Revendicarea unor bunuri individual deteminate ce au facut parte din activul patrimonial al unei societa?i comerciale

S.C. 2946/17.11.2011

Revendicare

Revendicarea unor bunuri individual deteminate ce au făcut parte din activul patrimonial al unei societăţi comerciale

Constată că prin acţiunea comercială înregistrată la data de 13 decembrie 2010, reclamanta SC B. H. SRL , având sediul în M.,str. C. B. nr.- ap.- jud. S., prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâţii A. C. şi A. R., dom. în M.,str. C. nr.-,sc.-, ap.- jud. S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâţii să fie obligaţi să predea reclamantei toate bunurile de inventar ce aparţin firmei  cât şi toate obligaţiile înregistrate , odată cu cesionarea părţilor sociale din data de 12.12.2007 către noul asociat F. R., constând în :

-autoturism Volswagen  Polo achiziţionat în sistem de leasing de la furnizorul Porsche Leasing Romania ;

-garaj din tablă nr.1488 situat în M., str .G. fn;

-geamuri termopane;

-canapea,  birou dublu, 2 scaune birou, biblioraft , mocheta, covor;

-sistem Davio Blade CLC Daviose şi monitor LCD LG 19195 ;

-cameră foto digitală 5 MP B CNF DCC 530;

-telefoane mobile

precum şi soldul din casă în sumă de 48.694,97 lei, toţi banii din conturile societăţii deschise la BCR M., Banca T., precum şi la alte bănci comerciale, impozitul pe dividende  aferente anului 2007 şi alte restanţe, cu penalităţile şi dobânda , în sensul calculat de Administraţia Financiară M., până la data cesionării părţilor sociale din 12.12.2007.

În motivare se arată că, în fapt, la data de 12.12.2007 asociatul unic, pârâtul A. C. a decis cesionarea tuturor părţilor sociale în favoarea actualului reprezentant legal F. R., precum şi retragerea funcţiei de administrator al societăţii a pârâtei A. R.. În schimbul acestei cesiuni, pârâţii trebuiau să predea activul societăţii, iar cesionarul le-a transmis dreptul de proprietate asupra unui imobil în valoare de 17.000 euro , pentru care a pierdut o altă casă în valoare de 300.000 lei. Pretinde reprezentantul actual al societăţii reclamante că înţelegerea fusese ca activul firmei să fie predat în scurt timp, deoarece pârâtul A. C. a rămas ca agent imobiliar circa 3 luni , până când acesta a dispărut şi nu a mai predat bunurile ce compunea activul patrimonial al societăţii, îmbogăţindu-se fără just temei. Mai mult, se precizează, încă din perioada negocierilor cei doi pârâţi i-au prezentat o balanţă din luna septembrie 2007 în care ar fi fost înregistrări tendenţioase , primind pe baza acestor documente asigurări că societatea va putea beneficia de acordarea unor credite bancare de minim 150.000 euro, obţinerea unui astfel de credit fiind scopul primordial pentru care a cesionat părţile sociale , transmiţându-le în schimb dreptul de proprietate asupra imobilului achiziţionat de la numitul K. T., ulterior aflând că în realitate nu se putea lua un credit mai mare de 7-8.000 lei. Prin încheierea nr. 9721/20.12.2007 pronunţată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului din S. s-a dispus înscrierea modificării intervenite ca urmare a cesionării părţilor sociale, operaţiune pentru atestarea căreia a fost eliberat certificatul de înscriere menţiuni din data de 31.12.2007. Cum pârâţii nu au fost de găsit, menţionează reprezentantul legal al reclamantei, tocmai pentru a nu se împlini termenul de 3 ani până la care ar putea fi obligaţi să predea bunurile, s-a văzut nevoit ca în interiorul acestui termen să promoveze prezenta acţiune, solicitând,  în finalul dezvoltării acestor motive, admiterea cererii aşa după cum a fost formulată şi obligarea la cheltuieli de judecată.

