Civil lipsă calitate activă reclamant în revendicare

LIPSĂ CALITATE ACTIVĂ RECLAMANT ÎN REVENDICARE

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Pătârlagele reclamanţii B. N. G. şi D. L., au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC CONSUMCOOP SILVACOM NEHOIU, obligarea acesteia de a le lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul teren situat în comuna Siriu, jud. Buzău, în punctele „……”, în suprafaţă de 1435 mp, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanţii au arătat că în data de 23.02.1962 părinţii acestora s-au înscris în CAP (GAC) Nehoiaşu cu suprafaţa de 5,03 ha teren agricol, din această suprafaţă, 22500 mp fiind fâneaţă şi livadă în punctul ….. (…..), fapt precizat în Adeverinţa nr. ….., extras din Registrul Agricol.

Au susţinut că, după apariţia Legii nr. 18/1991 au depus cerere la Primăria Com. Siriu, înregistrată sub nr. ….., pentru restituirea suprafeţelor pe care părinţii le-au deţinut pe raza administrativă a acesteia, însă au fost trimise de Comisia Locală Siriu, la Comisia Locală Nehoiu, motivat de faptul că actele sunt la Primăria Oraşului N ehoiu.

Au precizat că cererea a fost analizată de Comisia Nehoiu, a fost aptobată, au fost înscrişi ca moştenitori direcţi în anexa 3, poziţia 20 şi a fost înaintat tabelul Comisiei Judeţene Buzău, care, prin Hotărârea nr. 6 a validat propunerile.

Arată că prin Adeverinţa nr. …. Primăria oraşului Nehoiu le comunică faptul că li s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 10 ha (5,03 ha care au fost înscrise în GAC şi diferenţa din suprafeţele preluate cu decretul nr. 311/1959), din suprafaţa de 22500 mp atribuindu-li-se în  anul 1995 suprafaţa de 752 mp iar în anul 2000 suprafaţa de 6903 mp, rămânând a mai fi puşi în posesie cu suprafaţa de 17845 mp.

Reclamanţii susţin că în urma discuţiilor purtate între conducerile celor două comisii s-a stabilit măsurarea unei suprafeţe de teren de către Comisia Siriu, aceasta efectuând în luna iulie 2007 măsurători, întocmind o schiţă pentru 3400 mp pe care a înaintat-o Comisiei Nehoiu. Aceasta, cunoscând că pe suprafaţa respectivă pârâta are amplasate unele obiective comerciale, invită conducerea unităţii cu actele doveditoare asupra proprietăţii terenului, iar în şedinţa din data de 24.04.2008 se prezintă administratorul pârâtei care a declarat că nu posedă documente de proprietate.

Mai arată reclamanţii că, în baza măsurătorilor efectuate, a declaraţiei administratorului s-a dispus eliberarea procesului verbal pentru suprafaţa de 3400 mp, din această suprafaţă atribuindu-li-se efectiv suprafaţa de 875 mp (până la limita cu obiectivele deţinute de pârâtă).

În drept au invocat prevederile art.563 C.civ., dispoziţiile Legii 169/1997, art. III al. A pct. i, ii, iii şi următ.

În probaţiune au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar copie de pe cererea de reconstituire, adeverinţă, Hotărâre Comisie Judeţeană, adrese, proces verbal, proces verbal de punere în posesie.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate, apreciind că aceasta este neîntemeiată şi inadmisibilă.

Pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor, motivat de faptul că aceştia nu deţin nici un titlu de proprietate şi nu au deţinut în ultimii 30 de ani posesia efectivă a terenului.

Au mai invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a acesteia motivat de faptul că nu a uzurpat niciodată un drept de proprietate al reclamanţilor şi nici nu a deposedat niciodată pe reclamanţi de posesia vreunui imobil teren care să se fi aflat în proprietatea şi posesia reclamanţilor. Arată că aceasta deţine titlu de proprietate legal dobândit pe calea unei acţiuni în constatarea dreptului de proprietate şi este legal intabulat pentru opozabilitate faţă de terţi.

A invocat excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii, reclamanţii nefiind titularii unui drept de proprietate legal recunoscut de autorităţile competente şi pentru care să deţină un înscris cu valoare probatorie corespunzătoare, respectiv un titlu de proprietate asupra terenului pentru care solicită protecţia legii, respectiv nu fac dovada nici măcar în mod aparent că ar deţine un titlu de proprietate.

