Raporturi de muncă

 Decizie de sancţionare emisă salariatului CFR pentru schimbarea neinstrucţională a postului de conducere a personalului ce deservea locomotiva şi neasigurarea contra pornirii de pe loc a aceleiaşi locomotive, fapt ce a condus la producerea unui incident feroviar soldat cu tamponarea şi avarierea a 2 locomotive.

Respingerea acţiunii prin care se solicită anularea acestei decizii ca neîntemeiată. Este lipsit de relevanţă sub aspectul existenţei abaterii disciplinare pentru care a fost sancţionat reclamantul şi a vinovăţiei acestuia, împrejurarea că şi alte persoane implicate în efectuarea planului de manevră nu şi-au îndeplinit întocmai obligaţiile ce le aveau conform procedurilor din Instrucţiunile care reglementează desfăşurarea planului de manevră.

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 09.11.2018

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 21.05.2018 contestatorul C. A. a chemat în judecată pe intimata S.N.T.FM, "C.F.R. M." S.A. – S. B. – O. solicitând ca prin hotărârea  ce se va pronunţa, să se  dispună  anularea, ca netemeinică şi nelegală a Deciziei de sancţionare nr…../18.04.2018 cu consecinţa restituirii sumei încasate de către angajator, ca urmare a punerii în executare a sancţiunii disciplinare aplicate şi a obligării intimatei la restituirea cheltuielilor de judecată.

În fapt, contestatorul a arătat că este salariat al S. B. –O., deţinând funcţia de mecanic locomotivă - Automotor II, la D. E. L. M. C. – R. D. T. – S., astfel cum reiese din fişa postului.

 În motivare a arătat că la data de 19.02.2018, în staţia CFR B., în timp ce se afla de serviciu, ca mecanic locomotivă automotor II, cu locomotiva EA 914, s-a produs un incident feroviar, prin tamponarea la manevră a locomotivei ED 059, de către locomotiva EA 914, ambele aparţinând S.N.T.FM, "C.F.R. M." S.A. – S. B. – O..

Urmare a evenimentului din data de 19.02.2018, a fost declanşată, iniţial, o acţiune de investigare a incidentului, care nu a avut ca scop stabilirea vinovăţiei sau a răspunderii, şi urmare căreia a fost întocmit un Raport de  investigare nr……./2018.

A precizat că, împotriva sa ca mecanic ajutor pe locomotiva EA 914, au fost efectuate cercetări disciplinare referitor la cele petrecute pe 19.02.2018 şi în urma verificărilor  a fost sancţionat în raport de prev. Codului Muncii, cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o luna, astfel cum reiese din Decizia de sancţionare contestată.

În actul contestat s-a reţinut, în mod neîntemeiat, faptul că nu a ocupat obligatoriu postul de conducere şi nu a asigurat locomotiva contra pornirii din loc ceea ce a dus la tamponarea locomotivei ED 059, aflată în staţionare, producând ruperea ambelor pantografe şi a izolatorilor de susţinere de la EA 059 şi a unui pantograf de la EA 914.

Prin urmare, s-a considerat, în mod eronat, că au fost încălcate atât o serie de prevederi din Regulamentul Intern CFR M. şi din Instrucţiunile nr……/2007, cât şi atribuţiile din Fişa Postului, de la pct. 5.47,6.1.

A precizat faptul că, în mod contrar prevederilor Codului Muncii şi total nejustificat au fost înlăturate apărările formulate de către salariat pe parcursul cercetării disciplinare, în  Decizia de sancţionare menţionându-se doar că nu sunt justificate din punct de vedere legal, fiind irelevante.

În primul rând, a invocat nulitatea absolută a Deciziei nr…../18.04.2013 întrucât au fost nesocotite prevederile art. 252 alin, (2) lit. a) din CM, referitoare la obligativitatea descrierii în decizia de sancţionare, a faptei care constituie abatere disciplinară.

