Condiţii acordare despăgubiri pentru prejudiciul produs prin traversarea unui teren de conducta de alimentare cu gaze

DECIZIA CIVILĂ NR. 962

Data: 28 Iunie 2018

Autor  - CRISTINA CHELARU

Domeniu asociat:  Răspundere civilă delictuală

Titlu: Condiţii  acordare despăgubiri pentru prejudiciul produs prin traversarea unui teren de conducta de alimentare cu gaze

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 10279/19.12.2017 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosar nr. 22999/281/2014, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale civile a pârâtei Z ca neîntemeiată, a respins excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune ca neîntemeiată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta X în contradictoriu cu pârâţii Y şi Z, ca neîntemeiată, a luat act că pârâta Z va solicita plata cheltuielilor de judecată pe cale separată și a respins cererea pârâtului Y de obligarea a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

In considerente, a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. 22999/281/2014 la data de 24.06.2014 reclamanta X în contradictoriu cu pârâţii Y şi Z a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate nulitatea absolută a acordului de acces în teren încheiat la data de 04.02.2009 între cei doi pârâţi, constatarea realizării traversării conductei ce alimentează centrala de cogenerare Brazi pe tarlaua 49 parcela 297/7 din satul XXX comuna XXX fără a exista acordul de acces pe teren al proprietarului acestuia, obligarea pârâtei Z să plătească suma de 5.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciile materiale aduse terenului situat în tarlaua 49 parcela 297/7 prin realizarea traversării conductei, obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale aduse terenului prin amplasarea organizării de şantier, obligarea pârâtei aducerii terenului afectat la starea iniţială sau abilitarea reclamantei de a realiza lucrările necesare pe cheltuiala pârâtei Z, constatarea afectării terenului în suprafaţă de 3000 mp situat în tarlaua 49 parcela 297/7 de realizarea traversării conductei şi a terenului de 890 mp de amenajarea de şantier, obligarea pârâtei Z să plătească o indemnizaţie lunară începând cu data de 10.05.2010 pe durata existenţei conductei de pe proprietatea acestei, precum şi obligarea pârâtei Z la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara terenului în suprafaţă de 17.551 mp cu numărul cadastral 42 situat în intravilanul localităţii XXX şi a terenului în suprafaţă de 18.942 mp cu numărul cadastral 43/1 situat în extravilanul localităţii XXX.

Reclamanta a afirmat că la data de 28.04.2010 a constatat încălcarea dreptului de proprietate prin amplasarea unui şantier în lucru pe terenul extravilan, care a afectat suprafaţa de circa 890 mp, prin depozitarea de ţevi, utilaje, trai barăci metalice şi a unui rezervor cu motorină în subteran, şi prin modificarea structurii terenului. Cu privire la aceasta, reclamanta a sesizat organele de poliţie care au întocmit proces-verbal de cercetare la faţa locului la data de 28.04.2010.

Reclamanta a susţinut că în faza de urmărire penală s-a stabilit că fără a exista acordul reclamantei, terenul intravilan şi extravilan au fost incluse în proiectul de Strategie energetică a României pentru perioada 2007 – 2020, prin înfiinţarea centralei de cogenerare Brazi şi a fost emisă autorizaţia de executare lucrări nr. 89/21.10.2009 pentru beneficiara Z, pentru construire racord gaze naturale Butimaru – Brazi pe imobilul teren şi/sau construcţii situate în judeţul Prahova, localităţile Cocorăştii Colţ, XXXşi Brazi.

Reclamanta a precizat că acordul de acces pe teren a fost semnat de pârâtul Y care nu avea calitatea de proprietar al terenului afectat de lucrări şi fără a deţine calitatea de arendaş.

Reclamanta a arătat că pârâta Z a fost sancţionată contravenţional pentru încălcarea prevederilor art. 17 lit. e) din Regulamentul privind accesul la sistemul naţional de transport gaze naturale, dar a refuzat încheierea acordului de acces cu reclamanta, deşi a început executarea lucrărilor, susţinând existenţa acordului încheiat cu Y.

Reclamanta a afirmat că acordul încheiat la data de 04.02.2009 între pârâţi este lovit de nulitate absolută, acesta fiind încheiat de către un neproprietar.

Pârâtul Y a formulat întâmpinare la data de 19.02.2015 prin care a solicitat respingerea cererii formulată de către reclamantă ca neîntemeiată.

Pârâtul a arătat că în data de 04.02.2009, în calitate de împuternicit al SC XXX SRL a încheiat acord de acces în teren cu pârâta Z, prin care, în calitate de arendaş al terenului situat în XXX, tarla 49, parcela 297/7, conform contractului de arendă nr. 142/11.03.2008, a permis montare pe teren a unei conducte de gaze naturale. Art. 7 lit. c) din contractul de arendă prevedea că arendatorul are obligaţia de a nu lua nici un fel de măsuri în legătură cu exploatarea terenului de natură a îl tulbura pe arendaş.

Pârâtul a susţinut că reclamanta şi-a dat acordul pentru montarea conductei prin acceptarea contravalorii despăgubirilor achitate de către Yyy SA, reprezentând contravaloarea culturii distruse şi a cheltuielilor ocazionate de scoaterea temporară din circuitul agricol al terenului.

Pârâtul a precizat că identificarea proprietarilor terenurilor afectate de executarea conductei şi obţinerea acordurilor acestora a fost realizată de SC XXX SRL Botoşani în temeiul contactului de prestări servicii nr. 1346/07.02.2008, astfel cum reiese şi din ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din 20.12.2013.

În drept, pârâtul şi-a întemeiat susţinerile pe dispoziţiile art. 205 Cpc.

Pârâta  Z a formulat întâmpinare la data de 20.02.2015 prin care a invocat excepţia netimbrării cererii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia nulităţii cererii în temeiul art. 194 lit. b), c), d) şi e) Cpc, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, pârâta a arătat că identificarea proprietarilor de terenuri care urmau a fi afectaţi de lucrări nu a fost făcută de către aceasta, ci de către beneficiara lucrării SC Yyy SA, care a devenit SC Yyy SA, care la rândul său a încredinţat această etapă unei firme specializate.

Pârâta a susţinut că în conformitate cu art. 17 lit. e) din HG nr. 1043/2004 pentru aprobarea accesului la sistemul naţional de gaze naturale, solicitantul accesului, în speţă SC Yyy SA, are obligaţia de a depune actul de proprietate sau documentaţia justificată care atestă dreptul de folosinţă al terenurilor pe care se realizează instalaţia de racordare, precum şi acordul scris al proprietarului terenurilor afectate de instalaţia de racordare.

Pârâta a arătat că aceasta a realizat lucrarea de racordare a Centralei de cogenerare Brazi în baza contractului nr. 94/05.10.2007 încheiat între pârâtă în calitate de operator şi SC Yyy SA în calitate de solicitant, în cuprinsul căruia la art. 10 lit. b) se prevede obligaţia solicitantului de a suporta cheltuielile ocazionate de scoaterea temporară sau definitivă din circuitul agricol a terenului necesar execuţiei lucrării.

Cu privire la excepţia prescripţiei, pârâta a arătat că dreptul material la acţiune privind cererea pârâtei de despăgubiri este suspus termenului de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, cât şi de art. 2517 din noul C.civ.

Pârâta a susţinut termenul de prescripţie a început să curgă la data la care a fost încheiat acordul de acces cu pârâtul Y, respectiv la data de 04.02.2009, astfel că acesta s-a împlinit la data de 04.02.2012.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, pârâta a arătat că în vederea construirii pe platforma Petrobrazi a unei centrale de cogenerare, SC Yyy SA a solicitat pârâtei emiterea unui acord de acces în condiţiile HG nr. 1043/2004, iar aceasta a emis acordul de acces nr. 5156/03.05.2007.

Pârâta a precizat că efectuarea lucrărilor pe raza localităţii XXX a fost realizată în baza autorizaţiei de construire nr. 89/21.12.2009 emisă de Consiliul Judeţean Prahova. Acordarea despăgubirilor pentru culturile distruse cu ocazia lucrării revenea SC Yyy SA conform art. 17 lit. e) din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1043/2004 coroborat cu art. 5 din acordul de acces nr. 5156/03.05.2007 şi art. 10 lit. b) din contractul nr. 94/05.10.2007, care avea obligaţia să depună actul de proprietate sau documentaţia care atestă dreptul de folosinţă asupra terenurilor afectate de instalaţia de racordare.

Pârâta a afirmat că a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de sancţionare, iar prin sentinţa civilă nr. 1860/01.11.2013 pronunţată în dosarul nr. 3299/257/2013 al Judecătoriei Mediaş s-a admis plângerea şi s-a dispus anularea procesului-verbal nr. 40394/09.08.2013.

Pârâta a susţinut că acordul de acces încheiat cu pârâtul Y respectă dispoziţiile legale în vigoare la data încheierii acestuia.

De asemenea, pârâta a arătat că temeiul de drept invocat de către reclamantă, respectiv Legea nr. 13/2007 privind energia electrică, nu este aplicabil în domeniul gazelor naturale, acest domeniu fiind reglementat de Legea gazelor nr. 351/2004, în vigoare la data realizării lucrării.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 23.03.2015 reclamanta a solicitat instanţei să respingă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Z, având în vedere calitatea acesteia de proprietar al lucrărilor pentru care s-a obţinut autorizaţia nr. 89/21.12.2009.

Referitor la excepţia prescripţiei, reclamanta a arătat că sun aplicabile dispoziţiile art. 2537 pct. 3 C.civ. privind întreruperea cursului prescripţiei, având în vedere constituirea ca parte civilă în dosarul penal nr. 4502/P/2010 al Parchetului de pe lână Judecătoria Ploieşti. Termenul de prescripţie a început să curgă la data rămânerii definitive a cauzei penale, respectiv la data de 22.10.2014, astfel că cererea de chemare în judecată a fost formulată în termen.

Prin încheierea din data de 02.12.2014 pronunţată în dosarul 22999/281/2014/a1 a fost admisă cererea de reexaminare formulată de către reclamantă şi s-a constatat că aceasta este scutită de la plata taxei de timbru în temeiul art. 29 alin. 1 lit. i din OUG nr. 80/2013.

La termenul din 02.06.2015 instanţa a dispus unirea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive cu fondul cauzei.

Prin cererea formulată la termenul de judecată din data de 21.11.2017 reclamanta şi-a precizat valoarea obiectului cererii, în sensul că solicită obligarea pârei Z la plata sumei de 21.989 lei, reprezentând despăgubirea pentru prejudiciul suferit prin restrângerea dreptului de proprietate asupra terenului, incluzând zona de siguranţă, şi în subsidiar, a solicitat obligarea la plata sumei de 11.183 lei, fără a se lua în considerare zona de siguranţă, obligarea pârâtei la plata sumei de 21.488 lei, reprezentând despăgubiri cauzate prin organizarea de şantier, precum şi constatarea afectării terenului în suprafaţă de 977,30 mp, cu includerea zonei de siguranţă, şi a suprafeţei de teren de 955 mp, prin amplasarea organizării de şantier.

 Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Z şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocat de către pârâta Z prin întâmpinare, faţă de prevederile art. 248 alin. 1 Cpc. a reținut următoarele:

Potrivit art. 248 alin. 2 Cpc. în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc. Instanţa va soluţiona mai întâi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, urmând a soluţiona excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune dacă va considera că cea dintâi este neîntemeiată.

Potrivit art. 36 Cpc. „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.

