Acţiune în anulare acte frauduloase

Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe reclamant A IPURL, reclamant E SPRL, intervenient în numele altei persoane BA şi pe pârât H, pârât SC T SRL, pârât SC T SRL, PRIN ADM SPECIAL GH, având ca obiect acţiune în anulare acte frauduloase.

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată de către reprezentanţii administratorului judiciar A IPURL al debitorului SC T SRL şi ulterior însuşită şi continuată de către cei ai E SPRL  s-a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta H să se dispună anularea actelor frauduloase – a compensărilor efectuate în perioada 12.11.2012 – 12.11.2014 între cele două anterior amintite, repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea societăţii pârâte H la plata către debitorul SC T SRL a sumelor de bani reprezentând c/v serviciilor de transport efectuate de aceasta din urmă potrivit comenzilor şi scrisorilor de trăsură anexate, în cuantum de 254551,75 euro.

În motivarea cererii reprezentanţii administratorului judiciar A IPURL susţin că prin sentinţa nr. 1885 pronunţată la data de 12.11.2014 a fost deschisă procedura generală a insolvenţei debitorului SC T SRL, fiind desemnat provizoriu în calitatea de administrator judiciar A IPURL.

Din analiza documentelor din arhiva debitorului reprezentanţii practicianului în insolvenţă au remarcat faptul că între cei doi parteneri comerciali sus-arătaţi în cei doi ani anteriori deschiderii procedurii insolvenţei au avut loc mai multe compensări, considerate nelegale ca urmare a încălcării normelor prevăzute de disp. art. 6, alin. 2, art. 10, alin. 2 şi 4 din legea 82/1991.

Apreciază reprezentanţii administratorului judiciar A IPURL că aceste compensări nu au respectat procedura prevăzută de dispoziţiile actului normativ de mai sus, facturile emise de reprezentanţii societăţii pârâte Hnefiind însoţite de documente justificative ci doar cele ale debitorului; în acest fel se remarcă intenţia de a prejudicia patrimoniul debitorului.

Pe de altă parte reprezentanţii administratorului judiciar A IPURL consideră că operaţiunile de compensare dintre cele două părţi au fost efectuate şi cu încălcarea art. 1, lit. k din Norma BNR 26/2006, una dintre părţi având calitatea de nerezident, operaţiunile în acest caz fiind obligatoriu a fi raportate.

Considerând astfel că operaţiunile de compensare au fost efectuate în mod fraudulos, vădită fiind intenţia de fraudare a patrimoniului SC T SRL, solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată în temeiul disp. art. 117, 118 din legea 85/2014.

În dovedirea cererii depune înscrisuri – facturi fiscale CMR-uri (scrisori de trăsură privind îndeplinirea obligaţiilor de transport rutier internaţional marfă, comenzi de transport.

La data de 28.04.2015 pârâtul-debitor SC T SRL, prin reprezentanţii săi legali, depune la dosar întâmpinare.

Invocă în primul rând faptul că acţiunea introductivă este generic formulată impunându-se ca reprezentanţii administratorului judiciar să precizeze în concret actele sau operaţiunile frauduloase a căror anulare o solicită, urmând a fi indicată facturile fiscale aferente fiecărei operaţiuni; sunt astfel încălcate disp. art. 194 din Codul de Procedură Civilă.

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitoare la repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea societăţii pârâte H la plata către debitorul SC T SRL a sumelor de bani reprezentând c/v acestor operaţiuni, consideră pârâtul-debitor SC T SRL că instanţa de faţă nu poate în sarcina societăţii pârâte Hobligarea la plata vreunei sume către cea dintâi; aceasta întrucât compensările au scopul de a evita prestaţiile reciproce, iar specificul acestora nu presupun prestaţii recuperate: Recuperarea sumelor ca urmare a anulării compensaţiilor solicitate presupune o judecată separată pe calea dreptului comun.

Un alt aspect asupra căruia pârâtul-debitor SC T SRL face trimitere este şi legea aplicabilă creanţelor aferente facturilor şi operaţiunilor despre care face vorbire practicianul în insolvenţă; aceasta întrucât în speţă trebuie avut în vedere elementul de extraneitate – societatea pârâtă Hare altă naţionalitate, sediul în Germania, aplicabile fiind regulile de drept intracomunitar; invocă în acest sens regulamentul CE 593/2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale, iar în condiţiile în care locul de încărcare şi destinaţia operaţiunilor de transport nu este România, nici legea aplicabilă creanţelor dintre părţi nu ar fi cea română.

Pe de altă parte, asupra aspectelor de fond ale cererii pârâtul-debitor SC T susţine că actele de compensare au intervenit în virtutea legii, constatând o situaţie reglementată în acest sens. Prin urmare subiectele compensării nu sunt obligate a nici o altă formalitate la momentul îndeplinirii condiţiilor de stingere a celor două creanţe

Referitor la încălcarea art. 21 din Codul Fiscal  reprezentanţii pârâtului-debitor apreciază că pârâtului H– având altă naţionalitate – nu-i pot fi opuse regulile legislaţiei române.

La rândul lor reprezentanţii pârâtului Hdepun întâmpinare la data de 24.04.2015 solicitând respingerea acţiunii.

Invocă aceştia nulitatea acţiunii motivat de neindicarea obiectului cererii conform disp. art. 194 şi următoarele din Codul de Procedură Civilă, instanţa nefiind astfel legal sesizată.

