Revendicare stabilire linie de hotar

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X din 29.02.2016 pronunţată în dosar nr. X/311/2015 de Judecătoria Slatina s-a admis in parte acţiunea formulată de reclamanţii T M S şi T R S în contradictoriu cu pârâta P J.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei P J sa lase in deplină proprietate şi liniştita posesie suprafaţa de 47 mp teren intravilan, situată in Municipiul S, strada, Judeţul O, ca neîntemeiat.

S-a admis capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar intre proprietatea reclamanţilor si proprietatea pârâtei, aflate in Municipiul S. Judeţul O.

A fost omologat raportul de expertiză topocadastrală întocmit în cauză de expert ing. F M E.

S-a stabilit ca linia de hotar care desparte terenul proprietatea reclamanţilor T M S si T R S de proprietatea pârâtei P J să treacă, pornind de la nord spre sud, prin punctele 2, 12, 16, 6, 11 si 25, reprezentate pe schiţa terenului - anexă nr. 3 din raportul de expertiză topografică, omologat de instanța de judecată.

A fost obligată pârâta la plata, către reclamanți, a sumei de 400 lei, reprezentând contravaloarea a ½ din cheltuielile privind efectuarea raportului de expertiza .

A compensat celelalte cheltuieli de judecata ale părţilor.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a constatat că prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 06.03.2015, sub nr. X/311/2015, reclamanţii T M S si T R S, in contradictoriu cu parata P J, au solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care sa dispună obligarea pârâtei să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 47 mp teren intravilan situată în S, jud. O, stabilirea liniei de hotar între proprietatea reclamanţilor şi proprietatea pârâtei. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

 In motivarea în fapt, reclamanţii au arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 950 din 15.05.2007 au achiziţionat terenul in suprafaţa de 603 mp situat în S, str.  . Terenul a fost achiziţionat de la numiţii D M si D I D conform actului de vânzare cumpărare ataşat.

Terenul in suprafaţa de 603 mp a fost achiziţionat liber de sarcini în limitele de hotar stabilite în documentaţia cadastrală pe care vânzătorii o deţineau la data înstrăinării terenului, imobilul fiind înscris in cartea funciara X/2.

La data achiziţionării, terenul era acoperit de vegetaţie, fiind inaccesibil pentru a trece cu piciorul. Terenul a fost defrişat, atât pe calea de acces cât si terenul de 603 mp de către noii proprietari, ulterior datei cumpărării.

 În anul 2007 reclamanţii au procedat la obţinerea documentaţiei în vederea construirii imobilului si a gardului, sens în care au obţinut autorizaţia de construire nr. X/10.07.2007.

 La momentul achiziţionării terenului, gardul dintre proprietatea reclamanţilor si cea a lui M C (actual P J moştenitor) era construit dintr-o plasă de sârmă care, în anumite locuri, era căzut. Au construit actualul gard din fundaţie de beton si scândură din lemn în apropierea fostului gard de plasa, înţelegând de la vecinul M N ca pe acolo este si graniţa reală dintre proprietăţi.

Gardul cu vecinul din dreapta (fam. D) a fost realizat în urma efectuării unor măsurători topografice. Ulterior au aflat că pârâţii au modificat semnele de hotar în perioada în care terenul achiziţionat de către reclamanţi era acoperit de vegetaţie.

Până in anul 2013 nu au mai realizat nici o măsurătoare a suprafeţei de teren achiziţionată în anul 2007.

In anul 2013, datorită faptului că numiţii M N şi sora P J-pârâta si-au definitivat actele de moştenire după părinţii proprietari ai imobilului, reclamanţii au fost înştiinţaţi de OCPI O ca terenul acestora nu mai are forma si localizarea corectă, astfel cum rezultă din adresa nr. X/29.07.2013.

In acel moment au solicitat efectuarea unor noi măsurători la M Topografica S ocazie cu care au constatat că din terenul achiziţionat lipsesc 46,74 mp din partea care se învecinează cu M N şi P J.

Au încercat atât în 2013 cât si in 2014 să rezolve litigiul pe cale amiabilă, apelând la mediatori autorizaţi însă demersurile acestora au rămas fără rezultat.

In 2014 au mers la OCPI O împreună cu fiica pârâtei P J unde au fost informaţi că terenul care lipseşte din proprietatea reclamanţilor este la vecinii M N si P J.

