Stabilire locuinta minor

Asupra apelului civil de faţă.

Prin sentinţa  civilă nr.X  din  18.05.2016, pronunţată de Judecătoria S  în dosarul civil nr. X/311/2017,  s-a admis în parte cererea principală privind pe reclamanta D L M  în contradictoriu cu pârâtul D I, astfel cum a fost modificată.

S-a admis cererea reconvenţională, astfel cum a fost precizată.

S-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor încheiate la data de 15.05.2010 şi înregistrată sub nr. X/15.05.2010 în Registrul de stare civilă al Primăriei Mun. S, jud. O, prin acordul părţilor.

S-a dispus revenirea reclamantei-pârâte la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de ,,S”.

S-a dispus ca autoritatea părinteasca cu privire la minora D A I, născută la data de X.07.2013, să fie exercitată în comun de părinţi.

S-a stabilit locuinţa minorei D A I, născută la data de X.07.2013, la domiciliul tatălui.

S-a dispus ca obligaţia de întreţinere a minorei să se realizeze în natură de tată.

S-a dispus obligarea mamei la plata în favoarea minorei D A I, a unei pensii de întreţinere în cuantum de o pătrime din venitul minim net pe economie, lunar, începând cu data punerii în executare a prezentei hotărâri, până la împlinirea de către minoră a vârstei majoratului, iar daca minora îşi va continua studiile, până la terminarea acestora, dar nu mai tarziu de împlinirea vârstei de 26 ani.

S-au compensat în parte cheltuielile de judecată.

A fost obligată reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a dispus ca prezenta hotărâre să se  comunice, din oficiu, Serviciului de stare civila din cadrul Primăriei Mun. S, jud. O si Registrului National Notarial al Regimurilor Matrimoniale (RNNRM).

 Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S la data de 22.11.2017, cu nr. X/311/2017, reclamanta D L M, in contradictoriu cu paratul D I, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa dispună in principal, in baza art. 373 lit a) C.civ. desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, in subsidiar in baza art. 373 lit. b) din vina paratului, in baza art. 383 alin 3) C.civ. revenirea reclamantei la numele avut înaintea căsătoriei acela de S,  in baza art. 400 C.civ. locuinţa minorei D A I sa fie stabilita la reclamanta in com.S, sat G, , Jud O , acolo unde locuieşte împreuna cu părinţii săi,  in baza art.397 si 503 C.civ., autoritatea părinteasca sa fie exercitata de ambii părinţi, in baza art. 529, 530 C.civ. sa fie obligata in natura la întreţinerea minorei iar paratul in bani in funcţie de venitul net pe care-1 realizează, obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

 In fapt, reclamanta a arătat ca s-a căsătorit cu paratul la S, pe data de 15 mai 2010. Din căsătorie a rezultat un copil minor, A I, născuta pe data de 05 iulie 2013. Nutreşte speranţa ca paratul este de acord cu desfacerea acestei casatorii, fiind doua persoane mature care înţeleg ca dragoste cu forţa nu se poate. In caz contrar, a învederat  instanţei ca la începutul căsniciei relaţiile dintre parţi au fost bune. Pe parcurs însa, acestea s-au deteriorate datorita comportamentului violent, atât fizic, cat si verbal al paratului.

 Reclamanta a părăsit de mai multe ori domiciliul conjugal însa, de fiecare data s-a întors încercând sa-si salveze căsnicia. In anul 2014 spre exemplu, după o bătaie crâncena primita de la parat a părăsit domiciliul conjugal si a hotărât sa divorţeze însa, de dragul minorei s-a răzgândit.

 In luna iulie 2017, după o noua corecţie fizica aplicata de către parat, a luat minora si a părăsit domiciliul conjugal. De atunci si pana astăzi, a avut mai multe dosare pe rol având ca obiect ordonanţa preşedinţiala, stabilire domiciliu minor si stabilire program de vizita . In aceasta perioada paratul a provocat numeroase scandaluri finalizate cu o bătaie aplicata tatălui reclamantei.

 Minora se afla cu reclamanta, la domiciliul tatălui sau din Com. S, sat G, Judeţul O, merge la grădiniţa si este luata de tatăl său in prima săptămâna si a treia din luna, plus in vacante , aşa cum a dispus instanţa de judecata.

 Consideră ca interesul minorei este sa locuiască alături de reclamanta, aceasta fiind puternic ataşata sufleteşte de aceasta (de la naştere si pana astăzi i-a fost alături 24 ore din 24 ), sa beneficieze de un mediu liniştit, plin de afecţiune, care sa nu influenţeze negativ dezvoltarea sa , fiind ajutata in creşterea ei de părinţii săi care sunt pensionari.

A învederat instanţei ca nu lucrează,iar paratul lucrează la SC P T ROMÂNIA.Ca si studii,ambii au liceul terminat, reclamanta fara diploma de BAC, paratul cu diploma BAC .

Având in vedere toate acestea, considera ca relaţiile dintre parţi sunt grav si iremediabil vătămate, astfel încât aceasta căsătorie nu mai poate continua .

In drept, a invocat  art. 373 , 383 , 400 397 , 529 , 530 C.civ.

In dovedire, a înţeles sa se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriu, ancheta psiho-sociala, martorul S V, cu domiciliul în com. S, sat G, , Judeţul O.

 A anexat - certificat căsătorie, certificat de naştere, ordonanţa clasare, referat propunere  clasare, certificat medico-legal  emis pe numele  tatălui său, adeverinţa de salariat pentru parat.

 La data de 22.12.2017, pârâtul  D I a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând admiterea în parte a acţiunii, respectiv a capătului de cerere privind desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor,potrivit dispoziţiilor art. 373 lit. a Cod civil, întrucât accept această variantă propusă.

Paratul a arătat ca este de acord de asemenea, cu cererea reclamantei privind revenirea acesteia la numele avut anterior căsătoriei, respectiv acela de S, potrivit dispoziţiilor art. 383 al 3 Cod civil, precum şi în ceea ce priveşte solicitarea acesteia ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinţi (art. 397 şi art. 503 cod civil).

