Revendicare, grăniţuire şi obligaţie de a face

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

TG-CĂRBUNEŞTI

Sentinţa civilă nr.2958

Şedinţa publică de la 11 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE C.V.

Grefier M.N.M.

Pe rol pronunţarea în cauza civilă privind pe reclamanta B. D. domiciliată  în comuna B., sat L., judeţul G şi pârâtul P. Ghe., domiciliată în comuna B., sat  L., judeţul G., având ca obiect revendicare, grăniţuire şi obligaţie de  a face.

Dezbaterile  au avut loc la termenul din 04.12.2013, fiind consemnate  în încheierea de  şedinţă de  la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat  pronunţarea la termenul din 11.12.2013. 

I N S T A N ŢA

Prin acţiunea civilă adresată instanţei de judecată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbuneşti sub nr.1509/317/2013 reclamanta B. D. l-a chemat în judecată pe pârâtul  P. Ghe.,  solicitând  obligarea  pârâtului să-i lase în deplină proprietate şi liniştită  posesie un teren situat pe raza localităţii B., sat L., în suprafaţă de 800 mp care se regăseşte în tarlaua 14, parcela A1 şi T21, PA171 cu vecinii la N- L. V. şi P. V., S- m.P.  E., E- rest  proprietate, V- DC 27 A; obligarea  pârâtului să ridice gardul construit fără drept pe proprietatea sa, iar în caz de refuz să fie  investită să efectueze această lucrare  pe cheltuiala  pârâtului, cu  cheltuieli  de judecată.

În motivarea acţiunii a arătat că autorii săi, C. Ghe.I. şi C. N. N. au deţinut în proprietate o curea de teren situată pe raza comunei B., sat L., curea ce  înglobează o suprafaţă totală de 2,11 ha şi, fără drept, pârâtul i-a ocupat  din această curea o suprafaţă de aproximativ 800 mp pe o lăţime variabilă de  2-3 m pe  o lungime de aproximativ 300 ml din terenurile  situate în T 4, PA1 şi T21, PA1/1, terenuri ce se învecinează  la N cu L. V.  şi P. V., S- m. P.E., E – rest proprietate, V- DC 27 A, a  procedat  la modificarea semnelor vechi de hotar, a distrus gardul despărţitor dintre proprietăţile lor, gard ce a fost edificat de către părinţii săi, pârâtul construind un alt gard, însă  care a fost amplasat  pe proprietatea reclamantei la o distanţă de 2-3 m faţă de gardul  vechi.

A mai arătat că în anul 1988 autorul pârâtului, P. E., a formulat o acţiune  în revendicare pentru  acelaşi  teren  în contradictoriu cu autorii săi, acţiune care a  fost respinsă prin sentinţa civilă nr.858/5.04.1988 pronunţată în dosarul 224/1988 al Judecătoriei  Tg-Cărbuneşti, iar terenul în litigiu se  află în zonă ce nu a fost  cooperativizată, acesta se găseşte înscris în registrul agricol al autorilor săi la poziţia de rol nr.264 vol.III tip I al satului L. şi că în anul 2012 a formulat plângere penală împotriva  pârâtului  pentru săvârşirea infracţiunii de  tulburare de posesie, plângere  pe care şi-a retras-o având în vedere  că pârâtul  a declarat că nu intenţionează să ocupe terenul său, însă  nu şi-a respectat  această promisiune.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile  art.563 Cod civil, art.455 şi următoarele Cod procedură civilă, art.451 Cod procedură civilă.

A arătat reclamanta că, în dovedirea cererii, înţelege să se folosească de proba cu interogatoriul pârâtului, înscrisuri, expertiză topografică şi martorii L. S. şi P. V.

A depus la dosar în copie: adeverinţa nr.1553 din data de 06.05.2012 emisă de  Primăria  comunei  B., judeţul G., certificat de atestare fiscală  pentru persoane  fizice  privind  impozitele şi taxele locale şi alte venituri ale bugetului local nr.1555 din data de  06.04.2012 emis de Primăria comunei B., judeţul G., schiţa terenurilor agricole, sentinţa civilă nr.858 din data de 5 aprilie 1988 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr.224/1988, rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-C. în dosarul nr.189/P/2012, referat cu propunere de a nu se  începe urmărirea penală nr.1150068 din data d e 14.03.2012 emis de I.P.J. Gorj – Secţia  6 Poliţie Rurală  Tg-C., proces verbal  de  punere în posesie  nr.84 din data de 25.11.2003, acte  de stare civilă, chitanţa în sumă de 2,00 lei reprezentând  taxă judiciară de  timbru şi chitanţa în sumă de  35, 00 lei reprezentând  taxă judiciară de timbru.

