Cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal - materiale de construcții care au legătură cu activitatea societății.

1.Cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal - materiale de construcții care au legătură cu activitatea societății.

Livrare intracomunitară de bunuri scutită de TVA.

Dacă serviciul se prestează efectiv în România, dar în beneficiul unei persoane impozabile stabilite în Comunitate, serviciul se încadrează în categoria operaţiunilor intracomunitare.

Decizia civilă nr. 293/19.03.2019

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 03.08.2017, reclamanta SC J. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ANAF – D.G.R.F.P - A.J.F.P., anularea Deciziei nr..../12.04.2017 şi Deciziei de impunere nr. F-GL .../25.01.2017.

În motivare, reclamanta a arătat, în esenţă, că în ceea ce priveşte cheltuielile şi TVA aferente facturii fiscale nr. 5786/30.05.2014 emisă de SC T.C. SRL Bacău, în sumă totală de 13980 lei, reprezentând achiziţii de materiale de construcţii, sunt întrunite condiţiile de formă şi de fond pentru deducerea cheltuielilor şi a taxei pe valoare adăugată. Organele de soluţionare au apreciat că nu a fost efectuată dovada faptului că aceste lucrări au fost efectuate la sediul societăţii şi, chiar în situaţia în care locaţia ar fi fost sediul, acestea reprezentau lucrări de investiţii la mijloacele fixe amortizabile.

Societatea a prezentat documente justificative privind montarea materialelor de construcţii, respectiv înlocuirea tablei la acoperişul sediului societăţii, însă aceste înscrisuri au fost ignorate, în mod fals fiind consemnat în actele de impunere faptul că nu ar fi fost prezentate situaţii de lucrări/devize.

Organelor inspecţiei fiscale le-au fost prezentate: contractul întocmit cu societatea furnizoare, factura de achiziţie, documente de plată şi deviz privind lucrările executate.

Reclamanta consideră că nu pot fi reţinute susţinerile organelor privind faptul că nu este cunoscută locaţia în care au fost montate materialele de construcţii având în vedere, pe de o parte, înscrisurile justificative privind montarea, iar pe de altă parte, faptul că inspectorii fiscali au perceput personal cu ocazia efectuării verificării faptul că materialele de construcţii au fost folosite pentru repararea acoperişului imobilului situat în Galaţi, str. C. nr.2 – sediul societăţii.

A apreciat reclamanta că se impune cel puţin amortizarea cheltuielilor în discuţie, de natură să ducă la diminuarea impozitului pe profit. Organele fiscale au omis faptul că în conformitate cu art.III 2 alin.(5) din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, cheltuielile care se fac la mijloacele fixe ce au ca scop restabilirea stării iniţiale sunt considerate cheltuieli de reparaţii. Înlocuirea tablei de pe acoperiş nu echivalează cu sporirea gradului de confort şi ambient, astfel cum au susţinut organele fiscale, fiind simple cheltuieli de reparaţii, deductibile din punct de vedere fiscal.

Prin urmare, raportat la art.21 Cod fiscal coroborat cu art.145, art.146 şi 155 Cod Fiscal, în mod greşit organele de inspecţie nu au acordat drept de deducere cheltuielilor şi taxei pe valoare adăugată aferente facturii fiscale nr.5786/30.05.2014 emisă de SC T.C. SRL Bacău.

Reclamanta a mai învederat că taxa pe valoarea adăugată colectată suplimentar în sumă de 48206 lei, aferentă prestărilor de servicii efectuate de societatea contestatoare în perioada 2010 – 2013 pentru A.M.S.L. – societate cu sediul în Cipru, în mod greşit au procedat organele de inspecţie fiscală la impunerea societăţii deoarece operaţiunile nu au fost desfăşurate la intern, ci pentru o societate cu sediul în afara României.

Organele de soluţionare a contestaţiei au susţinut că nu ar fi fost anexate înscrisurile la care reclamanta a făcut referire, cu omiterea faptului că aceste înscrisuri au fost prezentate, fotocopiate şi analizate de organele de inspecţie, însă au fost interpretate în mod eronat.