A solicitat respingerea, ca neîntemeiata, a cererii reclamantei privind stabilirea locuinţei copilului minor D A I, născuta la data de X.07.2013, la domiciliul părinţilor acesteia în comuna S, jud. O, precum şi a capătului de cerere privind stabilirea obligaţiei de întreţinere în favoarea minorei, în natură pentru reclamantă şi în formă bănească pentru parat, fapt pentru care, pe cale de cerere reconvenţionala, a solicitat potrivit dispoziţiilor art. 400 al. 1 şi 2 cod civil, stabilirea locuinţei minorei D A I, la domiciliul paratului din Mun. S, jud. O, potrivit dispoziţiilor art.529 al 1 şi 2 şi art. 530 Cod civil, a solicitat stabilirea în natură a obligaţia  de întreţinere a minorei, iar reclamanta pârâtă să fie obligată la plata unei pensii de întreţinere sub formă bănească, la nivelul  salariului minim pe economie, întrucât nu realizează venituri, a solicitat de asemenea, obligarea reclamantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces.

In fapt, relaţia  familială s-a derulat la domiciliul paratului din Mun. S, jud. O, de la data căsătoriei, respectiv 15.05.2010, relaţie din care a rezultat minora A I, născută la data de 05.07.2017,cu care au convieţuit împreună la domiciliul precizat,până la data de 11.07.2013, când reclamanta pârâtă a părăsit domiciliul conjugal în timp ce paratul se afla la serviciu, luând copilul minor fără nici o discuţie prealabilă în acest sens şi mutându-se la părinţii săi în com. S, jud. O.

In relaţia  familială, în perioada convieţuirii în Mun. S, nu au existat dispute majore contradictorii de natură să ducă la destrămarea relaţiilor de căsătorie, ci evident au avut loc unele discuţii doar pe fondul veniturilor financiare ale familiei, în sensul că deşi insista să o ajute sa-şi găsească un loc de muncă, întrucât fetiţa putea să o duca la grădiniţă şi respectiv ajutaţi de mama paratului, totuşi aceasta nu dorea un loc de muncă,dar frecvent ridica pretenţii existenţiale la un nivel superior faţă de veniturile pe care singur le realiza şi le folosea în exclusivitate pentru întreţinerea familiei.

 In perioada când au convieţuit împreună, nu s-a manifestat violent fizic sau verbal faţă de reclamanta pârâtă, iar aceasta nu a mai părăsit niciodată domiciliul conjugal până la data de 11.07.2017.

Nu este adevărată afirmaţia că în luna iulie 2017, ar fi agresat-o fizic pe reclamanta pârâtă, întrucât dacă ar fi fost reală această afirmaţie, evident aceasta ar fi putut obţine cu uşurinţă un act constatator, mai ales datorită faptului că se observă în mod clar că a părăsit domiciliul conjugal cu dorinţa de a se despărţi definitiv de parat, respectiv de a divorţa, sens în care avea nevoie de probă concludentă şi de necontestat.

Adevăratul motiv pentru care reclamanta pârâtă a părăsit domiciliul conjugal, constă de fapt în împrejurarea că mama sa este bolnavă, cu pensie de handicap, având afecţiuni grave de epilepsie, crize permanente, fiind necesar a fi supravegheată continuu, dar şi boli de piele cu excoriaţii cutanate, fiind astfel determinată de tatăl acesteia şi fraţii ei, să se mute la ţară pentru a-i acorda îngrijirile necesare în program permanent, împrejurare în care, în mod clar paratul s-a opus şi nu si-a manifestat niciodată acordul, mai ales pentru motivul că dorea să mute şi  minora în acel mediu familial, foarte periculos pentru o creştere şi dezvoltare armonioasă a acesteia.

Înainte de a părăsi domiciliul conjugal pentru a se muta la părinţii săi, a discutat cu reclamanta ca nu poate să realizeze un program de întreţinere permanentă a mamei sale, împreună cu minora în acea gospodărie şi să procedeze la un program alternativ, împreună cu fraţii ei, la domiciliul aflându-se şi tatăl acesteia, numitul S V, însă a respins această variantă, probabil pe considerentul că fraţii săi nu sunt dispuşi la respectarea unui eventual program în acest sens şi nu putea să ignore în totalitate nici împrejurarea că tatăl acesteia consumă în mod frecvent băuturi alcoolice, iar comportamentul imprevizibil crea incertitudine într-o eventuală încredere ce i se putea acorda.

Fetiţa minoră este foarte ataşată de parat şi părinţii săi, care sunt ambii pensionari, întrucât aceasta a locuit cu ambii părinţi şi s-a dezvoltat armonios în compania tuturor rudelor sale până la data când aceasta a părăsit brusc domiciliul conjugal şi a mutat-o într-un mediu cu un confort excesiv de inferior aceluia în care convieţuise, cu riscuri majore de infectare şi îmbolnăvire a acesteia, dat fiind şi faptul că de la naştere fetiţa este mai sensibilă.

 Deşi în domiciliul paratului din Mun. S a locuit în condiţii foarte bune, incomparabil superioare faţă de nivelul celor existente la familia S V din comuna S, cu grija deosebită pe care a avut-o faţă de aceasta şi cu mama sa casnică, paratul fiind la serviciu, fetiţa s-a îmbolnăvit înregistrând mai multe afecţiuni destul de grave pentru vârsta acesteia, punându-i grav în pericol sănătatea şi dezvoltarea sa normală pe viitor. Astfel, şi în prezent, potrivit recomandărilor medicale trebuie să manifeste o grijă deosebită faţă de minoră, întrucât posibilitatea revenirii diagnosticului de convulsie febrilă simplă şi altor afecţiuni specifice vârstei, dat fiind starea sa de sensibilitate, ar putea interveni un pericol vital.

In această situaţie de fapt, a solicitat instanţei să aprecieze că nu este în interesul superior al minorei ca aceasta să fie menţinută brutal într-un nou mediu familial care nu-i este potrivit vârstei şi stării sale de sănătate, iar potrivit recomandărilor medicale ar fi chiar de evitare pe cât posibil, ca minora să locuiască în acel mediu rural vitreg, fără posibilitatea asigurării unor condiţii minime de igienă, necesare pentru protecţia şi prevenţia sa.

Faţă de această situaţie de fapt, paratul a solicitat instanţei să aprecieze că nu este posibil a se acorda îngăduinţă şi posibilitatea reclamantei pârâte ca aceasta să fie alături de mama sa, împreuna cu fetiţa minora, existând posibilitatea în interesul copilului ca pe viitor fiica să-şi îngrijească mama bolnavă şi imobilizată la pat, însă nu în prezenţa fetiţei care are condiţii excelente şi se poate dezvolta armonios, cu perspective sănătoase şi fără riscuri, la domiciliul sau din Mun. S, jud. O.

