Litigii de munca

Dosar nr. 2267/89/2010 – LITIGII DE MUNCA

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA CIVILA

Sentinta civila  Nr. 1317

Sedinta publica de la 21 Octombrie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE MARILENA GRECU

Judecator PETRUS CIPRIAN DIACONARU

Asistent judiciar OLIVIA CRETU

Asistent judiciar DANIEL GEORGE RUSU

Grefier LAVINIA-CERASELA LICA

Pe rol judecarea cauzei Litigii de munca privind pe reclamanta AL,  în contradictoriu cu pârâta SC LL, cu sediul în comuna ,  având ca obiect drepturi banesti.

La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit partile.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza urmatoarele: dosarul se afla la primul termen de judecata, procedura de citare cu partile este completa, nu s-a depus întâmpinare si documentatie, conform art.287 din Codul muncii si reclamanta nu a depus la dosarul cauzei precizarile solicitate de instanta cu privire la perioada pentru care solicita plata drepturilor salariale. S-a solicitat judecata cauzei în lipsa, conform art.242 alin.1 pct.2 Cpc.

Verificând si analizând actele si lucrarile dosarului, instanta apreciaza ca nu mai sunt alte cereri de formulat si nici alte probe de administrat în prezenta cauza, drept pentru care constata încheiata cercetarea judecatoreasca, dupa care, constatând ca s-a solicitat si judecata cauzei în lipsa, conform art.242 alin.1 pct.2 Cpc, lasa dosarul în pronuntare, urmând a se trece ulterior la deliberare, conform art.256 Cpc, pentru când s-a dat sentinta civila de fata;

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei de fata  constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 2267/89/2010, la data de 14 iulie 2010, reclamanta AL a solicitat,  în contradictoriu cu pârâta SC LL,  ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea pârâtei la plata drepturilor banesti, aferente perioadei martie - august 2010 .

În motivarea cererii reclamanta  a aratat ca,  a avut calitatea de angajata a pârâtei, în functia de agent de vânzari, în urma încheierii unui contract de munca pe o perioada determinata respectiv 02.12.2009 – 03.03.2010.

Arata reclamanta ca, la data de 05.02.2010 a fost internata în spital, astfel ca i-a fost platit concediu medical iar pârâta i-a închis carnetul de munca  cu motivarea ca i-a expirat contractul, însa, în urma unei sesizari la ITM i s-a comunicat faptul ca în luna martie a figurat în concediu de odihna cu toate ca nu a formulat o cerere de concediu si nici nu putea fi în concediu de odihna, deoarece, în perioada 05.02.2010 – 09.04.2010 a fost internata în spital .

În  drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 283 din Legea nr. 53/2003.

Cererii de chemare în judecata, i-au fost atasate, în copii, decizia nr. 162 din 19.03.2010, corespondenta reclamantei cu Inspectoratul Teritorial de Munca Ilfov, Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti, biletul de externare si certificatele de concediu medical .

Ulterior, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.

Pârâta, legal citata, nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat în instanta si nu  a administrat probe în aparare .

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca cererea reclamantului este neîntemeiata, pentru urmatoarele considerente:

Reclamanta AL, a fost angajata pârâtei SC LL, în functia de agent de vânzari, în urma încheierii unui contract de munca pe o perioada determinata  (contractul înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Ilfov sub nr. 66168/09.12.2009) respectiv în perioada 02.12.2009 – 03.03.2010, asa cum aceasta recunoaste expres prin cererea de chemare în judecata .

Conform scrisorii medicale ( fila 12), în perioada 05.02.2010 – 09.04.2010 a fost internata în spital, însa dupa  data expirarii contractului, pârâta a emis decizia nr. 162 din 19.03.2010 prin care s-a decis încetarea contractului individual de munca al reclamantei, în baza dispozitiilor art. 56 lit. j din Legea nr. 53/2003  .

Dispozitii legale incidente :

Codul Muncii  : art. 56  lit. j „Contractul individual de munca înceteaza de drept:  j) la data expirarii termenului contractului individual de munca încheiat pe durata determinata. ” art. 80 alin 3 : „ (3) Contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, dar numai înauntrul termenului prevazut la art. 82 si de cel mult doua ori consecutiv”; art. 154 alin 1  si  alin 2 : „” . (1)  Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.(2) Pentru munca prestata în baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani

Din analiza dispozitiilor legale redate mai sus, rezulta cu certitudine ca actiunea reclamantei este neîntemeiata .

 Din actele si lucrarile dosarului (decizia nr. 162 din 19.03.2010 si recunoasterea reclamantei exprimata prin cererea de chemare în judecata )  rezulta ca reclamanta a fosta angajata pârâtei în baza unui contract de munca încheiat pe perioada determinata, contract ce a încetat de drept la data de 03.03.2010, asa cum au convenit partile de comun acord .