Reclamanta a apreciat că în cauză atât organele de inspecţie cât şi cele de soluţionare a contestaţiei aveau obligaţia de a analiza documentele justificative prezentate de societatea contestatoare, în primul rând contractul din care rezultă obiectul acestuia, respectiv servicii de consultanţă în domeniul comercial.

Raportat la acest aspect serviciile prestate de SC J. SRL către firma din Cipru sunt operaţiuni neimpozabile în România (factura se întocmeşte fără TVA) atât timp cât firma din Cipru este persoană impozabilă şi nu are un sediu fix în România, incidente fiind art.125, 126 şi 133 Cod Fiscal.

În condiţiile în care beneficiarul serviciilor de consultanţă a fost o persoană care desfăşoară activitate economică şi nu are sediul în România a apreciat reclamanta că în mod greşit au apreciat organele de inspecţie fiscală că locul prestării serviciilor ar fi în România iar operaţiunea ar face obiectul impunerii TVA.

În drept au fost invocate dispoziţiile din cerere.

În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri şi expertiză.

Cererea a fost timbrată cu suma de 300 lei, conform art.16 lit. b) din Codul de procedură fiscală.

Prin Întâmpinarea din data de 24.11.2017, pârâta ANAF - DGRFP - AFP a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Pârâta a arătat că singurul document prezentat de reclamantă în relaţia cu furnizorul de bunuri, a fost factura nr.5786/30.05.2014, echipa de control a considerat în mod legal, că bunurile nu au fost achiziţionate în folosul activităţii societăţii deoarece nu se cunoaşte destinaţia/locaţia în care au fost montate şi nu au fost prezentate devize/situaţii de lucrări întocmite de prestator, în care să poate fi identificate materialele de construcţii, înregistrate pe costuri. Toate aceste aspecte cât şi consecinţele fiscale ale acestora au fost aduse la cunoştinţa reprezentantului legal, dar acesta a consemnat că nu are obiecţiuni, nu are nimic de declarat în privinţa documentelor puse la dispoziţia organelor de inspecţie.

În ceea ce priveşte relaţia cu societatea A.M.S.L. Cipru, din analiza documentelor a rezultat că, în perioada decembrie 2010 – martie 2013, societatea a efectuat operaţiuni constând în prestări de servicii, facturate către A.M.S.L. Cipru.

Între reclamantă, în calitate de prestator şi A.M.S.L. Cipru, în calitate de beneficiar, există încheiat un contract de prestări servicii privind furnizarea către beneficiar de servicii administrative şi de management în favoarea A.H.P.L. şi a entităţilor subsidiare şi afiliate active în mai multe ţări printre care şi România. Beneficiarul furnizează aceste servicii prin furnizorii de servicii. Obiectul contractului este ca prestatorul să presteze în favoarea beneficiarului servicii de consultanţă în domeniul comercial. Pentru serviciile prestate se plătesc onorarii lunare. Reclamanta a facturat în perioada mai sus menţionată servicii către beneficiarul contractului, servicii facturate fără TVA.

În afara facturilor fiscale emise nu a fost identificat nici un alt document justificativ relevant pentru justificarea operaţiunilor efectuate.

Conform notei explicative dată de administratorul societăţii, societatea pe care o administrează s-a ocupat prin intermediul unuia dintre salariaţi, cu acordarea de servicii de mentenanţă firmei SC A. SRL constând în verificarea documentelor de vânzare cumpărare a unor imobile. Locul prestării acestor servicii a fost în România, exemplificând ca oraşe: Bucureşti, Bacău, Braşov, Iaşi. Totodată acesta a declarat că a asigurat recepţia unor imobile şi verificarea tuturor instalaţiilor din acestea.

Având în vedere documentele prezentate de societate precum şi explicaţiile scrise date de reprezentantul acesteia, echipa de inspecţie a considerat că locul acestor operaţiuni este pe teritoriul României, operaţiunile facturate fiind impozabile în România.

În conformitate cu art.133 din Legea nr.571 /2003 prin excepţie de la prevederile alin.(2) şi (3) pentru prestarea de servicii locul prestării este considerat a fi locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile, inclusiv serviciile prestate de experţi şi agenţi imobiliari.