Apreciază aceştia de asemenea, că cel de-al doilea capăt de cerere privind repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea societăţii pârâte H la plata către debitorul SC T SRL a sumelor de bani reprezentând c/v acestor operaţiuni constituie obiectul unei acţiuni separate, ce poate fi soluţionată doar pe calea dreptului comun ca urmare a specificului operaţiunilor.

Invocă totodată excepţia necompetenţei generale a instanţelor româneşti ca urmare a elementului de extraneitate - pârâtul Heste o societate germană, fără sediu în România şi care nu face comerţ pe teritoriul acestei ţări; invocă de asemenea, excepţia necompetenţei materiale a instanţei – Judecător Sindic – atribuţiile acesteia fiind cele prev. de disp. art. , alin. 1, 2 din legea 85/2014

Nu în ultimul rând apreciază şi detaliază faptul că operaţiunilor de compensare a căror anulare se cere nu le este aplicabilă legea română, nu sunt condiţionate de o anumită procedură conform legii 685/1999, Norma BNR 26/2006 a fost abrogată, iar condiţiile prev. de art. 117, alin. 4 din legea 85/2014 nu sunt îndeplinite pentru a circumscrie acţiunea acestui text.

La data de 15.09.2015 administratorul statutar al debitorului – BA – formulează cerere de intervenţie accesorie, în sprijinul administratorului judiciar A IPURL prin care solicită anularea operaţiunilor de compensare dintre  debitorul SC T SRL şi H, totodată solicitând şi obligarea pârâtului din urmă de a restitui către cel dintâi a c/v serviciilor de transport în cuantum total de 254551,75 euro.

Susţine acesta că formulează cererea de intervenţie în scopul prevenirii unui prejudiciu care ar putea fi înregistrat de către debitor şi pentru returnarea în patrimoniul debitorului a sumelor compensate; depune în acest sens înscrisuri.

În replica acestei cereri reprezentanţii pârâtului H precum şi cei ai administratorului judiciar E SPRL (care şi-au însuşit şi au înţeles să continue acţiunea de faţă) depun întâmpinare, solicitând respingerea cererii de intervenţie, motivat de faptul că autorul acesteia nu justifică vreun interes legitim.

Apreciind asupra aspectelor cauzei şi constatând că reprezentanţii administratorului judiciar E SPRL îşi însuşesc acţiunea de faţă, precizând că înţeleg să fie continuatorii fostului practician în insolvenţă A IPURL, instanţa constată că are calitate activă în locului fostului administrator judiciar.

Acordând cuvântul asupra excepţiilor invocate precum şi asupra fondului acţiunii instanţa reţine următoarele aspecte:

Prin cererea înregistrată sub nr. 6311/99/2014/a5 reprezentanţii administratorului judiciar A IPURL al debitorului SC T SRL şi ulterior însuşită şi continuată de către cei ai E SPRL  s-a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta H să se dispună anularea actelor frauduloase – a compensărilor efectuate în perioada 12.11.2012 – 12.11.2014 între cele două anterior amintite, repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea societăţii pârâte H la plata către debitorul SC T SRL a sumelor de bani reprezentând c/v serviciilor de transport efectuate de aceasta din urmă potrivit comenzilor şi scrisorilor de trăsură anexate, în cuantum de 254551,75 euro.

În temeiul disp. art. 1065, ali. 1 din Codul de Procedură Civilă „Sub rezerva situaţiilor în care legea dispune altfel, instanţele române sunt competente dacă pârâtul are domiciliul, iar în lipsa domiciliului, reşedinţa obişnuită, respectiv sediul principal, iar în lipsa sediului principal, un sediu secundar sau fondul de comerţ pe teritoriul României la data introducerii cererii”.

 În ceea ce priveşte pe pârâta Hinstanţa observă că această este o societate germană, neavând sediul principal ori secundar în România şi nedesfăşurând activitate comercială pe teritoriul ţării, nesupunându-se astfel decât normelor şi legilor intracomunitare.

Prin urmare cât timp în cauza de faţă, în ceea ce priveşte situaţia unui pârât există un element de extraneitate care se circumscrie dispoziţiilor textului normativ sus-menţionat instanţa consideră că există un impediment major în ceea ce priveşte depăşirea acestui prag procedural şi trecerea la soluţionarea aspectelor procedurale subsecvente.

În acest sens excepţia necompetenţei generale a instanţelor româneşti (Judecător Sindic) primează tuturor celorlalte aspecte şi întrucât este o excepţie dirimantă determină instanţa să nu mai cerceteze aspectele legate de nulitatea cererii de chemare în judecată ca urmare a faptului că nu se precizează în mod concret limitele şi amănuntele pretenţiei, excepţia necompetenţei materiale a Judecătorului Sindic în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea societăţii pârâte H la plata către debitorul SC T SRL a sumelor de bani reprezentând c/v serviciilor de transport efectuate de aceasta din urmă potrivit comenzilor şi scrisorilor de trăsură anexate, în cuantum de 254551,75 euro, admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie formulată în interesul reclamantului de către administratorul statutar al debitorului – BA precum fondul propriu-zis al acţiunii - anularea actelor frauduloase – a compensărilor efectuate în perioada 12.11.2012 – 12.11.2014.

În consecinţă va admite excepţia necompetenţei generale a instanţelor româneşti (Judecător Sindic) dispunând respingerea acţiunii.

Respinge cererea formulată reprezentanţii de reprezentanţii administratorului judiciar A IPURL al debitorului SC T SRL şi ulterior însuşită şi continuată de către cei ai E SPRL  în contradictoriu cu debitorul-pârât SC T SRL respectiv cu pârâta H.

Domenii speta

Spete similare