In situaţia în care instanţa de judecată va aprecia că interesul major al fetiţei  minore l-ar constitui convieţuirea pe viitor a acesteia la domiciliul mamei şi respectiv stabilirea locuinţei minorei D A I la fam. S V din comuna S, jud. O, paratul a solicitat pe calea cererii reconvenţionale formulate, ca instanţa de judecată să încuviinţeze legăturile sale personale cu minora A I, în vederea creării posibilităţii  de veghere asupra modului de creştere şi educare a copilului, dar şi a exercitării drepturilor şi îndatoririlor ce-i revin, în interesul dezvoltării armonioase a acestuia, cu următorul program de vizită:

- în prima şi a treia săptămână din lună, începând cu vineri, ora 18.00, până duminică ora 18.00;

- o lună în vacanţa de vară, în perioada 01 -31 iulie, anual;

- o săptămână în vacanţa de iarnă, în perioada 23-30 decembrie, anual.

In drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.201 al 1, art. 205. art.209 din C.Pr.Civ. şi celelalte texte de lege precizate mai sus.

In dovedire,a  înţeles sa se folosească de proba cu înscrisuri, fotografii, interogatoriul reclamantei pârâte şi martorii D M şi D G, domiciliaţi în com. P, Jud O.

A anexat înscrisuri doveditoare şi certificate pentru conformitate cu originalul.

La data de 17.01.2018, reclamanta D L M a depus întâmpinare la  cererea  reconvenţionala  formulată de  paratul  D I,  solicitând respingerea acesteia ca nefondata, cu cheltuieli de judecata.

In fapt, prin cererea sa, paratul a solicitat stabilirea locuinţei minorei la domiciliul său din S si obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreţinere in favoarea acesteia. Paratul afirma ca intre parţi nu au existat dispute majore, ca nu a agresat-o fizic.

 Din cuprinsul Ordonanţei Parchetului pronunţata in dos nr. X/P/2015, rezulta ca, aşa cum declara si paratul la fila 12, a fost lovita cu pumnul peste fata de către acesta. A fost una dintre multele batai pe care le-a primit din partea paratului, de-a lungul scurtei sale casnicii.

Reclamanta a menţionat ca  nu este adevărat ca a venit la S pentru a o îngriji pe mama sa. A  învederat  instanţei ca pana acum, a avut pe rol cca trei dosare având ca obiect  ordonata preşedinţiala. In toate aceste ordonanţe, paratul a solicitat  încredinţarea minorei pe motiv ca reclamanta este retardata, ca este bolnava mintal. Acum a observat ca si-a schimbat tactica, doreşte sa o catalogheze pe mama reclamantei ca fiind o persoana cu foarte multe probleme medicale. Daca paratul are înscrisuri din care rezulta ca mama sa suferă de nenumăratele boli pe care le-a amintit in cerere, îi solicita sa le depună la dosar. Paratul trebuie sa ştie ca, in cazul in care locuinţa minorei va fi stabilita la S, aceasta va fi încredinţată spre îngrijire, creştere si educare reclamantei, mama ei, si nu mamei reclamantei.

Tatăl reclamantei nu consuma băuturi alcoolice si este unul dintre cei mai respectaţi oameni din comuna. Din înscrisurile depuse in cauza nu rezulta ca minora suferă de o boala de respiraţie cronica, pe raza satului in care locuieşte existând dispensar, farmacie si chiar spital, unde minora poate fi tratata. Chiar daca vorbim despre spitalul de psihiatrie din G, medicii de aici au toţi cunoştinţe de medicina generala, putând da oricând un ajutor fiicei sale intr-o problema respiratorie.

Este de notorietate faptul ca, in probleme de sănătate de natura respiratorie - in cazul minorei vorbim de bronşita, este bine sa locuieşti la tara. Casa tatălui reclamantei este situata chiar langa pădurea S, doar drumul o desparte de aceasta pădure.

Din fotografiile depuse la dosar, ancheta reprezentanţilor DGASP O, rezulta ca in imobilul tatălui reclamantei sunt condiţii mai mult decât decente pentru creşterea corespunzătoare a minorei.

Casa are mai multe camere, baie, bucătărie, iar locuinţa paratului din S este construita dintr-o singura camera - garsoniera.

Atâta timp cat de la naştere si pana astăzi minora a locuit cu reclamanta, a mâncat, a fost îmbrăcata,  spălata, a dormit cu reclamanta, considera ca este in interesul superior al acesteia sa rămână împreuna, in condiţiile in care reclamantul a avut si are un comportament violent.

In dovedire, a înţeles sa se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriu, fotografii, martorul P C-tin din com. S , sat G, Jud O.

In drept, a invocat art 205 C.p.civ.

 La data de 05.02.2018, pârâtul  D I a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de reclamanta pârâtă D L M, domiciliată în com. S, sat G, 5, jud. O (la fam. S V), CNP .

 In fapt, prin întâmpinarea depusă reclamanta pârâtă a solicitat respingerea cererii reconvenţionale formulate de către parat,  negând motivaţiile cererii reconvenţionale formulate.

 Dosarele despre care face menţiune în întâmpinare, ce au fost pe rolul Judecătoriei S şi au avut ca obiect ordonanţă preşedinţială, au fost promovate de parat, întrucât de la plecarea sa fară motiv din locuinţa comună din Mun. S la data de 11.07.2017 şi până la obţinerea ordonanţei preşedinţiale, aceasta împreună cu tatăl său S V, aproximativ 5 luni, nu l-au lăsat să-si vadă fetiţa minoră.

 Prin întâmpinarea depusă, reclamanta pârâtă nu a recunoscut că mama sa S T este grav bolnavă, iar afecţiunile pe care le are pun în pericol sănătatea şi buna creştere a minorei.

 In acest sens a solicitat în apărare să depună paratul înscrisuri pentru a face dovada stării de sănătate a mamei acesteia, întrucât este convinsă că de la spitalul din Mun. S, de pe strada D, unde a fost internată de mai multe ori, nu poate obţine aceste înscrisuri, deoarece acestea nu se eliberează la cererea paratului.