Or, elementele descriptive ale faptei ce constituie abatere disciplinară trebuie detaliate pe larg, nefiind suficientă o precizare generală (salariatul a încălcat regulamentul de ordine interioară), ci trebuie indicate toate aspectele care ţin de presupusa faptă.

În realitate, descrierea faptei trebuie să prezinte împrejurările de fapt în care mecanicul ajutor C. A. a acţionat astfel încât acestea să conducă la tamponarea celor două locomotive EA 914 şi ED 059 şi la ruperea pantografelor şi izolatorilor de la acestea, nefiind suficient a se preciza doar că salariatul "nu a ocupat, obligatoriu, postul de conducere, şi nu a asigurat locomotiva contra pornirii din loc". Despre o descriere suficient detaliată a incidentului feroviar se poate discuta doar atunci când aceasta conferă instanţei posibilitatea de a-şi forma convingerea cu privire la acţiunile sau inacţiunile săvârşite în exercitarea atribuţiilor legale şi care să se poată constitui într-una din abaterile disciplinare prevăzute de Regulamentul Intern CER sau de Instrucţiunile …./2007.

 Totodată, descrierea completă a faptei trebuie să fie aptă să conducă la informarea salariatului referitor la motivul pentru care i se aplică sancţiunea disciplinară, astfel încât acesta să poată formula, în concret, apărări cu privire la măsura dispusă de angajator.

A precizat că, descrierea faptei săvârşite, condiţie neîntrunită în speţă, constituie o cerinţă distinctă astfel încât, pe de o parte, angajatul să poată formula apărări faţă de susţinerile angajatorului iar, pe de altă parte, instanţa să poată verifica în concret atât existenţa faptei» cât şi dacă prin aceasta s-au încălcat prevederi din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil.

Este adevărat că, în unele situaţii, descrierea faptei poate fi cuprinsă într-un alt înscris, cum ar fi, în speţă, Raportul de cercetare administrativă nr…../2018 şi la care se face referire în decizia contestată, însă aceasta nu exclude, oricum, obligativitatea respectării cerinţei ca descrierea faptei să fie cuprinsă în decizia de sancţionare disciplinară. Or, în cauză, nu rezultă nici din cuprinsul actului contestat nici din alte împrejurări, că Raportul anterior menţionat, la care se face trimitere în cuprinsul deciziei, ar fi constituit anexă la aceasta şi ar fi fost comunicat contestatorului pentru ca acesta să poată să formuleze critici concrete faţă de fapta reţinută, contrar dispoziţiilor art. 272 din Codul Muncii.

În cel de-al doilea rând, nu este respectată nici cerinţa prev. de art. 252 alin, (2) lit. b) din Codul Muncii, precizarea prevederilor încălcate de către salariat nepresupunând strict enumerarea acestora, astfel că decizia contestată este nulă absolut şi din acest punct de vedere.

Mai mult, în cauză, angajatorul nici măcar nu a procedat la reproducerea articolelor din Regulament. Instrucţiuni şi Fişa Postului, care se presupune că au fost încălcate de către salariat, făcând trimitere la două articole din fişa postului, unul din ele doar conţinând o listă a regulamentelor/instrucţiunilor/ordinelor ce trebuie respectate (art. 5.47), iar cel de al doilea neavând nici o legătură cu presupusa abatere disciplinară (art. 6.1).

În cel de-al treilea rând, Decizia atacată este nulă absolut şi din perspectiva neprezentării motivelor pentru care au fost respinse apărările salariatului, nefiind suficientă strict menţiunea conform căreia "apărările formulate (...), în timpul cercetării disciplinare prealabile, au fost înlăturate deoarece nu sunt justificate din punct de vedere legal, fiind irelevante".

Or, o astfel de menţiune referitoare la înlăturarea apărărilor, doar la modul general şi nu în concret, echivalează cu lipsa acesteia. Aşadar, neluarea în seamă a susţinerilor salariatului nu poate fi suplinită de existenţa acestor menţiuni doar la modul general, ceea ce conduce, negreşit la nulitatea absolută a Deciziei de sancţionare.

