Raporturi de muncă

Neacordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază unei salariate al cărei contract individual de muncă a fost suspendat prin acordul părţilor, pentru o perioadă ulterioară datei reluării activităţii.

Măsura luată de pârâtă prin dispoziţia contestată nr.2297/29.12.2017, a fost întemeiată pe prevederile art.38 alin.3 din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare potrivit cărora „Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Din interpretarea dispoziţiilor legale susmenţionate reiese că, majorarea cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, se referă inclusiv la cuantumul brut al sporurilor.

S-a reţinut că reclamanta nu se află în niciuna dintre situaţiile prevăzute la art.39 alin.1 din Legea nr. 153/2017, în sensul că nu este personal nou încadrat, având în vedere că este angajata pârâtei din 01.09.2012, având contractul individual de muncă suspendat pe perioada 01.09.2015-01.09.2017, şi nu se încadrează nici în categoria personalului numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, ori a personalului promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, personal cu privire la care salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcţii similare din cadrul instituţiei/autorităţii publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 16.10.2018

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 09.03.2018, reclamanta SR a chemat în judecată pârâta DGASPC M, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea în parte a dispoziţiei nr.2297/29.12.2017 emisă de pârâtă şi menţinerea sporului de 50% din salariul de bază, acordat pentru condiţii deosebit de periculoase la locul de muncă, respectiv în cadrul CÎAPA sau DS C.

În fapt, reclamanta a arătat că prin dispoziţia contestată nu i s-a mai acordat sporul pentru condiţii deosebit de periculoase deşi, îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii de muncă, iar potrivit dispoziţiilor art.38 alin.3 din Legea nr.153/2017 trebuia să i se fi păstrat sporul.

Astfel, la noul salariu stabilit în sumă de 2.907 lei/lună începând cu data de 01.01.2018, ar fi trebuit să-i fie acordat şi sporul de 50%, care era stipulat în dispoziţia precedentă nr.1329/28.08.2017, de reluare a activităţii, începând cu data de 01.09.2017.

Reclamanta a susţinut că nu este nou angajată, atât timp cât a avut contractul de muncă suspendat şi a fost rechemată la serviciu din septembrie 2017, iar legea susmenţionată îi este aplicabilă din 01.03.2018 şi nu din 29.12.2017.

A mai arătat că toţi ceilalţi colegi de muncă, respectiv doctori, asistente medicale, infirmiere, muncitori calificaţi, bucătari şi paznici, şi-au păstrat sporul şi doar ei nu i s-a mai acordat începând cu luna ianuarie 2018, ceea ce demonstrează că este discriminată.

Totodată, a menţionat că în data de 28.02.2018 a depus şi contestaţie administrativă la ordonatorul de credite potrivit art.37 alin.1 din Legea nr.153/2017, însă deocamdată nu a fost soluţionată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 37 alin.4 din Legea nr.153/2017, raportat la dispoziţiile Codului muncii.

În dovedirea susţinerilor din acţiune reclamanta a depus la dosar, în copie conformă cu originalul, următoarele înscrisuri: dispoziţiile nr.2297/29.12.2017, nr.1329/28.08.2017, contestaţia înregistrată sub nr. 7641/28.02.2018, fluturaşi de salarii pe lunile decembrie 2017 şi ianuarie 2018, contract individual de muncă nr.162121/03.09.2012, adresa nr. 32923/11.12. 2014, dispoziţia nr.811/31.08.2012.

Pârâta DGASPC M a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

A arătat că reclamanta este angajata DGASPC M începând cu data de 01.09.2012, având funcţia de administrator în cadrul CÎAPA SAU DM C, iar în perioada 01.09.2015-01.09.2017, a avut contractul individual de muncă suspendat, conform art.54 Codul muncii.

La data reluării activităţii, respectiv 01.09.2017, salarizarea reclamantei s-a efectuat în conformitate cu prevederile art.27 alin.1 coroborate cu cele ale art.39 alin.2 din Legea cadru nr.153/2017, modificată şi completată de OUG nr. 91/2017, pârâta emiţând în acest sens dispoziţia nr.1329/28.08.2017.