 Paratul a solicitat instanţei să aprecieze că în interesul copilului minor se impune a se solicita de la Spitalul din Mun. S, str. D, perioadele de internare şi diagnosticul pentru care a fost tratată şi dacă se mai află sub supraveghere şi efectuează tratament la domiciliu, numita S T.

 In condiţiile în care a locuit anterior în Mun. S, împreună cu paratul si reclamanta  la domiciliul acestuia, minora a avut mai multe probleme de sănătate şi întrucât a făcut convulsie, nu a putut fi tratată în Mun. S şi a trebuit să meargă cu aceasta la Spitalul Matei Balş din Bucureşti, unde a ajuns cu febra de 41 grade, dar şi la Spitalul Grigore Alexandrescu, având mai multe afecţiuni medicale.

 Întrucât fetiţa este sensibilă şi locuieşte la domiciliul bunicului său matern S V în comuna S într-o zonă izolată, unde nu există semnal telefonic, singurul spital fiind cel de psihiatrie-bolnavi cronici S G, minora nu poate primi ajutor medical de specialitate şi tratată de urgenţă, neexistând nici posibilităţi de a o aduce de urgenţă la S, considera că este necesar a se stabili cu suficientă atenţie dacă sănătatea acesteia este pusă în pericol prin convieţuirea sa continuă, alături de bunica sa maternă cu afecţiuni medicale grave, motivul real pentru care reclamanta pârâtă a decis părăsirea domiciliului conjugal şi destrămarea relaţiilor  de căsătorie.

Pentru a nu fi probleme de succesiune în familia S V, după decesul acestora, părinţii reclamantei i-au vândut unui fiu de-al lor pe nume S I, întreaga avere în care aceştia locuiesc, fapt pentru care, în aceste condiţii, reclamanta pârâtă a solicitat să i se stabilească locuinţa minorei la domiciliul acesteia pe care de fapt îl are la proprietatea fratelui său, aspect pe care-1 cunoaşte cu certitudine din discuţiile cu reclamanta din perioada în care locuiau împreună şi era deranjată de această situaţie.

In drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 201 al 2 din C.pr.civ.

In dovedire,  a înţeles să se folosească de probele solicitate prin cererea reconvenţională.

A anexat înscrisuri doveditoare.

La solicitarea instanţei, organele din cadrul Primăriei Municipiului S, au întocmit si depus la dosarul cauzei referatul de ancheta sociala de la domiciliul paratului D I, din Mun. S, , jud. O ( fila nr. 86 ds).

De asemenea, la solicitarea instanţei, organele din cadrul Primăriei Comunei S, au întocmit si depus la dosarul cauzei referatul de ancheta sociala de la domiciliul reclamantei D L M, din com. S, sat G, , la fam. S V, jud. O (fila nr. 90 ds.).

In cursul cercetării judecătoreşti a fost încuviinţata si administrata de instanţa proba cu înscrisuri, interogatoriul  propus  a fi luat de reclamanta D L M, paratului D I (paratul a răspuns la interogatoriu), interogatoriul luat de paratul reclamant D I reclamantei parate D L M (reclamanta parata a răspuns la interogatoriu), proba testimoniala cu martorii S V si D G, declaraţiile acestora fiind consemnate si ateste la dosar.

Analizând actele dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Conform actului de căsătorie nr. X/15.05.2010 înregistrat în Registrul de stare civilă al Primăriei Mun. S, jud. O, partile s-au casatorit la data de 15.05.2010 (f. 5 ds.).

 Din căsătorie a rezultat minora D A I, născută la data de X.07.2013 (certificat de naştere f. 6 ds.).

 La solicitarea instanţei de fond, organele din cadrul Primăriei Comunei S, au întocmit si depus la dosarul cauzei referatul de ancheta sociala de la domiciliul reclamantei D L M, din com. S, sat G, , la fam. S V, jud. O, din care rezultă că minora locuieşte cu mama sa şi cu familia extinsă a acesteia. Condiţiile materiale şi morale asigurate la domiciliul respectiv sunt modeste; mama minorei nu are niciun venit şi se ocupă de creşterea şi îngrijirea minorei, fiind ajutată de bunicii materni (fila nr. 90 ds.).

De asemenea, la solicitarea instanţei, organele din cadrul Primăriei Municipiului S, au întocmit si depus la dosarul cauzei referatul de ancheta sociala de la domiciliul paratului D I, din Mun. S, , jud. O. Condiţiile materiale şi morale asigurate la domiciliul sunt corespunzătoare pentru creşterea şi îngrijirea minorei, garsoniera fiind confort I, modificata în două camere de locuit, bucătărie si cameră de baie, fiind curat întreţinută şi proprietatea pârâtului (fila nr. 86 ds).

Au fost audiaţi martorii propuşi de părţi (declaraţii dosar).

S-a reţinut că sunt incidente în cauză mai multe dispoziţii legale.

1. Cu privire la capătul de cerere privind desfacerea căsătoriei părţilor.

Potrivit art. 373 lit. a Cod civil: ,,Divorţul poate avea loc: a) prin acordul sotilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi, acceptata de celalalt’’ iar potrivit art. 374 alin. 1 din acelaşi act normativ ,,divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata casatorii si indiferent daca exista sau nu copii minori rezultaţi din casatorie’’.

Prin cererile formulate, astfel cum au fost modificate la termenul din data de 30.03.2018, părţile au învederat ca solicita desfacerea casatoriei prin acord, motiv pentru care, constatând îndeplinite condiţiile legale, s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor încheiate la data de 15.05.2010 şi înregistrată sub nr. X/15.05.2010 în Registrul de stare civilă al Primăriei Mun. S, jud. O, prin acordul părţilor, fără a face menţiune cu privire la culpa soţilor.

2. Prin cererile formulate s-a solicitat şi revenirea reclamantei la numele avut înainte de căsătorie.

Potrivit art. 918 N.C.P.C.:

,, Art. 918 - Cereri accesorii şi incidentale (1) La cerere, instanţa de divorţ se pronunţă şi cu privire la: a) exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta; b) numele soţilor după divorţ; c) locuinţa familiei; d) despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii căsătoriei; e) obligaţia de întreţinere sau prestaţia compensatorie între foştii soţi; f) încetarea regimului matrimonial şi, după caz, lichidarea comunităţii de bunuri şi partajul acestora. (2) Când soţii au copii minori, născuţi înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptaţi, instanţa se va pronunţa asupra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ. (3) De asemenea, instanţa se va pronunţa din oficiu şi asupra numelui pe care îl vor purta soţii după divorţ, potrivit prevederilor Codului civil”.