Susţine că dreptul reclamanţilor este numai un drept afirmat şi nu un drept dovedit, iar pentru a beneficia de protecţia legii este necesar să se facă dovada dreptului de proprietate. Nefiind în posesia unui înscris care să dovedească dreptul lor de proprietate, reclamanţii nu pot face dovada că interesul lor ar fi un interes născut şi actual.

A mai invocat excepţia puterii şi autorităţii de lucru judecat, motiva de faptul că reclamanţii au mai introdus o acţiune în justiţie, înregistrată sub nr. … al Judecătoriei Pătârlagele, strămutat la judecătoria Târgu Secuiesc, iar după două cicluri procesuale, dosarul a fost soluţionat definitiv prin Decizia civilă nr. … a Tribunalului Covasna, prin care au fost respinse irevocabil cererile privind lăsarea în proprietate şi punerea în posesie pe terenul deţinut de pârâtă în com. Siriu ca teren aferent restaurantului Siriu.

Pe fondul cauzei a arătat că reclamanţii nu deţin un titlu de proprietate, afirmând numai existenţa unui ipotetic raport juridic care ar izvorî din încălcarea acestui prezumtiv drept, deşi cer lăsarea în liniştită posesie nu au deţinut niciodată posesia teren ului respectiv şi nici nu au fost victima unei deposedări.

A susţinut că deţine un drept de proprietate asupra terenului aferent construcţiei Restaurant care a fost în mod legal dobândit şi intabulat în Cartea funciară, terenul deţinut de aceasta nu se află în punctul toponimic invocat de reclamanţi, aceasta a stăpânit şi stăpâneşte în mod public, netulburat şi sub nume de proprietar terenul deţinut.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamanţilor şi orice alte probe necesare.

Reclamanţii au depus răspuns la întâmpinare prin care au arătat la publicare Legii 18/1991 au formulat cerere de retrocedare a terenurilor cu care părinţii acestora s-au înscris în CAP, cererea fiind analizată de Comisia Nehoiu care a înscris datele în Anexa 3 poziţia 20, a înaintat respectiva anexă Comisiei Judeţene care prin  Hotărârea nr. 6 a validat-o.

Arată că în anul 1991 au primit adeverinţa nr. ….. prin care li se comunică că li s-a stabilit dreptul de proprietate pentru 10 ha, această adeverinţă constituind dovada dreptului de proprietate până la eliberarea titlului de proprietate.

Susţin că în corespondenţa dintre primăriile Siriu şi Nehoiu se arată că CAP Nehoiu deţine pe raza com. Siriu 205,01 ha, în această suprafaţă fiind inclusă şi suprafaţa acestora de 2,25 ha situată în  punctul …..

Arată că în anul 2007, în vederea clarificării situaţiei, Comisia Siriu dispune măsurarea suprafeţei de teren , lucru pe care-l fac pentru 3400 mp, validarea fiind la Nehoiu, pentru emiterea procesului verbal de punere în posesie au întrebat conducerea unităţii pârâte să prezinte actele de proprietate, aceasta nedeţinând, s-a dispus emiterea procesului verbal de punere în posesie urmând ca ulterior să se elibereze titlul de proprietate.

Mai arată că  în anul 2009, pentru clarificarea situaţiei s-au adresat Judecătoriei Pătârlagele, dosar ….., dosar în care pârâta a formulat cerere de intervenţie, cerere admisă, urmând să depună acte prin care să ateste dreptul de proprietate, nu face acest lucru, însă deschid o acţiune de constatare împotriva comunei Siriu prin Primar pentru a le fi recunoscut dreptul de proprietate, li se dă câştig de cauză pentru suprafaţa de 1435 mp din cei 3400 atribuiţi şi nominalizaţi în Procesul verbal emis de Comisia Nehoiu în baza măsurătorilor efectuate de Comisia Siriu.

Au considerat că modul cum s-a procedat este o acţiune voită de inducere în  eroare a instanţei şi obţinerea unui act de proprietate la care nu au dreptul, pârâta cunoscând realitate, fapt dovedit prin cererea de intervenţie în Dosarul ….. au precizat că proprietari ai acestei suprafeţe de teren era Nehoiu nu Siriu.

Cu privire la autoritatea de lucru judecat au susţinut că Decizia ….. a fost emisă datorită faptului că au prezentat Seninţa nr. …., sentinţă ce a fost pronunţată după ce aceştia au fost puşi în posesie, fapt ce nu a fost analizat de Tribunalul Tg. Secuiesc.