Din documentele cadastrale întocmite pentru terenul ce se află în posesia pârâtei rezultă că aceasta se află în posesia suprafeţei de 1328 mp. Conform actului de proprietate care a stat la baza intabulării dreptului de proprietate al pârâtei aceasta deţine titlu doar pentru suprafaţa de 1209 mp astfel cum rezultă din contractual X din 24.011972.

Faţă de considerentele menţionate anterior au solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtei să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită, posesie suprafaţa de 47 mp teren intravilan, stabilirea liniei de hotar între proprietatea reclamanţilor şi proprietatea pârâtei, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În dovedire, au solicitat proba cu înscrisuri (contracte de vânzare cumpărare autentificat sub nr X/15.05.2007, extrase de carte funciară imobile, documentaţie cadastrală, adresă OCPI, autorizaţie de construire, contract de vânzare cumpărare X/24.01.1972, proces verbal mediere), interogatoriul pârâtei, expertiză topografie cadastru.

În drept, au invocat dispoz. art. 194 c.p.civ. şi art. 560, 563 C.civ.

Parata P J a formulat întâmpinare.

Parata a aratat ca susţinerile reclamantilor sunt vădit neîntemeiate.

Astfel, imobilele proprietatea paratei moştenite de la defuncţii săi părinţi, M C şi M M, în ceea ce priveşte cel puţin vecinătatea cu reclamanţii este neschimbata de zeci de ani, având în vedere înscrisurile pe care le depune alăturat, dar şi considerentele care urmează. Învederează ca după cum au susţinut şi reclamanţii în acţiunea introductivă şi în urma obţinerii de către aceştia a autorizaţiei de construire nr. X/10.07.2007, reclamanţii au construit gardul despărţitor dintre proprietăţile acestora exact pe vechiul amplasament al fostului gard care era construit din plasă de sârmă.

La momentul construirii gardului, anul 2007, această lucrare a fost efectuată într-un deplin consens care a existat între reclamanţi şi parata, toate materialele de construcţie fiind achiziţionate de reclamanţi şi depozitate inclusiv în curtea paratei.

 Gardul a fost amplasat exact pe fostul amplasament al vechiului gard, având la extremităţi ca şi borne de hotar doi stâlpi pentru transportul energiei electrice, aproximativ la mijlocul distanţei dintre cele două extremităţi menţionate mai sus existând şi alte repere indiscutabile, precum un pom fructifer plantat cu cca. 20 de ani în urmă, precum şi o fântână construită cu peste 50 de ani în urmă.

Aşa fiind şi dacă ar fi dorit cu toţii un alt amplasament al gardului, respectiv spre proprietatea paratei, ar fi presupus tăierea pomului fructifer şi astuparea fântânii, ceea ce evident ar fi fost de-a dreptul absurd.

Gardul construit de către reclamanţi are fundaţie şi elevaţie din beton armat, stâlpi de susţinere metalici, precum şi uluci din scândură tratată cu ulei de in, este aşa cum spunea aliniat perfect în linie dreaptă pe vechiul amplasament al vechiului gard între semnele de hotar menţionate şi a fost executat conform prescripţiilor tehnice în materie.

Mai mult decât atât, aproximativ de la jumătatea gardului spre sud, pe toată lungimea gardului, reclamanţii au o bOă de viţă de vie, iar înspre partea de nord trandafiri căţărători. Urmează a se observa că aproape zece ani de la construirea gardului şi până în prezent n-a existat nici un fel de problemă şi dintr-o dată reclamanţii au hotărât să conteste amplasamentul unui grad pe care ei înşişi l-au construit exact aşa cum au dorit.

 În ipoteza în care în mod real reclamanţii ar avea lipsă teren în nici un caz acesta nu se regăseşte la parata.

De altfel probatoriul care urmează a fi administrat în cauză, în principal expertiza tehnică de specialitate va lămuri de deplin întreaga situaţie.

 În urma probelor ce urmează a fi administrate în cauză solicita respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor aferente acestei cauze.

În dovedirea susţinerilor de mai sus, a înţeles să se folosească de înscrisuri, interogatoriu, expertiză.

În drept, a invocat disp. art. 205, art.453 N.C.p.civ.

 In procedura prealabilă, reclamanţii T M S şi T R S, in temeiul art. 201 alin 2 c.p.civ. au formulat răspuns la întâmpinarea formulata de parata P J.