Prin urmare, s-a  dispus revenirea reclamantei-pârâte la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de ,,S”.

 3. Potrivit art. 503 alin. 1 NCC:,, părinţii exercita împreuna si in mod egal autoritatea părinteasca” iar potrivit art. 507 NCC ,,daca unul dintre parinti este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătoreasca, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau daca, din orice motiv, se afla in neputinţa de a-si exprima voinţa, celalalt părinte exercita singur autoritatea părinteasca”.

În cauză, s-a reţinut că cei doi părinţi au solicitat ca autoritatea părintească asupra minorei să revină ambilor părinţi. De asemenea, din probele administrate nu rezultă motive pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de către unul din părinţi.

Pentru aceste motive  s-a  dispus ca autoritatea părinteasca cu privire la minora D A I, născută la data de X.07.2013, să fie exercitată în comun de părinţi.

4. Potrivit art. 496 NCC: „Locuinţa copilului - (1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile”.

În art. 486 NCC se prevede: „Neînţelegerile dintre părinţi - Ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă, după ce îi ascultă pe părinţi şi luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

Ascultarea copilului este obligatorie, dispoziţiile art. 264 fiind aplicabile”.

S-a apreciat că este întemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant, referitoare la stabilirea domiciliului minorei la tată.

S-a reţinut că minora locuieşte împreună cu mama sa, după ce aceasta a părăsit domiciliul comun, în urma neînţelegerilor cu pârâtul, însă tatăl a reuşit să păstreze legătura cu minora în timpul programului de vizită. Mai mult, minora a locuit în domiciliul actual al tatălui, de unde a fost luată de mamă pentru a fi mutată într-un domiciliu în care nu mai locuise anterior, aşa cum au arătat părţile, dar şi martorii audiaţi.

 De asemenea, s-a reţinut că mama a luat minora fără acordul tatălui şi nu a luat măsuri corespunzătoare pentru ca tatăl să păstreze cu minora legătura părintească firească. Pârâtul a reuşit acest fapt abia după obţinerea unei hotărâri judecătoreşti - Sentinţa civilă nr. X/10.11.2017, pronunţată de Judecătoria S în ds. nr. X/311/2017.

Prin urmare, mama nu a dovedit capacitatea de a respecta drepturile părinteşti ale tatălui şi de a crea în ochii copilului imaginea unei coparentalităţi normale, în sensul principiului californian, atitudinea sa nefiind în interesul superior al minorei prevăzut de art. 263 Cod Civil.

Astfel, s-au avut în vedere şi interesul şi implicarea tatălui în creşterea şi îngrijirea minorei, precum şi în păstrarea legăturilor personale cu aceasta, aşa cum rezultă din planşele foto depuse la dosar, precum şi din cererile având ca obiect ordonanţă preşedinţială, promovate şi la care părţile au făcut referire.

Mai mult, locuind cu tatăl, minora a revenit în domiciliul unde era obişnuită şi unde a locuit de la naştere, până în iulie 2017, când a fost luata de mama si mutată in Com. S G, unde nu mai locuise înainte, aşa cum a arătat chiar martorul propus de reclamanta, S V.

 De asemenea, s-au avut în vedere şi condiţiile materiale superioare ale pârâtului, care, fiind angajat în muncă, poate asigura condiţii corespunzătoare  creşterii şi îngrijirii minorei.

 Locuinţa pârâtului, în care minora are camera sa amenajată, aşa cum rezultă din planşele foto şi unde a locuit anterior, este curată, corespunzător mobilată, fiind proprietatea pârâtului. De asemenea, fiind situată în Mun. S, pârâtul are posibilitatea de a asigura minorei îngrijirea medicală de care are nevoie, raportat la problemele medicale care rezultă din înscrisurile ataşate.

Totodată, există posibilitatea unor activităţi educative şi artistice mai diversificate, în care tatăl poate implica minora, asigurând o educaţie corespunzătoare a acesteia.

Însă, pârâta nu este angajată în muncă şi locuieşte în casa părinţilor săi, unde este implicată în activităţile gospodăreşti şi unde are grijă şi de mama sa, care are probleme de sănătate. 

Pârâta nu a adus argumente convingătoare cu privire la modul în care a  înţeles să asigure resursele materiale corespunzătoare creşterii şi îngrijirii minorei.

S-a reţinut şi declaraţia martorului D G, propus de pârât, care a arătat că minora este ataşată de tată, care se implica si anterior în creşterea şi îngrijirea sa, în perioada în care părţile locuiau împreună şi când venea de la serviciu. Martorul a arătat că a văzut direct faptul că reclamanta nu supraveghea întotdeauna minora, pe care a găsit-o în casa singura, încuiata şi plângând, mama fiind plecată, martorul având cheie de la locuinţa părţilor. De asemenea, a arătat că minora este ataşată si de bunicii paterni, pe care îi vizitează împreună cu tatăl, atunci când este luată la programul de vizită.

Prin urmare, având în vedere probele administrate, s-a apreciat că este în interesul superior al minorei D A I, născută la data de X.07.2013, ca locuinţa sa să fie stabilită la domiciliul tatălui.

5. Potrivit art. 527 NCC: “(1) Poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.

(2) La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinere se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale”.

În art. 529 NCC se prevede: „- Cuantumul întreţinerii (1) Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti. (2) Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.  reclamanta (3)

Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat”.

Potrivit art. 530 alin. 1 NCC: ”Obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională”.

Obligaţia de întreţinere a minorei se va executa în natură de către tată, domiciliul minorei fiind stabilit la acesta.

S-a reţinut că nu s-a făcut dovada că mama obţine venituri, astfel încât se are în vedere salariul minim net pe economie. S-a avut în vedere faptul că, potrivit prevederilor legale, cuantumul pensiei poate fi stabilit până la o pătrime din venitul net, pentru un copil. De asemenea, pensia de întreţinere s-a stabilit începând cu data punerii în executare a prezentei hotărâri, dat fiind faptul că minora locuieşte în prezent la mamă.