Au solicitat rejudecarea cauzei împreună cu aceşia, deoarece sunt proprietarii de fapt şi de drept.

Au mai solicitat ca pârâta să depună actele care să dovedească de la cine a cumpărat terenul, invocând faptul că pârâta nu figurează cu nici o suprafaţă de teren în Registrul Agricol anterior anului 1990.

Susţin că acţiunea în constatare a fost demarată de către pârâtă în perioada în care Dosarul ….. era în desfăşurare şi la care avea aprobată de instanţă cererea de intervenţie, la recurs nejudecându-se modul cum au fost puşi în posesie pe cei 1435 mp.

Au anexat un set de înscrisuri în probaţiune (f. 36 – 53)

Ca urmare a admiterii cererilor de abţinere formulate de judecătorii …. şi …., prin Încheierea pronunţată la data de 27.04.2017 de Tribunalul Buzău, în Dosarul …. s-a dispus înaintarea dosarului la Judecătoria Buzău penru soluţionare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. ….. din …...

Reclamanţii au formulat precizări la cererea de chemare în judecată prin care au arătat că s-a comis o eroare de Judecătoria Pătârlagele când s-a admis cererea în constatare formulată de SC CONSUMCOOP SILVACOM SOCIETATE COOPERATIVĂ

Au reiterat susţinerile din cererea de chemare în judecată şi din răspunsul la întâmpinare, precizându-se că terenul în cauză era în proprietatea Primăriei Nehoiu iar nu a Primăriei Siriu, iar în susţinerea pronunţării Sentinţei civile nr. ….. nu există nici un act care să dovedească situaţia de fapt reţinută.

Au susţinut că sunt lovite de nulitate actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, iar cum pârâta nu era înscrisă în CAP cu suprafeţe de teren, reiese că aceasta nu era îndreptăţită la punerea în posesie cu suprafaţa de 1435 mp.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 493 lei (f.16).

La data de 19.09.2017 reclamanţii au formulat precizări la cererea de chemare în judecată prin care au arătat că acţiunea formulată are ca obiect revendicare imobiliară şi este întemeiată pe prevederile art. 555, 563 C.civ.

Instanţa a dispus emiterea unor adrese către Comisia Locală Siriu şi Comisia Locală Nehoiu pentru a se preciza dacă reclamantului i s-a eliberat un Titlu de proprietate pentru suprafaţa de 1435 mp situat în  com. Siriu, jud. Buzău, comunicându-se copii de pe cererile formulate de reclamanţi în baza Legii 18/1991, procese verbale, acte de stare civilă.

La termenul de judecată din data de 04.10.2017 pârâta a invoca excepţia inadmisibilităţii cererii, având în vedere că în fapt cererea reclamanţilor este o cerere de fond funciar, aceştia au utilizat de prevederile legii speciale, existând hotărâri definitive în acest sens, iar atunci când uzezi de o cale specială, nu mai ai acces la procedura de drept comun.

La termenul de judecată din data de 17.01.2018 instanţa a pus în discuţia părţilor, conform prevederilor art. 248 alin. 1 C.pr.civ. excepţiile invocate de pârâtă şi a rămas în pronunţare cu prioritate asupra acestora.

Pârâta a depus concluzii scrise.

Analizand actele si lucrarile dosarului, cu prioritate asupra axceptiei inadmisibilităţii invocate, instanta retine urmatoarele:

Reclamanţii au formulat cerere de reconstiuire a dreptului de proprietate în  baza Legii 18/1991, pentru suprafaţa de teren de 9,55 ha teren, la Comisia Locală de fond funciar Siriu, astfel cum reiese din cererea nr. .... (f. 7), ulterior fiind formulate mai multe cereri, unele adresate Comisiei Locale de fond funciar Siriu, altele Comisiei Locale de fond funciar Nehoiu.

Aceştia au formulat cererea în calitate de moştenitori ai defunctului B. N., tatăl reclamanţilor.

Cererea reclamanţilor a fost soluţionată, după conexarea cererii nr. .... pentru terenurile de pe raza localitătii Nehoiu, propunerea Comisiei locale fiind validată prin Hotărârea nr. 6/1991 a Comisiei Judetente Buzău (f. 9).