 Au învederat că la 29.07.2013 au primit de la Oficiul de Cadastru si Publicitate imobiliara O adresa nr. X prin care au fost informaţi ca terenul proprietatea acestora cu nr. de cadastru X/2/2 înscris in cartea funciara cu nr. X, este înregistrat în planul cadastral fără formă si localizare corectă. Urmarea a acestei adrese au contactat un topometrist autorizat in măsurători cadastrale, dl. S E care la 08.08.2013 a efectuat măsurătorile si a confirmat ca detin teren mai puţin în fapt decât in actele de proprietate. Schiţa întocmită demonstrează ca terenul lipsa în suprafaţă de 47 mp este ocupat în fapt de parata P J.

Au încercat să rezolve litigiul pe cale amiabilă în sensul că au apelat la un mediator, dar in urma medierii nu s-a ajuns la niciun rezultat favorabil.

La data achiziţionării terenului (15.05.2007, cu nr. cadastral X/2/2 si act de autentificare nr. 950) in suprafaţa de 603 mp era amplasat un gard de plasa intre proprietatea reclamanţilor si cea a paratei P J. Gardul nu era stabil (cu stâlpi betonaţi) si era mutat in funcţie de ce aveau probabil nevoie proprietarii sa facă in propria curte (conform celor menţionate de vecini). Mai mult la data achiziţionării terenului reclamanţii au vizualizat împreuna cu vânzătorii (familia D) terenul ce l-au cumpărat. In acea perioada si pana in primăvara lui 2008 parata P J avea poarta de intrare in curte amplasata in preajma actualei fântâni din curtea lor după care acesta a fost mutat in rând cu gardul reclamanţilor de la strada (calea de acces) "luând" astfel in posesie si îngrădind o suprafaţa de teren lata de cea 3,51 m si lunga de 17.31 m.

Conform actelor de proprietate parata P J (atât in contract vânzare cumpărare cât si in certificatul de moştenitor emis in 2013) deţine 1209 mp teren, fata de 1328 mp cât apare in cartea funciara emisa in mai 2013.

În realitate pârâta deţine un plus 119 mp de teren pentru care nu are un titlu de proprietate .

În fisa corpului de proprietate emis in 23.10.2002 pentru foştii proprietari ai terenului (familia C) din care face parte si terenul de 603 mp cumpărat de reclamanti se observa de hotar cu parata P J, linie de hotar care nu este dreapta ca in prezent ci este formata din doua linii de aproximativ 25 m liniari fiecare care se unesc undeva la mijlocul distantei.

Pârâta achită impozit la Primăria S numai pentru cei 1209 mp pentru care poseda acte de proprietate. In situaţia în care ar fi apreciat că, şi suprafaţa de 118 mp o deţine legal ar fi achitat impozit si pentru această suprafaţă.

Învederează faptul că achită impozit si pentru cei 47 mp care se afla in litigii (conform schiţei cadastrale depuse la Primăria S).

În drept a invocat dispoz. art. 201 alin 2 c.p.civ.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost încuviinţată si administrata proba cu înscrisuri si interogatoriu propus a fi luat de parata P J, reclamantei T R S (reclamanta a raspuns la interodatoriu) si interogatoriu luat de reclamantii T M S si T R S paratei P J (parata a raspuns la interogatoriu).

 De asemenea, s-a încuviinţat si administrat proba cu expertiza topocadastrala, fiind depus la dosar raport de expertiza , instanţa de fond respingând obiecţiunile formulate de reclamanţi ca neîntemeiate.

Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, Judecătoria reţinut următoarele:

Dispoziţiile art. 563 din noul Cod Civil stabilesc: proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Dreptul la acţiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepţia cazurilor în care prin lege se dispune astfel. Dreptul la proprietate dobândit cu bună credinţă, în condiţiile legii, este pe deplin recunoscut. Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acţiunea în revendicare este opozabilă si poate fi executată împotriva terţului dobânditor, în condiţiile Codului de procedură civilă.

 In esenţă, reclamanţii T M S si T R S, in contradictoriu cu parata P J, au solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care sa dispună obligarea pârâtei să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 47 mp teren intravilan situată în S, str. , nr , jud. O, stabilirea liniei de hotar între proprietatea reclamanţilor şi proprietatea pârâtei..

 Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul X din 15.05.2007de BNP Asociati R B R şi V C D reclamanţii au achiziţionat de la vânzătorii de la D M si D I D terenul in suprafaţa de 603 mp situat în S, str.  , după prealabila dezlipire- file 5-9.