În cauză, pârâta Z a susţinut că nu are calitate procesuală pasivă ca urmare a faptului că SC Yyy SA avea obligaţia de a obţine acordul proprietarilor de teren în vederea realizării recordului, aceasta fiind şi persoana obligată să plătească despăgubirile către proprietarii terenurilor.

Având în vedere susţinerile părţilor cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, precum şi obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa apreciază că existenţa sau inexistenţa obligaţiei de obţinere a acordului proprietarului terenului şi a obligaţiei de plată a despăgubirilor în sarcina pârâtei Z este o problemă care vizează fondul cauzei, motiv pentru care instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Z ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, conform art. 201 din Legea nr. 71/2011 „prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit”.

În cauza de faţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Z la plata despăgubirilor pentru daunele cauzate terenului proprietatea sa, precum şi constatarea nulităţii absolute a acordului încheiat între cei doi pârâţi.

În ceea ce priveşte cererea de constatare a nulităţii absolute, potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958 „nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricînd, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie”.

Reclamanta a susţinut că a luat cunoştinţă de încălcarea dreptului de proprietate la data de 28.04.2010, dată la care a sesizat organele de poliţie.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr.. 167/1958 „dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”, iar art. 3 alin. 1 din acelaşi act normativ stabileşte că termenul de prescripţie este de 3 ani.

Conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958 „Art. 16 Prescripţia se întrerupe:

 a) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia.

 b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanţă judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;

c) printr-un act începător de executare.

 Prescripţia nu este întreruptă, dacă s-a pronunţat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.”.

Având în vedere faptul că reclamanta a formulat plângere penală cu privire la lucrările realizate de către pârâtă, instanţa de fond a apreciat că a fost întrerupt cursul prescripţiei extinctive în temeiul art. 16 lit. b) din Decretul nr. 167/1958, un nou termen de prescripţie începând să curgă la data de 10.04.2014, dată la care a fost pronunţată încheierea nr. 17 în dosarul nr. 6038/281/2014 al Judecătoriei Ploieşti, prin care a fost respinsă plângerea formulată de către reclamanta din prezenta cauză împotriva ordonanţei din data de 20.12.2013 pronunţată în dosarul nr. 4502/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti.

Având în vedere că noul termen de prescripţie a început să curgă la data de 10.04.2014, acesta s-ar împlini la data de 10.04.2017, însă reclamanta a formulat prezenta cerere la data de 24.06.2014.

Pentru aceste motive instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune ca neîntemeiată.

Analizând acţiunea formulată de reclamantă, în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, reclamanta este proprietarul terenului arabil intravilan situat în XXXîn suprafaţă de 17.551 mp, cu număr cadastral 42 şi a terenului extravilan în suprafaţă de 18.942 mp, situat în Târgşoru Vechi, tarla 49, parcela 297/7, cu număr cadastral 43/1, conform extraselor de Carte funciară (f 13, 15).

Prin ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din 20.12.2013 pronunţată în dosarul nr. 4502/P/2010 şi încheierea nr.17/10.04.2014 pronunţată în dosarul nr. 6038/281/2014 al Judecătoriei Ploieşti s-a reţinut că pe terenul aparţinând reclamantei a fost amplasat un şantier în lucru în vederea efectuării lucrărilor de amplasare a unei conductei magistrale. Pârâtul Y a încheiat la data de 04.09.2009, în calitate de împuternicit al SC XXX SRL, cu pârâta Z un acord prin care în calitate de arendaş, permitea ca pe terenul situat în localitatea Stănceşti, tarlaua 49, parcela 297/7, cu privire la care SC XXX SRL avea contract de arendă, ca pârâta Z să monteze o conductă de gaze naturale.

Prin acordul din data de 04.02.2009 (f 94) pârâtul Y a declarat că este de acord cu montarea conductei pe terenul situat în Târgşoru Vechi, judeţul Prahova, parcela 297/7, pe care îl deţine conform contractului de arendare.

Pârâtul Y a fost împuternicit prin procura autentificată la data de 19.01.2006 (f 108) de către XXX în calitate de administrator al SC XXX SRL să reprezinte societatea cu puteri depline.

Prin autorizaţia de construire nr. 89/21.12.2009 (f 27) s-au autorizat executarea lucrărilor de construire pentru racord de gaze naturale Butimaru – Brazi pentru alimentarea cu gaze a centralei de cogenerale Brazi pentru imobilul teren şi/sau construcţii situate în judeţul Prahova, XXX, XXXşi Brazi, la solicitarea pârâtei Z. În anexa la autorizaţia de construcţie s-a precizat că titularul autorizaţiei are obligaţia de a rezolva situaţia juridică a terenurilor afectate de lucrări şi a prezenta documentaţia aferentă la Consiliul Judeţean Prahova.

Prin acordul de acces la sistemul naţional de transport al gazelor naturale nr. 5156/03.05.2007 (f 96) pârâta Z a aprobat cererea formulată de către SC Yyy SA, iar la art. 5 din cuprinsul acestuia s-a prevăzut că odată cu cererea de racordare solicitantul are obligaţia de a depune şi acordurile scrise ale proprietarilor terenurilor afectate de instalaţia de racordare.

Contractul nr. 94/05.10.2007 (f 83) încheiat între Z în calitate de operator şi SC Yyy SA în calitate de solicitant reglementează racordarea la sistemul naţional de transport a obiectivelor solicitantului, respectiv a Rafinăriei Petrobrazi/Centrala de cogenerare cu ciclu combinat. Potrivit art. 10 lit. b) din acest contract solicitantul are obligaţia să suporte cheltuielile ocazionate de scoaterea temporară sau definitivă din circuitul agricol a terenului necesar executării lucrării.

Prin sentinţa civilă nr.1860/01.11.2013 pronunţată în dosarul nr. 3299/257/2013 al Judecătoriei Mediaş s-a admis plângerea contravenţională formulată de către Z şi s-a dispus anularea procesului-verbal nr. 40394/09.08.2013. În motivarea acestei sentinţa s-a reţinut că este în sarcina solicitantului să depună actul de proprietate sau documentele justificative care atestă dreptul de folosinţă a terenului pe care se urmăreşte realizarea instalaţiei de racordare, precum şi acordul scris al proprietarilor terenurilor afectate.

Prin adresa nr. 392/24.03.2014 (f 119) SC Yyy SA  precizează că pentru parcela 297/7 din tarlaua 49 situată în localitatea XXX, judeţul Prahova a fost încheiată o convenţie pentru despăgubirea proprietarului X în ceea ce priveşte terenul afectat de construcţia conductei de gaze naturale care asigură conectarea Centralei Electrice cu Ciclu Combinat Brazi la sistemul naţional de transport gaze naturale. De asemenea, prin adresa nr. 5586/09.02.2016 (f 134) Yyy SA a comunicat că la data de 13.11.2013 a încheiat cu pârâta X convenţia pentru utilizarea terenului în vederea construcţiei subterane de gate Butimaru-Brazi, fiind achitate către aceasta despăgubiri în valoare de 30.000 euro pentru folosinţa parcele 297/7 tarlaua 49 din localitatea Târgşoru Vechi, judeţul Prahova.

Cu privire la cererea de constatare a nulităţii acordului încheiat între pârâţi la data de 04.02.2009, instanţa de fond a constatat că reclamanta a susţinut că acesta a fost semnat de către pârâtul Y, deşi acesta nu avea nici un drept asupra terenului care face obiectul acordului.

Instanţa de fond a reţinut că pârâtul Y a fost împuternicit prin procura autentificată la data de 19.01.2006 (f 108) de către XXX în calitate de administrator al SC XXX SRL să reprezinte societatea cu puteri depline, iar din susţinerile părţilor şi certările efectuate în dosarul penal rezultă că reclamanta a încheiat contract de arendă cu SC XXX SRL.

Nulitatea actului juridic este o sancţiune de drept civil, care sunt încălcate normele juridice care reglementează condiţiile de validitate ale actului juridic. Nulitatea absolută sancţionează nerespectarea la încheierea actului juridic a unei norme imperative, de ordine publică, care ocroteşte un interes general şi instituie o condiţie de validitate pentru încheierea actului juridic.

Reclamanta a susţinut că pârâtul Y a încheiat acordul cu privire la permiterea accesului pentru efectuarea lucrărilor, deşi acesta nu avea nici un drept asupra terenului.

Instanţa de fond a reţinut, însă, că în cuprinsul acordului semnat de către pârât s-a menţionat că acesta permite accesul pe teren în calitate de arendaş, iar conform procurii autentificate, instanţa de fond a constatat că acesta nu a semnata cordul în nume propriu, ci în calitate de împuternicit al SC XXX SRL, cu care reclamanta a recunoscut că a încheiat contract de arendă.

Pentru aceste motive, instanţa de fond a respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractului de arendă ca neîntemeiat.

În drept, potrivit art. 17 lit. e) din Regulamentului privind accesul la Sistemul naţional de transport al gazelor naturale aprobat prin HG nr. 1043/2004 pentru încheierea contractului de racordare, solicitantul va depune anexat cererii de acces „e) actul de proprietate sau documentele justificative care atestă dreptul de folosinţă a terenului/terenurilor pe care se realizează instalaţia de racordare, precum şi acordul scris al proprietarilor terenurilor afectate de instalaţia de racordare”.

Art. 26 din Regulament stabileşte că „instalaţia de racordare, precum şi obiectivele, aferente realizate în baza contractului de racordare fac parte din SNT, aparţinând proprietăţii publice a statului, şi sunt incluse în patrimoniul operatorului SNT”.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 13/2007 această lege „stabileşte cadrul de reglementare pentru desfăşurarea activităţilor în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare, în vederea utilizării optime a resurselor primare de energie în condiţiile de accesabilitate, disponibilitate şi suportabilitate şi cu respectarea normelor de siguranţă, calitate şi protecţie a mediului”, iar art. 1 alin. 1 din Legea nr. 351/2004 prevede că aceasta „stabileşte cadrul legal necesar pentru desfăşurarea activităţilor specifice sectorului gazelor naturale, în condiţii de competitivitate şi transparenţă”.

În cauza de faţă pârâta Z a realizat la solicitarea SC Yyy SA un racord la sistemul naţional de transport al gazelor naturale, care avea ca scop alimentarea cu gaze a centralei de cogenerare Brazi.

Având în vedere faptul că terenul reclamantei nu a fost afectat direct de către centrala de cogenerare, ci de către realizarea racordului la gaze, instanţa constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 351/2004, legea gazelor, în vigoare la data efectuării racordului, nu dispoziţiile Legii nr. 13/2007, legea energiei electrice.

Potrivit art. 86 alin. a) din Legea nr. 351/2004 „asupra terenurilor şi altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, precum şi asupra activităţilor desfăşurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităţilor, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiază, în condiţiile legii, pe durata lucrărilor de realizare, reabilitare, retehnologizare, respectiv de exploatare şi de întreţinere a capacităţilor respective, de următoarele drepturi: a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare în vederea realizării, reabilitării sau retehnologizării capacităţii”, iar art. 87 din aceeaşi lege prevede că „în exercitarea dreptului de uz pentru executarea lucrărilor necesare în vederea realizării, reabilitării sau retehnologizării capacităţilor, concesionarul poate: a) să depoziteze pe terenurile proprietate privată, în măsura strict necesară, materiale, echipamente, utilaje şi instalaţii; b) să desfiinţeze culturi sau plantaţii ori alte amenajări existente ori numai să le restrângă, în măsura strict necesară, pentru executarea lucrărilor, în condiţiile legii; c) să extragă materiale, să capteze apa, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare;  d) să instaleze utilaje şi să lucreze cu acestea, să amplaseze birouri şi locuinţe de şantier; e) să oprească ori să restrângă activităţi ale proprietarului, în măsura strict necesară, pentru executarea lucrărilor pentru capacitatea respectivă.”