Având în vedere că la data de 01.01.1990 fostul CAP Nehoiu deţinea pe raza com. Siriu suprafaţa de 205,01 ha, suprafaţă în care este inclusă şi suprafaţa solicitată de reclamanţi în suprafaţă de 2,25 ha situată în puncul “ ...”, teren ce este înscris în Registrul Agricol ediţia 1959 – 1963 şi în cererea CAP Nehoiaşu, Comisia Locală Siriu a efectuat măsurătorile, iar Comisia locală Nehoiu a întocmit fişa preliminară emiterii titlului de proprietate si a trimis documentatia spre validare Comisiei Judetente Buzău, aspect ce reiese din Adresa Comisiei Locle Nehoiu (f. 11).

Ulterior, pentru motivul  imposibilitătii reconstituirii terenului validat pe vechile amplasamente, conform Hotărârii nr. ... a Comisiei Judetente, s-a diminuat suprafata de 10 ha la 6,05 ha, asupra căreia a fost emis  Titlul de Proprietate nr. ....., din care în intravilanul comunei Siriu la punctul ,,....,, 2040 mp si 1863 mp în tarlaua ...., în total 3903 mp, pentru care petentii au si fost pusi în posesie conform procesului-verbal nr. ...., ca atare de pe urma def. B. N. s-a reconstituit suprafata de 3903 mp, precum si suprafata de 752 mp conform Procesului-verbal din anul 1995, rămânând diferenţa de 3400 mp.

Pentru această suprafaţă de teren reclamanţii au formult o cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, prin  care reclamanţii B. G. şi D. L., în contradictoriu cu Comisia locală Siriu pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi Primarul comunei Siriu,  au solicitat obligarea intimatei Comisia locală Siriu de a îi pune efectiv în posesie pe suprafaţa de teren agricol, cu respectarea vechilor amplasamente şi întocmirea documentaţiei în vederea eliberării titlului de proprietate, cu obligarea primarului la plata daunelor cominatorii de 100 lei/zi de întârziere.

Această cerere a ajuns în rejudecare şi în urma strămutării, a fost înregistrată la Judecătoria Târgu Secuiesc sub număr dosar …..

Prin Decizia civilă nr. …din ….pronunţată de Tribunalul Covasna în Dosarul … (f. 23 dosar Judecătoria Buzău) s-a admis în parte plângerea formulată de petenţi, a obligat intimaţii Primarul comunei Siriu şi Comisia Locală Siriu pentru aplicarea legilor fondului funciar să pună în posesie pe petenţii B. G. şi D. L. asupra terenului în suprafaţă de 875 mp identificat prin punctele ….. în planul de amplasament şi delimitare din expertiza tehnică judiciară N. D., aşa cum a fost completată  ( filele 102 şi 157  vol.I dosar ……), s-a constatat că petenţii sunt persoane îndreptăţite pentru acordarea de despăgubiri în condiţiile legilor fondului funciar, cu privire la  suprafaţa de teren de 752 mp din totalul de 2,25 ha şi s-a respins plângerea petenţilor în ceea ce priveşte punerea lor în posesie asupra suprafeţelor de teren de 1.435 mp şi 338 mp identificate în cuprinsul aceleiaşi expertize tehnice judiciare.

În ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 1435 mp pentru care s-a respins plângerea petenţilor şi care face obiectul cererii de revendicare, instanţa a reţinut că În ceea ce priveşte suprafaţa de 1.435 mp acest teren a trecut în proprietatea SC Consumcoop Silva Com Nehoiu prin sentinţa civilă nr…….. a Judecătoriei Pătârlagele, în urma admiterii unei acţiuni în constatare soluţionată în contradictoriu cu comuna Siriu prin primar. Este adevărat că această hotărâre judecătorească nu a fost pronunţată împotriva petenţilor, numai că SC Consumcoop Silva Com Nehoiu şi-a făcut dreptul opozabil terţilor în sensul art.2 alin.2 lit.d din Legea nr.7/1996, respectiv odată cu înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate recunoscut prin hotărâre judecătorească, prin urmare nici terenul de 1.435 mp nu se găseşte la dispoziţia comisiei locale ci în proprietatea unei societăţi cooperatiste astfel că părţile intimate nu pot fi constrânse să realizeze punerea în posesie pe un teren pe care nu îl au la dispoziţie şi pe care societatea cooperatistă nu a fost obligată să îl cedeze în vederea unei eventuale puneri în posesie, cu atât mai mult cu cât aceasta se găseşte întabulată şi asupra unor construcţii care ocupă o suprafaţă de 773 mp. În consecinţă tribunalul stabileşte că punerea în posesie nu poate privi terenuri aflate în proprietate privată sau folosite de proprietari privaţi, câtă vreme aceşti proprietari nu au fost obligaţi pe cale judecătorească să readucă terenul la dispoziţia comisiei locale pentru reîntregirea rezervei acesteia, respectiv pe calea unei acţiuni în realizarea dreptului altuia asupra acelor suprafeţe de teren şi rectificarea cărţii funciare.