Având în vedere prevederile legale menţionate şi documentele prezentate, echipa de control a apreciat în mod legal că aceste servicii sunt neimpozabile pe teritoriul României, ele efectuându-se efectiv pentru SC A. SRL, societatea care este în fapt beneficiara serviciilor, aspect care reiese din explicaţiile scrise ale administratorului, precum şi din rapoartele de servicii lunare prezentate ca exemplu, situaţie în care echipa de inspecție a calculat pentru operaţiunile considerate impozabile pe teritoriul României în suma de 200860 lei taxa pe valoare adăugată colectată în sumă totală de 48206 lei pentru fiecare perioadă fiscală în care a intervenit exigibilitatea taxei pe valoare adăugată.

În drept au fost invocate art.205 Cod de procedură civilă.

În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.

Instanţa a admis şi a administrat proba cu înscrisuri şi expertiză contabilă.

Prin sentința civilă nr. 1041 din 20 noiembrie 2018 Tribunalul Galați a admis acțiunea, a anulat în parte Deciziile cu privire la impozit pe profit, taxa pe valoare adăugată şi accesoriile aferente în cuantum de 52.716 lei (1804 lei impozit pe profit şi 50912 lei TVA) și a  exonerat reclamanta de la plata sumelor. A obligat pârâta la plata sumei de 2900 lei cheltuieli de judecată, reprezentând 300 lei taxă de timbru, 2600 lei onorariu de expert.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:

1. În fapt, prin decizia nr. F-GL 11/25.01.2017 au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare în cuantum de 12995 lei şi de 56521 lei.

2. S-au calculat suplimentar obligații pentru achiziţiile efectuate de societate de la anumiţi furnizori care au fost considerate nedeductibile fiscal de echipa de inspecţie având cheltuieli care nu sunt făcute în folosul activităţii societăţii, cheltuieli care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz şi cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităţilor desfăşurate şi pentru care nu sunt încheiate contracte.

3. În drept, potrivit art.1251 alin.(2) din Legea nr.571/2003 „ În înţelesul prezentului titlu: a) o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în România este considerată a fi stabilită în România; b) o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României se consideră că este stabilită în România dacă are un sediu fix în România, respectiv dacă dispune în România de suficiente resurse tehnice şi umane pentru a efectua regulat livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii impozabile; c) o persoană impozabilă care are sediul activităţii economice în afara României şi care are un sediu fix în România conform lit. b) este considerată persoană impozabilă care nu este stabilită în România pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate la care sediul fix de pe teritoriul României nu participă”.

4. Potrivit art.126 din Legea nr.571/2003 „Din punct de vedere al taxei sunt operaţiuni impozabile în România cele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) operaţiunile care, în sensul art. 128 - 130, constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei, efectuate cu plată; b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 132 şi 133; c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită la art. 127 alin. (1), acţionând ca atare; d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile economice prevăzute la art. 127 alin. (2)”.

5. Potrivit art.133 alin.(2) din Legea nr.571/2003 „Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acţionează ca atare este locul unde respectiva persoană care primeşte serviciile îşi are stabilit sediul activităţii sale economice. Dacă serviciile sunt furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât cel în care persoana îşi are sediul activităţii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix al persoanei care primeşte serviciile. În absenţa unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primeşte aceste servicii îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită”.

6. Potrivit art.133 alin.(4) „Prin excepţie de la prevederile alin. (2) şi (3), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi: a) locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile, inclusiv serviciile prestate de experţi şi agenţi imobiliari..., pentru servicii de pregătire şi coordonare a lucrărilor de construcţii, precum serviciile prestate de arhitecţi şi de societăţile care asigură supravegherea pe şantier”.

7. Cu privirea la factura fiscală nr.5786/30.05.2014 emisă de SC T.C. SRL, factura fiscală are înscrise materialele achiziţionate în valoarea fără taxă adăugată de 11274,19 lei reprezentând tablă ţiglă RAL 8004 luciu rubin în cantitate de 288,64 mp, împreună cu accesorii pentru montajul acesteia şi elemente specifice acoperişurilor din tablă.