Instanţa de fond a constatat că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Z la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat terenului, neexistând un contract încheiat între părţi, astfel că în cauză vor fi aplicabile dispoziţiile privind răspunderea civilă delictuală.

În drept, potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011 „obligaţiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii lor”.

Potrivit art. 998 C.civ. „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiţiu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara”.

De asemenea, potrivit art. 999 C.civ. „omul este responsabil nu numai de prejudiţiul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa”.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane pentru fapta proprie este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa vinovăţiei celui căruia i se impută fapta ilicită, existenţa unui prejudiciu şi a unei legături de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.

Prejudiciul reprezintă rezultatul, efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite. Pentru a se putea obţine repararea acestui, este necesar ca prejudiciu să fie cer şi să nu fi fost reparat încă.

Instanţa de fond a constatat că prin convenţia încheiată la data de 13.11.2013 între reclamantă şi SC Yyy SA s-a prevăzut la art. III că SC Yyy SA va achita beneficiarului, respectiv reclamantei, suma de 30.000 euro, reprezentând contravaloarea despăgubirii pentru exercitarea drepturilor de acces şi folosinţa asupra terenului proprietatea beneficiarului, pe toată durata de montare a conductei.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa de fond a apreciat că prejudiciul cauzat terenului proprietatea reclamantei prin efectuarea lucrărilor de realizare a racordului de gaze naturale a fost reparat prin suma primită de către reclamantă de la SC Yyy SA.

Repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale are ca scop să înlăture integral efectele faptei ilicite, iar nu să constituie o sursă de dobândire a unor venituri suplimentare, în plus faţă de paguba suferită.

Prin raportul de expertiză evaluare imobiliară şi raportul de expertiză refacere s-a stabilit că prejudiciul cauzat prin amenajarea şantierului este în valoare de 21.488 lei, iar prejudiciul cauzat prin realizarea conductei este în valoare de 21.989 lei.

Instanţa de fond a constatat că la data de 13.11.2013, când s-a încheiat convenţia privind despăgubirea reclamantei, cursul era de 4,4619 lei, astfel că la acea dată reclamanta avea dreptul să primească suma de 133.857 lei, sumă care depăşeşte despăgubirea solicitată în cauza de faţă.

În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că prejudiciul cauzat prin realizarea lucrărilor de construire pentru racord de gaze naturale Butimaru – Brazi pentru alimentarea cu gaze a centralei de cogenerale Brazi pe terenul proprietatea reclamantei a fost reparat prin convenţia încheiată la data de 13.11.2013 între aceasta şi SC Yyy SA.

Pentru aceste motive, instanţa de fond a respins cererea formulată de către reclamantă ca neîntemeiată.

În temeiul art. 453 Cpc., instanţa de fond a constatat că pârâta SC Z a arătat că va solicita obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată pe cale separată, iar pârâtul Y a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Instanţa de fond a constatat, încă, că pârâtul nu a făcut dovada efectuărilor cheltuielilor de judecată, motiv pentru care a respins cererea acestuia ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel, în termen legal, reclamanta X, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului, apelanta a arătat că nelegalitatea hotărârii decurge din stabilirea greşita a legii aplicabile iar în cauza, a fost invocata problema stabilirii legii aplicabile.

Apelanta a precizat că a învederat instanţei de fond ca nu este in ipoteza existentei pe terenul proprietatea acesteia, a conductei de gaze anterior reconstituirii dreptului de proprietate in baza legilor fondului funciar, ci este in ipoteza executării conductei începând cu data de 21.12.2009 data emiterii autorizaţiei de construire nr.89/2009 si a finalizării acesteia la data de 19.08.2010 conform procesului verbal de recepţie lucrări nr. 41/19.08.2010.

Tot apelanta a arătat că prin sentinţa apelata, instanţa de fond a reţinut ca, in cauza parata Z a realizat la solicitarea Yyy SA un racord la sistemul naţional de transport de gaze naturale, care avea drept scop alimentarea cu gaze a centralei de cogenerare, or atâta vreme cat terenul reclamantei nu este afectat direct de centrala de cogenerare, ce face parte din proiect, ci de către realizarea acordului de gaze, instanţa a apreciat ca se aplica, prezentei cereri, Legea gazelor, respectiv Legea 351/2004 si nu dispoziţiile Legi 13/2007, legea energiei electrice.

Mai mult, apelanta a afirmat că, în primul rând soluţia instanţei este nelegala deoarece a făcut aplicaţia in cauza a unei legi abrogate, respectiv Legea 351/2004 in vigoare de la 27 august 2004 până la 05 octombrie 2012, fiind abrogata prin Legea nr. 160/2012 şi înlocuita de Lege 123/2012, denumita Legea energiei electrice şi a gazelor naturale ( prin aceeaşi lege fiind abrogata si Legea nr.13/2007).

In al doilea rând, apelanta a învederat că potrivit prevederilor art. 6 alin.6 din NCCiv. dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile si efectelor viitoare ale situaţiilor născute anterior intrării in vigoare a acesteia, derivate din raporturile de proprietate si respectiv raporturile de vecinătate.

Apelanta a menţionat că sunt supuse legii vechi „consecinţele si efectele deja trecute, epuizate sau complet realizate ale unor acte sau situaţii anterioare", insa „ consecinţele si efectele viitoare, adică încă nerealizate in momentul intrării in vigoare a noii legi, ale acelor acte sau situaţiuni anterioare " vor fi supuse legii noi, sub care se împlinesc.

Mai mult, apelanta a precizat că în speţa, principiul tempus regit actum va asigura supremaţia Noului Cod a cărui aplicaţiune se întinde cu privire la raporturile juridice deduse de reclamanta din cauza judecaţii, născute sub imperiul legii vechi (fie Legea nr.13/2007, fie Legea nr. 352/2004), durabile însa în timp prin efectele lor juridice, la momentul intrării in vigoare a legii noi (facta futura), deoarece protecţia judiciara a drepturilor subiective pretinsa de reclamanta se realizează si se consuma efectiv sub imperiul noii legi.

Tot apelanta a învederat că pe terenul intravilan si extravilan, proprietatea reclamantei, s-au efectuat lucrări de construcţii de interes public, astfel cum sunt definite de lege, prin montarea unei conducte de transport a gazelor obţinute din cogenerare, fiind necesare derulării proiectului de " Strategie energetica a României pentru perioada 2007-2020, prin înfiinţarea centralei de cogenerare cu ciclu combinat Brazi".

De asemenea, apelanta a menţionat că montarea conductei pe terenul proprietatea reclamantei ( indiferent ca se numea racord sau nu ), făcea parte din ansamblul întregului proiect si nu era de sine stătătoare, aspecte care rezulta din obiectul autorizaţiei de construire nr. 89/21.12.2009( fila 27 )si acordul de acces nr.5156/03.05.2007 (fila 96).

Apelanta a arătat că legea care reglementează cadrul general pentru desfăşurarea activităţilor în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare (proiectul pentru care s-a efectuat conducta), în vederea utilizării optime a resurselor primare de energie în condiţiile de accesabilitate, disponibilitate şi suportabilitate şi cu respectarea normelor de siguranţă, calitate şi protecţie a mediului este Legea 13/2007.

Totodată, apelanta a arătat că la data începerii lucrărilor de execuţie a conductei de gaz ( proces verbal de trasare a lucrărilor din data de 10.05.2010), ce face parte din proiect, in vigoare era Legea 13/2007, modificata prin OUG 43/ 2010.

Mai mult decât atât, apelanta a învederat că în cauza, a invocat aplicarea dispoziţiilor Legii 13/2007, astfel cum a fost modificată prin Legea 123/2012, ţinând seama de aplicarea legii in timp.

Prin urmare, apelanta a precizat că instanţa de fond si-a întemeiat soluţia pe o lege abrogata si fără a tine cont de momentul si legea aplicabila protecţiei judiciare a drepturilor subiective pretinse de reclamanta care se realizează si se consuma efectiv sub imperiul noii legi, fiind deci aplicabila Legea 123/2012 si nu Legea 351/2004 abrogata.

Cu privire la nelegalitatea hotărârii, decurgând din insuficienta motivare, apelanta a arătat că sentinţa apelata este complet nemotivata in sensul rigorilor pe care standardul de motivare specific unui proces echitabil îl comporta, cu consecinţa încălcării flagrante a dreptului la un proces echitabil, instituit de art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului.

 Prima instanţa nu a intrat in judecata fondului, astfel cum statuează expres dispoziţiile art. 498 alin. (2) C.pr.civ., deoarece atât timp cat nu se cunosc raţiunile pentru care judecătorul fondului a înlăturat apărările reclamantei fondul cauzei nu a fost soluţionat in prim grad de jurisdicţie.

In ceea priveşte respingerea capătului de cerere privind nulitatea acordului din data de 04.02.2009, apelanta a arătat că in motivarea soluţiei, instanţa a arătat ca " in cuprinsul acordului semnat de către parat s-a menţionat ca acesta permite accesul pe teren in calitate de arendaş, iar conform procurii autentificate instanţa constatata ca aceasta nu a semnat procura in nume propriu, ci in calitate de împuternicit al SC XXX SRL, cu care reclamanta a recunoscut ca avea încheiat contract de arenda ".

 Apelanta-reclamanta a arătat instanţei de fond ca, motivul de nulitate al acordului din data de 04.02.2009 priveşte fraudarea legii, prin întocmirea acestui act juridic, cu scopul eludării normelor legale imperative, prevăzute de legea speciala care impune, în vederea eliberării autorizaţiei de construire, acordul de acces al proprietarului terenului afectat de construcţie.

Prin probele administrate in cauza, respectiv proba cu înscrisuri si interogatoriul administrat paratului Y, apelanta-reclamanta a făcut dovada faptului că părţile au acţionat de conivenţă pentru a eluda prevederile legale, precum şi dovada utilizării unui mijloc/mecanism fraudulos prin care au fost eludate prevederi legale imperative (atât a intenţiei pârâtului de a frauda legea, cât şi a procedeului fraudulos prin care au fost eludate prevederi imperative ale legii).

 Astfel, apelanta a învederat că in ceea ce îl priveşte pe paratul Y, acesta a declarat in cuprinsul Acordului, ca in baza contractului de arendare, " pentru XXX proprietar " ca este de acord cu amplasarea conductei pe terenul reclamantei.

Apelanta a precizat că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezulta ca paratul Y , la data încheierii Acordului, nu a avea niciun contract de arendare cu XXX, care era decedat încă din anul 1950 ( a se vedea certificatul de moştenitor 20.03.2007).

 Pentru terenul in litigiu, a existat încheiat un contract de arendare încheiat de reclamanta cu SC XXX SRL in data de 11.03.2008 si înregistrat la Primăria XXX sub nr. 2355 ce a fost reziliat in data de 3.09.2009 prin adresa nr. 7343 înregistrata la primărie, motivarea fiind ridicarea de construcţii civile.

Instanţa de fond a susţinut ca paratul Y, la data încheierii acordului, era împuternicit cu procura autentificata sub nr. 123/19.0.2006 de către societate si a acţionat in calitate de împuternicit.