La data de 29.04.2013 reclamanta  B.D. a depus la dosar o notă de şedinţă prin care şi-a completat lipsurile cererii de chemare în judecată, aceasta arătând că înţelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul şi în grăniţuire, urmând ca  prin sentinţa ce  se va pronunţa să dispună stabilirea  liniei de hotar dintre proprietatea  sa şi cea a pârâtului.

A depus la dosar în copie: certificat de sarcini nr.38463 din data de 12.07.2012  emis de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară G., certificat  de atestare  fiscală  pentru persoane fizice privind  impozitele  şi taxele locale şi alte venituri  ale bugetului local nr.1798  din data de 18.04.2013 emis  de  Primăria comunei B, judeţul G., adeverinţa  nr.1797 din data de  18.04.2013 emisă de  Primăria comunei B., judeţul G.,  adresa nr.815 din data de  04.04.2013 emisă de  Primăria comunei B., judeţul G., chitanţa în sumă  de 27,00 lei reprezentând  taxă judiciară de timbru.

Cererea de  chemare  în judecată cu completarea ulterioară şi actele doveditoare au fost comunicate pârâtului.

Pârâtul P. Ghe., în termen legal, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat a  fi respins  capătul de cerere prin care se revendică terenul de 800 m.p. şi capătul de cerere prin care se solicită obligarea sa  să ridice  gardul, întrucât nu  se află în ipoteza dispoziţiilor art.563 Cod procedură civilă ce reglementează acţiunea în revendicare, el neocupând nici o bucată de teren, nici o porţiune de teren din terenul proprietatea reclamantei, ci ocupă şi posedă doar terenul proprietatea sa, astfel cum este  evidenţiat  în actele sale de proprietate, teren ce trebuie să aibă  o lăţime totală de 18 m, cu lipsă şi spor, terenuri dobândite de bunicul său, P. Ghe., conform contractelor de vânzare-cumpărare din 10.10.1925 şi 1.08.1925, limitele, dimensiunile şi suprafaţa terenului  moştenit de la autorii săi  fiind permanent  păstrate, terenul învecinându-se în partea de N cu  terenul reclamantei, iar pe cea mai mare parte  a lungimii terenurilor, între cele două terenuri, există garduri  cu o vechime  foarte mare, garduri  necontestate  de  nimeni, garduri  prin care se stabileau în mod  evident  limitele  acestor terenuri.

A arătat că nu este reală afirmaţia  făcută de  reclamantă  în acţiune în sensul că el ar fi  procedat la modificarea semnelor vechi de hotar şi ar fi distrus gardul despărţitor dintre cele două proprietăţi, gard ce ar fi fost edificat de părinţii acesteia,  în porţiunea în litigiu exista  un gard  din plasă de  sârmă pe ştompi de  lemn, gard  care a fost iniţial cu pari de lemn şi în anul 1974 a fost renovat de pârât pe acelaşi amplasament cu plasă de sârmă, această  plasă de sârmă din gardul respectiv fiind reînnoită  de pârât în urmă cu 2-3 ani,  fără  a-i  modifica însă aliniamentul şi, aşa cum rezultă  şi din procesul  verbal de  constatare la faţa locului 799 din 4.03.2013 încheiat  de  Primăria comunei  B.,  în această zonă au avut loc alunecări de  teren pe direcţia  N-S, alunecări în urma cărora efectiv s-au deplasat şi terenurile tuturor  proprietarilor din zona  inclusiv  al său şi al reclamantei fără însă a afecta dimensiunile, suprafaţa şi limitele acestora, trebuind doar a se face o nouă aliniere a mejdinelor, chiar şi gardul  ce  despărţea  terenul său  de terenul reclamantei respectând şi în momentul de faţă limitele de  proprietate, iar reclamanta  deţine şi posedă  în totalitate terenul ce  i se cuvine.

În legătură cu judecata din 1988 dintre autorul său şi autorii reclamantei a arătat că la acel moment s-a constatat că fiecare dintre părţi îşi foloseşte terenurile din actele de proprietate şi în limitele din aceste acte, cu atât mai mult cu cât  în acel dosar , 224/1988 al Judecătoriei Tg-Cărbuneşti, autorul său, din motive pe care nu le cunoaşte nu a putut depune decât unul din cele două contracte de  vânzare – cumpărare din anul 1925 prin care P. Ghe. dobândise  terenul din punctul  în litigiu.

A arătat pârâtul că este de acord să se stabilească linia de hotar ce desparte cele două  proprietăţi, însă această linie de  hotar trebuie să respecte  întocmai  dimensiunile, suprafaţa, limitele terenului  proprietatea sa astfel  cum sunt  stabilite  prin contractele de vânzare din 10.10.1925 şi 1.08.1925, ţinându-se  cont  de asemenea  de semnele de hotar vizile  şi necontestate  de nimeni  ce exista  între cele două proprietăţi.