Terenul in suprafaţa de 603 mp a fost achiziţionat liber de sarcini în limitele de hotar stabilite în documentaţia cadastrală pe care vânzătorii o deţineau la data înstrăinării terenului, imobilul fiind înscris in cartea funciara X/2/2.

În anul 2007 reclamanţii au procedat la obţinerea documentaţiei în vederea construirii imobilului si a gardului, sens în care au obţinut autorizaţia de construire nr. X/10.07.2007- file 14,15.

In anul 2013, reclamanţii au fost înstiintati de OCPI O ca terenul acestora nu mai are forma si localizarea corectă, astfel cum rezultă din adresa nr. X/29.07.2013, aflata la dosar

În cauză, in vederea identificării terenurilor aflate in proprietatea părţilor si in stabilirea liniei de hotar, s-a întocmit un raport de expertiză de către d-na F M E, expert tehnic judiciar în specialitatea topografie cadastru şi geodezie, având următoarele obiective:

 1.Identificarea şi măsurarea terenului proprietatea părţilor, respectiv al reclamantului situat în S, str.  nr. , jud. O.

Identificarea vechii linii de hotar

 2.Raportat la actele de proprietate ale părţilor să se precizeze dacă pârâta ocupă vreo suprafaţa de teren din proprietatea reclamantului, iar în caz afirmativ, să precizeze această suprafaţa, să se identifice prin coordonatele N, S, E, V, si să se precizeze valoarea suprafeţei pate

3.Să se precizeze linia de hotar între proprietăţile părţilor, pornind de la actele de proprietate deţinute de acestea, respectiv să se precizeze dacă linia de hotar respectă sau nu vechile linii de ar, sau trebuie desfiinţat gardul despărţitor.

La efectuarea expertizei au participat reclamanta T R S şi pârâta P J. Impreună cu părţile au fost efectuate identificări şi măsurători la faţa locului.

 Potrivit Raportului de expertiză întocmit in cauză, cu ocazia deplasării la faţa locului în mun. Slatina, str. , nr. , au fost efectuate măsurători asupra suprafeţei de teren deţinută de reclamanţii T M S şi T R S, determinându-se suprafaţa de 556mp, reprezentată pe planul de situaţie Anexa 1 cu dimensiuni şi următoarele vecinătăţi:

 Nord: Cale acces

 Sud: D A

 Est: P J

 Vest: D D

De asemenea, la data efectuării măsurătorilor, a fost determinată suprafaţa deţinută de pârâta P J, imobil situat în Municipiul S, str. nr. , determinându-se suprafaţa de 1403mp, reprezentată pe planul de situaţie Anexa 1 cu dimensiuni şi următoarele vecinătăţi:

 Nord: Cale acces şi M I

 Sud: C G

 Est: str. şi M I

 Vest: T M S şi T R S

 In ceea ce priveşte identificarea vechii linii de hotar, expertul a concluzionat ca la faţa locului nu s-au identificat vechi semne de hotar vizibile, singurele repere care au fost urmate fiind o fântână şi un pom aflate în apropierea hotarului cu reclamanţii pe terenul pârâtei, aspecte recunoscute de parţi si in interogatoriile administrate acestora

 Aşadar, in cauză, se retine că reclamanţii au dobândit o suprafaţă de teren de 6O3,00mp, conform actului de dezlipire si contract de vânzare cumpărare nr. 950 din 15.05.2007, teren cu nr. cadastral X/2/2, rezultat în urma dezmembrării unui imobil cu suprafaţa totală de 1389,78mp, aspect care rezulta din înscrisurile aflate la filele 5-8 .

Restul de suprafaţă de 786,78mp a rămas în proprietatea vânzătorului D D, la acea dată suprafaţa având nr. cadastral X/2/1- filele 5-8.

 In raportul de expertiza expertul concluzionează că documentaţia cadastrala care a stat la baza dezlipirii si întocmirii contractului de vânzare cumpărare nr. X din 15.05.2007 a fost defectuos întocmită, ulterior documentaţia cu nr. cadastral X/2/1, ce aparţine vânzătorului D D a fost ulterior rectificată, sub nr. cadastral X.

