nr.775/06.07.2018, Tribunalul Galaţi a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Mun. T. A fost admisă excepția autorității de lucru judecat, invocată de reclamantul H.C. și respinsă pentru autoritate de lucru judecat excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Mun. T. și excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de pârâta Z.V. A fost admisă în parte acțiunea principală privind pe reclamanţii D.V.F. şi H.C. în contradictoriu cu pârâţii Mun. T. şi Z.V. A fost admisă cererea conexă privind pe reclamantul Prefectul Judeţului Galaţi în contradictoriu cu pârâţii Mun.T. şi Z.V. S-a dispus anularea certificatului de urbanism nr. 295/13.05.2016 emis de Primarul mun. T. și a autorizației de construire nr. 344/08.12.2016 emisă de Primarul mun. T. și au fost respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate. Au fost admise cererile de intervenție în interesul reclamantului Prefectul Județului Galați, formulate de petenții D.V.F. şi H.C. Au fost  obligat pârâții la plata, către reclamantul D.V.F., a sumei de 2.050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată şi la plata, către reclamantul H.C., a sumei de 2.050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanța a avut în vedere următoarele :

Prin încheierea pronunțată la termenul din data de 02.04.2018, instanța a admis excepția conexității invocată de pârâta Z.V., dispunându-se atașarea dosarului nr. .../121/2017 la dosarul nr. .../121/2017.

După conexare, la termenul din data de 09.05.2018 , instanța a încuviințat în principiu cererile de intervenție în interesul reclamantului Prefectul Județului Galați, formulate de petenții D.V.F. și H.C.

La termenul din data de 09.05.2018, reclamantul H.C. a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta UAT mun. T. și cu privire la excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de pârâta Z.V., raportat la sentința civilă nr. 795/2017 pronunțată în dosarul nr. ../121/2017 al Tribunalului Galați.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând și coroborând întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul a constatat următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții solicită anularea certificatului de urbanism nr. 295/13.05.2016 și a autorizației de construire nr. 344/08.12.2016 emise pe numele pârâtei Z. V.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, „autorizațiile de construire se emit de președinții consiliilor județene, de primarul general al municipiului București, de primarii municipiilor, sectoarelor municipiului București, ai orașelor și comunelor pentru executarea lucrărilor definite la art. 3,…”.

Ca urmare, față de cele anterior analizate, instanța a constatat că Primarul mun. T., ce are calitatea de emitent al autorizației de construire contestată, are calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a cestei părți, astfel invocată.

Potrivit dispozițiilor art. 430 alin. 1 C.p.c., „hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată”.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. .../121/2017, reclamanții D.V şi H.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții suspendarea efectelor actului administrativ – autorizație de construire nr. 344/08.12.2016 emisă de Primăria mun. T., pe numele Z.V.

Pârâta UAT mun. T a solicitat, în principal, respingerea acţiunii formulate, ca fiind prescrise, motivat de faptul că reclamanții nu au respectat termenul instituit de art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004, de 6 luni de la emiterea actului, solicitarea reclamanților  înregistrată la registratura Primăriei mun. T nr. 38138/10.07.2017, fiind formulată de aceștia peste termenul de 6 luni.

Pârâta Z.V. a solicitat respingerea acțiunii ca fiind tardiv formulată, cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 7 alin. 3 şi alin. 7 din Legea nr. 554/2004, inclusiv raportat la susținerea potrivit căreia autorizația de construire a fost făcută publică în cursul primei părţi a lunii ianuarie 2017, precum şi la faptul că, personal, ar fi adus la cunoștința reclamanților emiterea autorizației de construire în data de 12/13.12.2016.

Verificând sentința civilă nr. 795/17.10.2017 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. .../121/2017, rămasă definitivă (filele 43 – 46 vol. II), instanța constată că prin aceasta s-au respins excepția prescripției dreptului la acțiune şi  excepția tardivității formulării acțiunii, reţinându-se că momentului la care reclamanţii au luat la cunoştinţă de actul administrativ ale cărui efecte se solicită a fi suspendate – autorizaţia de construire nr. 344/08.12.2016 emisă de Primăria mun. Tecuci, îl constituie momentul la care pârâta Z.V. a început efectiv lucrarea – iulie 2017. Față de această situație, s-a apreciat că procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a fost declanșată în termen legal prin formularea cererii înregistrată sub nr. 38044/10.07.2017, la registratura Primăriei mun. T.