Astfel, instanta retine ca, în cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 154 din Codul muncii, deoarece reclamanta nu poate solicita drepturi salariale aferente unei perioade pentru care nu a prestat munca în baza unui contract, deoarece, asa cum am aratat mai sus, contractul înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Munca Ilfov sub nr. 66168/09.12.2009 a încetat de drept la data expirarii termenului convenit de parti . 

Totodata, instanta retine pe de o parte, faptul ca reclamanta nu a atacat dispozitia de încetare a contractului de munca, deci a fost de acord cu masura, iar pe de alta parte, faptul ca a fost în concediu medical în perioada emiterii dispozitiei nr. 162 din 19.03.2010 nu are relevanta, în conditiile în care prin dispozitia mentionata s-a constatat încetarea contractului si nu s-a dispus concedierea reclamantei.

Rezulta astfel ca  certificatele de concediu  medical,  invocate de reclamanta,  nu  pot amâna data încetarii de  drept  a  încetarii raporturilor de  munca, întrucât aceasta are loc prin efectul legii, iar expirarea termenului contractului individual de munca coincide cu  încetarea de drept a acelui contract, fara  a fi  nevoie de  o alta formalitate îndeplinita de parti.

Mai  mult, art. 60 alin. 1 lit.”a” din  C o d u l M u n c i i prevede o  interdictie  cu caracter temporar a concedierii salariatilor pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical, însa, în speta,  nu poate fi  vorba de aplicabilitatea acestei dispozitii legale, nefiind vorba de o concediere, ci de o încetare de drept a contractului individual de munca, urmare a expirarii termenului pentru care a fost încheiat.

Nu în ultimul rând, instanta retine si faptul ca pârâta nu-i mai datoreaza reclamantei nicio suma de bani cu titlu de drepturi salariale,  aspect recunoscut chiar de catre reclamanta si retinut în adresa nr. P 256/4893/26.05.2010 emisa de catre Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti ( fila 5) .

În ceea ce priveste forta probanta a marturisirii,  dupa abrogarea art.1200 pct.3 Cod civil (care considera marturisirea judiciara ca o prezumtie legala ce face deplina dovada în contra celui care a marturisit), acest mijloc de proba a fost trecut în rândul dovezilor de drept comun, putând fi combatuta prin orice alt mijloc de proba admis de lege, iar judecatorul  poate sa înlature motivat recunoasterea daca din ansamblul probelor administrate în cauza îsi formeaza convingerea ca marturisirea respectiva nu corespunde adevarului. Atunci când marturisirea judiciara constituie un fapt probator, caz în care urmeaza a fi privita ca valabila .

Raportat la aceste considerente, reclamanta trebuia sa o combata prin orice mijloc de proba, lucru pe care nu l-a facut .

În final, instanta mai retine si faptul ca, prin Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28.06.1999 privind acordul-cadru D., UNICE si D. asupra muncii cu durata determinata, avuta în mod special în vedere la armonizarea legislatiei muncii din România cu cea comunitara, s-a prevazut ca, pentru a preveni abuzul ce poate rezulta din utilizarea contractelor sau relatiilor de munca cu durata determinata succesive, statele membre pot introduce una sau mai multe masuri prevazute la clauza 5 din acordul-cadru si anume: ratiuni obiective care sa justifice reînnoirea unor astfel de contracte sau relatii de munca, durata maxima a contractelor sau relatiilor de munca succesive si numarul de reînnoiri ale unor astfel de contracte sau relatii de munca.

Or, în cauza, partile nu au procedat la aplicarea dispozitiilor art. 80 alin 3 din Codul muncii, respectiv nu au procedat la prelungirea contractului de munca încheiat pe perioada determinata, deci nu poate fi retinuta obligatia pârâtei de a-i achita reclamantei drepturi salariale aferente perioadei martie - august 2010, perioada ce nu are acoperire în contractul de munca încheiat între parti .

De asemenea,  instanta are în vedere si practica judiciara în materie, respectiv decizia nr. 5215/05.10.2009 a Curti de Apel Craiova si decizia nr. 825/07.07.2009 a Curti de Apel Iasi .

În aceste conditii, este evident ca actiunea reclamantei este neîntemeiata, fiind evident ca legea nu-i da dreptul la obtinerea unor drepturi salariale în conditiile retinute mai sus, motiv pentru care urmeaza a fi respinsa actiunea acesteia  .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge actiunea formulata de reclamanta AL, în contradictoriu cu pârâta SC LL, cu sediul în comuna

Definitiva si executorie.

Cu drept de recurs , în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 21 octombrie 2010.

Domenii speta

Spete similare