A susţinut că, Decizia contestată nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, intimata necombătând decât în mod general motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către contestator, în timpul cercetării disciplinare prealabile.

De asemenea, a susţinut că actul sancţionator a fost emis cu nerespectarea dispoziţiilor expres şi limitativ prevăzute de lege, astfel că este lovit de nulitate absolută, conform dispoziţiilor legale anterior menţionate.

A arătat faptul că,  în situaţia cu totul excepţională în care instanţa va considera că, în privinţa Deciziei de sancţionare au fost respectate toate condiţiile de formă ad validitatem ale acesteia, în privinţa fondului cauzei nu sunt întrunite elementele angajării răspunderii disciplinare a salariatului.

Potrivit art. 247 din Codul Muncii,  se constată că premisa angajării răspunderii disciplinare o constituie calitatea de salariat, care trebuie să fie urmată, întotdeauna, de îndeplinirea condiţiilor referitoare la existenţa unei fapte în legătură cu munca şi săvârşite cu vinovăţie de către angajat, faptă prin care, potrivit alin, (2) al art. 247 din Codul Muncii, acesta încalcă normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Este de principiu că, în cazul oricărei forme de răspundere juridică, implicit în cazul răspunderii disciplinare, trebuie să existe şi, ulterior, să fie dovedită, existenţa componentei culpabile a subiectului răspunderii, în caz contrar neexistând posibilitatea tragerii la răspundere.

Or, în speţa de faţă, cercetarea disciplinară nu doar că nu a urmărit să stabilească, în concret, dacă şi în ce cuantum poate fi reţinută vreo vinovăţie a salariatului, dar, mai mult, a scos la iveală chiar lipsa culpei acestuia în producerea incidentului din data de 19.02.2018, fără însă a se valorifica această constatare cu ocazia deciziei de sancţionare.

În concret, recurgând la o analiză a prevederilor art.183 din Instrucţiunile nr…. din …../ 2006 pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar, rezultă, cu claritate, că orice "manevră care se efectuează pe liniile staţiei se execută după un plan de manevră (.„ – art.183 alin. 1, plan care nu se întocmeşte de către mecanic dar şi că, întotdeauna, " conţinutul planului de manevră, precum şi orice modificare a acestuia, trebuie să fie comunicate mecanicului de către conducătorul manevrei, în cazul în care manevra se execută cu două sau mai multe locomotive în convoi, planul de manevră se aduce şi la cunoştinţa celorlalţi mecanici - art. 183 alin. (2).

Însă, precum rezultă şi din fila 10 din Raportul de Investigare nr…./2018 şeful de manevră din seara de 19.02.2018, aflat în staţia B. a comunicat impiegatului de mişcare că a dezlegat locomotivele, iar acesta din urmă a luat legătura prin staţia radio numai cu mecanicul primei locomotive (locomotiva ED 059), omiţând însă a mai notifica şi mecanicii  locomotivei EA 914.

Coroborând prevederile legale anterior menţionate atât cu omisiunea impiegatului de mişcare de a anunţa manevra de dezlegare şi către mecanicii celei de-a doua locomotivă (Ş. N. – S. şi C. A.), cât şi cu specificul activităţii de mecanic locomotivă 1 (în afara de conducerea propriu-zisă a locomotivei, oricărui mecanic îi revin şi atribuţii de asigurare a bunei funcţionări tehnice a locomotivei, sens în care este obligat să execute diferite reparaţii, să verifice diferite componente tehnice ale locomotivei - art. 5.34 şi 5.42 din fişa postului - , etc.), rezultă că prejudiciile incidentului din seara de 19.02.2018 nu pot fi reţinute în sarcina contestatorului, acesta neavând nici un fel de culpă în producerea incidentului.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 269 C. Muncii, precum şi al art. 192 alin. (1) C, Proc. Civ.