Mai mult, apelanta a precizat că din cuprinsul procurii evocate in cauza, înscris ce trebuia coroborat cu extrasul Oficiului Registrului comerţului Prahova, privind furnizarea datelor privitoare la reprezentantul legal al societăţii XXX SRL, rezulta ca împuternicirea opusa in cauza, încetase la data de 21.08.2008, deoarece reprezentantul legal al societăţii, la momentul semnării acordului, era o alta persoana decât cea menţionata in împuternicire.

De asemenea, apelanta a arătat că paratul Y nu era străin de aceste modificări, deoarece fostul unic asociat si respectiv administrator al SC XXX SRL era soţia acestuia, ( aspecte menţionate in cuprinsul procurii) iar acţionarul la momentul încheierii acordului era XXX, despre care paratul a susţinut ca ii era fiica si avea procura si din partea acesteia ( a se vedea răspuns întrebarea nr.2 interogatoriu), procura care nu a fost depusa in cauza, in susţinerea apărării.

Tot apelanta a învederat că, audiat ca martor ( înscris depus la dosar ), in cursul urmăririi penale, asupra împrejurărilor in care a semnat"acordul", paratul Y a precizat ca respectivul "acord" a fost completat in totalitate, inclusiv cu data de 04.02.2009,( deci antedatat) de o doamna, reprezentanta a Z-ului. Mai mult, acesta a declarat ca nu a ridicat banii din cont (1500 lei conform sumei stipulate in acord) deoarece contractul de arendare era reziliat de unde rezulta ca acordul a fost antedatat de vreme ce rezilierea cu societatea s-a produs in luna martie.

In ceea ce o priveşte pe parata Trans GAZ, apelanta a arătat că aceasta avea cunoştinţa de faptul ca paratul Y, nu era proprietarul terenului pentru care avea obligaţia sa obţină acordul de acces, de vreme ce a menţionat in cuprinsul actului calitatea paratului Y si cu intenţie nu a solicitat nici măcar sa se facă o astfel de dovada, respectiv aceea de arendaş.

Mai mult decât atât, apelanta a susţinut că paratul Y, a declarat prin răspunsurile la interogatoriu administrat, ca acest Acord s-a încheiat la Primărie, insa in evidentele Primăriei, conform Titlului de proprietate nr.73366/31.03.1998, apare apelanta-reclamanta in calitate de moştenitoare titulara a dreptului de proprietate.

Astfel fiind, apelanta a menţionat că in motivarea soluţiei, instanţa nu a răspuns la niciuna dintre apărările învederate, respectiv, daca Y avea dreptul sa isi de-a acordul asupra afectării terenului proprietatea reclamantei cu o servitute, nefiind proprietarul acestuia, si daca avea calitatea de reprezentant la societăţii SC XXX SRL, apărări pe care le-a opus in cauza in justificarea nulităţii Acordului, deoarece a fost încheiat cu fraudarea legii.

Apelanta-reclamanta a arătat ca potrivit principiului nemo dat quod non habet, paratul Y nu avea dreptul sa exprime consimţământul valabil privind limitele juridice ale dreptului de proprietate private, de vreme ce nu era proprietarul terenului.

In atare condiţii, apelanta a învederat că exercitarea dreptul de servitute legala, asupra terenului proprietatea reclamantei nu s-a afectuat in condiţii legale, de vreme ce nu exista încheiata Convenţia cadru intre proprietarul terenului, reclamanta din prezenta cauza si parata Trans Gaz, convenţie ce reprezintă izvorul exercitării acestui drept.

De asemenea, apelanta a învederat că instanţa de fond s-a mulţumit numai sa afirme ca Y a semnat Acordul in calitatea acestuia de reprezentant al SC XXX SRL , fără o analiza a calităţii acestuia, deşi apelanta-reclamanta a contestat calitatea de reprezentant legal al societăţii la momentul încheierii Acordului si a probat lipsa calităţii acestuia.

Apelanta a arătat că, motivarea hotărârii nu trebuie sa fie cantitativa, ci trebuie sa existe, sa fie clara, concisa si concreta, in concordanta cu probele de la dosar a căror apreciere judecătorul este obligat sa o facă in cuprinsul considerentelor, fiind singurul mijloc prin care se da posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Tot apelanta a  susţinut că  prin sentinţa apelata judecătorul fondului era obligat sa răspundă tuturor criticilor formulate de reclamanta pe fondul cauzei, in sensul de a preciza de ce a înlăturat apărările acestuia si a admis apărările paraţilor.

Astfel fiind, este evident faptul ca judecătorul fondului a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) C.pr.civ. potrivit cărora: "Hotărârea va cuprinde: (...) b) (...) motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor."

Mai mult, apelanta a învederat că, astfel cum se arata in literatura de specialitate:, "obligaţia judecătorului de a demonstra in scris de ce s-a oprit la soluţia data, pentru ce a admis susţinerile unei părţi si le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce a găsit buna o proba si nesincera o alta proba, de ce a aplicat o anumita norma de drept sau i-a dat o anumita interpretare, este o obligaţie esenţiala, a cărei încălcare duce la desfiinţarea hotărârii".

De asemenea, apelanta a precizat că, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reţinut constant in jurisprudenţa sa ca dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv decât atunci când cererile si observaţiile pârtilor sunt examinate in mod concret de către tribunalul sesizat. Art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului si Libertăţilor Fundamentale, care consacra dreptul la un proces echitabil, implica in sarcina instanţei obligaţia de a face o examinare efectiva a mijloacelor, argumentelor si probelor administrate de părţi.

Tot apelanta a menţionat că nemotivarea Sentinţei apelate pe fondul cauzei urmează a fi sancţionată cu nulitatea hotărârii atacate, întrucât judecătorul fondului a încălcat atât norme procesuale civile din dreptul intern care vizează conţinutul hotărârii judecătoreşti (art. 425 alin. (1) lit. b) C.pr.civ.), cat si dreptul fundamental la un proces echitabil, consacrat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, creând o vătămare procesuala - lipsa unui grad de jurisdicţie efectiv - ireversibila altfel decât prin anularea actului (anularea Sentinţei apelate).

Cu privire la nelegalitatea si neteminicia hotărârii apelate, decurgând din greşita aplicare a legii speciale si a dreptului substanţial, prin raportare la probele administrate, apelanta a precizat că:.

 Pe fondul cauzei, in hotărârea apelata, instanţa de fond a reţinut ca nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzuta de disp. art. 998,999 C.civ privind răspunderea civila delictuala, deoarece prejudiciul "cauzat terenului proprietatea reclamantei prin efectuarea lucrărilor de realizare a racordului de gaze naturale a fost reparat prin suma primita de către reclamanta de la Yyy SA".

 Referitor la Convenţia încheiata de apelanta-reclamanta cu Yyy, apelanta a precizat că din înscrisul depus la dosarul cauzei, încheiat intre apelanta-reclamanta si Yyy beneficiara proiectului, rezulta cu elocventa faptul ca, acesta conţine înţelegerea cu privire la accesul si dreptul de folosinţa, asupra terenului proprietatea reclamantei, doar pentru perioada de montare a conductei pe traseul terenului aflat in parcela 297/7 tarlaua 49, CF 22896( CF vechi 25) a comunei XXX, teren ce se refera numai la o suprafaţa de 219 m.p. ( nr. cadastral vechi nr.42 ) si nicidecum la suprafaţa de 977,30 m.. suprafaţa afectata, motiv pentru care au fost acordate despăgubiri pentru dreptul de uz temporar, respectiv numai pentru perioada de montare a conductei.

Tot apelanta a învederat că proprietara instalaţiei de cogenerare - Yyy, a menţionat in mod expres in cuprinsul Convenţiei, in art. VIII ca, începând cu data de 19.08.2010, conducta a trecut in proprietatea SNTGN Z Mediaş si începând cu aceasta data, orice alte pretenţii ale beneficiarului derivând din sau in legătura cu prezenta pe teren a conductei, vor fi adresate proprietarului conductei.

Totodată,  apelanta a precizat că, convenţia sus evocata nu priveşte terenul afectat pentru organizarea de şantier, având numărul cadastral 22894 (nr. cadastral vechi 43/1) înscris in CF nr. 188 a localităţii XXX, perioada concomitenta cu acordarea despăgubirilor pentru afectarea terenului apelantei cu montarea conductei, aceasta despăgubire fiind in sarcina exclusivă a pârâtei Z, proprietara organizării de şantier.

Apelanta a arătat că nu a fost încheiata nicio convenţie pentru uzul temporar la terenului afectat pentru organizarea de şantier.

Mai mult, apelanta a învederat că, convenţia nu priveşte despăgubirea pentru prejudiciile materiale aduse terenului prin traversarea conductei (afectarea culturilor, imposibilitatea realizării de construcţii pe un teren afectat de trecerea unei conducte de gaze) care sunt in sarcina proprietarei conductei, respectiv Z şi nu a fost  încheiata nicio convenţie privind dreptul de uz al terenului pentru toata durata de existenta a conductei.

De asemenea, apelanta a precizat că, convenţia nu priveşte plata indemnizaţiei lunare pentru servitutea de trecere ce afectează terenul pe toata durata existentei conductei, care de asemenea sunt in sarcina proprietarei conductei Z Mediaş.

Prin Convenţia încheiata, Yyy a recunoscut lipsa acordului proprietarului terenului, ce trebuia sa fie dat anterior începerii lucrării.

Prin urmare, apelanta a arătat că instanţa de fond a greşit atunci când a menţionat ca prin Convenţia încheiata intre apelanta-reclamanta si Yyy a fost acoperit prejudiciul solicitat, de vreme ce nu a analizat însuşi conţinutul convenţiei dintre părţi, care aşa cum a arătat, priveşte doar un drept de uz temporar, si acoperire prejudiciul cauzat doar pentru indisponibilizarea terenului temporara numai pe perioada montării conductei.

Instanţa de fond, in mod greşit a apreciat ca prin suma primita pentru uzul temporar al terenului a fost acoperit întregul prejudiciu cauzat apelantei - reclamante, calculul astfel efectuat de instanţa nu cuprinde insa si terenul afectat pentru organizarea de şantier (ce nu a fost cuprins in Convenţie ) si nici indemnizaţia lunara de 1500 euro solicitata începând cu data 10.05.2010, pe toata durata existentei conductei subterane ce alimentează centrala de cogenerare Brazi, ce afectează o suprafaţa de 977,30 m.p. din totalul terenului proprietatea apelantei-reclamante si necontestata de parata.

In consecinţa, apelanta a învederat că este criticabila soluţia instanţei de fond, in ceea ce priveşte reţinerea inexistentei prejudiciului, deoarece acesta exista pe toata durata construcţiei conductei, de vreme ce afectează dreptul de proprietate al apelantei-reclamante, fără precizarea unei limitări in timp, care sa poată conduce astfel la o cuantificare a acestuia.

De aceea legiuitorul a permis proprietarului terenului, pentru repararea prejudiciului produs prin afectarea terenului acestuia, sa solicite o indemnizaţie lunara pe toata durata existentei construcţiei.

Apelanta a menţionat că posibilitatea acordării indemnizaţiei, precum si cuantumul si modalitatea de stabilire a prejudiciului este prevăzuta sub art. 3 alin.3 din Hotărârea Guvernului nr. 1240/2012 iar regula generala a stabilirii cuantumului prejudiciului adus terenului, prevăzut de legea speciala ( art. 12.alin. 10 din Legea 123/2012), este existenta acordului dintre părţi. In cazul in care părţile nu se înţeleg, cuantumul prejudiciului se stabileşte prin hotărâre judecătoreasca.