Începând cu data de 01.01.2018, prin dispoziţia nr.2297/29.12.2017, reclamantei i s-a acordat o creştere salarială în cuantum de 25%, faţă de nivelul din luna decembrie 2017, în conformitate cu prevederile art. 38 alin.3 din Legea nr.153/2017.

Pârâta a menţionat că în lipsa unor prevederi legale exprese, la data reluării activităţii, reclamantei i s-a acordat un spor pentru condiţii deosebit de periculoase în cuantum de 1.163 lei, iar ulterior în urma demersurilor instituţiei, MMJS a comunicat prin adresa nr.5755 DPS/2017, înregistrată la DGASPC M sub nr. 31920/2017, că, în situaţia stabilirii salariului conform art.39 alin.2 din Legea cadru nr. 153/2017, sporurile se vor acorda potrivit art.23 din legea cadru, după aprobarea Regulamentelor – cadru specifice domeniului de activitate.

În dovedirea susţinerilor din întâmpinare pârâta a depus la dosar dispoziţiile nr. 1943/ 31.08.2015, 224/17.02.2016, 753/28.06.2016, adresele nr.23826/2017, 31920/2017, 36330/ 2017, 31920/2017.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că din motivarea pârâtei, nu reiese în mod concret, cum i-a fost tăiat sporul pe care l-a dobândit în mod legal, în calitate de salariată a DGASPC M, pârâta neindicând motivul pentru care a fost considerată personal nou încadrat deşi, este angajată din 01.09.2012.

A mai arătat că art. 39 din Legea nr.153/2017 enumeră exhaustiv categoriile de salariaţi cărora le sunt aplicabile aceste dispoziţii, iar în această enumerare nu intră salariaţii care şi-au reluat activitatea după suspendarea contractului de muncă.

Totodată, prin faptul că i-au fost tăiate sporurile câştigate în mod legal, s-a creat o discriminare între ea şi ceilalţi angajaţi ai DGASPC M, care au o vechime egală cu a sa sau chiar mai mică.

Din oficiu, în baza art. 22 alin.1 Cod procedură civilă, s-a solicitat pârâtei DGASPC M să depună la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii dispoziţiei contestate nr. 2297/29.12.2017, răspunsul la relaţiile solicitate fiind înaintat cu adresa nr.19995/25.05.2018.

De asemenea, s-a solicitat pârâtei să comunice dacă reclamanta lucrează într-un loc de muncă încadrat în condiţii deosebit de periculoase şi dacă există angajaţi în cadrul instituţiei care au aceeaşi vechime cu cea a reclamantei sau mai mică şi care beneficiază de sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, precum şi să înainteze la dosar în copie hotărârea CJM nr.77/2017 la care se face referire în referatul înregistrat sub nr.38489/29.12.2017 la CJM -DGASPC, răspunsul la relaţiile solicitate fiind comunicat cu adresa nr. 22833/25.06.2018.

La termenul de judecată din data de 10.07.2018 s-a dispus revenirea cu adresă către pârâtă pentru a comunica dacă s-au efectuat demersuri pentru a se constata dacă locul de muncă al reclamantei presupune condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare; dacă s-au emis de către autorităţile abilitate în acest sens buletinele de determinare privind acordarea sporului pentru condiţii de muncă la care se face referire în adresa nr.23109/25.06.2018 emisă de pârâtă în ceea ce o priveşte pe reclamantă; în baza cărei documentaţii s-a acordat sporul pentru condiţii deosebit de periculoase celorlalţi salariaţi din cadrul instituţiei care au aceeaşi vechime cu cea a reclamantei sau mai mică şi care beneficiază de acest spor; care este motivul pentru care salariul de bază al reclamantei a fost determinat în raport cu salariul de bază prevăzut în anexa Legii nr.153/2017, începând cu data reluării activităţii, iar salariaţilor din cadrul instituţiei care au aceeaşi vechime cu cea a reclamantei sau mai mică şi care beneficiază de spor pentru condiţii deosebit de periculoase, stabilit conform legislaţiei anterioare intrării în vigoare a Legii nr.153/2017 nu li s-a stabilit salariul de bază prin raportare la salariul de bază prevăzut în anexele la această lege; dacă la nivelul instituţiei pârâte există o funcţie similară cu cea a reclamantei.