În dovedire a depus copie carte identitate, decizia de sancţionare…../.2018, raport de investigare, fişa postului.

La data de 19.06.2018 pârâta S.NTF.M, „C.F.R M. S.A a depus  întâmpinare

prin care a solicitat respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei de sancţionare ca fiind temeinica şi legală, pentru următoarele motive.

In fapt conform raportului de cercetare administrativă nr…../2018 întocmit de către Revizor regional SC T din cadrul S. SC, SSM, SU din cadrul S. CFR M. B.-O. şi aprobat de conducerea S. B.-O., nota de relaţii a lui  C. A., salariat al S. M. B.-O. în funcţia de mecanic locomotiva - automotor II la D. E. C. – R. D. T. S., s-au constatat următoarele:

Fiind de serviciu în data de 19,02.2018 cu locomotiva EA 914 împreună cu mecanicul locomotivă automotor I Ş. N. S., nu a ocupat obligatoriu postul de conducere şi nu a asigurat locomotiva contra pornirii din loc, ceea ce a dus la tamponarea locomotivei EA 059 aflată în staţionare, locomotivele fiind în MT (multipla tracţiune).

Acest fapt a dus la ruperea ambelor pantografe şi a izolatorilor de susţinere de la locomotiva ED 059 şi a unui pantograf de la locomotiva EA 914.

A arătat că acest incident a fost investigat de o comisie formată din salariaţi revizori regionali ai CNCF CFR SA şi ai SNTFM CFR M. SA. fiind întocmit raportul de Investigare nr……/2018.

Potrivit Raportului de Investigare cauza directă a incidentului feroviar a fost schimbarea neinstrucţională a postului de conducere şi neasigurarea contra pornirii din loc a locomotivei EA 914, de către personalul de locomotivă, fără să existe alte cauze.

Fapta săvârşita de contestator constituie abatere disciplinară, deoarece prin săvârşirea acesteia au fost încălcate normele legale, regulamentul intern, ordinele şi dispoziţiile conducătorilor ierarhici, şi anume : Instrucţiunile…../2007, art. 197, 183 ; Prevederile din fisa postului pct. 5.47, 6,1; Regulamentul Intern al SNTFM "CFR M.  SA art. 26 lit. a, b, c şi art. 43 lit. I.

În ceea ce priveşte nulitatea absoluta a deciziei de sancţionare, motivat de faptul că îi lipsesc elementele obligatorii menţionate la art. 252 (2) Codul muncii, şi anume descrierea faptei, precizarea prevederilor din statul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate solicită respingerea acesteia.

Astfel, decizia contestată cuprinde toate menţiunile prevăzute la art. 252 alin. 2 Codul muncii, si anume:

În decizia de sancţionare este descrisă în concret fapta ce constituie abatere disciplinară, şi anume: s-a constatat că, C. A., în data de 19.02.2018, de serviciu fiind cu locomotiva EA 914, nu a ocupat, obligatoriu, postul de conducere şi nu a asigurat locomotiva contra pornirii din loc, ca atare a fost descrisă atât în ce constă fapta, , cât şi data la care a fost săvârşită fapta.

Referitor la nulitatea deciziei pentru lipsa prevederilor încălcate de salariat, şi aceasta este neîntemeiată, întrucât în decizie este menţionat faptul că salariatul se face vinovat de faptul că a încălcat prevederile din Instrucţia personalului de locomotivă nr. …./2007, respectiv art. 197 care precizează ca personalul de locomotiva este obligat să ocupe obligatoriu postul de conducere din faţă sau din dreapta sensului de mers. Instrucţiuni după care personalul de locomotivă lucrează şi pe care le cunoaşte, prevederile din RI al SNTFM CFR M. SA art. 26,  lit. a, b,c şi art. 43 lit. l), RI adus la cunoştinţa tuturor salariaţilor sub semnătură, precum şi atribuţiile din fisa postului pct 5.47, 7.1.