Mai mult, apelanta a învederat că instanţa de fond, trebuia sa analizeze prejudiciul atât prin prisma aplicării disp. art.3 alin.3 din HG 1240/2012 cat si prin prisma aplicării disp. art. 12 alin 10 si 11 si 12 din Legea 123/2012.

De asemenea, apelanta a arătat că este adevărat ca limitarea dreptului de proprietate private, pentru lucrările de interes public, este astfel reglementata expres de dispoziţiile normei speciale prevăzute de art. 12 din Legea 123/2012, insa aceasta se face in concordanta cu aplicarea unei drepte si prealabile despăgubiri, ţinându-se cont de criteriul proporţionalităţii intre ingerinţa statului asupra dreptului de proprietate al reclamantei si scopul legitim.

Astfel, apelanta a subliniat şi faptul că potrivit art. 6 din HG nr. 1240/2012 " Titularii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz şi servitute de către titularii de licenţe şi autorizaţii vor fi despăgubiţi pentru prejudiciile cauzate acestora potrivit prevederilor art. 113 alin. (5) - (7) din Legea nr. 123/2012", motiv pentru care solicită instanţei de apel sa observe ca deşi, exista cadrul legal special, in vederea acordării de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate proprietarului terenului, parata a refuzat sa încheie acordul cadrul care sa reglementeze justa si prealabila despăgubire pentru afectarea dreptului de proprietate private al reclamantei.

Astfel fiind, apelanta a învederat că aplicabile cauzei deduse judecaţii sunt, in afara de dispoziţiile legii fundamentale ( art. 44) si dispoziţiile dreptului comun in materie, respectiv art. 621 si art. 622 NCC si respectiv Legea 123/2012 norma speciala, care reglementează in art. 113, modalitatea de exercitare a dreptului de uz si servitute prin instituirea de obligaţii in sarcina titularului de licenţa cu privire la acordarea de despăgubiri pentru terenul afectat de lucrare.

Potrivit normei tranzitorii cuprinsă în art.5 alin.2 din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile art. 621 alin. 3 din Noul Cod civil, care instituie caracterul pecuniar al limitării aduse dreptului de proprietate prin exercitarea dreptului de trecere pentru utilităţi, apelanta a arătat că sunt aplicabile şi raportului juridic născut sub imperiul Legii nr. 13/2007 sau Legii nr. 351/2004, astfel că potrivit disp. art. 621 alin.3 C.Civ., " In toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste. Daca este vorba de utilităţi noi, despăgubirea trebuie sa fie si prealabila ".

Apelanta a precizat că pornindu-se de la lipsa unui titlu valabil care să justifice transmiterea folosinţei, aşa încât, chiar dacă parata a dobândit un drept uz şi de servitute legală, principiul egalităţii în faţa legii, fără privilegii şi discriminări, impune acordarea unui echivalent bănesc pentru a nu a se crea o situaţia de discriminare, care să fie justificată obiectiv şi rezonabil.

Tot apelanta a arătat că în acest sens, in jurisprudenţa, se arata ca, principiul egalităţii şi nediscriminării este încălcat atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite, iar această argumentaţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa constantă a CEDO,privind aplicarea art. 14 din Convenţie şi a Protocolului nr.12 din Convenţie, lista cuprinsă la art.14 având un caracter indicativ, şi nu restrictiv.

De asemenea, apelanta a învederat că în acest sens, instanţele au arătat ca prin stabilirea si a unei chirii lunare se realizează o justă despăgubire.

Referitor la îndeplinirea condiţiilor privind răspunderea civila delictuala, apelanta a precizat că parata Z a refuzat sa încheie acordul cadrul care sa reglementeze justa si prealabila despăgubire pentru afectarea dreptului de proprietate private al reclamantei.

Mai mult, apelanta a arătat că din probele administrate in fata instanţei de fond rezulta faptul ca apelanta-reclamanta a demonstrat îndeplinirea condiţiilor privind răspunderea civila delictuala.

Astfel, a precizat că la data de 28.04.2010, reclamanta a constatat încălcarea dreptului de proprietate prin amplasarea unui şantier in lucru, pe terenul extravilan înscris in CF nr. 188 al localităţii XXX, sat XXX, şantier ce afecta suprafaţa de 955 m.p. prin depozitare de ţevi, utilaje, trei barăci metalice, si respectiv amplasarea unui rezervor de motorina, in subteran, si prin modificarea structurii terenului ( terenul afectat cu organizarea de şantier)

Mai mult, apelanta a învederat că la aceeaşi data, acesta a sesizat organele de politie, cu săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie si distrugere, fiind întocmit procesul verbal de cercetare la fata locului, din data de 28.04.2010.( Anexa 3) iar urmare a cercetărilor efectuate in faza de urmărire penala, reclamanta a constatat, ca fără a exista acordul acesteia, pentru terenul intravilan si extravilan, ce a fost cuprins in proiectul de Strategie energetica a României pentru perioada 2007-2020, prin înfiinţarea centralei de cogenerare cu ciclu combinat Brazi, a fost emisa autorizaţia de executare lucrări nr.89 din data de 21.10.2009, beneficiar fiind parata  Trans Gaz, pentru " construire racord gaze naturale Butimanu - Brazi pentru alimentarea cu gaze a centralei de cogenerare Brazi, pe imobilul teren si/sau construcţii situate in judeţul Prahova, comuna XXX, XXX si XXX "(Anexa 4)

Verificând actele care au stat la baza emiterii autorizatei de construire sus evocata, depuse in faza de cercetare penala, reclamanta a constatat ca, pe lângă faptul ca nu a fost identificat certificatul de urbanism in vederea emiterii autorizaţiei, acordul de acces pe terenul acesteia, era semnat de paratul Y, fără insa a avea calitatea de proprietar al terenului afectat de lucrări si fără a deţine vreo calitate de arendaş ( deşi legea impune numai acordul proprietarului terenului) fiind extinsa urmărirea penala si fata de acesta. (Anexa 5)

Reclamanta a sesizat Autoritatea Naţionala pentru Reglementare in Domeniul Energiei, care a efectuat activitatea de control si a statuat, pe baza de proces verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei, încălcarea de către parata  Za prevederilor art. 17 lit. e din Regulamentul privind accesul la Sistemul Naţional de transport gaze naturale, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.1043/2004 cu modificările si completările ulterioare . ( Anexa 6).

Cu toate acestea, parata TRANS GAZ, deşi a fost sesizata de încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei, prin prezenta in teren a organelor de politie de cercetarea la fata locului, la data de 10.05.2010 a început trasarea lucrărilor de racord pentru centrala de cogenerare Brazi, prin pichetarea topo si identificarea traseului ( 10.05.2010) pe terenul situat in intravilan. (Anexa 7)

Reclamanta a solicitat prin adrese repetate, paratei Z sa îşi îndeplinească obligaţiile ce deriva din normele ce reglementează afectarea dreptului acesteia de proprietate, prin includerea proprietăţii in proiectul de Strategie energetica a României pentru perioada 2007-2020, si înfiinţarea centralei de cogenerare cu ciclu combinat Brazi.

Parata Z a refuzat îndeplinirea obligaţiilor de încheiere a convenţiei cadru ce reglementează dreptul de uz si servitute si respectiv plata despăgubirilor si a indemnizaţiei pentru terenul afectat de lucrările proprietatea acesteia, justificând existenta acordului de acces in teren semnat cu paratul Y si inaplicabilitatea dispoziţiilor Legii 123/2012.(Anexa 8).

Astfel fiind, reclamanta a demonstrat, existenta faptei ilicite, de vreme ce parata Zdeşi a fost notificata cu privire la lipsa convenţiei încheiate cu proprietarul imobilelor ce reprezenta izvorul exercitării dreptului de servitute a ignorat aceste aspecte si a continuat lucrările cu încălcarea evidenta a dreptului de proprietate al reclamantei, atât asupra terenului pentru care a edificat conducta subterana, cat si asupra terenului pentru care a efectuat organizară de şantier.

In ceea ce priveşte existenta prejudiciului suferit ca urmare a construirii pe terenul proprietatea apelantei a conductei de gaze subterane, precum si existenta prejudiciului suferit pentru amplasarea de şantier, fără acordul proprietarului terenului, apelanta a învederat că a depus la dosarul cauzei proiectul primar (releveu) privind intenţia de a construi un cămin social si un lăcaş de cult.

Mai mult, apelanta a precizat că expertul desemnat de către instanţa ing. Ilie Cosmin a precizat in raportul de expertiza efectuat ca, prin edificarea conductei de gaze se micşorează suprafaţa pe care se poate construi si implicit afectează proiectul de arhitectura.

Prin expertiza efectuata in cauza de către expert Popa Marian, s-a reţinut ca valoarea de înlocuire a terenului efectuat cu conducta de gaze, raportat la suprafaţa reţinuta in raportul de expertiza răspuns Obiecţiuni 1 Ilie Cosmin, de 977,30 m.p. se ridica la suma de 21.989 lei, ce reprezintă prejudiciul efectiv adus reclamantei prin restrângerea dreptului de proprietate, de vreme ce pe aceasta suprafaţa nu se poate ridica niciun fel de construcţie.

In ceea ce priveşte, terenul in suprafaţa de 955 m.p. afectat cu amplasarea organizării de şantier, apelata a învederat că parata Z a efectuat lucrări de amenajare, pe toata durata amplasării conductei, fără a exista acordul proprietarului privind folosinţa terenului si cu afectarea culturilor existente la acea data pe teren.

Referitor la acest teren, apelanta a solicitat instanţei de apel să observe că  nu exista niciun acord, de vreme ce contractul de arendare a încetat la data de 03.09.2008, iar terenul a fost afectat cu organizarea de şantier in aprilie 2010.

Prin raportul de expertiza tehnica ing. Ilie Cosmin, a fost stabilita suprafaţa de teren afectata amplasării organizării de şantier de 955 m.p., necontestata de paraţi, iar prin raportul de expertiza tehnica ing,. Marian Popa, s-a stabilit despăgubirea justa si echitabila pentru prejudiciul suferit prin restrângerea posibilităţii exercitării dreptului sau de proprietate asupra terenului la suma de 21.488 lei, iar in ceea ce privesc culturile afectate , acesta sunt stabilite la suma de 78,02 lei.

Apelanta a solicitat instanţei să observe că, asupra cerinţelor prevăzute pentru admisibilitatea răspunderii civile delictuale, a existentei prejudiciului, a faptei ilicite si a legăturii de cauzalitate dintre ele, reclamanta a suferit un prejudiciu, cauzat de existenta conductei subterane si a afectării terenului cu organizarea de şantier, existând o legătura de cauzalitate evidenta intre restrângerea exercitării dreptului de proprietate al reclamantei si dreptul de uz aparţinând paratei.

Tot apelanta a precizat că în cauza Sporrond c.Suediei, s-a reţinut ca interdicţia de a construi duce la posibilitatea de a vinde imobilului in condiţii normale de piaţa si ca deşi din punct de vedere juridic dreptul a rămas intact, astfel de restrângeri reduc semnificativ posibilitatea practica de a-1 exercita. In consecinţa dreptul de proprietate al reclamantei devine precar-afectat in însăşi substanţa sa,  aşa încât interdicţia de a construi devine o povara speciala si excesiva pe care ar fi putut-o face legitima numai in posibilitatea de a reclama reparaţii.