În consecință, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite toate cele trei cerințe necesare pentru incidența în cauză a autorității de lucru judecat și a admis excepția astfel invocată, cu consecința respingerii pentru autoritate de lucru judecat a celor două excepții invocate de pârâți, respectiv excepția prescripției dreptului la acțiune și  excepția tardivității formulării acțiunii.

Pe fond, a constatat că, la solicitarea pârâtei Z.V., pârâtul Primarul mun. T. a eliberat certificatul de urbanism nr. 295/13.05.2016 în vederea edificării unei construcții cu destinația de locuință și împrejmuire ( filele 14, 15 vol. I ).

În baza acestui certificat de urbanism, autoritatea competentă a emis autorizația de construire nr. 344/08.12.2016 ( filele 12 – 13 vol. I ).

Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, „certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4 și la art. 43 lit. a):

a) fac cunoscute solicitantului informațiile privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii;

b) stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului;

c) stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării”.

Conform art. 7 alin. 1 lit. d din acelaşi act normativ, „autorizaţia de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază şi a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care cuprinde, în copie, următoarele documente: avizele şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului şi, după caz, actul administrativ al acesteia”.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, „autorizaţia de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, elaborată în condiţiile prezentei legi, în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii”.

În speţă, se constată că autoritatea emitentă nu a solicitat beneficiarului, prin actul administrativ de informare, avizul de amplasament al operatorului de energie electrică care avea obligaţia de a-l elibera în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 25/2016  - art. 4 din Metodologia pentru emiterea avizelor de amplasament de către operatorii de reţea, care stabilesc că „solicitanţii se adresează operatorului de reţea când se află în situaţia de a executa lucrări de construcţii sau lucrări de modificare care, conform prevederilor legale în vigoare, sunt permise numai pe baza unei autorizaţii de construcţii sau de desfiinţare, dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a) avizul de amplasament se regăseşte în lista cu avizele/acordurile furnizorilor/administratorilor de utilităţi, necesare în vederea autorizării şi prevăzute, conform legii, în certificatul de urbanism emis în cadrul procedurii de autorizare a lucrărilor;

b) propunerea de amplasare sau amplasamentul obiectivului respectiv se află în zona de siguranţă a capacităţilor energetice.

Totodată, se constată că actul administrativ de informare nu cuprinde la punctul d) niciunul dintre avizele și acordurile stabilite prin certificatul de urbanism.

Pârâţii au susţinut că în zonă nu există telefonie și nici gaze naturale, nefiind necesare astfel de avize, fără a face însă vorbire despre celelalte utilităţi pentru care erau necesare avizele ce însă nu au fost solicitate.

Tribunalul a reţinut că datele incomplete sau eronate din certificatul de urbanism nr. 295/2016 se referă la obligaţia legală a emitentului de a solicita beneficiarului autorizaţiei de construire toate avizele obligatorii prevăzute de actele normative în vigoare pentru tipul de construcții ce urmează a se executa.

Faţă de probele administrate , Tribunalul a constatat că certificatul de urbanism sus indicat a fost emis fără a conţine lista cu avizele şi acordurile necesare în raport cu obiectivul ce urmează a fi realizat, fiind încălcate prevederile art. 6 şi art. 7 alin 1 lit. d din Legea nr. 50/1991.

Totodată, instanța a reținut că proprietatea pârâtei Z.V. nu îndeplinește una dintre condițiile prevăzute de art. 30 alin. 2 din HG nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, respectiv aceea de a avea un front stradal minim de 12 m pentru clădiri izolate.

Cum autorizarea efectuării construcției este condiționată, conform textului de lege anterior citat, de existența unei astfel de deschideri, instanța a înlăturat ca fiind lipsită de relevanță apărarea pârâtei UAT mun. T. în sensul că autorizația contestată a fost eliberată întrucât există o practică a autorității publice în acest sens, de-a lungul timpului fiind eliberate și alte certificate de urbanism și autorizații de construire pe terenuri ce nu aveau deschiderea de 12 m.

Pe cale de consecință, se constată că autorizația de construire nr. 344/08.12.2016 emisă în baza certificatului de urbanism nr. 295/2016 este nelegală, fiind supusă procedurilor de anulare reglementată de Legea nr. 554/2004.