Aşadar, decizia de sancţionare cuprinde şi menţiunile prevăzute la lit. b), astfel încât anularea deciziei pentru neîndeplinirea condiţiei menţionata de art. 252 alin, 2 lit a) poate fi invocată şi dispusă numai în lipsa unei menţiuni.

În ceea ce priveşte faptul că în decizie nu se menţionează motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, arată că în decizia de sancţionare contestată se menţionează "apărările formulate în timpul cercetării disciplinare prealabile au fost înlăturate, deoarece nu sunt justificate din punct de vedere legal, fiind irelevante",

A mai precizat că apărările formulate de către contestator în timpul cercetării disciplinare prealabile au fost înlăturate, având în vedere răspunsurile la întrebările 7, 12 şi 13 din nota de relaţii, şi anume, recunoaşte că a schimbat postul şi că a încălcat prevederile art. 197 lit. a şi b din Instrucţia nr…../2007, astfel rezultă că şi această cerinţa este îndeplinită.

Pe fond,  a arătat  că potrivit Raportului de Investigare, cauza directă a incidentului feroviar a fost schimbarea neinstrucţională a postului de conducere şi neasigurarea contra pornirii din loc a locomotivei EA 914, de către personalul de locomotivă, fără să existe alte cauze subiacente sau primare.

Din întreaga cercetare disciplinară efectuată, rezultă în mod indubitabil vinovăţia salariatului.

Cu privire la afirmaţia contestatorului că nu i s-a adus la cunoştinţa planul de manevra, menţionează  că planul de manevră a fost adus la cunoştinţa mecanicului locomotivei ED 059, dar şi al locomotivei EA 914 pe care efectua serviciul contestatorul, acest lucru rezultă din raportul de investigare nr…../2018 şi din declaraţia mecanicului locomotivei ED 059, P. M..

Potrivit art. 183 alin. I din Instrucţiunile pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar nr. 201/2007 ; «Manevra care se efectuează pe liniile staţiei se execută după un plan de manevră întocmit la solicitarea scrisă a operatorului de transport feroviar interesat, de către ÎDM dispoziţiilor şi transmis verbal de către acesta sau de către IDM exterior, iar potrivit alin. 2 « Conţinutul pianului de manevră, precum şi orice modificare a acestuia trebuie comunicate mecanicului de către conducătorul manevrei, în cazul în care manevra se executa în convoi planul de manevră se aduce şi la cunoştinţa celorlalţi mecanici».

Astfel, potrivit Raportului de investigare din declaraţia şefului de manevră rezultă că IDM a comunicat prin staţia radio la personalul de locomotivă, că cele doua locomotive trebuie dezlegate şi vor pleca pe rând (liniuţa 5) şi a trimis şi manevrantul să comunice la mecanici (liniuta 6).

Din acelaşi raport, din declaraţia IDM, rezultă că acesta a luat legătura  prin staţie radio cu mecanicii celor doua locomotive şi cu partida de manevră că locomotivele trebuie inversate (liniuța 5), precum şi faptul că a executat parcurs de manevra de la linia nr. 1 cu semnalul YP1 la linia nr. 2A, iar la 15 secunde după ce a ieşit locomotiva ED 059 a observat că a ieşit şi locomotiva EA 914, fapt ce la făcut să strige prin staţia radio ce se întâmplă, dar nu i-a răspuns nimeni.

Mecanicul P. M. care efectua serviciul pe locomotiva ED 059 în declaraţia dată cu ocazia cercetării incidentului feroviar produs, afirma «ajunşi în faţa clădirii staţiei B. au fost informaţi (aşadar toţi mecanicii, inclusiv contestatorul şi mecanicul de pe locomotiva EA 914) că urmează să dezlege locomotiva EA 059 pentru a le inversa între ele, urmând ca ED 059 să fie spre staţia B., iar EA 914 spre staţia G..