În probaţiune , s-a solicitat încuviinţarea interogatoriului pârâţilor , proba testimonială şi proba cu înscrisuri.

În drept, s-au invocat prev.art.101 şi urm.; art. 112 şi urm.; art. 274 C.pr.civilă.

Ataşat cererii introductive s-au depus o serie de înscrisuri constând în copia încheierii judecătorului delegat la Oficiul Registrul Comerţului S.; decizia asociatului unic  şi copia certificatului de atestare a înscrierii menţiunilor de cesionare a părţilor sociale.

Pârâţii A. C. şi A. R., fiind citaţi, s-au înfăţişat personal în instanţă şi au depus întâmpinare – filele 14-15 dosar, declarând că se opun admiterii acţiunii reclamantei.

Pe cale de excepţie au invocat prematuritatea acţiunii determinat de neîndeplinirea procedurii de conciliere prealabilă şi prescripţia dreptului material la acţiune, la această excepţie renunţând ulterior,  a se mai prevala de ea.

 În motivare se arată că, în data de 12.12.2007 pârâtul A. C. în calitate de asociat unic a cesionat toate părţile sociale către reprezentantul actual al reclamantei. O dată cu cesionarea drepturilor asupra societăţii s-au predat toate actele contabile, cu pasivul şi activul societăţii , sens în care există declaraţia olografă a noului asociat cesionar, care şi-a asumat să onoreze şi toate obligaţiile societăţii. Mai arată pârâţii că o dată cu intervenirea cesiunii părţilor sociale au fost predate şi toate bunurile aparţinând activului societăţii , potrivit procesului-verbal întocmit în sensul acest şi semnat de toate părţile. Afirmă pârâţii că reclamanta este de rea-credinţă atunci când solicită să-i fie predat autoturismul , din moment ce la data cesionării drepturilor asupra societăţii acest bun nu mai făcea parte din activul firmei, fiind preluat de SC G. I. SRL în noiembrie 2007 pe baza unui contract de novaţie, pentru perfectarea căruia a fost emisă delegaţie de către actualul asociat al reclamantei.

În drept, s-au invocat prev. art. 3,7 din Decretul 167/1958 şi art. 720 ind.1 alin.1 C.pr.civilă .

La întâmpinare au fost ataşate un set de înscrisuri constând în copia unui proces-verbal de predare-primire /fila 16 dosar/;  copia unei declaraţii olografe semnate cu numele de F. R. – fila 17 dosar; copie contract de vânzare-cumpărare ; copie delegaţie ; şi copia contractului de novaţie.

Asupra excepţiei prematurităţii acţiunii instanţa s-a pronunţat prin încheierea din 24 martie 2011, în sensul respingerii ei, pentru considerentele reţinute – fila 73 verso, iar despre prescrierea dreptului material la acţiune nu se punea problema stingerii dreptului la acţiune, motiv pentru care şi reprezenta pârâţilor, mandatată cu împuternicire avocaţială a arătat că nu mai susţine această excepţie.

Pe fondul cauzei,  din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit înscrisului de la fila 4 dosar, la data de 12.12.2007, asociatul unic de la acea dată al societăţii reclamante a hotărât să cesioneze toate părţile sociale ale firmei în favoarea lui F. R., acesta declarând că este de acord să primească prin cesiune cele 20 părţi sociale, asumându-şi calitatea de asociat unic, de administrator şi reprezentant legal al societăţii. Totodată, s-a hotărât şi retragerea dreptului de administrator al pârâtei A. R. şi schimbarea sediului social al firmei la adresa din M., str. C. B. nr.- ap.- - jud. S..

Prin încheierea nr.9721/20.12.2007 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul S. s-a dispus înscrierea acestor modificări intervenite, cesionarul F. R. fiind înscris ca unic asociat şi administrator al firmei.