Analizând aceste înscrisuri, se constată ca suprafaţa înscrisa in terenul care nu a fost înstrăinat reclamanţilor, a fost rectificata la 796mp, respectiv cu 9mp mai mult decât la data întocmirii documentaţiei de dezmembrare, in timp ce documentaţia cu nr. cadastral X/2/2 ce aparţine reclamanţilor nu a fost rectificată, desi dezlipirea suprafetelor a avut loc prin acelaşi înscris iniţial: contractul de vânzare cumpărare nr. X din 15.05.2007.

Din raportul de expertiza mai rezultă că, în partea de nord a acestor suprafeţe se află o cale de acces cu nr. cadastral X , cale de acces pe care pârâta P J nu o ocupă.

 Intradevar instanta constata din actele depuse, dar si din raportul de expertiza că, pentru terenul proprietatea pârâtei P J, a fost întocmită documentaţia cadastrală cu nr. cadastral X, din care reiese că s-a înscris suprafaţa măsurată de 1328mp, mai mare decat in actele justificative de proprietate.

Insă pârâta ocupă, în plus, o suprafaţă de teren către str. , iar nu din proprietatea reclamanţilor, concluzia rezultând din suprapunerea coordonatelor determinate în urma măsurătorilor cu cele din documentaţiile cadastrale, efectuate de expert desemnat in prezentul litigiu.

S-a mai retinut că se concluzionează, de către expert, că documentaţia cadastrală a reclamanţilor necesită actualizare, gardul despărţitor fiind edificat de către reclamanţi, iar pârâta, deşi ocupă o suprafaţă mai mare de teren, aceasta nu provine de la reclamanţi.

Concluziile raportului de expertiza sunt coroborante cu răspunsuri la întrebările interogatoriului administrat pârâtei P J, in sensul ca aceasta a raspuns că nu a mutat niciodată gardul înspre proprietatea reclamanţilor/ întrebare 5 si, mai ales cu răspunsul la intrebarea 7, in sensul ca pârâta a recunoscut ca deţine teren in plus, dar situat înspre canal, deci nu la limita de hotar către reclamanţi.

S-a mai retinut ca, din raport, rezulta ca linia de hotar dintre proprietăţile părţilor corespunde cu cea din documentaţia cadastrală nr. X ce aparţine pârâtei. Documentaţia cadastrală cu nr. X/2/2 ce aparţine reclamanţilor, necesită insă actualizare, aceasta având zonă de suprapunere cu mai multe imobile învecinate.

 In consecinţa, raportat la probele administrate, instanţa de fond a reţinut ca pârâta nu deţine fără drept teren aflat în proprietatea reclamanţilor, conform actelor depuse la dosarul cauzei,deci, capăt de cerere - acţiune in revendicare, formulat de reclamanţi, este neîntemeiat, urmând a fi respins.

 În ceea ce priveşte capătul de cerere privind grăniţuire, apreciază ca este întemeiat urmând a fi admis, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 560 C.civ: proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grănituirea prin reconstituirea hotarului si fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

Actiunea în grănituire este acea actiune pe care reclamantul pretinde ca, în contradictoriu cu pârâtul, instanţa să determine prin semne exterioare, întinderea celor două fonduri învecinate.

O asemenea operaţiune poate avea loc atât în situaţia în care nu exista semne vizibile ale liniei de hotar cât si în situatia în care astfel de semne exista, dar sunt contestate de parti, cum s-a reţinut in cauza de fata.

Acţiunea în grăniţuire se situează la limita între acţiunile petitorii si cele posesorii, întrucât ea nu pune în discuţie existenta însăşi a dreptului real. În cadrul acestei actiuni, partile trebuie sa producă dovezi pentru stabilirea traseului pe care urmează sa se fixeze semnele exterioare dintre fondurile învecinate, fara a fi însa obligate a dovedi însasi existenta dreptului asupra porţiunilor de teren care fac obiectul granituirii.

Potrivit probelor administrate în cauză, a actelor de proprietate ale părtilor, expertul a stabilit linia de hotar între părţi, între proprietatea reclamantelor si a pârâtei, iar instanta a stabilit linia de hotar între proprietatea părţilor, in varianta inclusa in raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit în cauză, prin omologarea acestuia, stabilind onorariu definitiv expertiză topo-cadastrală în cuantum de 800 lei achitat potrivit chitanţelor justificative aflate la dosar, ce urmează a fi comunicate, cu înscrisurile necesare, Biroului Local pentru expertize judiciare, tehnice şi contabile O.