Răspunsul la relaţiile solicitate a fost înaintat la dosar cu adresa nr.34827/10.09.2018.

De asemenea, s-a mai solicitat pârâtei să depună la dosar înscrisuri din care să rezulte că reclamantei i-a fost acordat sporul pentru condiţii vătămătoare de muncă de 15% aplicat la salariul de bază, personalului salarizat potrivit anexei din administraţie, începând cu data de 06.08.2018, buletinul de determinare prin expertizare nr.37/20.07.2018 emis de DSP M şi adresa nr. 28589/03.08.2018 a CJM; să precizeze care era încadrarea condiţiilor de muncă de la locul de muncă al reclamantei la momentul emiterii dispoziţiei contestate, respectiv 29.12.2017; care era modalitatea în care erau acordate sporurile pentru condiţii deosebit de periculoase la CÎAPA sau DM C la data emiterii dispoziţiei contestate, respectiv 29.12.2017; să comunice în baza cărei documentaţii s-a acordat sporul pentru condiţii deosebit de periculoase celorlalţi salariaţi din cadrul instituţiei care au aceeaşi vechime cu cea a reclamantei sau mai mică şi care beneficiază de acest spor.

Răspunsul la aceste relaţii a fost înaintat la dosar cu adresa nr.36521/27.09.2018.

Analizând acţiunea în raport de probele administrate în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, instanţa constată şi reţine următoarele:

 Reclamanta SR este angajata pârâtei DGASPC M, îndeplinind funcţia de administrator, în baza contractului individual de muncă nr.16212/03.09.2012, începând cu data de 01.09.2012.

Contractul individual de muncă al reclamantei a fost suspendat, prin acordul părţilor, începând cu data de 01.09.2015, perioada de suspendare fiind prelungită până la data de 01.09.2017, aşa cum reiese din dispoziţiile nr.1943/31.08.2015, 224/17.02.2016, 753/28.06. 2016 emise de pârâta DGASPC M.

La data de 28.08.2017 pârâta a emis dispoziţia nr.1328/2017 prin care a dispus că începând cu data de 01.09.2017, reclamanta îşi va relua activitatea în funcţia de administrator II, gradaţia 2 în cadrul CÎAPA sau DS C şi va beneficia de un salariu de bază de 2.325 lei şi de un spor pentru condiţii deosebit de periculoase în sumă de 1.163 lei.

Prin dispoziţia nr.2297/29.12.2017 pârâta a dispus că începând cu data de 01.01.2018, reclamanta va beneficia de un salariu de bază de 2.907 lei, în cuprinsul dispoziţiei, nefăcându-se nici un fel de referire la sporul pentru condiţii deosebit de periculoase

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta solicită anularea în parte a dispoziţiei nr. 2297/29.12.2017 emisă de pârâtă şi menţinerea sporului de 50% din salariul de bază acordat pentru condiţii deosebit de periculoase la locul de muncă, respectiv CÎAPA sau DS C, susţinând că, deşi nu este personal nou încadrat şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii de muncă, începând cu data de 01.01.2018, nu i s-a mai acordat sporul de 50% pentru condiţii deosebite, spor de care a beneficiat de la data reluării activităţii, conform dispoziţiei nr. 1329/28.08.2017.