8. Materialul documentar care a stat la baza justificării cheltuielilor a îndeplinit condiţiile impuse de normele contabile şi fiscale, sunt cheltuieli deductibile cele efectuate în desfăşurarea activităţii. Altfel spus, orice cheltuială înregistrată trebuie să aibă legătură cu activitatea companiei.

9. Reclamanta a prezentat documente justificative privind montarea materialelor cuprinse în factură, respectiv înlocuirea tablei la acoperişul de la sediul societăţii situat în Galaţi, str. C. nr.2, documentele au constat în contractul întocmit cu societatea furnizoare, factura de achiziţie, documente de plată şi deviz privind lucrările executate.

10. Pentru justificarea corespunzătoare a cheltuielilor unei societăţi, nu există o normă unitară, fiecare societate având libertatea de a alcătui materialul documentar în funcţie de lucrările şi serviciile achiziţionate, cu menţiunea ca aceste să fie riguros întocmite, preţurile şi valorile din contracte să coincidă cu cele din facturile şi devizele de lucrări primite, orice cheltuială înregistrată să aibă legătură cu activitatea companiei.

11. Pentru aceste cheltuieli societatea a putut justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfăşurării activităţilor proprii aşa cum prevede art.21 alin.(4) lit. m) din Legea nr.571/2003. La punctul 48 din Norme pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management ... sau alte prestări de servicii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părţi sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin: situaţii de lucrări, procese verbale de recepţie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare; contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităţii desfăşurate.

12. Totodată conform OMFP nr.3055/2009 costul reparaţiilor efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării utilizării continue a acestora, trebuie recunoscute ca o cheltuială în perioada în care este efectuată.

13. Sunt recunoscute ca o componentă a activului, sub forma cheltuielilor ulterioare, doar investiţiile efectuate la imobilizările corporale care trebuie să aibă ca efect îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali ai acestora şi să conducă la obţinerea de beneficii economice viitoare, suplimentare faţă de cele estimate iniţial.

14. Dacă amenajările au îmbrăcat forma unor investiţii la mijloacele fixe atunci ele trebuie amortizate pe perioada iniţială prevăzută în contract. Dacă amenajările nu îmbracă forma unor investiţii, ci sunt mici reparaţii curente ca în cazul societăţii reclamante, efectuate conform prevederilor contractuale, atunci ele sunt deductibile direct, prin înregistrarea lor în cheltuieli de exploatare ale perioadei.

15. Aceasta rezultă din art.106 OMFP nr.3055/2009 „Cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu o imobilizare corporală sunt cheltuieli ale perioadei în care sunt efectuate sau majorează valoarea imobilizării respective, în funcţie de beneficiile economice aferente acestor cheltuieli”.

16. Tribunalul a reţinut că aceste cheltuieli ce au ca scop restabilirea stării iniţiale sunt considerate cheltuieli de reparaţii.

17. În aceste condiţii societatea a înregistrat în mod corect în evidenţa contabilă factura fiscală nr.5786/30.05.2014 emisă de SC T.C. SRL şi a justificat acordarea dreptului de deducere privind cheltuiala şi taxa pe valoare pe adăugată.

18. Cu privire la suma de 48.206 lei, partenerul reclamantei a furnizat un cod valid de TVA, conform art.141 Cod fiscal este scutită de TVA o livrare intracomunitară de bunuri către un client ce comunică un cod valabil de TVA emis de autorităţile fiscale din alt stat membru.

19. Justificarea scutirii de TVA este reglementată de OMFP 2222/2006 şi sunt necesare îndeplinirea condiţiilor privind factura corect întocmită, conform art.155 Cod Fiscal, documente de transport care atestă livrarea bunurilor din România în alt stat membru, codul valabil TVA al beneficiarului bunurilor, emis de autorităţile din alt stat membru şi documente din care rezultă datele comerciale ale tranzacţiei (comandă, contract etc.).

20. În cazul prestării de servicii intracomunitare, conform art.133 alin.(2) lit. b) şi c) din Codul fiscal locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix al persoanei care primeşte serviciile.