 A stabilit, raportat la raportul de expertiza omologat, ca linia de hotar care desparte terenul proprietatea reclamanţilor T M S si T R S de proprietatea pârâtei P J să treacă, pornind de la nord spre sud, prin punctele 2, 12, 16, 6, 11 si 25, reprezentate pe schiţa terenului - anexă nr. 3 din raportul de expertiză topografică, omologat de instanța de judecată.

În temeiul art. 453 C.p.c, referitor la cheltuielile de judecata solicitate de ambele părţi, raportat la soluţiile pronunţate in privinţa celor doua capete de cerere, instanţa de fond:

 A constatat ca, în acţiunea in grăniţuire, cheltuielile pentru stabilirea liniei de hotar sunt in sarcina proprietarilor terenurilor învecinate, deopotrivă.

In consecinţa, văzând si actele justificative ale cheltuielilor de judecata, in temeiul art. 453 alin. 1 si alin. 2 NCPC, a obligat pârâta la plata, către reclamanți, a sumei de 400 lei, reprezentând contravaloarea a ½ din cheltuielile privind efectuarea raportului de expertiza, compensând celelalte cheltuieli de judecata ale părţilor.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel apelanţii reclamanţi T M S şi T R S prin care solicită admiterea apelului anularea hotărârii instanţei de fond şi pe fond admiterea cererii noastre obligarea pârâtei să ne lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 47 mp teren intravilan situată în S, str. , nr , jud.

Stabilirea liniei de hotar între proprietatea noastră şi proprietatea pârâtei cu respectarea dreptului nostru de proprietate asupra suprafeţei de 603 mp teren intravilan situat în S, str. , C, Jud. O.

Prin sentinţa apelată a fost admisă în parte cererea formulată, a fost respins capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 47 mp teren intravilan situat în S, str. ,  C, Jud. O, a fost admis capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar între proprietatea noastră şi proprietatea pârâtei, aflate în Municipiul S, Jud. O, a fost omologat raportul de expertiză topo-cadastrală, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea noastră şi proprietatea pârâtei, pornind de la nord spre sud, prin punctele 2,12,16,6,11 şi 25, reprezentate pe schiţa terenului-anexa 3 din raportul de expertiză topo-cadastrală. Raportul de expertiza nu a fost avizat de către OCPI si acesta nu a respectat solicitările instanţei de a emite expertiza funcţie de ele de proprietate.

Apreciază că soluţia instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, în mod greşit instanţa de fond a concluzionat că, plusul de teren deţinut de către pârât ar proveni din partea care se învecinează cu str. .

O astfel de susţinere nu are suport în probatoriul administrat în cauză întrucât au fost administrate nici un fel de probe din care să rezulte că acel plus de teren de către pârâtă ar proveni dinspre str. . Motivarea instanţei are la bază răspunsul pârâtei dat la întrebarea nr. 7 din interogatoriu, susţinere preluată şi în raportul de expertiză topografică.

Astfel, prin contractual de vânzare cumpărare autentificat sub numărul X 15.05.2007 am achiziţionat terenul in suprafaţa de 603 mp situat în S, str. . Terenul a fost achiziţionat de la D M si D I D conform actului de vânzare cumpărare ataşat.

Terenul în suprafaţa de 603 mp a fost achiziţionat liber de sarcini în limitele hotar stabilite în documentaţia cadastrală pe care vânzătorii o deţineau la data înstrăinării terenului, imobilul fiind înscris in cartea funciara X/2.

La data achiziţionării, terenul era acoperit de vegetaţie, fiind inaccesibil pe trece cu piciorul. Terenul a fost defrişat, atât pe calea de acces cât si terenul de 60 de către noi proprietarii, ulterior datei cumpărării.

În anul 2007 au procedat la obţinerea documentaţiei în vederea construiri imobilului si a gardului, sens în care am obţinut autorizaţia de construire nr. X/10.07.2007.

La momentul achiziţionării terenului, gardul dintre proprietatea acestora si paratei P J (moştenitor) era construit dintr-o plasă de sârmă care în anumite locuri era căzută. Au construit actualul gard din fundaţie de beton si scândură din lemn în apropierea fostului gard de plasa, înţelegând de la pârâtă ca pe acolo se află si graniţa reală dintre proprietăţi.

Ulterior au aflat că pârâta a modificat semnele de hotar în perioada în când terenul achiziţionat de către aceştia era acoperit de vegetaţie.