Prin acţiunea promovată, reclamanta pretinde să-i fie predate bunurile mobiliare şi imobiliare ce au făcut parte din activul patrimonial , precizate şi individualizate în cadrul cererii introductive, susţinând că ele se află în posesia pârâţilor care după cesionare, deşi anterior şi-au luat angajamentul predării lor, nu şi-au mai respectat această obligaţie, fapt ce conduce la îmbogăţirea fără just temei a acestora.

Prin urmare, rezultă că reclamanta s-a prevalat în cererea sa atât de  antrenarea răspunderii pârâţilor pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză cât şi , potrivit precizărilor  de la fila 30 dosar, pe revendicarea bunurilor individual determinate.

Cele două instituţii juridice nu se exclud ci dimpotrivă se complinesc, tocmai datorită caracterului subsidiar al acţiunii întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză faţă de acţiunea în revendicare.

Astfel, în doctrină este exprimată opinia unanimă că  în cazul  bunurilor individual determinate restituirea/predarea lor de la cel care se găsesc se face pe calea acţiunii în revendicare şi nu pe cea  a unei acţiuni de in rem verso , adică din  aplicarea principiului îmbogăţirii fără justă cauză./ în sensul acesta Drept civil – autori Dr. doc. Constantin Stătescu; Dr. Corneliu Bârsan - pag. 114 dosar./  Revendicarea este admisibilă din moment ce se solicită restituirea unor bunuri anume individualizate şi nu întreg fondul de comerţ , din care fac parte şi bunuri incorporale , pentru care există o altă cale de revendicare cea prev. de Legea 11/1991, de care reclamanta nu s-a prevalat.

Din perspectiva îmbogăţirii fără justă cauză, faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit  pe seama patrimoniului  altei persoane se caracterizează prin absenţa unei cauze legitime a celor două efecte specifice de sporire şi micşorare a patrimoniului, admiţându-se însă că mărirea patrimoniului poate rezulta şi din micşorarea datoriilor sale, din înlăturarea unei pagube sau evitarea unor cheltuieli. Se cere însă în cazul acesta ca sporirea şi micşorarea să fie efectul unei cauze unice, şi nu atât o legătură cauzală între mărirea unui patrimoniu şi micşorarea celuilalt.

Aşadar, din perspectiva bunurilor individual determinate, şi  revendicate , reclamanta a solicitat ca pârâţii să fie obligaţi să le restituie întrucât au fost ale sale, făcând parte din activul societăţii. Pârâţii nu au contestat că bunurile specificate au fost ale societăţii , dar au susţinut că parte din ele au fost înstrăinate mai înainte de cesionarea părţilor sociale, aşa încât la data preluării firmei de către cesionar, acestea nu mai făceau parte din activul şi deci din  proprietatea reclamantei.

Într-adevăr, în privinţa garajului din tablă revendicat, individualizat  sub nr. 1488 ca fiind amplasat în M., pe str. F. f. n , se constată potrivit contractului depus în copie fila 18 dosar că acest imobil a făcut obiect al unei tranzacţii de vânzare-cumpărare , în data de 3 decembrie  2011, contractul fiind încheiat în formă autentică, fapt ce denotă că la data cesionării părţilor sociale, acest bun imobiliar nu mai constituia proprietatea societăţii, contractul de vânzare-cumpărare fiind translativ al dreptului de proprietate. În cauză, s-ar putea pune eventual problema  existenţei dublei calităţi a aceleaşi persoane la încheierea acestui contract, însă  potrivit cererii promovate , reclamanta nu a învestit instanţa cu o astfel de cerere pentru o eventuală anulare a contractului , şi prin urmare,  până la proba contrară, deţinerea este legitimă.