În raport de considerentele de fapt și de drept expuse și, având în vedere și prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, conform căruia „autorizațiile de construire sau de desființare, emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanțele de contencios administrativ, potrivit legii. Anularea autorizațiilor de construire sau de desființare poate fi cerută, în condițiile legii, și de către prefect, inclusiv la sesizarea expresă a organelor de control ale Inspectoratului de Stat în Construcții”, Tribunalul  a constatat că atât cererea principală, cât și cererea conexă sunt întemeiate din acest punct de vedere.

Pe cale de consecință, a  dispus anularea certificatului de urbanism nr. 295/13.05.2016 și a autorizației de construire nr. 344/08.12.2016.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la desființarea construcției edificate în baza autorizației anulate, instanța a constatat că , în conformitate cu dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr. 50/1991, demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea, parțială sau totală, a construcțiilor și instalațiilor aferente construcțiilor și a oricăror amenajări se fac numai pe baza autorizației de desființare obținute în prealabil de la autoritățile prevăzute la art. 4.

Prin urmare, instanța a respins ca neîntemeiată cererea privind demolarea construcției întrucât nu este îndeplinită condiția obținerii în prealabil a autorizației de demolare prevăzută de acest text de lege , acțiunea formulată de părți necuprinzând și un astfel de capăt de cerere.

Față de soluția pronunțată cu privire la cererea conexă ce face obiectul dosarului nr. 3751/121/2017, văzând și dispozițiile art. 61 alin. 3 din NCPC, instanța a admis cererile de intervenție accesorie în interesul reclamantului Prefectul Județului Galați, formulate de intervenienții DVF şi HC.

Văzând şi dispozițiile art. 453 din NCPC, instanța a obligat pârâții la plata cheltuieli de judecată în cuantum de 2.050 lei către reclamantul D.V.F. ( 50 lei taxă timbru – f. 62 vol. I ; 2.000 lei onorariu avocat – f. 65 vol. II ).

De asemenea, Tribunalul a obligat pârâții la plata cheltuieli de judecată în cuantum de 2.050 lei către reclamantul H.C. ( 50 lei taxă timbru – f. 63 vol. I ; 2.000 lei onorariu avocat – f. 36 vol. II).

Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen legal recurs UAT Municipiul T.  solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate  ca netemeinică şi nelegală, iar în rejudecare a solicitat să fie respinsă acţiunea reclamanţilor,  ca nefondată.

În motivarea cererii formulate a arătat faptul că din motivarea instanţei de fond, aceasta a ignorat fără temei susţinerile  privind faptul conform căruia  certificatul de urbanism a fost emis  în conformitate cu prevederile legale , pe formularul tip şi conţine  lista cu avizele  şi studiile necesare  în raport cu obiectivul ce urma a fi realizat. Avizele şi  acordurile minime  faţă de utilităţile urbane şi infrastructură  au fost solicitate. Motivat de faptul că în zona edificării imobilului  nu există reţea fixă de telefonie şi nici reţea de transport gaze naturale,  avizele pentru respectivele utilităţi mu au fost solicitate prin certificatul de urbanism pentru eliberarea autorizaţiei de construire. Consideră că nu este adevărată susţinerea instanţei în sensul că„ certificatul de urbanism a fost emis  fără a conţine  lista cu avizele  şi acordurile necesare  în raport cu obiectivul ce urmează  a fi realizat, fiind încălcate prevederile  art.6 şi 7 alin.1 din legea 50/1991”. Cu excepţia avizelor  de la furnizorul de servicii de telefonie  fixă şi  furnizorul de gaze, avize ce nu erau necesare, celelalte  avize au fost  solicitate conform prevederilor legale.

Instanţa de fond a reţinut faptul că proprietatea  pârâtei Z.V. nu îndeplineşte una din condiţiile prevăzute de art.30 alin.2 din HG  525/1996 pentru aprobare regulamentului de Urbanism, respectiv aceea de a avea  un front stradal minim de 12 m, pentru clădiri izolate. Cu privire la acest aspect, recurenta a făcut referire la prevederile art. 32 alin.1 lit. e  din legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului. În ceea ce priveşte  regimul de înălţime al clădirii, înălţimea la coamă a  clădirii edificate de Z.V. nu  pune probleme privind însorirea  imobilelor învecinate, aparţinând reclamanţilor H. şi  D. Construcţia numitei Z.V. respectă prevederile legale privitoare la distanţele minime  obligatorii faţă de construcţiile vecine. Anularea  certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire, fără a motiva cum distanţa  mai mică de 12 m  deschidere  la stradă pe care o are proprietatea  numitei Z. ar prejudicia reclamanţii, încalcă Decizia 442/30.01.2013 a CCJ în care se specifică  că iminența producerii unei pagube se prezumă. Consideră că măsura instanţei de fond  de anulare a  certificatului de urbanism  şi a autorizaţiei de construire, pentru neîndeplinirea unei condiţii formale, deşi este prevăzută ca posibilitate prin lege, este disproporţionată în  raport cu pericolul real  al nerespectării  regulilor de urbanism  şi încalcă dreptul de proprietate  al numitei Z. V.  într-o manieră contrară art.1 din protocolul  nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Susţine recurenta că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, ignorând condiţiile impuse de  Legea 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii şi Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