Instanţa reţine că prin Sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Pătârlagele în Dosarul nr. …. (f. 82 dosar declinat) s-a admis cererea SC Consumcoop Silva Com Nehoiu în constatare imobiliară, şi s-a constatat că aceasta este proprietara suprafeţei de 1435 mp. Cu vecinii: la N- P. I., la E – stradă, la S – domeniu public şi la V – M. G. şi a imobilelor situate pe acest teren.

Pârâta a invoca excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicare motivat de faptul că reclamanţii au uzat de prevederile Legilor fondului funciar, astfel încât nu mai pot beneficia de acţiunea în revendicare întemeiată pe prevederile Codului civil.

Potrivit art. 555  Cod civil  proprietatea privata este dreptul  titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege.

Conform art. 563 proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o alta persoana ce îl deţine fără drept.

Instanţa reţine că prin  Decizia nr. 33/2008 a ICCJ s-a stabilit următoarele: Cu privire la acţiunile întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi soluţionate neunitar de instanţele judecătoreşti, stabilesc: Concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială. În cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, şi Convenţia europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice.

Cele statuate prin această decizia se aplică atât în cazul imobilelor ce au făcut obiectul Legii 10/2001 cât şi în cazul imobilelor ce au făcut obiectul celorlalte legi de reparaţie, cum este şi Legea 18/1991.

S-a reţinut că acele persoane care nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 sau care nu au declanşat în termenul legal o atare procedură ori care, deşi au urmat-o, nu au obţinut restituirea în natură a imobilului, au deschisă calea acţiunii în revendicare, întemeiată pe dispoziţiile art. 480 din Codul civil. Acest punct de vedere nu poate fi primit, deoarece ignoră principiul de drept care guvernează concursul dintre legea specială şi legea generală - specialia generalibus derogant - şi care, pentru a fi aplicat, nu trebuie reiterat în fiecare lege specială. Câtă vreme pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială, care prevede în ce condiţii aceste imobile se pot restitui în natură persoanelor îndreptăţite, nu se poate susţine că legea specială, derogatorie de la dreptul comun, s-ar putea aplica în concurs cu acesta.  În consecinţă, trebuie reţinut că, de principiu, persoanele cărora le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ şi aplicarea dreptului comun în materia revendicării, respectiv dispoziţiile art. 480 din Codul civil. Cu atât mai mult, persoanele care au utilizat procedura Legii nr. 10/2001 nu mai pot exercita, ulterior, acţiuni în revendicare având în vedere regula electa una via şi principiul securităţii raporturilor juridice consacrat în jurisprudenta CEDO (Cauza Brumărescu contra României - 1997 ş.a.).

Instanţa constată că această Decizia se aplică atunci când reclamanţii solicită în contradictoriu cu autoritatea deţinătoare,revendicarea imobilelor preluate în perioada regimului comunist invocând dreptul de proprietate deţinut înainte de anul 1990.

În cauza de faţă reclamanţii susţin că sunt proprietari tocmai ca urmare a parcurgerii procedurii Legii 18/1991, procedură în care le-a fost eliberată o Adeverinţă de proprietate pentru suprafaţa de 5,03 ha  (f.6) şi un proces verbal de punere în posesie, apăreciind că în baza acestora sunt proprietari.

Astfel se constată că aceştia nu invocă în susţinerea prezentei cereri dreptul de proprietate al autorului lor, ci invocă siuaţia creată în urma soluţionării cererilor de reconstiuire, apreciind că în baza actelor emise în această procedură, aceştia sunt titularii dreptului de proprietate.

Mai mult, reclamanţii nu au formulat prezenta cerere în contradictoriu cu autoritatea competenă să dispună retrocedarea terenurilor, ci în contradictoriu cu persoanele private deţinătoare a bunului.

Faţă de aceste considerente, instanţa urmează a respinge excepţia inadmisibiliăţii cererii în revendicare invocate de pârâtă, apreciind că o acţiunea reclamanţilor nu este inadmisibilă, atât timp cât se invocă dreptul de proprietate dobândit în  baza Legilor de reconstituire.