Pârâtul a arătat că înţelege să-şi dovedească susţinerile cu înscrisurile  de  care  a făcut vorbire, cu interogatoriul  reclamantei, cu  martorii C.  A. şi I.  G. şi proba cu expertiză tehnică de specialitate  topografie.

În drept, a invocat dispoziţiile art.205 Cod procedură civilă, art.563 şi 560 Cod civil, art.445 şi următoarele  Cod procedură civilă.

A depus în copie : cartea sa de identitate, proces – verbal de  constatare la faţa locului nr.799 din data 04.03.2013  emis de  Primăria comunei B., act de vânzare din  data  d e 10 octombrie  1925, act de vânzare  din data de 1 august  1925, antecontracte de vânzare-cumpărare  din mai  1925 şi din  iunie  1925, cererea înregistrată sub nr.799/04.03.2013.

Întâmpinarea şi înscrisurile anexate au fost comunicate reclamantei, iar la data de  03.06.2013  reclamanta B. D. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, arătând  că în punctul  în litigiu pârâtul  nu a deţinut niciodată  lăţimea  totală de  18 m, lăţimea  terenului acestuia fiind de 14 -14,5 m., că în dovedirea  proprietăţii  pârâtul a depus la  dosarul cauzei  două înscrisuri,  un contract de vânzare cumpărare încheiat în data de 10.10.1925 şi unul încheiat în 1.08.1995, acte ce au fost depuse de pârât şi în dosarul  nr.224/1998 al Judecătoriei Tg-Cărbuneşti fiind avute  în vedere la pronunţarea  sentinţei civile  din cadrul  acestui dosar, iar susţinerea  în sensul că terenul  în litigiu a  fost afectat  de  anumite alunecări de teren  este nereală, dat fiind  că  de  peste 10 ani alunecările  au  stagnat, terenurile  nefiind  afectate  în nici un  fel de alunecări de teren  în prezent, pârâtul modificând în urmă cu 2-3 ani aliniamentul gardului în sensul că a desfiinţat gardul vechi ce  despărţea  cele două proprietăţi  punând un altul pe proprietatea reclamantei, fără a respecta  vechiul amplasament.

În cauză au fost încuviinţate şi administrate proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiaţi martorii L. S., P. V., propuşi de reclamantă, C. A. şi I. G., propuşi de pârât, proba cu interogatoriul reclamantei şi expertiza în specialitatea topografie, pentru efectuarea căreia a fost desemnat  expert tehnic  L.I..

La data de 12.11.2013 a fost depus la dosar, la care  pârâtul  P.  Ghe.  a  formulat obiecţiuni prin nota de şedinţă depusă la data de 26.11.2013 şi a depus în copie: titlul de proprietate  nr.14  din data de 20.04.2005, procesul verbal de punere în posesie, schiţă teren, adeverinţele nr.358/28.01.2008 şi 360/28.01.2008.

Obiecţiunile au fost puse în discuţia părţilor şi respinse la termenul de judecată din data de 04.12.2013.

Analizând actele  şi lucrările dosarului, instanţa reţine că părţile au în proprietate terenuri ce se învecinează, situate într-o zonă ce nu a fost cooperativizată, reclamanta fiind fiica defuncţilor C. Gh. I. şi C. N., care figurau înscrişi în registrul agricol al satului L., comuna B., cu suprafaţa totală de 2,11 ha, iar pârâtul este nepotul de fiu al autorului P. Ghe. care a dobândit terenurile prin contractele de vânzare-cumpărare din 10.10.1925 şi 01.08.1925.

Potrivit art.560 Cod civil "proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta", grăniţuirea fiind un atribut al dreptului de proprietate care este imprescriptibil, iar exercitarea acestui drept constituie o facultate ce nu se stinge prin nefolosire.

Condiţiile speciale pentru introducerea acţiunii în graniţuire ce trebuie îndeplinite cumulativ sunt: inexistenţa unei grăniţuiri anterioare, fie convenţională, fie pe cale judecătorească; existenţa a doua fonduri contigue, proprietate privata, caracterul limitrof al terenurilor fiind de esenţa grăniţuirii; cele doua fonduri sa fie proprietatea distinctă a doua persoane diferite.

O astfel de acţiune este admisibila chiar dacă între proprietăţi există hotare anterioare, ori de câte ori aceste hotare nu au fost stabilite prin înţelegerea părţilor sau prin hotărâre judecătoreasca.

În cauză, între părţi există neînţelegeri cu privire la linia de hotar, reclamanta pretinzând că pârâtul îi ocupă din teren şi a modificat semnele de hotar prin edificarea unui gard ce nu respectă vechiul amplasament, iar terenurile învecinate sunt proprietatea reclamantei şi a pârâtului fiind îndeplinite condiţiile promovării acţiunii în grăniţuire, conform art.560 Cod civil.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză se reţine că litigiul dintre părţi a fost declanşat de mutarea gardului despărţitor de către pârât în anul 2013, toţi martorii arătând că terenul reclamantei ar trebui să aibă o lăţime de 20  de metri.