Mai mult, apelanta a arătat că în cauza Mellacher contra Austriei, Curtea a recunoscut posibilitatea statului de a reglementa folosinţa unor bunuri atunci când se urmăreşte un scop de interes general, dar a stabilit ca in aceeaşi măsura nu trebuie pierdute din vedere imperativele de protejare a interesului individual iar păstrarea raporturilor de proporţionalitate implica acordarea unei despăgubiri, dreptul de indemnizare, fiind un element constitutiv al dreptului de proprietate.

Apelanta a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii apelate si trimiterea cauzei instanţei de fond, pentru nemotivare, hotărârea fiind pronunţata cu încălcarea disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C.pr.civ., iar în subsidiar desfiinţarea in parte a hotărârii si pe fond: admiterea acţiunii astfel cum a fost precizata, la datele de 21.11.2014 si data de 23.05.2017; constatarea nulităţii absolute a Acordului de acces in teren încheiat la data de 04.02.2009 intre paratul Y si parata Zsi in consecinţa, constatarea realizării traversării conductei ce alimentează centrala de cogenerare Brazi, pe Tarlaua 49,parcela 297/7 din satul XXX, comuna XXX, fără a exista acordul de acces pe teren al proprietarului terenului; constatarea afectării terenului in suprafaţa de 977,30 m.p. cu includerea zonei de siguranţa situat in Tarlaua 49,parcela 297/7, cu realizarea transversarii construcţiei conductei subterane ce alimentează centrala de cogenerare Brazi ( identificare pla A,B,C,D.A expert Ilie Cosmin Răspuns 1 Obiecţiuni) si a suprafeţei de teren de 955 m.p. teren identificat raport expertiza si răspuns Obiecţiuni 1 Ilie Cosmin, plan anexa 1,2,3,4,5,6,1) situat in parcela 43/1 prin amplasarea organizării de şantier; obligarea paratei Trans Gas sa plătească reclamantei suma de 21.989 lei reprezentând despăgubirea justa si echitabila pentru prejudiciul suferit prin restrângerea posibilităţii exercitării dreptului sau de proprietate asupra suprafeţei de teren de 977,30 m.p. teren afectat cu includerea zonei de siguranţa a conductei de gaze situat in Tarlaua 49,parcela 297/7 prin realizarea traversării conductei ce alimentează centrala de cogenerare Brazi; in subsidiar suma de 11.183 lei pentru suprafaţa de 497 m.p. (497 x 22,50 lei/mp ), fara a fi luata in calcul zona de siguranţa; obligarea paratei Trans Gas sa plătească reclamantei, suma de 21.488 lei lipsa folosinţa teren( 955 m.p. teren identificat raport expertiza răspuns Obiecţiuni 1 Ilie Cosmin, plan anexa 1,2,3,4,5,6,1) situat in ,parcela 43/1 prin amplasarea organizării de şantier, fara acordul proprietarului, obligarea paratei Trans Gas, sa plătească o indemnizaţie lunara, de 1500 euro începând cu data 10.05.2010, pe toata durata existenţei conductei subterane ce alimentează centrala de cogenerare Brazi, aflata pe terenul proprietatea reclamantei, pentru suprafaţa de teren de 977,30 m.p. afectata construcţiei acesteia, obligarea paratei Zla plata cheltuielilor de judecata generate de prezentul demers judiciar onorariul expertize si onorariul de avocat.

In probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. 22999/281/2014.

In raport de motivele de apel, intimata - pârâtă „Z" S.A a formulat întâmpinare la data de 05.04.2018 prin care a solicitat  respingerea apelului declarat de către reclamanta apelantă X, împotriva sentinţei civile nr.10279/19.12.2017 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. 22999/281/2014 ca nefundat.

Intimata - pârâtă a solicitat respingerea motivelor de apel ca neîntemeiate, privitoare la nelegalitatea hotărârii decurgând, din stabilirea greşită a legii aplicabile cu subpunctele acesteia; nelegalitatea hotărârii, decurgând din insuficienta motivare şi lipsa analizării apărărilor şi probelor administrate în apărare, de către reclamantă, cu subpunctele acesteia; nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii apelate, decurgând din greşita aplicare a legii speciale şi a dreptului substanţial, prin raportare la probele administrate, referitor la Convenţia încheiata de apelanta - reclamantă cu Yyy şi la îndeplinirea condiţiilor privind răspunderea civilă delictuală şi subpunctele acestora; menţinerea în totalitate a motivărilor sentinţei civile nr. 10279/19.12.2017 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. 22999/281/2014 ca temeinice şi legale, în concordanţa cu probatoriul administrat, normele tehnice legale şi prevederile legii speciale aplicabile.

Intimata pârâtă a arătat că, în continuare reclamanta - apelantă este într-o confuzie, criticând, fără fundament juridic sentinţa civilă nr. 10279/19.12.2017, pronunţată de Judecătoria Ploieşti, considerând greşit că hotărârea ar fi nelegală, decurgând din „...stabilirea greşită a legii aplicabile" şi anume că ar fi incidente prevederile Legii nr. 13/2007, legea energiei electrice.

De asemenea, intimata pârâtă a învederat că aşa cum a subliniat şi în cuprinsul concluziilor scrise, înregistrate sub nr. 57406/28.11.2017, temeiul de drept invocat de reclamantă atât în cererea iniţiala cat şi în cuprinsul concluziilor scrise, referitor la aplicarea în prezenta speţă a prevederilor Legii nr. 13/2007, privind energia electrică este greşit şi inaplicabil în domeniul gazelor naturale.

Tot intimata pârâtă a precizat că activitatea în domeniul gazelor naturale, la data realizării lucrării care a condus la prezentul litigiu este reglementată de Legea gazelor nr. 351/2004, fiind de neconceput a fi aplicabile prevederi din domeniul energiei electrice în domeniul gazelor naturale, aşa cum a susţinut greşit reclamanta - apelanta.

Şi instanţa de fond, în urma analizării întregului probatoriu a concluzionat, la pagina 7 alineatul 6 ,, terenul reclamantei nu a fost afectat direct de către centrala de cogenerare, ci de către realizarea racordului la gaze, instanţa constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 351/2004, legea gazelor, în vigoare la data efectuării racordului, nu dispoziţiile Legii nr. 13/2007, legea energiei electrice".

Mai mult, intimata pârâtă a arătat că instanţa de fond a făcut  analiza detaliată a textelor de lege în discuţie, argumentând amănunţit de ce este vorba de aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 351/2004, legea gazelor naturale şi nu a prevederilor Legii nr.13/2007, legea energiei electrice.

Instanţa de fond a analizat amănunţit apărările şi probele părţilor din proces, astfel că sentinţa civilă nr.10279/19.12.2017, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. 22999/281/2014 este legală şi temeinică, nefiind vorba de o insuficientă motivare, de o greşită aplicare a legii speciale şi a dreptului substanţial, prin raportare la probele administrate, cum eronat se pronunţă reclamanta - apelantă, în cuprinsul capătului II şi III al cererii de apel.

De asemenea, intimata pârâtă a precizat că întreaga documentaţie tehnică aferentă realizării lucrării de racordare la Sistemul National de Transport gaze naturale a Rafinăriei Petrobrazi - Centrala de cogenerare cu ciclu combinat Brazi a fost întocmită cu respectarea tuturor cerinţelor legale în materie de construcţii iar în vederea construirii pe platforma Petrobrazi a unei centrale de cogenerare de înalta eficientă S.C. Yyy S.A. a solicitat S.N.T.G.N. Z S.A. Mediaş emiterea unui acord de acces la SNT în condiţiile H.G. nr. 1043/2004, pentru aprobarea Regulamentului privind accesul la Sistemul naţional al gazelor naturale, modificată.

Mai mult, intimata pârâtă a arătat că în condiţiile regulamentului amintit S.N.T.G.N. Z S.A. Mediaş a emis acordul de acces la SNT nr. 5156/03.05.2017 în favoarea solicitantului S.C. Yyy S.A. pentru alimentarea cu gaze a obiectivului „Centrala Cogenerare Brazi Judeţul Prahova".

Intimata pârâtă a arătat că, efectuarea lucrărilor de construire a conductei de racord gaze naturale Butimanu - Brazi, ce străbate terenul administrativ al comunei XXXs-au efectuat în baza Autorizaţiei de construire nr. 89/21.12.2009 eliberată de Consiliul Judeţean Prahova, în baza avizelor, acordurilor necesare şi impuse de legislaţia incidenţă construcţiilor, inclusiv acordul de acces în teren pentru suprafaţa de teren ce formează obiectul prezentului dosar, acord încheiat cu Y, deţinător ai terenului, în baza unui contract de arendare.

Tot intimata pârâtă a precizat că identificarea proprietarilor de terenuri afectaţi de realizarea lucrării, dar şi obţinerea acordurilor de acces în teren a fost realizată de S.C. XXX S.R.L. Botoşani, în baza contractului nr. 1346/07.02.2008, anexat la întâmpinarea depusă cu nr. 8215/20.02.2015.

De asemenea, intimata pârâtă a menţionat că acordarea despăgubirilor pentru culturile distruse cu ocazia realizării lucrărilor de montare a conductei reveneau solicitantului S.C. Yyy S.A., care potrivit art. 17 lit. e) din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1043/2004, coroborat cu art. 5 din Acordul de acces la SNT nr. 5156/03.05.2007, precum şi cu art. 10 lit. b) din contractul nr. 94/05.10.2007, avea obligativitatea sa depună actul de proprietate sau documentele justificative care atestă dreptul de folosinţă a terenului/terenurilor pe care se realizează instalaţia de racordare, acordul scris al proprietarilor terenurilor afectate de instalaţia de racordare.

Intimata pârâtă a precizat că sesizarea reclamantei a condus la sancţionarea contravenţionala a S.N.T.G.N. Z S.A. Mediaş de către Autoritatea Naţionala de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) prin procesul verbal nr. 40394/09.08.2013, pentru încălcarea prevederilor art. 17 lit. e) din Regulamentul privind accesul la SNT aprobat prin HG nr. 1043/2004.

Mai mult, intimata pârâtă a învederat că în urma plângerii depusă de Z Mediaş, referitor la sancţiunea de mai sus, prin Sentinţa civilă nr.1860/01.11.2013, rămasa definitivă, pronunţată de judecătoria Mediaş se desprinde fără echivoc concluzia că în toată procedura de realizare a lucrării necesare alimentarii cu gaze a obiectivului „Centrala Cogenerare Brazi judeţul Prahova", S.N.T.G.N. Z S.A. Mediaş a respectat toate dispoziţiile legale, nefiind vorba nici măcar de o contravenţie, aşa cum a intenţionat să dovedească reclamanta.

Tot intimata pârâtă a menţionat că, solicitarea reclamantei apelante de a se constata nulitatea absoluta a Acordului de acces în teren încheiat între Y şi Z S.A. nu poate fi reţinuta, asa cum corect a analizat si hotărât instanţa de fond, in cuprinsul motivării sentinţei civile nr. 10279/19.12.2017, pronunţată de Judecătoria Ploieşti in dosarul nr. 22999/281/2014, deoarece acesta a fost încheiat în totală concordantă cu dispoziţiile legale în vigoare la aceea dată.