În drept, a invocat  486-492 Cod procedură civilă, Legea nr.50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii şi art.32 din Legea nr.350/ 2001,  privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, art.1  protocolul nr.1 la Convenţia  Europeană a Drepturilor Omului.

În termen legal, Z.V. a formulat întâmpinare la motivele de recurs  apreciind de asemenea că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a  condiţiilor impuse de legea 50/1991, actele anulate fiind emise cu  respectarea prevederilor legale .

 D.V. F. şi H.C.  au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului. În motivarea cererii formulate a arătat faptul că  autoritatea emitentă nu a solicitat beneficiarului, prin actul administrativ de informare, avizul de amplasament  al operatorului de energie electrică care avea obligaţia de a-l elibera în conformitate cu  prevederile Ordinului nr.25/2016, art.4 din Metodologia  pentru emiterea avizelor de amplasament  de către operatorii de reţea.

Actul administrativ de informare nu cuprinde niciunul dintre avizele şi acordurile prevăzute  prin certificatul de urbanism.

Arată intimatul faptul că a dovedit că în cursul instanţei de fond faptul că  imobilul casă cu etaj  construit de Z. afectează proprietatea sa. Pe lângă faptul că înălțimea clădirii le umbreşte proprietatea, imobilul amintit  are prevăzute în pereţii laterali geamuri de vedere  cu mecanism de deschidere, încălcând astfel prevederile Codului civil. Consideră că imobilul autorizat în mod nelegal a dus la încălcarea dreptului său de proprietate  şi le-a devalorizat proprietăţile.

Faţă de cele arătate a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

Instituţia Prefectului Galaţi a formulat de asemenea întâmpinare solicitând respingerea recursului si menţinere sentinţei atacate apreciind că certificatul de urbanism a fost emis cu următoarele neconformităţi:

De asemenea, în urma controlului desfăşurat de reprezentanţii Inspectoratului Judeţean în Construcţii Galaţi, privind verificarea legalităţii emiterii Autorizaţiei de construire nr. 344 din 08.12.2016, s-a constatat că actul a fost emis cu următoarele neconformităţi;

-Depăşirea termenului legal de 30 de zile de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii;

-Anexa şi cererea tip completate necorespunzător;

-Extrasul de plan cadastral neactualizat la zi;

-Descrierea concisă a lucrărilor autorizare precum şi alte date extrase din D. T.A. C.;

-Documentaţie incompletă: lipsa memoriului tehnic organizare execuţie, lipsa memoriului tehnic sistematizare verticală, lipsa planului construcţii subterane, lipsa secţiunii longitudinale, lipsa planului de situaţie împrejmuire;

-Planul de situaţie nu este întocmit în sistemul de proiecţie stereografic 1970 şi nu este vizat de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară;

-Planul de situaţie nu conţine datele precizate în Anexa I la Legea 50/1991;

-Suprafeţele construite şi desfăşurate rezultate din calcul pe baza cotelor precizate nu corespund cu suprafeţele menţionate în planşa A04— plan parter şi în planşa A05 — plan mansardă;

-In planul învelitoare nu sunt indicate pantele de scurgere a apelor meteorice;

-Documentaţia care a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire nu este în concordanţă cu prevederile Codului Civil, astfel: pe planul parter sunt proiectate goluri de fereastră care contravin prevederilor Codului Civil, pe planul mansardă sunt proiectate goluri de fereastră care contravin prevederilor Codului Civil, cota proiectată a streşinii pe latura de vest depăşeşte distanţa până la limita de proprietate, fapt ce contravine prevederilor Codului Civil; Documentaţia care a stat la baza emiterii autorizaţiei de construire nu respectă prevederile legale în ceea ce priveşte retragerile şi distanţele construcţiilor faţă de proprietăţile vecine, în ceea ce priveşte procentul maxim de ocupare şi coeficientul maxim de utilizare CUT.