21. În situaţia în care serviciul respectiv nu este legat direct de un bun imobil din România şi firma din Cipru nu are un sediu fix pe teritoriul României prin intermediul căruia s-a executat serviciul reprezintă o operaţiune neimpozabilă în România.

22. Chiar dacă serviciul se prestează efectiv în România, dar în beneficiul unei persoane impozabile stabilite în Comunitate, serviciul se încadrează în categoria operaţiunilor intracomunitare. Pentru acest serviciu se aplică regula de taxare B2B prin care se recunoaşte că ambele părţi participante la tranzacţie, respectiv prestatorul şi beneficiarul au calitatea de persoane impozabile, înregistrate în scopuri de TVA.

23. Potrivit tabelului efectuat în cadrul expertizei a rezultat suma de 200860 lei facturată ca bază impozabilă din care TVA suplimentar 48206.

24. Societatea reclamantă a prezentat documente justificative constând în contract de prestări servicii încheiat de ea şi societatea A.M.S.L., facturi fiscale care îndeplinesc cerinţele art.155 din Legea nr.571/2003.

25. În ceea ce priveşte relaţia cu A.M., chiar dacă serviciul se prestează efectiv pe teritoriul României, dar în beneficiul unei persoane impozabile stabilite în Comunitate, serviciul se încadrează în categoria operaţiunilor intracomunitare.

26. Pentru a aplica regula business to business, în calitate de prestator persoana impozabilă înregistrată în scopuri de TVA în România, este obligată să facă dovada că beneficiarul este persoană impozabilă obligată la plata taxei, serviciul este prestat către sediul activităţii economice sau către un sediu fix al beneficiarului, aflat în alt stat membru decât România, serviciul este utilizat în scopul desfăşurării activităţii economice a persoanei impozabile beneficiare.

27. Societatea reclamantă îndeplineşte condiţiile privind documentarea scutirii la plata taxei pe valoare adăugată, pentru serviciile prestate către A.M.S.L. Suma de 48206 stabilită suplimentar ca taxă pe valoare adăugată de plata aferentă operaţiunilor desfăşurate de societatea reclamantă cu A.M. a fost stabilit în mod eronat.

28. Având în vedere că potrivit art.453 Cod proc. Civ. „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată” şi văzând că au fost achitate sumele de 2600 lei onorariu de expert şi 300 lei taxă judiciară de timbru, Tribunalul le-a acordat

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, pârâta, criticând-o ca nelegală și invocând motive de casare ce se circumscriu art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că singurul document prezentat de către reclamantă, în relația cu furnizorul de bunuri, a fost factura fiscală nr.5786/30.05.2014, situație în care, echipa de control a considerat în mod legal, că bunurile nu au fost achiziționate în folosul activității societății deoarece nu se cunoștea destinația/locația în care au fost montate și nu au fost prezentate devize/situații de lucrări întocmite de un prestator, în care să poată fi identificate materialele de construcții, înregistrate pe costuri.

Ulterior, intimata a prezentat documente noi, pro cauza, susținând că operațiunea în speță reprezintă înlocuirea tablei la acoperișul sediului social.

Din verificarea acestora nu rezultă această stare de fapt fiscală, din următoarele considerente:

-contractul de vânzare-cumpărare are ca obiect livrarea de materiale, și nu montarea acestora la sediul societății

-devizul prezentat, fără număr și dată, este unul estimativ pentru necesarul de materiale și nu oferă detalii privind locația în care au fost montate acestea.

Cu toate acestea, chiar și în cazul în care operațiunea în speță reprezintă înlocuirea tablei la acoperișul sediului social, asemenea lucrări reprezintă investiții la mijloacele fixe amortizabile, în conformitate cu pct.228 din Reglementările contabile conforme aprobate prin OMFP 1802/2014 și pct.2 din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin HG 2139/2004 (sunt destinate să asigure protecția valorilor umane și materiale și îmbunătățirea gradului de confort sau reabilitarea și modernizarea termică a clădirilor și au ca efect obținerea de beneficii economice viitoare). Pe cale de consecință, acestea nu se înregistrează direct pe costuri. Pe cale de consecință, motivarea instanței de fond sub acest aspect este nelegală.