Prin raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit în cauză de expert tehnic L. I. au fost identificate terenurile deţinute de părţi, constatându-se că între terenurile părţilor există gard, pe o lungime de 108,29 m, începând de la frontul stradal şi, în continuare, după o distanţă de 46,09 m, există gard cu o lungime de 58,08, gardurile fiind edificate din plasă de sârmă şi ştompi de lemn, având ca reper zona necontestată de părţi şi lăţimile terenurilor acestora rezultate din probele administrate în cauză,  a concluzionat expertul că linia de hotar este reprezentată de aliniamentele 1-2-3-4*-5*-6*-7*-8* şi 9-10-11-12 din schiţa anexă a raportului de expertiză  şi, conform liniei de hotar stabilite, pârâtul ocupă din terenul reclamantei suprafaţa de 214 m.p., cu vecinii: N-V proprietate reclamantă, E- Pârâul H. V., S-V proprietate pârât.

Instanţa, având în vedere înscrisurile depuse de părţi la dosar,  declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, faptul că parţial terenurile părţilor sunt delimitate prin garduri al căror amplasament nu este contestat de acestea,  va stabili linia de hotar conform raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză.

Pentru stabilirea în acest mod a liniei de hotar se are în vedere faptul că linia de hotar propusă respectă lăţimea de 20 de metri a terenului reclamantei, lăţime ce rezultă atât din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, cât şi din sentinţa civilă nr.858/05.04.1988 pronunţată în litigiul dintre autorii părţilor cu privire la acelaşi teren, iar pârâtul nu a făcut dovada că ar deţine în proprietate un teren cu o lăţime mai mare decât cea din schiţa anexă a raportului de expertiză, în dovedirea dreptului de proprietate acesta a depus contractele de vânzare-cumpărare din 01.08.1925 şi 10.10.1925, încheiate în baza antecontractelor din 03 mai 1925 şi 27 iunie 1925,  prin care bunicul său patern a dobândit o bucată de teren lată de nouă metri, cu lipsă şi spor, respectiv ½ dintr-o curea de pământ cu lăţimea cuprinsă între nouă metri şi şaşe metri şi nu întreaga curea care să justifice, prin cumularea celor două terenuri, lăţimea de 18 metri pretinsă de pârât.

Se are în vedere şi constatarea expertului că în zona terenului în litigiu nu există semne recente de alunecare, constatări ce conduc la concluzia că modificarea configuraţiei terenurilor a survenit prin mutarea gardului de către pârât înspre proprietatea reclamantei, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Având în vedere linia de hotar stabilită şi  dispoziţiile prevăzute de art.563, 582 din Codul civil, instanţa reţine ca fiind întemeiate în parte capetele de cerere în revendicare şi obligaţie de a face, întrucât din concluziile raportului de expertiză, coroborat cu declaraţiile martorilor, rezultă că pârâtul ocupă suprafaţa de 214 m.p. din terenul reclamantei pe care a amplasat gard din plasă de sârmă şi ştompi de lemn.

În temeiul art.451 Cod procedură civilă şi art.560 Cod civil, instanţa va compensează parţial cheltuielile de judecată şi va obliga pârâţii la plata sumei de 443 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând 1/2 din taxa de timbru aferentă cererii de grăniţuire şi din onorariul pentru expert, precum şi taxa de timbru aferentă capetelor de cerere în revendicare şi obligaţie de a face.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta B.  D. domiciliată  în comuna B., sat L., judeţul G., CNP …, în contradictoriu cu pârâtul  P. Ghe., domiciliat în comuna B., sat  L., judeţul G., CNP ….

Stabileşte linia de hotar dintre proprietăţile părţilor pe aliniamentele 1-2-3-4*-5*-6*-7*-8* şi 9-10-11-12 conform schiţei anexe a raportului de expertiză întocmit de expert L. I.

Obligă pârâtul să-i lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 214 m.p., cu vecinii: N-V proprietate reclamantă, E- Pârâul H. V., S-V proprietate pârât, evidenţiată în schiţa anexă la raportul de expertiză prin conturul 3-4-5-6-7-8-8*-7-6*-5*-4*-3.

Obligă pârâtul să ridice gardul din plasă de sârmă şi ştompi de lemn, edificat pe terenul de 214 m.p., iar în caz de refuz autorizează reclamanta să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâţilor.

Compensează parţial cheltuielile de judecată şi obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 443 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Judecătoria Târgu-Cărbuneşti.

Pronunţată în şedinţă publică azi 11.12.2013.

Preşedinte,

C.V.

Grefier,

M.N.M.

Domenii speta

Spete similare