Şi în privinţa autoturismului marca  VW Polo cu seria saşiu - se constată că la data de 07.01.2008 între reclamantă, finanţatorul leasing-ului Porche Leasing IFN SA şi cesionarul G. H. I. SRL, a intervenit un contract de novaţie, perfectat pe baza unei delegaţii speciale dată pârâtului A. C. – filele 19 -23 dosar, semnată de administratorul unic şi având imprimat sigiliul firmei reclamante. Prin urmare, şi în acest caz , din moment ce însăşi reclamanta prin reprezentantul său a dat delegaţie pentru perfectarea novaţiei pentru  preluarea leasing-ului,  înseamnă că a fost de acord cu transmisiunea bunului din patrimoniul său. În lipsa atacării contractului în contradictoriu cu toate părţile şi a unei eventuale contestări a mandatului derivat din delegaţia semnată,  novaţia îşi produce toate efectele atribuind legitimitate atât  noului deţinător cât şi  faptului că  ieşirea din patrimoniul reclamantei s-a realizat pe o cale prevăzută de lege. În legătură cu geamul termopan, ferestrele sunt considerate bunuri imobiliare prin destinaţie,  şi ca atare, ele rămân dobândite imobilului la care au fost făcute,  dat fiind că în momentul cesiunii părţilor sociale, societatea şi-a schimbat sediul, revendicarea putând avea obiect numai întregul imobilul şi nicidecum anumite elemente , lucrările de investiţie putând eventual conduce numai la realizarea unui drept de creanţă, în despăgubire, ceea ce în cazul de faţă nu s-a cerut. În privinţa telefoanelor mobile, din fişa de la fila 16 dosar, rezultă că ele au fost predate, de asemenea, fiind restituit şi computer cu monitor , hard, tastatură, boxe şi imprimantă. În ceea ce priveşte celelalte obiecte de inventar, canapea, birou dublu, dulăpior, scaune birou – pârâţii au susţinut că aceste bunuri le-au răscumpărat de la firmă mai înainte de cedarea părţilor sociale  şi din actele contabile depuse de reclamantă , prin reprezentantul său,  fila 82,84  dosar, rezultă că atât în luna noiembrie 2011 , premergătoare cesionării părţilor sociale, cât şi în decembrie 2011, societatea înregistra la capitolul obiecte de inventar  cont 303, bunuri mobiliare , mijloace fixe în valoare de 5.144,60 lei, sumă  identică cu cea recunoscută de reclamantă potrivit înscrisului de la fila 40 dosar, că este aferentă bunurilor pe care efectiv le-a preluat potrivit procesului-verbal de la fila 16 dosar, aşa încât se dovedesc nefondate aserţiunile reclamantei privitoare la faptul că ar mai fi îndreptăţită să primească şi alte bunuri ce exced acestei valori, în raport cu situaţia rezultată din contabilitatea firmei.  Indubitabil, în această privinţă se conturează intenţia fostului asociat de a-şi apropria anumite bunuri ce au fost ale societăţii, prin efectuarea unor tranzacţii de tot felul mai înainte de cesionarea părţilor sociale,  dar acest lucru în sine nu poate constitui un motiv pentru restituirea bunurilor, în lipsa atacării valabilităţii actelor translative de proprietate, şi  circumscrierea răspunderii asociaţilor sau administratorilor formelor specifice prev. de Legea 31/1990. Astfel există reglementată răspunderea civilă contractuală sau delictuală de drept comun, precum există răspunderea specială numai a administratorului întemeiată pe dispoziţiile Legii 31/1990 sau o răspundere agravată în caz de faliment al societăţii or, în cauza de faţă , reclamanta s-a prevalat de acţiunile de drept comun vizând persoana pârâţilor ca şi deţinători actuali a bunurilor specificate , şi nicidecum prin antrenarea răspunderii specifice în raport de calitatea avută de fiecare ,  a modului de îndeplinire a  atribuţiilor şi funcţiunilor deţinute şi îndeplinite în cadrul societăţii, pe temeiul Legii 31/1990 , caz în care competenţa materială,  din momentul sesizării,  revenea tribunalului.