Analizând în coninuare excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor, instanţa constată următoarele: calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat. Reclamantul, fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată.

În cauza de faţă reclamanţii trebuie să dovedească faptul că aceştia sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1435 mp teren siuat în com. Siriu, jud. Buzău, în punctul „….”, sens în care aceştia trebuie să prezinte un titlu de proprietate.

Instanţa reţine că reclamanţii au urmat procedura specială prevăzută de Legea 18/1991, însă această procedură nu a fost finalizată cu emiterea unui titlu de proprietate în condiţiile art. 116 din Legea 18/1991 rep.

Conform art. 116 alin. 1 din Legea 18/1991. Comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale, constituite potrivit prevederilor art. 12, vor efectua lucrările şi operaţiunile stabilite de lege, din competenţa lor, indiferent dacă se reconstituie sau se constituie dreptul de proprietate ori se restituie terenuri prin ordinul prefectului, înaintând aceste lucrări, după caz, comisiilor judeţene sau prefectului, în vederea eliberării titlurilor de proprietate, respectiv emiterii ordinului prefectului.

Mai mult, instanţa reţine că prin Decizia civilă nr. …. pronunţată de Tribunalul Covasna, s-a respins cererea reclamanţilor de punere în  posesie cu această suprafaţă de teren, atât timp cât terenul nu este la dispoziţia Comisiei Locale ci în proprietatea unei societăţi cooperatiste.

Reclamanţii au susţinut că îşi întemeiază calitatea activă pe Adeverinţa eliberată şi pe procesul verbal de punere în posesie, având în vedere că pe adeverinţă este menţionat „Prezenta Adeverinţă constituie dovada dreptului de proprietate până la eliberarea titlului de proprietate”.

În ceea ce priveşte forţa juridică a acestor adeverinţe, în practica judiciară s-au conturat mai multe opinii, instanţa apreciind că aceasta nu poate fi considerată titlu de proprietate în cadrul unei acţiuni în revendicare, întrucât aceasta este provizorie, poate fi revocată. Mai mult, această adeverinţă nu poate produce efectele titlului de proprietate având în vedere că dreptul nu este individualizat, identificat, astfel încât titularul adeverinţei de proprietate are doar o  vocaţie de a dobândi dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren, un drept eventual, insuficient conturat în momentul eliberării adeverinţei de validare, drept ce se transmite numai după eliberarea titlului de proprietate şi punere în posesie.

În practica judiciară s-a reţinut că adeverinţa eliberată de comisia locală şi procesul verbal de punere în posesie, sunt acte premergătoare care conferă numai un drept virtual de proprietate care creează raporturi juridice numai între organul administrativ care le-a emis şi beneficiar, nu pot fi asimilate cu valoare probatorie, cu titlul de proprietate ce conferă dreptul real de proprietate asupra terenului şi este opozabil erga omnes în  cadrul raporturilor juridice civile. În acest sens fiind şi Decizia în interesul legii nr. 1/1991 a ÎCCJ.

Având în vedere toate că reclamanţii au urmat procedura reglementată de prevederile Legii 18/1991, însă cu privire la această suprafaţă de teren de 1435 mp teren nu le-a fost eliberat un titlu de proprietate care să le justifice calitatea de proprietar, instanţa apreciază că excepţia invocată de pârâtă este întemeiată şi urmează a fi admisă, reclamanţii nefăcând dovada că sunt titularii dreptului afirmat.

Instanţa apreciază că reclamanţii pot dobândi dreptul de proprietate asupra acestei suprafeţe de teren doar în condiţiile Legii speciale, dacă terenul ar fi la dispoziţia Comisiei Locale de fond funciar, pentru ca reclamanţii să fie puşi în posesie şi ulterior eliberarea titlului de proprietate, care să justifice calitatea activă a acestora.

Având în vedere că instanţa urmează a admite excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor, se constată că este inutil a se mai analiza celelalte excepţii invocate precum şi temeinicia cererii reclamanţilor.

Faţă de soluţia pronunţată în cauză şi faţă de prevederile art. 453 C.pr.civ., instanţa va respinge cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, pârâta nepierzând procesul.

Cu privire la cererea pârâtei de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, instanţa urmează a o respinge, având în vedere că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada acestor cheltuieli.

Domenii speta

Spete similare