În ceea ce privește motivarea instanței de fond cu privire la suma de 48.206 lei pentru care reclamanta a prezentat documente justificative constând în contract de prestări servicii și facturi fiscale care îndeplinesc cerințele prevăzute de art.155 din Legea nr.571/2003 și pentru care devin incidente dispozițiilor art.125, art.126 și art.133 alin.2 din Codul fiscal, recurenta  învederează  că  locul prestării de servicii este definit prin dispozițiile art.133 alin.2 din Codul fiscal, ca fiind “locul unde respectiva persoană care primește serviciile își are  stabilit sediul activității sale economice.” Dacă serviciile sunt furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât cel în care persoana își are sediul activității sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix al persoanei care primește serviciile. În absența unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primește aceste servicii își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.”

 Din analiza documentelor a rezultat faptul că, în perioada decembrie 2010-martie 2013, societatea a efectuat operațiuni constând în prestări servicii, facturate către A.M.S.L. (cod valid de TVA:CY 102397075) cu sediu în KOLOKOTRONYJ CHRYSOROGIATISIS/LIMASSOL CYPRUS.

 Între intimată, în calitate de prestator și A.M.S.L., în calitate de beneficiar, există încheiat un contract de prestări servicii privind furnizarea către beneficiar de servicii administrative și de management în favoarea A.H.P.L. și a entităților subsidiare și afiliate active în mai multe țări, printre care și România. Beneficiarul furnizează aceste servicii prin furnizorii de servicii.

Obiectul contractului este ca prestatorul să presteze în favoarea beneficiarului servicii de consultanță în domeniul comercial.

Pentru serviciile prestate în baza contractului, beneficiarul plătește prestatorului onorarii lunare.

În temeiul acestui contract, intimata-reclamantă a facturat în perioada sus-menționată servicii către beneficiarul contractului, servicii facturate fără TVA, nefiind identificat niciun alt document justificativ relevant pentru justificarea operațiunilor efectuate.

Conform Notei explicative dată de administratorul societății T.I., societatea pe care o administrează s-a ocupat prin intermediul unuia dintre salariați, cu acordarea de servicii de mentenanță firmei SC A. SRL, constând în verificarea documentelor de vânzare-cumpărare a unor imobile. Locul prestării acestor servicii a fost în România, exemplificând ca orașe:București, Bacău, Brașov, Iași.

Totodată, acesta a declarat că a asigurat recepția unor imobile și verificarea tuturor instalațiilor din acestea.

Având în vedere documentele prezentate precum și explicațiile scrise date de reprezentantul acesteia, echipa de inspecție a considerat în mod legal că locul acestor operațiuni este pe teritoriul României, operațiunile facturate fiind impozabile astfel în România.

În conformitate cu dispozițiile art.133 din Legea 571/20013 privind Codul fiscal - Locul prestării de servicii - (2) Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acționează ca atare este locul unde respectiva persoană care primește serviciile își are stabilit sediul activității sale economice. Dacă serviciile sunt furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât cel în care persoana își are sediul activității sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix al persoanei care primește serviciile. În absența unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primește aceste servicii își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.

 (4)Prin excepție de la prevederile alin.(2) și (3), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi:

a)locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile, inclusiv serviciile prestate de experți și agenți imobiliari...

Având în vedere prevederile legale menționate și documentele prezentate, echipa de control a apreciat în mod legal că aceste servicii sunt neimpozabile pe teritoriul României, ele efectuându-se efectiv pentru S.C. A. SRL, societate care este în fapt beneficiara serviciilor, aspect care reiese din explicațiile scrise ale administratorului, precum și din rapoartele de servicii lunare prezentate ca exemplu, situație în care echipa de inspecție a calculat pentru operațiunile considerate impozabile pe teritoriul României în suma de 200.860 lei pe valoarea adăugată colectată în sumă totală de 48.206 lei, pentru fiecare perioada fiscală în care a intervenit exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată.