Rezulta aşadar, ca i-a fost adus la cunoştinţa contestatorului C. A. planul de manevră, contrar celor susţinute în contestaţia formulată.

Pe de alta parte, contestatorul nu a ocupat obligatoriu postul de conducere (postul din faţa din sensul de mers al locomotivei). Acest lucru este recunoscut de contestator în nota de relaţii (răspunsul la întrebarea nr. 7), schimbase postul între timp, deoarece nu urma să  facă nici o mişcare.

A mai învederat şi faptul că dacă s-ar fi aflat în postul de conducere din faţa sau dreapta sens de mers, ar fi putut observa că locomotiva ED 059 s-a pus în mişcare izolată şi ar fi luat masuri de frânare urgentă a locomotivei nr. EA 914, pe care efectua serviciul.

Din toate cete menţionate anterior, rezultă fără putinţa de tăgada că fapta săvârşita de salariat constituie abatere disciplinara, aşa cum în mod indubitabil exista dovezi ale vinovăţiei acestuia.

A arătat că abaterea săvârşita de către contestator este una destul de gravă deoarece urmare a faptei sale s-a produs tamponarea locomotivei EA 059 aflată în staţionare, ruperea ambelor pantografe şi a izolatorilor de susţinere de locomotiva ED 059 şi a unui pantograf de la locomotiva EA 914, creându-se societăţii o paguba materială în suma totala de ……..Ca urmare a incidentului produs la data de 19/20.02.2018 la staţia B. s-a produs întârzierea trenului ……. cu 67 de minute.

In susţinerea întâmpinării a depus Raportul de cercetare nr……./2018 întocmit de către ing. M. O. -Revizor Regional SC T la S. SC, SSM, SU şi aprobat de conducerea S. CFR M. B.-O.;Convocarea, declaraţia şi nota de relaţii a contestatorului; Convocarea, declaraţia şi nota de relaţii a mecanicului locomotivei ED 059, P. M.; Convocarea, declaraţia şi nota de relaţii a mecanicului ajutor al locomotivei ED 059, T. G.; fişa de bord a locomotivei,  Raportul de investigare nr……./2013 ; Extras de pe Regulamentul Intern al SNTFM "CFR M. SA; Extras de pe Instrucţiunile pentru activitatea personalului de locomotiva in transportul feroviar nr…../2007; Fişa de bord a locomotivei EA 914; Fişa postului contestatorului nr……/2017, deviz de lucru, facturi.

La data de 03.07.2018, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea contestaţiei şi pe fond anularea deciziei de sancţionare ca nelegală şi netemeinică, restituirea sumei încasate, de către angajator, ca urmare a punerii în executare a sancţiunii disciplinare aplicate, reluând susţinerile din cererea introductivă.

La termenul de judecată din 07.09.2018, instanţa a pus în discuţie excepţia nulităţii absolute a Deciziei nr……/2018 invocată de reclamant, iar prin încheierea din aceiaşi dată instanţa a respins excepţia nulităţii absolute a Deciziei nr……/2018  invocată de contestator prin cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată întrucât din analiza deciziei contestate instanţa a reţinut că, raportat la art.252 Codul muncii, aceasta cuprinde toate elementele obligatorii prevăzute sub sancţiunea nulităţii, fiind fără echivoc şi suficiente pentru a permite instanţei să verifice atât fapta presupusei sancţionări cât şi prevederile presupus a fi încălcate.

Totodată, apărătorii părţilor au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale, iar prin încheierea din aceeaşi dată instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii Ş. S. şi M. O. G..

La termenul din 28.09.2018, apărătorii părţilor au reiterat cererea de suplimentare a probatoriului, iar prin încheierea de şedinţă a  fost prelungită proba testimonială cu martorul B. A. şi P. M..