Şi în ceea ce priveşte soldul de casă , actele contabile depuse de reclamantă, prin reprezentantul său,  la filele 83, 85,87, 89 dosar, evidenţiază numerarul existent în casierie. Suma pretinsă cu acest titlu de 48.694,97 lei, reprezintă soldul aferent sfârşitului lunii noiembrie 2007 or, din înscrisul de la fila 91 dosar, rezultă că la acea dată societatea a avut casier şi această persoană este direct răspunzătoare de banii din casierie, având gestiunea lor. Banii lichizi, numerarul din casierie, ca şi orice alte bunuri ale unei firme,  nu se predau  pe bază de proces-verbal ci pe baza inventarului care trebuie făcut potrivit art. 7 din Legea 82/1991 şi a Ordinului 1753 /2004- în vigoare la acea dată, ocazie cu care se pot constata  eventualele diferenţe în plus sau minus faţă de scriptele contabile. În cauza de faţă, nu s-a făcut dovada cu listele de inventar că la preluarea gestiunii de către noul administrator, s-a înregistrat vreo lipsă faţă de stocurile scriptice din contabilitate,  de care cel puţin în privinţa numerarului existent ar fi fost responsabil în primul rând casierul. Mai mult, potrivit art. 128 alin.4 lit. d Codul fiscal în forma reglementării sale din decembrie 2007 când a avut loc cesionarea părţilor sociale şi schimbarea administratorului,  pentru bunurile constatate lipsă la inventar se plăteşte TVA or, reclamanta nu a făcut dovada că s-ar fi plătit astfel de taxe, determinat de lipsuri constatate  în gestiunea firmei.

Referitor la impozitul pe profit aferent trim. IV 2007 şi a impozitului pe dividende este de reţinut că textul art.202 din  Legea 31/1990  prevede o procedură specială de recuperare  de la asociatul care intenţionează să-şi cedeze părţile sociale, aceea a opoziţiei, fiind îndreptăţite a exercita această cale , atât organele financiare , cât şi orice alt creditor social mai înainte de transmisiunea părţilor sociale, aşa încât în lipsa contestării pe această cale sau  a unei cereri pentru anularea cesiunii înseşi, înseamnă că societatea reclamantă nu a avut obiecţii în această privinţă fiind în consens cu cele asumate de către cesionarul părţilor sociale care potrivit declaraţiei de la fila 17 dosar, sub semnătură , a precizat că va onora toate obligaţiile societăţii.

Imobilul dat în schimb  ca şi faptul că cesionarul ar fi fost indus în eroare sunt împrejurări ce exced răspunderii întemeiate pe îmbogăţirea fără just temei sau pe revendicare.

Aşa , după cum s-a menţionat mai sus, legătura care trebuie să existe între  mărirea unui patrimoniu şi  micşorarea altui patrimoniu, trebuie să vizeze aceste două efecte şi existenţa cauzei unice care le-a determinat , şi nicidecum consecinţele produse că un patrimoniu , altul decât al societăţii reclamante , ar fi  fost diminuat iar altul a sporit. Inducerea în eroare,  abuzul de încredere, deturnarea sau ascunderea unei părţi din activ sau înregistrări neconforme în actele societăţii,  termeni folosiţi de reclamantă,  presupune existenţa unui fapt ilicit, caz în care răspunderea se circumscrie altor forme şi condiţii legale de exercitare, total diferite, îmbogăţirea fără justă cauză presupunând existenţa unui fapt juridic licit, iar revendicarea, dreptul de proprietate .Răspunderea de drept comun pentru fapta ilicită nu-şi are aplicabilitate din moment ce există alte căi prevăzute de legea specială pentru antrenarea răspunderii asociaţilor şi respectiv administratorilor, în îndeplinirea atribuţiilor specifice, prev.de Legea 31/1990 , de care reclamanta nu s-a prevalat. 

Rezultă aşadar că acţiunea promovată de reclamantă este neîntemeiată în modalitatea în care a fost formulată,  urmând a fi respinsă.

În baza art. 274 C.pr.civilă , reclamanta va fi obligată să plătească pârâţilor suma de 3.800  lei,  cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanţe la dosar.

Domenii speta

Spete similare