Prin urmare, instanţa de fond a dispus obligarea mamei la plata în favoarea minorei D A I, a unei pensii de întreţinere în cuantum de o pătrime din venitul minim net pe economie, lunar, începând cu data punerii în executare a prezentei hotărâri, până la împlinirea de către minoră a vârstei majoratului, iar daca minora îşi va continua studiile, până la terminarea acestora, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani.

În temeiul art. 453 NCPC, s-au compensat cheltuielile de judecată, având în vedere soluţiile de admitere în parte a cererii principale, dar şi de admitere în totalitate a cererii reconvenţionale, conform celor arătate mai sus. S-a reţinut şi faptul că părţile si-au modificat cererile formulate şi s-au înţeles pe capetele de cerere menţionate.

Prin urmare, a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant doar a sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, anume onorariu avocat parţial, dată fiind înţelegerea părţilor pe capetele de cerere menţionate.

In temeiul art. 927 alin. 4 N.C.P.C., prezenta hotărâre s-a dispus a fi  comunicată, din oficiu, serviciului de stare civila din cadrul Primariei Mun. S, jud. O.

In temeiul art. 387 NCC rap. la art. 291, art. 334 si art. 335 NCC, prezenta hotărâre s-a dispus a fi comunicată din oficiu Registrului National Notarial al Regimurilor Matrimoniale (RNNRM).

Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat apel apelanta reclamantă  D L M, criticând-o pentru  nelegalitate şi netemeinicie, solicitând schimbarea in parte a sentinţei atacate in sensul stabilirii locuinţei minorei la domiciliul său din com. S, sat G, Jud. O, cu plata cheltuielilor de judecată.

În esenţă, arată că instanţa de fond nu a acordat eficienta cuvenita probelor administrate in cauza si a dat eficienta numai probelor care l-au avantajat pe parat.

Instanţa de fond nu retine ca a părăsit domiciliul conjugal datorita bătăilor pe care le primea de faţă cu minora in mod regulat de la parat. La dosarul cauzei sunt depuse in acest sens certificate medico-legale, ordonanţa a Parchetului de pe lângă Judecătoria S, declaraţia tatălui său S V. Nu s-a avut in vedere nici vârsta minorei - 3-4 ani, reţinând ca a fost luata din locul in care era obişnuita de parcă ar fi vorba despre un adolescent, singura persoana cu care a stat zi si noapte in aceşti 4 ani fiind aceasta.

Nu a  dovedit capacitatea de a respecta drepturile părinteşti ale tatălui deoarece paratul este foarte violent, iar in momentul in care a plecat, paratul a venit in gospodăria tatălui său si i-a aplicat acestuia o corecţie fizica - declaraţie tatăl său, certificat medico-legal, declaraţie P Ci¬ti n in dosar ce a avut ca obiect ordonanţa preşedinţiala.

La dosarul cauzei sunt acte medicale - inclusiv ancheta Protecţia Copilului, din care rezulta ca minora nu are boli cronice. Aceasta bronşita de care suferă poate fi tratata oriunde. Faptul ca imobilul tatălui său se afla situat lângă pădurea S, este un motiv in plus pentru ca minora sa trăiască intr-un mediu sănătos. In probleme de sănătate de natura respiratorie - in cazul acesta este vorba de bronşita, este bine sa locuieşti la tara.

Din fotografii si anchetele psihosociale efectuate in cauza, rezulta ca imobilul casa ce aparţine părinţilor săi are toate condiţiile pentru a-l asigura minorei un trai decent - are baie, WC , cada, dus, apa curenta, apa calda, bucătărie, gresie, faianţa, etc . Cu toate acestea, instanţa de fond considera ca garsoniera fostului soţ ii oferă minorei condiţii mai bune de trai.

A susţinut că a depus acte din care rezulta ca este angajata in munca si realizează venituri permanente.

Instanţa de fond a reţinut ca pertinenta si utila declaraţia mincinoasa a socrului său, însa, declaraţia tatălui său, care arata ca minora este foarte ataşata de aceasta, de la naştere a locuit zi si noapte cu ea, ca a fost desfigurata de mai multe ori in bătaie in prezenta minorei de către parat, nu este reţinuta, cu toate ca la dosar sunt destule acte care dovedesc acest aspect.

Instanţa de fond nu a reţinut faptul ca minora merge la G la grădiniţa unde se simte foarte bine, are foarte mulţi prieteni, si nici faptul ca de la naştere si pana astăzi aceasta a locuit cu reclamanta, a mâncat cu aceasta, a fost îmbrăcata si spălata de aceasta, a dormit, a fost tratată de aceasta, paratul fiind plecat la serviciu , părinţii săi si ai reclamantei locuind la tara.

Potrivit art. 400 alin 1 C.civ. „ instanţa stabileşte locuinţa minorului la părintele cu care locuieşte in mod statornic,,.

Având in vedere toate acestea, consideră ca este in interesul superior al minorei sa rămână împreuna.

In drept a invocat  dispoz.art 480  Cod procedură civilă.

La data de 27.09.2018 intimatul pârât D I a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

Arată că instanţa de fond a reţinut potrivit probatoriului administrat în cauză (interogatoriu şi martori), situaţia de fapt care nu este contrazisă de nici un alt mijloc de probă, respectiv faptul că reclamanta a părăsit domiciliul conjugal împreună cu minora, datorită neînţelegerilor pe care le-au avut, iar minora a locuit în domiciliul acestora de la naşterea sa (X.07.2013) şi până la data de 11.07.2017, aşa cum rezultă din răspunsul acesteia la interogatoriu, la întrebările 1 şi 2.

Din prezentarea motivelor de părăsire a domiciliului conjugal, apelanta reclamantă pârâtă descrie o altă situaţie de fapt decât cea reală. Discuţiile prioritare pentru interesul familiei lor au constat în posibilitatea acesteia de a se angaja, scop în care i-a găsit mai multe alternative, însă a refuzat.

Actele medicale existente la dosar, confirmă fără nici un dubiu afecţiunile medicale ale minorei, pe care a dus-o de urgenţă la SJU S având convulsie febrilă, de unde a fost transportată de urgenţă la Spitalul Matei Balş din Bucureşti, întrucât avea febră de 41 grade, ulterior fiind dusă şi la Spitalul Grigore Alexandrescu Bucureşti, din cauza sensibilităţii şi afecţiunilor medicale avute, întrucât de la naştere a avut probleme medicale, cu riscuri majore de infecţie şi îmbolnăvire.