În susținerea apărărilor, recurenta înțelege să se prevaleze de proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Legal citată, intimata reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat intimata, în esență, că privind cheltuielile şi TVA aferente facturii fiscale nr.5786/30.05.2014 emisă de Team Construct S.R.L. Bacău, în sumă totală de 13.980 lei (din care TVA în sumă de 2706 lei), reprezentând achiziţii de materiale de construcţii (308,64 ml tablă tip ţiglă şi plană, coamă, jgheaburi şi diferite ornamente pentru burlane), în mod corect a reţinut Tribunalul Galaţi că materialul documentar ce a stat la baza justificării cheltuielilor a îndeplinit condiţiile impuse de normele contabile şi fiscale, cheltuielile fiind deductibile deoarece au fost efectuate în desfăşurarea activităţii.

Referitor la taxă pe valoarea adăugată colectată suplimentar în sumă de 48.206 lei, aferentă prestărilor de servicii efectuate de societate în perioada 2010 - 2013 pentru Aloli Management Services Limited - societate cu sediul în Cipru, intimata apreciază că în mod corect instanţa de fond a calificat locul prestării serviciilor ca fiind locul unde se află sediul fix al persoanei care primeşte serviciile, efectuând o corectă interpretare şi aplicare a dispozițiilor art. 132 alin.2 lit.b) şi c) Cod fiscal.

În condiţiile în care beneficiarul serviciilor de consultanţă a fost o persoană care desfăşoară activitate economică şi nu are sediul în România, serviciul nu este legat direct de un bun imobil din România, în mod corect şi legal a reţinut Tribunalul Galaţi că serviciul reprezintă o operaţiune neimpozabilă în România.

Societatea Jetta S.R.L. a făcut dovada că este înregistrată în scopuri de TVA în România, că beneficiarul este persoană impozabilă obligată la plata taxei, serviciul a fost prestat către sediul activităţii economice sau un sediu fix al beneficiarului aflat în alt stat membru decât România, serviciul a fost utilizat în scopul desfăşurării activităţii economice a persoanei impozabile beneficiare, aspect ce rezultă atât din proba cu înscrisuri (contract, facturi) cât şi din proba cu expertiză fiscală.

Prin decizia civilă nr. 293/19.03.2019 Curtea de Apel Galați a respins recursul ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut următoarele:

Privind criticile recurentei referitoare la aprecierea primei instanțe asupra cheltuielilor şi TVA aferente facturii fiscale nr.5786/30.05.2014 emisă de SC T.C. S.R.L. Bacău, în sumă totală de 13.980 lei (din care TVA în sumă de 2706 lei), Curte reține că acestea reprezintă achiziţii de materiale de construcţii (308,64 ml tablă tip ţiglă şi plană, coamă, jgheaburi şi diferite ornamente pentru burlane).

Contrar susținerilor recurentei, intimata a prezentat documente justificative privind montarea materialelor cuprinse în factură, respectiv contractul întocmit cu societatea furnizoare, factura de achiziţie, documente de plată şi deviz privind lucrările executate.

Se mai constată că recurenta nu a făcut nicio probă în sprijinul afirmației sale, că documentele prezentate sunt întocmite pro causa, existența lucrărilor fiind confirmată încă de la începutul controlului.

Se mai reține că s-a făcut dovada că aceste cheltuieli au  legătură cu activitatea companiei, fiind așadar incidente prevederile art. 21 alin.4 lit.m) Cod fiscal, cum corect a reținut instanța de fond.

Cât despre susținerile recurentei privind faptul că aceste cheltuieli nu se înregistrează direct pe costuri, raportat la pct.228 din O.M.F.P. nr.1802/2014, fiind cheltuieli cu mijloace fixe amortizabile, Curtea reține că, potrivit OMFP nr.3055/2009, dacă amenajările nu îmbracă forma unor investiţii, ci sunt mici reparaţii curente efectuate conform prevederilor contractuale, ca în speță atunci ele sunt deductibile direct, prin înregistrarea lor în cheltuieli de exploatare ale perioadei.

 În același sens, art.106 OMFP nr.3055/2009 dispune: „Cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu o imobilizare corporală sunt cheltuieli ale perioadei în care sunt efectuate sau majorează valoarea imobilizării respective, în funcţie de beneficiile economice aferente acestor cheltuieli”.