Faţă de solicitările reclamantei, instanţa constată că măsura luată de pârâtă prin dispoziţia contestată nr.2297/29.12.2017, a fost întemeiată pe prevederile art.38 alin.3 din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, au fost invocate în preambulul dispoziţiei contestate, referatul nr. 38489/29.12.2017 privind stabilirea drepturilor salariale ale personalului din cadrul DGASPC M începând cu data de 01.01.2018, precum şi adresa nr.5755 DPS/13.12.2017 emisă de MMJS, conform căreia, prevederile art.39 alin.2 din Legea cadru nr.153/2017, cu modificările şi completările ulterioare - inclusiv din OUG nr.91/2017, sporurile se vor acorda potrivit art.23 din această lege cadru, după aprobarea regulamentelor cadru specifice domeniului de activitate.

Potrivit art. 38 alin.3 din Legea cadru nr.153/2017 invocat în dispoziţia contestată „Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Din interpretarea dispoziţiilor legale susmenţionate reiese că, majorarea cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, se referă inclusiv la cuantumul brut al sporurilor.

Deşi, în cuprinsul dispoziţiei contestate, pârâta a invocat ca temei legal, prevederile art.38 alin.3 din Legea cadru nr.153/2017, în dispoziţia nr.2297/29.12.2017 s-a prevăzut doar cuantumul salariului de bază de care a beneficiat reclamanta începând cu data de 01.01.2018, fără a se face vreo referire la sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, spor care i-a fost acordat acesteia din luna septembrie 2017 şi până în luna decembrie 2017, inclusiv.

Astfel, prin dispoziţia nr.1329/28.08.2017 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus că începând cu data de 01.09.2017 reclamanta îşi va relua activitatea în funcţia de administrator II, gradaţia 2 în cadrul CÎAPA sau DS C, s-a menţionat că aceasta va beneficia pe lângă salariul de bază şi de un spor pentru condiţii deosebit de periculoase, spor care, aşa cum reiese şi din fluturaşul de salariu pe luna decembrie 2017, este în procent de 50% din salariul de bază (fila 5 dosar).

La emiterea dispoziţiei nr.1329/28.08.2017, prin care s-a stabilit salariul de bază al reclamantei şi sporul de 50% pentru condiţii deosebit de periculoase începând din 01.09.2017, data reluării activităţii, după perioada de suspendare a contractului individual de muncă, pârâta a avut în vedere prevederile art.39 alin.2 din Legea cadru nr.153/2017.

Potrivit art.39 alin.2 din Legea nr.153/2017 „În situaţia în care prin aplicarea alin. (1) nu există funcţie similară în plată, nivelul salariului de bază, soldei de funcţie/salariului de funcţie, indemnizaţiei de încadrare pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, se stabileşte prin înmulţirea coeficientului prevăzut în anexe cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare, la care se aplică, după caz, prevederile art. 10 privind gradaţia corespunzătoare vechimii în muncă”, iar alin.1 al aceluiaşi articol prevede că „Până la aplicarea integrală a prevederilor prezentei legi, pentru personalul nou-încadrat, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, inclusiv pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcţii similare din cadrul instituţiei/autorităţii publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată”.

Raportând dispoziţiile legale enunţate anterior la speţa dedusă judecăţii, se constată că reclamanta nu se află în niciuna dintre situaţiile prevăzute la art.39 alin.1 din Legea nr. 153/2017, în sensul că nu este personal nou încadrat, având în vedere că este angajata pârâtei din 01.09.2012, având contractul individual de muncă suspendat pe perioada 01.09.2015-01.09.2017, şi nu se încadrează nici în categoria personalului numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, ori a personalului promovat în funcţii sau în grade/trepte profesionale, personal cu privire la care salarizarea se face la nivelul de salarizare pentru funcţii similare din cadrul instituţiei/autorităţii publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată.