Apelanta a manifestat la fondul cauzei un grad ridicat de nesinceritate, contrazicând prin interogatoriul luat chiar şi pe tatăl său, martorul S V, care a recunoscut că soţia sa are afecţiuni medicale serioase, prezentându-se totuşi într-o modalitate selectivă, recunoscând că datorită acestora primeşte pensie de handicap. La întrebarea nr. 9 din interogatoriul luat la fondul cauzei, apelanta răspunde instanţei de judecată că mama sa nu primeşte pensie de handicap.

Înainte de a părăsi domiciliul conjugal, intimatul susţine că a încercat să o convingă pe apelantă pentru a preveni ajungerea în această situaţie, de a se muta definitiv să locuiască cu părinţii săi.

Este de asemenea confirmată fără dubiu constatarea instanţei de fond că: „Mai mult, minora a locuit în domiciliul actual al tatălui, de unde a fost luată de mamă pentru a fi mutată într-un domiciliu în care nu mai locuise anterior, aşa cum au arătat părţile, dar şi martorii audiaţi", întrucât nu a fost dusă niciodată la ţară, iar părinţii acesteia nu au venit la domiciliul acestora.

Intimatul pârât arată că relevant este faptul din care rezultă preocuparea bunicului matern pentru minoră, respectiv a martorului S V care a declarat că nu ştie ce condiţii sunt la grădiniţa din comună, afirmând că nu ştie unde se află grupul sanitar şi nu ştie dacă folosesc apă curentă, întrucât nu a fost niciodată. Din dorinţa de a se stabili locuinţa minorei la domiciliul apelantei, aceasta şi-a manifestat preocuparea de a prezenta nesincer situaţia de fapt cu privire la condiţiile pe care le suportă minora în comuna S, atât în locuinţa bunicilor materni, cât şi la grădiniţa din localitate, în sensul că s-a încercat a se duce în eroare cu privire la condiţiile de igienă şi dotările de care se beneficiază (existenţa grupului sanitar în curte şi fară apă curentă).

Arată că a reuşit să-şi vadă minora după foarte multe insistenţe la instanţele de judecată, respectiv la aproximativ 5 luni, prin obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de încuviinţare vizită minor. In ziua în care soţia sa a plecat cu minora la domiciliul părinţilor săi, când  a venit de la serviciu şi nu le-a mai găsit în locuinţă, a plecat deîndată în com S la aceştia, însă S V, tatăl apelantei, l-a întâmpinat cu furca, exercitând acte de violenţă împotriva sa, acesta încercând doar să se apere şi să evite a degenera respectivul conflict spontan, într-un incident care ar fi fost cu repercusiuni deosebite pentru toţi. Nu a avut nici un interes, dat fiind scopul pentru care s-a dus, să intre în vreo altercaţie cu tatăl acesteia, dorinţa sa explicită fiind doar să ia legătura cu soţia sa şi să discute despre viitorul căsniciei lor, întrucât comportamentul acesteia l-a surprins şi nu se aştepta să părăsească domiciliul conjugal.

Intimatul pârât solicită să se  constate că este neîntemeiată şi critica prin care se susţine de către apelantă că minora nu are boli cronice.

Nu a afirmat că minora ar avea afecţiuni de natură cronică, afirmaţiile sale au constat în sensibilitatea acesteia de la naştere, grija deosebită pe care a avut-o faţă de aceasta prin tratarea sa la SJU S şi alte spitale de copii din Bucureşti. Se afirmă de asemenea, că problemele de natură respiratorie, respectiv bronşită, este bine ca minora să locuiască la ţară, uitând totuşi că locuieşte în aceeaşi gospodărie cu o persoană cu crize repetate de epilepsie, cu afecţiuni grave de piele cu excoriaţii cutanate şi cu grad de handicap, iar mediul în care trăieşte nu conferă necesarul de igienă şi confort pentru o persoană cu afecţiuni respiratorii, cu atât mai mult un copil minor.

Se mai arată că în ancheta psiho-socială de la domiciliul apelantei, rezultă: condiţiile sunt modeste, nu are nici un venit şi se ocupă de creşterea şi îngrijirea minorei. În ceea ce priveşte susţinerile apelantei că ar avea apă curentă, baie cu cadă, duş şi wc, acestea sunt nereale, fetiţa face baie în lighean, toaleta se află în curte, iar în bucătărie nu există gresie şi faianţă.

O altă critică se referă la faptul că apelanta s-a angajat în prezent şi realizează venituri permanente. Potrivit contractului individual de muncă, rezultă că s-a angajat după pronunţarea hotărârii judecătoreşti de către instanţa de fond, realizând venitul minim pe economie.

La ultimul punct din argumentele aduse în apel, se critică sentinţa pe considerentul că nu s-a dat eficientă declaraţiei tatălui său, ci doar declaraţiei martorului D G, tatăl pârâtului.

Instanţa prin audierea nemijlocită a celor doi martori, a avut posibilitatea să se convingă personal de sinceritatea şi subiectivismul fiecărui martor, de rolul pe care 1-a jucat fiecare martor în

situaţia de fapt ce a creat motivele pertinente care au dus la divorţul acestora.

Tatăl reclamantei nu a venit niciodată în domiciliul părţilor din Mun. S, să-şi viziteze fiica şi nepoata în cei 4 ani cât au convieţuit împreună, văzând-o doar foarte rar când mergeau la ţară cu maşina, în cursul zilei şi veneau înapoi la domiciliul din S, întrucât nu aveau condiţii de locuire.

Declaraţia martorului D G se coroborează întrutotul cu situaţia de fapt, cu aspecte pe care le-a observat în mod direct şi nemijlocit, modalitatea în care s-a implicat şi se implică de la naşterea minorei şi până în prezent, în creşterea şi îngrijirea ei, precum şi modul în care se implica apelanta, tatăl său având cheie la locuinţa sa şi venind periodic la o săptămână, două, în Mun. S, să îi vadă pe toţi, fapt pentru care şi în prezent minora este extrem de ataşată nu numai de pârât, dar şi faţă de bunicii săi paterni.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe disp. art.205 şi art 471 alin 5 CPC.