Până în anul 2013 nu s-a mai realizat nici o măsurătoare a suprafeţei de te achiziţionată în anul 2007.

Conform actului de proprietate pârâta, aceasta deţine titlu doar pentru suprafaţa de 1209 mp aşa cum rezultă din contractul nr. 144 din 24.01 1972, suprafaţa deţinută de către aceasta în plus fiind de 194 mp.

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare la data de 23.06.2019 prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Prin apelul formulat apelanţii reclamanţi au solicitat anularea hotărârii instanţei de fond, admiterea căpăului de cerere privind revendicare suprafeţei de teren de 47 mp intravilan, stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţile acestora cu respectarea dreptului de proprietate al apelanţilor cu privire la supra de tern de 603 mp teren intravilan.

A arătat că apelul este nefondat, nu are o structură clară a motivelor de apel.

Analizând apelul prin prisma cererii formulată de apelanţii reclamanţi, tribunalul reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X din 29.02.2016 pronunţată în dosar nr. X/311/2015 de Judecătoria Slatina s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii T M S şi T R S în contradictoriu cu pârâta P J.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei P J să lase în deplină proprietate şi liniştita posesie suprafaţa de 47 mp teren intravilan, situată in Municipiul S, strada , Judeţul O, ca neîntemeiat.

S-a admis capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar între proprietatea reclamanţilor şi proprietatea pârâtei, aflate în Municipiul S, Judeţul O.

S-a stabilit ca linia de hotar care desparte terenul proprietatea reclamanţilor T M S şi T R S de proprietatea pârâtei P J să treacă, pornind de la nord spre sud, prin punctele 2, 12, 16, 6, 11 si 25, reprezentate pe schiţa terenului - anexă nr. 3 din raportul de expertiză topografică, omologat de instanța de judecată.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin actul denumit de părţi „Act de dezlipire şi contract de vânzare-cumpărare” autentificat sub nr.X/15.2007 la BNPA R B şi V-C D au avut loc două operaţiuni juridice distincte:

1) dezlipirea corpului de proprietate situat în S, str.  , jud. O în două corpuri distincte: un imobil în suprafaţă de 787 mp teren arabil identificat cu nr. cadastral X/2/1 şi un imobil în suprafaţă de 603 mp identificat cu nr. cadastral X/2/2;

2) vânzarea-cumpărarea imobilului în suprafaţă de 603 mp de către vânzătorii D D-I şi D M către cumpărătorii T M S şi T R-S.

În drept, se reţin dispoziţiile art.563 alin.1 C.civ. conform cărora proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept.

În interpretarea articolului menţionat, pentru admiterea acţiunii în revendicare este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: dovada deposedării titularului dreptului de proprietate şi dovada că bunul de care reclamantul a fost deposedat este deţinut fără drept de pârât.

După cum au arătat chiar reclamanţii prin cererea introductivă de instanţă, aceştia au preluat de la pârâtă terenul fără a efectua măsurători, prima măsurătoare fiind efectuată în anul 2013, la 5 ani după achiziţionarea terenului.

La momentul preluării, între cele două proprietăţi exista un gard de sârmă, iar reclamanţii au edificat un gard cu fundaţie din beton şi scândură de lemn în apropierea fostului gard de plasă, indicat de pârâtă ca graniţă a celor două fonduri.

Este irelevant că pârâta deţine o suprafaţă de teren mai mare decât cea din actele de proprietate, indiferent de sursa acesteia, dacă lipseşte condiţia deposedării reclamanţilor de acest teren după intrarea lor în posesia imobilului, deoarece dacă lipseşte dubla operaţiune de deposedare-intrare în posesie, nu ne aflăm în situaţia unei revendicări întrucât, prin ipoteză, lipseşte bunul acaparat.

Obiectul prezentei acţiuni se opune la stabilirea unei graniţe convenţionale care să ofere o variantă de compromis pentru părţi,  interpretarea legii impunând alegerea uneia dintre cele două situaţii posibile: fie menţinerea graniţei actuale, în situaţia în care nu se dovedeşte existenţa unei deposedări, fie restabilirea limitelor anterioare pe vechiul hotar dintre proprietăţi.

În cazul în care nu a existat un hotar anterior nesocotit de către pârâtă, condiţiile revendicării şi, implicit ale grăniţuirii în modalitatea solicitată de către apelanţii-reclamanţi nu sunt îndeplinite.