Având în vedere considerentele mai sus invocate din care rezultă că Certificatul de urbanism nr. 295 din 13.05.2016 şi Autorizaţia de construire nr. 344 din 08.12.2016, sunt emise de primarul municipiului Tecuci, cu încălcarea prevederilor privind emiterea certificatului de urbanism şi autorizaţiei de construire, a solicitat respingerea recursului promovat de recurentul - pârât ca fiind nefondat şi menţinerea sentinţei civile nr. 775/06.07.2017, pronunţată de Tribunalul în dosarul nr.3315/121/2017.

Prin decizia civilă nr. 2223/18.12.2018 Curtea de Apel Galați a respins recursul declarat de pârâţii  PRIMĂRIA MUN. T. şi PRIMARUL MUN. T. împotriva sentinţei nr.775 din 06.07.2018 pronunţată de Tribunalul Galaţi și a obligat recurentul să achite intimatului D.V.F. cheltuieli de judecată de 1000 lei în recurs.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a retinut că prima instanța a pronunțat o hotărâre care nu se impune a fi casată.

Un prim aspect vizat de motivele de recurs  se referă la aspectul reţinut de instanţa de fond în sensul că certificatul de urbanism  295/13.05.2016 a fost emis  fără a conţine lista cu avizele şi acordurile necesare în raport cu obiectivul ce urma a fi realizat. Apreciază recurentul faptul că raportat la materialul probatoriu administrat această susținere este nereală.

Verificând sentinţa atacată sub acest aspect, Curtea constată că instanţa de fond a răspuns punctual acestor apărări reţinându-se faptul că datele incomplete sau eronate din certificatul de urbanism  se referă la obligaţia  legală a emitentului de a solicita  beneficiarului autorizaţiei  de construire toate avizele obligatorii  prevăzute de actele normative în vigoare  pentru tipul de construcţie care urma a fi executat.  Chiar dacă recurenţii susţin faptul că nu s-au solicitat motivat avize doar pentru telefonie şi gaze naturale, totuşi omisiunea se referă şi la celelalte utilităţi, precum reţeaua de apă şi  avizul de deţinător  reţea de canalizare.

Acest aspect rezultă şi din adresa nr.40184/10.08.2017( fila 46 din dosarul  3751/121/2017) emisă de Inspectoratul de Stat în Construcţii în urma controlului efectuat cu privire la  certificatul  de  urbanism  nr.295/13.05.2016 şi a autorizaţiei de construire 344/8.12.2016. În cadrul acestei adrese se prevede că una dintre neconformităţile constatate  este şi cea cu privire la emiterea  certificatului de urbanism  în lipsa  avizelor şi  acordurilor necesare  în raport  cu obiectivul de investiţii  ( aviz  deţinător reţea telefonie, aviz deţinător reţea gaze naturale , aviz deținător reţea de apă şi aviz deţinător reţea de canalizare), aceasta nefiind singura dintre neconformităţile constatate. Aceeaşi instituţie constată faptul că şi autorizaţia de construire nr.344/8.12.2016, a fost emisă cu neconformităţi precum : documentaţie incompletă: lipsa  memoriului tehnic de  sistematizare verticală, lipsa planului construcţii subterane , lipsa secţiunii  longitudinale, lipsa planului de situaţie împrejmuire, planul de situaţie nu conţine  datele precizate în anexa 1 din legea 50/1991 etc.

Nu poate fi primit nici motivul de recurs formulat în sensul că  instanța de fond  a anulat actele administrative în discuţie fără a motiva cum distanţa mai mică de 12 m deschidere stradă  pe care o are proprietatea numitei Z. ar prejudicia reclamanţii.

Soluţia instanţei de fond, de anulare a actelor administrative a avut în vedere toatele aspectele nelegale evidenţiate de probatoriul administrat, inclusiv adresa nr.40184/10.08.2017 emisă de Inspectoratul de Stat în Construcţii. În condiţiile în care  imobilul a fost edificat  cu nerespectarea normelor legale şi a proiectului, fiind administrate inclusiv probe privitoare la situația de fapt cauzatoare de prejudicii, Curtea constată că instanţa a realizat o corectă aplicare a normelor de drept aplicabile.

Pentru aceste motive, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza dispoziţiilor art. 453 cod procedură civilă,  va obliga recurentul să achite  intimatului  D.V.F. cheltuieli de judecată de 1000 de lei în recurs, respectiv intimatului H.C., cheltuieli de judecată  în cuantum de 1000 de lei.

Domenii speta

Spete similare