Apelanta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la probele de la dosar, tribunalul constată că apelul  este  nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Tribunalul reţine că interesul superior al copilului, în accepţiunea Legii nr. 272/2004 şi care se regăseşte, în egală măsură, în C.civ., se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibrul socio-afectiv şi la viaţa de familie.

Astfel cum prevede art. 2 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în cauzele soluţionate de către instanţele judecătoreşti, iar în conformitate cu art. 31 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, ambii părinţi sunt responsabili de creşterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.

Interesul superior al copilului se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta copilului, conduita fiecărui părinte, situaţiile lor materiale, posibilităţile concrete de a se ocupa de copil, iar aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanţei pentru a conchide, în raport de ansamblul criteriilor, care dintre părinţi poate oferi condiţii mai bune pentru creşterea şi educarea minorului.

În speţă, tribunalul reţine că, astfel cum recunoaşte chiar apelanta prin răspunsul la întrebările nr. 1 şi 2 din interogatoriul administrat la fond, de la data naşterii (X.07.2013), până la data de 11.07.2017, minora D A I a locuit împreună cu părinţii săi, părţile litigante, în domiciliul comun al soţilor, din S, jud. O.

La data de 11.07.2017, cu aproximativ 4 luni înainte de declanşarea procedurii judiciare pendinte, mama apelantă a părăsit domiciliul indicat anterior, luând cu ea pe fiica părţilor, şi s-a stabilit la părinţii săi, în com. S, jud. O.

Faţă de limitele învestirii instanţei de apel, tribunalul nu are a analiza culpa soţilor n destrămarea relaţiilor de familie, însă este de reţinut că, deşi se invocă o pretinsă agresiune din partea pârâtului, premergătoare plecării reclamantei, o asemenea stare de fapt nu este probată în cauză, nerezultând nici din depoziţia martorului S V, care se referă la agresiuni anterioare.

Cert este că, aşa cum rezultă din probele de la dosar, reclamanta a nesocotit dispoziţiile art. 496 C.civ., potrivit cu care locuinţa minorului se stabileşte de comun acord, de către părinţii săi, iar în caz de neînţelegere între părinţi, de către instanţa de tutelă.

Mai rezultă din probele de la dosar că în domiciliul din com. S minora nu s-a aflat niciodată anterior mutării sale acolo împreună cu mama reclamantă, nu cunoştea familia extinsă maternă, nefiind vizitată şi nevizitând anterior de către şi pe bunicii materni, stare de fapt desprinsă din depoziţia martorului S V.

La acest moment, având în vedere faptul că minora a locuit de la naştere în S, iar actele medicale de la dosar confirmă starea de sensibilitate a minorei din punct de vedere a sănătăţii sale,  fiind internată de urgenţă la SJU S cu convulsie febrilă, ulterior fiind dusă şi la Spitalul Grigore Alexandrescu Bucureşti, tribunalul apreciază că este în interesul superior al acesteia ca locuinţa să fie stabilită la tată.

În această modalitate se asigură accesul mai facil la servicii medicale de urgenţă, în situaţia în care copilul va avea nevoie de tratament de urgenţă, dar se are în vedere şi asigurarea unei stabilităţi pentru minoră, pentru echilibrul emoţional al copilului, care va reveni în locuinţa în care a crescut încă de la naştere.

În plus, stabilirea locuinţei la tată, în Mun. S, deschide minorei oportunitatea, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, unor activităţi educative şi artistice mai diversificate, în care se poate implica minora, cu efecte pozitive în ceea ce priveşte educaţie acesteia.

De asemenea, din depoziţia martorului D G rezultă că minora este ataşată de tată, care se implica si anterior în creşterea şi îngrijirea sa, martorul declarând aspecte percepute personal, în sensul că reclamanta nu supraveghea întotdeauna minora, pe care a găsit-o în casa singura, încuiata şi plângând, mama fiind plecată. Se mai reţine că minora este ataşată si de bunicii paterni, pe care îi vizitează împreună cu tatăl, atunci când este luată la programul de vizită.

O astfel de soluţie nu va încuraja pe tatăl pârât să se afecteze legăturile personale ale mamei cu minora, care au ca scop consolidarea raporturilor afective dintre părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul şi copilul, iar pentru realizarea efectivă a acestei legături,  în spiritul bunei-credinţe şi al înţelegerii, în interesul superior al copilului, ambii părinţi trebuie să manifeste o disponibilitate maximă şi o cooperare deplină, fiind excluse şicanele, de aşa manieră încât copilul să se bucure de prezenţa, afecţiunea, de grija şi de creşterea din partea ambilor părinţi.

Tribunalul aduce în atenţia ambilor părinţi că problemele lor se răsfrâng într-un mod dăunător asupra dezvoltării normale a propriului copil, care se află în postura de a suporta această situaţie conflictuală, străină lui, astfel că rezolvarea amiabilă, cât mai paşnică, a situaţiei de faţă constituie o responsabilitate primordială. Dreptul părintesc nu oferă părintelui doar o îndreptăţire asupra minorului, ci include în structura sa obligaţia fiecărui părinte de a depune diligenţe pentru o dezvoltare normală a propriului copil.

Faţă de datele speţei, este evident că minora nu a beneficiat de explicaţii adecvate vârstei sale, pe măsura acesteia de a înţelege despărţirea părinţilor săi, precum şi faptul că deşi urmează a locui cu unul dintre părinţi, acest lucru nu reprezintă un abandon din partea celuilalt părinte.

Este evident că divorţul „foarte conflictual” al părţilor pune în pericol grav sănătatea psihică a copilului. De asemenea, o legătură sănătoasă între copil şi ambii părinţi este absolut necesară pentru sănătatea psihică a copilului şi pentru dezvoltarea sa psiho-socială. Ambii părinţi ar trebui să dispună de timpul necesar pe care să îl petreacă personal cu copilul pentru a dezvolta o legătură emoţională şi pentru ca fiecare să creeze o legătură diferită (proprie) cu acesta. Din acest motiv, ambii părinţi trebuie să depună eforturi pentru a-şi îmbunătăţi comportamentul şi a-şi netezi relaţia cu copilul lor, întrucât instanţa nu se îndoieşte de afecţiunea sinceră pe care ambii părinţi o poartă copilului lor.

Aşadar, în raport de aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă.

Data publicarii pe portal: 05.04.2019

Domenii speta

Spete similare