Reclamanţii nu au pierdut teren ca urmare a acţiunilor reclamantei sau autorilor săi ci, după cum rezultă din răspunsul la întâmpinarea de la fila 39 din dosarul judecătoriei, au aflat în urma măsurătorilor efectuate în anul 2013 că deţin mai puţin teren decât în actele de proprietate.

Deşi reclamanţii au încercat să prezinte o altă situaţie de fapt, sugerând că gardul dintre cele două proprietăţi ar fi fost mutat de către pârâtă între momentul cumpărării terenului şi cel al edificării gardului de către reclamanţi, din raportul de expertiză întocmit în apel de cei trei experţi (f.191- Anexa1) rezultă cu claritate, contrar alegaţiilor reclamanţilor, că hotarul actual dintre cele două proprietăţi este construit în linie dreaptă, iar nu în linie şerpuită, aspect care ar fi susţinut afirmaţiile reclamanţilor.

De altfel, prin răspunsul la întrebarea nr.11 a interogatoriului administrat la prima instanţă de către pârâtă, reclamanţii au recunoscut că, până în prezent, timp de aproape 10 ani nu au existat probleme cu privire la amplasamentul gardului pe care chiar reclamanţii l-au construit aşa cum au dorit, aceştia aflând în luna mai a anului 2013, ca urmare a unor măsurători specializate, că deţin mai puţin teren decât în acte (f.53 şi f.59 dosar prima instanţă).

În acelaşi sens este şi obţinerea de către reclamanţi a Autorizaţiei de construire nr.X/10.07.2007 eliberată de către Primăria Municipiului Slatina, fapt ce confirmă atât apărările intimatei-pârâte cât şi recunoaşterile apelanţilor-reclamanţi că au edificat gardul din beton pe limitele stabilite de comun acord.

Contrar motivării apelului, nici întocmirea defectuoasă a documentaţiei cadastrale nu are consecinţe asupra admisibilităţii acţiunii în revendicare, din moment ce aceasta urmăreşte restabilirea situaţiei anterioare, iar nu modificarea stării de fapt pentru a corespunde cu suprafeţele menţionate în actele de proprietate.

De altfel, Tribunalul constată că prezentarea situaţiei de fapt de către reclamanţi a fost inconsecventă pe parcursul derulării procesului, aceştia arătând în primă fază că au preluat terenul astfel cum a fost predat de autorii pârâtei, fără a efectua minime măsurători, şi au amplasat gardul de comun acord cu aceştia. Ulterior, reclamanţii au învederat că au aflat că semnele de hotar dintre cele două proprietăţi au fost modificate în perioada în care terenul era acoperit cu vegetaţie, pentru ca, în calea de atac să menţioneze că mutarea gardului se făcea anual pentru ca pârâta să amplaseze stupina.

Or, acţiunea în revendicare se fundamentează pe coordonate clare determinate de posedarea imobilului de către reclamant şi pierderea acestei posesii ca urmare a faptei pârâtului, în lipsa cărora acţiunea în revendicare nu poate fi admisă.

După cum şi reclamanţii au recunoscut, ei nu s-au aflat niciodată în posesia suprafeţei de 47 mp şi nici nu au pierdut această suprafaţă prin acţiunea pârâtei sau a autorilor săi.

Prin urmare, deşi reală lipsa a 47 mp din terenul cumpărat, situaţia de fapt prezentată de reclamanţi şi confirmată de probatoriul administrat este specifică altei acţiuni, de data aceasta însă, o acţiune personală prevăzută de art.1327 V.C.civ. potrivit căruia Dacă vânzarea unui imobil s-a făcut cu arătare de cuprinsul său, şi pe atât măsura, vânzătorul este dator să predea cumpărătorului, dacă acesta cere, cuprinsul arătat în contract. Neputând, sau cumpărătorul necerând, vânzătorul este dator să sufere o scădere proporţională la preţ.

Pe cale de consecinţă, cum instanţa de fond a dat o interpretare corespunzătoare dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, în temeiul art. 480 alin. 1 C. proc. civ., Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanţi.

În privinţa cheltuielilor de judecată în apel, faţă de disp. art.453 Cpc, va obliga apelanţii la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în sumă de 3100 lei reprezentând onorariu de avocat şi onorariu de expert.

Data publicarii pe portal:15.03.2019

Domenii speta

Spete similare