În acelaşi mod s-a concluzionat şi prin Ordonanţa de scoatere de sub urmărirea penală din dosar nr.4502/P/2010 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, astfel:"...din documentele anexate la dosarul cauzei se constată faptul că numitul Y, în calitate de împuternicit al S.C. XXX S.R.L. a semnat acordul de acces fiind în posesia efectiva a terenului în cauză, având contract de arendă în acest sens, contractul de arenda fiind realizat anterior semnării acordului. Având în vedere dispoziţiile art. 220 din Codul penal se constata că o cerinţă esenţiala a textului de lege este ca terenul să fie ocupat fără drept şi să se afle în posesia de fapt a părţii vătămate, ori în cauză terenul a fost în posesia de fapt a SC XXX SRL, în calitate de arendator, dreptul de a ocupa parţial terenul fiind acordat învinuitelor de către împuternicitul Y. Având în vedere acestea se constata ca învinuiţii.,... Y, SZ S.A., SC Yyy SA nu au ocupat fără drept un teren aflat în posesia altuia, ci Y s-a aflat în posesia terenului în cauza la momentul acordării acordului de acces în vederea executării lucrărilor".

De asemenea, intimata pârâtă a precizat că realizarea obiectivului „racord gaze naturale pentru alimentarea cu gaze a Centralei de Cogenerare Combinat Brazi, a fost făcut cu acordul de acces în teren, având Autorizaţia de construire nr. 89/21.12.2009 eliberată de Consiliul Judeţean Prahova şi respectând toate avizele şi normele legale în vigoare la acea data.

Tot intimata pârâtă a menţionat că potrivit H.G. nr. 334/2000 privind reorganizarea Societăţii Naţionale , Z S.A. este operatorul licenţiat de transport gaze naturale, calitate în care răspunde de funcţionarea Sistemului Naţional de Transport gaze naturale (S.N.T.) în condiţii de siguranţă respectând reglementările, instrucţiunile şi prescripţiile tehnice în vigoare. Prin H.G. nr. 668/2002 a fost aprobat Acordul de concesiune a conductelor magistrale, instalaţiilor, echipamentelor şi dotărilor aferente Sistemului Naţional de Transport gaze Naturale (S.N.T.) şi a activităţii de operare a S.N.T., încheiat între

Mai mult decât atât, intimata pârâtă a arătat că, conducta de cuplare a Centralei de cogenerare Brazi la S.N.T, şi care subtraversează teritoriul administrativ al comunei XXX, sat Stânceşti face parte din Sistemul Naţional de Transport gaze Naturale (SNT) şi aparţine proprietăţii publice a statului fiind de importanţă strategică, conform art. 23 alin. 2 din Legea nr. 351/2004, forma în vigoare la data realizării lucrării şi pct. 17 din Anexa Legii nr. 231/1998 privind bunurile proprietate publică.

De asemenea, intimata pârâtă a menţionat că identificarea proprietarilor de terenuri, care urmau a fi afectaţi de accesul la SNT, respectiv efectuarea lucrării necesare alimentării cu gaze naturale a Centralei de Cogenerare Brazi, nu a fost făcută de către S.N.T.G.N. Z S.A. Mediaş, ci de către beneficiara lucrării S.C. Yyy S.A. (devenită S.C. Yyy SA), care la rândul său a încredinţat etapa de identificare a proprietarilor unei firme de specialitate. (S.C. XXX S.R.L. Botoşani).

Intimata pârâtă a învederat că prin cererea de chemare în judecată, dar şi prin cererile ulterioare, inclusiv prin cererea de apel reclamanta apelanta a solicitat nelegal obligarea S.N.T.G.N. Z S.A. Mediaş la plata unor sume de bani, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciile materiale, nedovedite, aduse terenului situat în Tarlaua 49, parcela 297/7 prin instalarea conductei de transport gaze naturale ce alimentează Centrala de Cogenerare Brazi, prin amplasarea organizării de şantier, etc.

S.N.T.G.N. Z S.A. Mediaş în calitatea sa de operator al Sistemului Naţional de Transport Gaze Naturale (SNT) a emis Acordul de acces la SNT nr. 5156/03.05.2007 la solicitarea şi în favoarea S.C. Yyy S.A. pentru alimentarea cu gaze a obiectivului Centrala Cogenerare Brazi, judeţul Prahova.

Mai mult, intimata pârâtă a precizat că în conformitate cu art. 17 litera e) din H.G. nr. 1043/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind accesul la Sistemul naţional de transport al gazelor naturale, solicitantul accesului la SNT respectiv S.C. Yyy S.A. are obligaţia să depună actul de proprietate sau documentele justificative care atestă dreptul de folosinţa a terenului/terenurilor pe care se realizează instalaţia de racordare, precum şi acordul scris al proprietarilor terenurilor afectate de instalaţia de racordare, urmând ca, în baza art. 26 din H.G. nr. 1043/2004 instalaţia de racordare precum şi obiectivele aferente, realizate în baza contractului de racordare, să facă parte din SNT.

Z S.A.  doar a efectuat lucrarea de racordare a Centralei de Cogenerare Brazi la SNT prin cuplarea la Conducta de transport 0 32" Moara Domneasca - Butimanu, în baza Contractului nr. 94/05.10.2007, privind racordarea la Sistemul naţional de transport ai gazelor naturale, încheiat între S.N.T.G.N Z S.A. Mediaş în calitate de operator şi S.C. Yyy S.A. în calitate de solicitant contract în cuprinsul căruia se prevede la art. 10 litera b) obligaţia solicitantului la SNC, respectiv S.C. Yyy S.A. de a suporta cheltuielile ocazionate de scoaterea temporară sau definitivă din circuitul agricol a terenului necesar execuţiei lucrării.

Totodată, intimata pârâtă a  arătat că din actele normative arătate mai sus, din cuprinsul Contractului nr. 94/05.10.2007 privind racordarea la Sistemul naţional de transport al gazelor naturale dar şi din probatoriu administrat rezultă fără echivoc faptul că S.N.T.G.N. Z S.A. Mediaş nu a avut atribuţii sau sarcini legate de identificarea proprietarilor de terenuri ce urmau a fi afectaţi de realizarea accesului la SNT, solicitat de S.C.Yyy S.A., nu poate fi legată de organizarea de şantier, pentru motivele expuse mai sus, astfel ca pretenţiile reclamantei apelante sunt nejustificate şi ilegale, contrare dispoziţiilor legale în materie si realităţii faptice, ignorata de aceasta,

Mai mult, intimata pârâtă a precizat că din înscrisul emis de Yyy, înregistrat sub nr. ADR/SMT/005586/09,02.2016, către şi la solicitarea Judecătoriei Ploieşti, în dosarul nr. 22999/281/2014, rezultă, la alineatul 2:"...Intre Yyy S.A. şi doamna X a fost semnată la data de 13.11.2013 Convenţia pentru utilizarea terenului în vederea construcţiei conductei subterane de gaze Butimanu - Brazi, parte a Sistemului National de Transport, în conformitate cu dispoziţiile legii gazelor nr. 123/2012 şi HG nr. 1043/2004 privind Regulamentul de acces la sistemul naţional de transport gaze naturale, fiind achitate de către subscrisa despăgubiri în valoare de 30.000 Euro pentru folosinţa Parcelei 297/7, Tarlaua 49, din comuna Târgşoru Vechi, judeţul Prahova."

Reclamanta nu a indicat în concret în ce constă prejudiciul material adus terenului situat în Tarlaua 49, parcela 297/7 prin realizarea conductei sau prin amplasarea organizării de şantier, având obligatoriu în vedere dispoziţiile imperative ale legii gazelor, despăgubirea primită într-o sumă considerabilă, existenţa pe acel teren a reţelei de curent electric şi alte aspecte privind legalitatea amplasării, tocmai pe aceea suprafaţă, a unei biserici, pentru care nu există dovezi că ar fi solicitat, anterior amplasării conductei de transport gaze naturale, avize, aprobări, etc, de la instituţiile abilitate.

Mai mult, intimata pârâtă a învederat că instanţa de fond, în urma analizării întregului probatoriu, a concluzionat, la pagina 8 alineatul 6,7 şi 10 din prezenta sentinţă apelată:"....Având în vedere aceste aspecte, instanţa apreciază că prejudiciul cauzat terenului proprietatea reclamantei prin efectuarea lucrărilor de realizare a racordului de gaze naturale a fost reparat prin suma primită de către reclamantă de ia SC Yyy S.A.. Repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale are ca scop să înlăture integral efectele faptei ilicite, iar nu să constituie o sursă de dobândire a unor venituri suplimentare, în plus faţă de paguba suferită.

Intimata pârâtă a arătat că în sentinţa civilă nr. 1860/01.11.2013 pronunţată de Judecătoria Mediaş în dosar nr. 3299/257/2013, s-a reţinut că:".....este sarcina solicitantului să depună o dată cu cererea de încheiere a contractului adresată operatorului SNT actul de proprietate sau documentele justificative care atesta dreptul de folosinţa a terenului pe care se urmăreşte realizarea instalaţiei de racordare, precum şi acordul scris ai proprietarilor terenurilor afectate de instalaţia de racordare (lit. e)".

Totodată, intimata pârâtă a menţionat că normele juridice referitoare la conţinutul drepturilor de uz şi servitute legala de trecere, precum şi cele referitoare la interdicţia de a construi, din fosta Lege a gazelor naturale nr. 351/2004, abrogată, identice ca formulare şi conţinut cu prevederile Legii nr. 123/2012, în vigoare, au făcut obiectul unor excepţii de neconstituţionalitate (Deciziile nr. 200/2005, 230/2006, 856/2006, 98/2007, 1188/2009 si 725/2012) respinse fără excepţie de Curtea Constituţionala. In conţinutul acestora Curtea s-a pronunţat în mod constant ca legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate iar exercitarea dreptului de uz şi servitute legală asupra terenurilor proprietate privată, afectate de capacităţi din domeniul gazelor naturale, este determinată de un interes naţional. Prin recunoaşterea legală a caracterului activităţii de transport drept serviciu public de interes naţional, respectiv a lucrărilor de dezvoltare, reabilitare, modernizare, exploatare şi întreţinere a obiectivelor/sistemelor de transport gaze naturale drept lucrări de utilitate publică se justifică ingerinţa statului în limitarea exercitării dreptului de proprietate a persoanelor fizice asupra terenurilor.

Mai mult, intimata pârâtă a arătat că, potrivit prevederilor art. 113 alin. 3) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 „... în scopul acordării de indemnizaţii şi despăgubiri juste exercitării drepturilor de uz şi de servitute, titularii de licenţe şi autorizaţii încheie cu proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz şi de servitute o convenţie cadru al cărei conţinut este stabilit prin hotărâre a Guvernului". Dacă, cu ocazia intervenţiilor pentru dezvoltare, reparaţii, revizii etc se produc pagube proprietarilor din vecinătatea conductelor, concesionarii au obligaţia de a vă plăti despăgubiri care se stabilesc avându-se în vedere suprafaţa de teren afectată, valorile pentru producţiile estimate ale culturilor si plantaţiilor afectate şi valoarea de circulaţie a bunurilor afectate (art. 113 alin. 5) si 6) din Legea nr. 123/2012).

De asemenea, intimata pârâtă a precizat că actul normativ administrativ prin care a fost transpusă în domeniul dreptului prevederea legală mai sus menţionată este H.G. nr. 1.240 din 12.12.2012 pentru aprobarea regulilor procedurale privind condiţiile şi termenii referitori la durata, conţinutul şi limitele de exercitare a drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de obiectivul/sistemul din sectorul gazelor naturale, a convenţiei - cadru, precum şi a regulilor procedurale pentru determinarea cuantumului indemnizaţiilor şi a despăgubirilor şi a modului de plată a acestora, în vigoare, publicată in M.O. nr. 885/2012.