În cauză au fost audiaţi în calitate de martori numiţii B. A., Ş. S., M. O. G., P. M. răspunsurile acestora fiind consemnate în declaraţiile ataşate la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine şi constată  următoarele:

Reclamantul C. A. este angajatul societăţii pârâte, îndeplinind funcţia de mecanic locomotivă, la D. E. C.-R. D. T. S., iar prin decizia de sancţionare nr…./2018 a fost sancţionat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o lună. Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestaţia de faţă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Astfel, se reţine că pârâta i-a aplicat sancţiunea mai sus menţionată întrucât, în data de 19.02.2018, fiind de serviciu cu locomotiva EA 914, nu a ocupat, obligatoriu, postul de conducere şi nu a asigurat locomotiva contra pornirii de pe loc, împrejurare care a dus la tamponarea locomotivei ED 059, aflată în staţionare, producând ruperea ambelor pantografe şi  a izolatorilor de susţinere de la ED 059 şi a unui pantograf de la EA 914.

Prin fapta săvârşită, s-a reţinut, prin decizia contestată, că reclamantul a încălcat prevederile Regulamentului Intern CFR M., art. 26 lit. a,b,c şi art. 43 lit. l, art. 197-lit. a,b din Instrucţiunea nr. 201/2007 şi atribuţiile din fişa postului la pct. 5.47,7.1.

Susţinerile reclamantului potrivit cărora decizia contestată este afectată de nulitatea absolută prevăzută de art. 252 Codul muncii, pe motiv că lipseşte o descriere corectă, efectivă a faptei imputate, că prevederile încălcate au fost doar enumerate şi că decizia nu cuprinde menţiuni referitoare la înlăturarea apărărilor reclamantului, nu au fost reţinute.

Astfel, prin încheierea de şedinţă din  7 septembrie 2018, în analiza deciziei contestate, raportându-se la prevederile art. 252 Codul muncii, instanţa a respins excepţia nulităţii absolute invocate, reţinând că acesta cuprinde toate elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă decizia de sancţionare, fiind fără echivoc şi suficiente pentru a permite instanţei să verifice atât fapta presupusei sancţionări, cât şi prevederile presupus a fi încălcate.

Astfel spus, s-a constatat că deciziei nu îi  lipseşte niciuna din menţiunile obligatorii prevăzute expres sub sancţiunea nulităţii absolute prin dispoziţiile art. 252 Codul muncii, rezultând, fără echivoc, atât descrierea faptei, data producerii ei, prevederile încălcate, cât şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului.

În analiza pe fond a deciziei contestate, instanţa reţine:

În data de 19.02.2018, în staţia CF B. a avut loc un incident soldat cu tamponarea a două locomotive - locomotiva EA 914, deservită de mecanicul C. A. şi colegul său Ş. N. S. şi respectiv  locomotiva ED 059, ceea ce a condus la ruperea ambelor pantografe şi a izolatorilor de susţinere  de la locomotiva ED 059 şi a unui pantograf  de la locomotiva EA 914.

Potrivit Raportului de Investigare efectuat nr……/2018, cauza directă a incidentului feroviar a fost schimbarea neinstrucţională a postului de conducere a personalului ce deservea locomotiva EA 914 şi neasigurarea contra pornirii din loc a aceleiaşi  locomotive de către personalul acesteia, fără să existe alte cauze concurente.

Într-adevăr, potrivit art. 197 lit. a şi b din Instrucţiunile pentru activitatea personalului de locomotivă în transportul feroviar nr. 201/2007, personalul de locomotivă va ocupa obligatoriu postul de conducere  din faţa sau din dreapta sensului de mers în următoarele cazuri: a) se face manevra cu locomotiva izolată; b) convoiul de vehicule feroviare se manevrează prin tragere dintr-o zonă de manevră a staţiei în alta.

De asemenea, din fişa postului, pct. 7.1, rezultă că  reclamantul răspunde de executarea întocmai şi la timp a atribuţiilor de la pct. 5.1-5.73, respectiv este obligat să respecte şi să aplice întocmai-pct. 5.47-prevederile dispoziţiilor, regulamentelor, Ordinelor şi instrucţiunilor în vigoare, printre care este enumerată şi  Instrucţia nr. 201/2007.