Aşa fiind, se constată că nu poate fi primită apărarea pârâtei formulată prin întâmpinare, potrivit căreia în lipsa unor prevederi legale exprese, la data reluării activităţii, reclamantei i s-a acordat un spor de condiţii deosebit de periculoase în cuantum de 1.163 lei, iar, ulterior, în urma demersurilor instituţiei, MMJS a comunicat prin adresa nr. 5755DPS/ 2017 înregistrată la DGASPC M cu nr. 31920/2017, că în situaţia stabilirii salariului conform art.39 alin.2 din Legea cadru nr. 153/2017, sporurile se vor acorda potrivit art.23 din legea – cadru, după aprobarea regulamentelor cadru specifice domeniului de activitate.

Pârâta a mai susţinut prin întâmpinare şi faptul că la data reluării activităţii, respectiv 01.09.2017, salarizarea reclamantei s-a efectuat în conformitate cu prevederile art.27 alin.1 coroborate cu prevederile art.39 alin.2 din Legea cadru nr.153/2017 modificată şi completată de OUG nr.91/2017, instituţia emiţând în acest sens, dispoziţia nr.1329/28.08.2017.

Or, pe de o parte, art.27 alin.1 din Legea nr.153/2017 nu a fost invocat în dispoziţia nr. 1329/28.08.2017, iar pe de altă parte, acest articol de lege prevede că „Personalul care s-a aflat în concediu plătit pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 7 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi personalul ale cărui raporturi de muncă sau raporturi de serviciu au fost suspendate din alte cauze, potrivit legii, la reluarea activităţii îşi păstrează gradul sau treapta profesională în care a fost încadrat anterior suspendării, salarizarea urmând a se face la nivelul de salarizare pentru funcţii similare”.

Prin urmare, textul de lege anterior citat conţine prevederi referitoare la salarizarea personalului ale cărui raporturi de muncă au fost suspendate din alte cauze, potrivit legii, fără a face vreo referire la acordarea sau neacordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, în cauză, contractul individual de muncă al reclamantei fiind suspendat prin acordul părţilor, conform dispoziţiei nr.1943/31.08.2015 (fila 18 dosar).

Se mai reţine că, anterior suspendării contractului individual de muncă al reclamantei, aceasta a beneficiat de sporul pentru condiţii deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază, aşa cum reiese din dispoziţia nr.513/30.04.2015 (fila 94 dosar), potrivit căreia, începând cu data de 01.05.2015 reclamanta, având funcţia de administrator în cadrul CÎAPA sau DS C, va beneficia de un salariu de bază de 975 lei şi de un spor pentru condiţii deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază în cuantum de 469 lei.

De acest spor de 50% din salariul de bază pentru condiţii deosebit de periculoase a beneficiat reclamanta şi începând cu data reluării activităţii, respectiv 01.09.2017, însă numai până la data de 31.12.2017, în condiţiile în care în cadrul instituţiei există salariaţi care au aceeaşi vechime cu cea a reclamantei sau mai mică şi care beneficiază de spor pentru condiţii deosebit de periculoase, aşa cum reiese din adresa nr.23109/25.06.2018, care a fost ataşată răspunsului înaintat de pârâtă la dosar cu adresa nr.22833/25.06.2018 (filele 78,79).

Faptul că există salariaţi în cadrul instituţiei pârâte care au beneficiat de sporul de 50% pentru condiţii deosebit de periculoase şi după data de 01.01.2018, reiese şi din fluturaşii de salarii depuşi la dosar de reclamantă (filele 96-98).

Totodată, se reţine că potrivit dispoziţiei nr.1237/06.08.2018 emisă de pârâtă, începând cu data de 06.08.2018, reclamanta va beneficia de un salariu de bază de 2.907 lei şi un spor pentru condiţii vătămătoare de muncă în cuantum de 436 lei.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, instanţa apreciază că reclamanta era îndreptăţită să beneficieze de sporul pentru condiţii deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază pentru perioada 01.01.2018-05.08.2018.

În atare situaţie, urmează a se admite în parte acţiunea şi a fi obligată pârâta să acorde reclamantei sporul pentru condiţii deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază pentru perioada 01.01.2018-05.08.2018.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr. 234/23.01.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins ca tardiv apelul declarat de pârâtă.

Domenii speta

Spete similare