În conformitate cu art. III 2 alin.5 din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin H.G. nr.2139/2004, cheltuielile care se fac la mijloacele fixe ce au ca scop restabilirea stării iniţiale sunt considerate cheltuieli de reparaţii.

Înlocuirea tablei de pe acoperiş nu echivalează cu sporirea gradului de confort şi ambient , ci reprezintă  simple cheltuieli de reparaţii, deductibile din punct de vedere fiscal.

În consecință, în mod legal Tribunalul a reţinut că aceste cheltuieli care au ca scop restabilirea stării iniţiale, sunt considerate cheltuieli de reparaţii, fiind înregistrate în mod corect în evidența contabilă a intimatei și dând acesteia drept de deducere.

Privind criticile recurentei referitoare la soluția instanței de fond asupra sumei de 48.206 lei, Curtea notează că, potrivit art.141 Cod fiscal, este scutită de TVA o livrare intracomunitară de bunuri către un client ce comunică un cod valabil de TVA emis de autorităţile fiscale din alt stat membru.

Conform OMFP 2222/2006, pentru scutirea de  TVA este necesară îndeplinirea mai multor condiţii, respectiv factura corect întocmită, conform art.155 Cod Fiscal, documente de transport care atestă livrarea bunurilor din România în alt stat membru, codul valabil TVA al beneficiarului bunurilor, emis de autorităţile din alt stat membru şi documente din care rezultă datele comerciale ale tranzacţiei (comandă, contract etc.).

În speță, A.M.S.L. - societate cu sediul în Cipru,  a furnizat un cod valid de TVA.

De asemeni, intimata a prezentat documente justificative constând în contract de prestări servicii încheiat cu societatea A.M.S.L. și facturi fiscale care îndeplinesc cerinţele art.155 din Legea nr.571/2003.

Contrar susținerilor recurentei, prevederile art. 133 alin. 2 lit. a Cod fiscal sunt incidente doar în situația în care serviciul prestat este legat direct de un bun imobil din România.

În cazul în care serviciul prestat nu este legat direct de un bun imobil din România, devin incidente prevederile art.133 alin.(2) lit. b) şi c) din Codul fiscal, potrivit cărora locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix al persoanei care primeşte serviciile.

Chiar dacă serviciul se prestează efectiv în România, dar în beneficiul unei persoane impozabile stabilite în Comunitate, serviciul se încadrează în categoria operaţiunilor intracomunitare.

Pentru acest serviciu se aplică regula de taxare B2B prin care se recunoaşte că ambele părţi participante la tranzacţie, respectiv prestatorul şi beneficiarul au calitatea de persoane impozabile, înregistrate în scopuri de TVA.

Potrivit tabelului efectuat în cadrul expertizei a rezultat suma de 200860 lei facturată ca bază impozabilă din care TVA suplimentar 48206.

În cauză, intimata a făcut dovada că beneficiarul este persoană impozabilă obligată la plata taxei, serviciul este prestat către sediul activităţii economice sau către un sediu fix al beneficiarului, aflat în alt stat membru decât România, iar serviciul este utilizat în scopul desfăşurării activităţii economice a persoanei impozabile beneficiare.

Deși recurenta susține că serviciile s-au efectuat efectiv pentru S.C. A. SRL, societate care este în fapt beneficiara serviciilor, Curtea reține că serviciile au fost prestate către societatea din Cipru, conform contractului de prestări servicii încheiat cu societatea A.M.S.L. și facturilor fiscale.

 Așa cum s-a arătat mai sus, chiar dacă serviciul se prestează efectiv în România, dar în beneficiul unei persoane impozabile stabilite în Comunitate, serviciul se încadrează în categoria operaţiunilor intracomunitare.

Prin urmare, contrar susținerilor recurentei, serviciile au fost prestate către A.M.S.L. și reprezintă o livrare intracomunitară de bunuri pentru care este incidentă scutirea intimatei de TVA  conform art.141 Cod fiscal.

Domenii speta

Spete similare