Susţinerile reclamantului potrivit cărora nu i s-a adus la cunoştinţă planul de manevră de către persoana responsabilă cu comunicarea acestuia şi că printre atribuţiile ce îi revin este şi aceea de a asigura buna funcţionare tehnică a locomotivei, fiind obligat să execute diferite reparaţii şi să verifice diferite componente ale locomotivei, nu pot fi reţinute.

Astfel, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, respectiv martorul P. M. ( mecanicul ce deservea locomotiva ED 059, implicată în incidentul feroviar) şi martorul B. A. (şeful de manevră) rezultă indubitabil că planul de manevră a fost comunicat prin staţie de către impegatul de mişcare personalului ambelor locomotive, în sensul că locomotivele urmau să fie dezlegate, însă confirmarea  s-a primit doar de pe locomotiva ED 059.

Din declaraţia martorului Ş. S. N. ( colegul reclamantului, ce deservea împreună cu acesta locomotiva EA 914) rezultă că planul de manevră nu a fost recepţionat de personalul de  pe locomotiva EA 914, întrucât cei doi nu se mai aflau în postul de conducere.

Susţinerea sa potrivit căreia părăsiseră postul, deplasându-se în sala de maşini întrucât depistaseră fum  la motoarele de tracţiune nu se confirmă, din declaraţiile aceluiaşi  martor şi a reclamantului, date în cursul cercetării disciplinare şi aflate la dosar rezultă că au procedat la schimbarea postului de conducere, considerând că de la acel post urmau să deservească locomotiva şi că era mai bine încălzit.

De asemenea, susţinerea că  locomotiva ar  fi avut probleme ce reclamau prezenţa personalului în sala de maşini este infirmată şi de consemnarea din fişa de bord a locomotivei EA 914, aflată la dosar ( fila 64 dosar) din care reiese că, în data de 19.02.2018, aceasta funcţiona normal.

În raport de cele reţinute în sarcina reclamantului, instanţa reţine că pârâta a făcut dovada săvârşirii de către reclamant a faptelor reţinute în sarcina sa, respectiv schimbarea neinstrucţională a postului de conducere şi neasigurarea pornirii din loc a locomotivei EA 914, prin probatoriul administrat în cauză, neîndeplinirea  sarcinilor de serviciu putând constitui abatere disciplinară, atâta timp cât nu sunt respectate prevederile regulamentului, fişa postului sau instrucţiunile la calea ferată, ca în prezenta cauză.

Este adevărat că din probatoriul administrat în cauză, respectiv declaraţiile martorilor audiaţi, coroborate cu prevederile din Instrucţiunile nr. 201 aprobate prin OM nr. 2229/23.11.2006, art. 183, referitoare la desfăşurarea planului de manevră rezultă că personalul care a primit sarcini privind executarea manevrei este obligat să le execute integral şi să raporteze despre aceasta conducătorului manevrei, ceea ce duce la concluzia că  impegatul de mişcare trebuia să aştepte confirmarea planului de manevră de la toţi cei implicaţi în acesta, inclusiv confirmarea reclamantului, ceea ce impegatul de mişcare nu a făcut.

Neîndeplinirea întocmai a planului de manevră şi de către alte persoane implicate în efectuarea acestuia nu absolvă însă de vinovăţie reclamantul, care avea ca obligaţie de serviciu să ocupe obligatoriu postul de conducere din  faţa sau din  dreapta sensului de mers, în aşteptarea planului de manevră.

În speţă, cum vinovăţia reclamantului este neechivocă, iar aplicarea sancţiunii justificată şi legală, instanţa urmează să respingă  acţiunea acestuia ca neîntemeiată.

Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de reclamant, conform deciziei civile nr.712/19.03.2019 a Curţii de Apel Craiova.

Domenii speta

Spete similare