Intimata pârâtă a menţionat că, din conţinutul actelor normative indicate mai sus reiese, fără echivoc, că în schimbul exercitării de către Z a drepturilor de uz şi servitute legală de trecere proprietarul are dreptul la:

a) indemnizaţie şi eventuale despăgubiri, aceasta din urma numai dacă prin lucrările efectuate se produc pagube imobilelor proprietarului,

b) valoarea indemnizaţie se stabileşte prin negociere iar cuantumul acesteia va fi, cel mai mult, la nivelul minim al chiriei pe mp. de teren stabilite pentru folosinţa unui teren din aceeaşi categorie de către unitatea administrativ-teritoriala, sau determinată de un evaluator autorizat; c)indemnizaţia se calculează numai pentru suprafaţa de teren afectată în fapt ca urmare a exercitării drepturilor de uz şi servitute de trecere şi numai pentru perioada de timp necesară efectuării lucrărilor.

Totodată, intimata pârâtă a învederat că potrivit Deciziei nr. 1807/2013 a I.C.C.J. amintita mai sus "...despăgubirea nu se acorda decât in cazul şl pe perioada ocupării terenurilor proprietate privată pentru realizarea de noi capacităţi energetice sau pentru retehnologizarea celor existente, aspect reţinut în mod legal de instanţa de control judiciar".

Mai mult, intimata pârâtă a arătat că Z nu a efectuat vreo lucrare la conductele care subtraversează terenul reclamantei astfel că nu sunt întrunite condiţiile pentru ca reclamanta apelanta să primească despăgubiri, atât sub forma unei indemnizaţii cat si sub forma despăgubirilor propriu zise, efect al unor pagube produse terenului acesteia.

Intimata pârâtă a precizat că, potrivit prevederilor art. 1353 C. civ."...cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exerciţiul drepturilor sale nu este obligat sa îl repare cu excepţia cazului în care dreptul este exercitat abuziv", şi aşa cum a mai precizat, pretinsele prejudicii invocate de reclamanta apelanta sunt efectul exercitării, cu buna credinţă a drepturilor legale de uz, servitute legală de trecere şi a interdicţiei de a construi iar S.N.T.G.N. Z Mediaş este exonerată de răspundere civilă.

De asemenea, intimata pârâtă a precizat că reamplasarea conductelor (aşa cum a solicitat reclamata) se poate realiza numai în condiţiile art. 190 lit. „a" din Legea nr. 123/2012, respectiv: „...în cazul în care, în mod excepţional, este necesar ca pe terenul pe care sunt amplasate acestea să se execute o construcţie, solicitantul va suporta toate cheltuielile aferente modificărilor necesare cu respectarea tuturor prevederilor referitoare ia proiectarea şi execuţia lucrărilor în sectorul gazelor naturale şi sub condiţia cedării în patrimoniu operatorului a bunului realizat". Conform art. 125 din Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012 activitatea de transport a gazelor naturale constituie serviciu public de interes naţional, iar lucrările de dezvoltare, reabilitare, modernizare, exploatare şi întreţinere a obiectivelor/sistemelor de transport gaze naturale sunt lucrări de utilitate publică.

Intimata pârâtă a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 109 - 113 din Legea nr. 123/2012 concesionarul SNT beneficiază asupra terenurilor proprietate a persoanelor fizice sau juridice de dreptul de uz şi servitute pentru lucrările de realizare, retehnologizare, reabilitare, întreţinere, exploatare şi modernizare a SNT. Aceste drepturi sunt opozabile terţilor fără înscrierea în Cartea funciară potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. 1 din Legea nr. 123/2012, care stabileşte:"...Drepturile de uz şi de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal iar conţinutul acestora este prevăzut la art. 109 şi se exercită fără înscriere în cartea funciară, pe toată durata existenţei obiectivului/sistemului de gaze naturale sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacităţi în funcţiune, reparaţiei, reviziei, lucrărilor de intervenţie, în caz de avarie". Pentru protecţia şi funcţionarea normală a obiectivelor/sistemelor din sectorul gazelor naturale Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei - ANRE, instituie, prin norme tehnice, zone de protecţie şi de siguranţa-art. 117 din Legea nr. 123/2012.

Faţă de cele mai sus menţionate, intimata pârâtă a  solicitat respingerea ca neîntemeiat şi nefondat a apelului declarat de către reclamant-apelant împotriva Sentinţei civile nr. 10279/19.12.2017, pronunţată de către Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. 22999/281/2014 şi menţinerea acesteia ca temeinică şi legală.

In raport de motivele de apel, intimatul pârât Y, a formulat întâmpinare la data de 05.04.2018 prin care a  invocat excepţia netimbrării cererii şi anularea acesteia ca netimbrată întrucât din cererea de apel comunicata nu rezulta ca a fost depusa chitanţa privind plata taxei de timbru aferenta exercitării caii de atac.

Pe fond, intimatul-pârât a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat si menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legala si temeinica, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata efectuate atât in fond cat si in apel.

Tot intimatul pârât a arătat că prin sentinţa civila pronunţata, instanţa a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiata, constatând ca prejudiciul cauzat prin realizare lucrărilor a fost deja reparat ca urmare a încheierii convenţiei cu SC Yyy SA.

Intimatul pârât a solicitat instanţei de apel sa constate ca in ceea ce priveşte semnarea acordului de acces, a arătat societăţii care s-a ocupat de obţinerea avizelor, faptul ca nu este proprietarul terenului, ci a avut calitatea de împuternicit al SC XXX SRL, aceasta societate fiind arendaş potrivit contractului înregistrat la Primăria XXX, sub nr. 2355/2008. Contractul de arenda a fost reziliat la data de 03.09.2009 de către reclamanta, autorizaţia de construcţie a fost emisa la data de 21.12.2009, iar lucrările au fost demarate începând cu anul 2010.

Astfel, intimatul pârât a învederat că instanţa in mod corect a reţinut faptul ca acesta a semnat acordul in calitatea sa de împuternicit al SC XXX SRL, societate care avea încheiat cu apelanta un contract de arenda, iar intimatul pârât a arătat ca nu este proprietarul terenului si ca acordul l-a semnat in calitatea sa de împuternicit al arendaşului conform procurii acordate de către administratorul societăţii anterior amintite Totodată, prin ordonanţa Parchetului pronunţata in dosarul nr.4502/P/2010 s-a reţinut ca intimatul pârât a nu a semnat acordul in nume propriu, ci in calitate de împuternicit al societăţii cu care reclamanta avea încheiat contract de arenda.

Mai mult, intimatul pârât a arătat că apelanta a susţinut că intimatul pârât, împreuna cu cel de al doilea parat, au dorit sa eludeze prevederile legale care dispun ca pentru eliberarea autorizaţiei de construire, trebuie sa existe acordul proprietarului, însă astfel cum rezulta din înscrisuri, nu a semnat decât in calitate de împuternicit al societăţii care avea încheiat cu reclamanta contract de arenda (arendas) si a indicat faptul ca terenul aparţine moştenitorilor lui XXX.

De altfel, intimatul pârât a arătat că s-a recunoscut de către apelanta ca rezulta din înscrisul denumit acord, calitatea semnatarului si anume acela de arendaş si nu proprietar, obligaţia beneficiarilor autorizaţiei de construcţie fiind aceea de a obţine si acordul proprietarilor, iar a Consiliului Judeţean sa verifice toate documentele necesare obţinerii autorizaţiei.

 Prin urmare, intimatul pârât a învederat că nu se poate discuta de fraudarea legii de către acesta iar faptul ca nu a ridicat banii din cont, respectiv despăgubirile ce se cuveneau proprietarului culturilor afectate de lucrări, indica corectitudinea intimatului pârât in calitatea de împuternicit al arendaşului.

Tot intimatul pârât a menţionat că instanţa de fond a stabilit corect faptul ca in cauza sunt aplicabile prevederile Legii nr.351/2004 si nu dispoziţiile Legii nr.13/2007, astfel cum a susţinut apelanta iar raţionamentul apelantei in cea ce priveşte aplicarea legii este total greşit, întrucât la momentul demarării procedurii in cauza nu exista o alta lege aplicabila in domeniul gazelor naturale, decât Legea nr.351/2004, care a fost abrogata in anul 2012. Astfel, pentru acordarea despăgubirilor trebuia respectata procedura prevăzuta de aceasta, nefiind permisa invocarea legii noi, chiar daca aceasta cuprinde reguli favorabile apelantei. Pe de alta parte, instanţa de fond a arătat in cuprinsul sentinţei apelate, motivul pentru care aceasta lege este aplicabila reclamantei si nu este aplicabila legea energiei electrice, nefiind vorba despre construirea pe terenul apelantei a unei centrale de cogenerare.

Prin urmare, intimatul pârât a învederat că fata de dispoziţiile cuprinse la art.86 si 87 din Legea nr.351/2004, instanţa a reţinut corect faptul ca, operatorii concesionarii din domeniul gazelor naturale au anumite beneficii instituite prin lege, de la care nu se poate deroga, iar încheierea convenţiei cu proprietarul terenului cu privire la dreptul de uz, despre care face vorbire apelanta nu era prevăzuta de lege.

Intimatul pârât a subliniat şi faptul că aşa cum a arătat, nu se pot aplica prevederile legii noi, întrucât lucrările au fost deja realizate cu mult înainte de apariţia legii noi, invocata de apelanta, iar potrivit art. 6 alini din Codul Civil: „ (1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactiva". Principiul neretroacvităţii legii civile era prevăzut în Codul civil din 1864, în art. 1 din titlul preliminar: Despre efectele şi aplicarea legilor în genere, cu următorul conţinut: „Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă",

De asemenea, intimatul pârât a precizat că, potrivit Constituţiei României „legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile", iar Curtea Constituţionala a României a arătat că existenţa principiului constituţional al neretroactivităţii legii asigură o mai bună securitate juridică şi duce la sporirea încrederii cetăţenilor în sistemul de drept.

A menţionat că în decizia nr. 9/1994 se reţine „consecinţele înscrierii principiului neretroactivităţii în Constituţie sunt foarte severe şi probabil, tocmai de aceea, soluţia aceasta nu se întâlneşte în foarte multe ţări, dar în acelaşi timp ridicarea la rangul de principiu constituţional se justifică prin faptul că asigură în condiţii mai bune securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, precum şi datorită faptului că blochează nesocotirea separaţiei dintre puterea legislativă (Parlamentul), pe de o parte, şi puterea judecătorească (instanţe) sau cea executivă (Guvernul), pe de altă parte, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept".

Mai mult, intimatul pârât a învederat că, instanţa de fond a analizat corect situaţia de fapt si înscrisurile depuse la dosarul cauzei, constatând ca prin convenţia încheiata cu SC Yyy SA,  suma de 30.000 Euro reprezentând contravaloarea despăgubirii pentru exercitarea dreptului de acces si folosinţa a terenului proprietatea beneficiarului, pe toata durata de montare a conductei, acoperă prejudiciul cauzat terenului prin efectuarea lucrărilor de realizarea a racordului de gaze, prejudiciu stabilit prin raportul de expertiza încuviinţat de către instanţa de judecata.

Intimatul pârât a arătat că apelanta a susţinut ca indemnizaţia acordata de către Yyy SA nu a acoperit decât un drept de uz temporar si indisponibilizarea terenului, in cuprinsul acelei convenţii nefiind înscris faptul ca a fost acoperit si prejudiciul suferit ca urmare a organizării de şantier pentru realizarea racordului de gaze si nici indemnizaţia ce trebuie acordata pe toata durata de existenta a conductei.

In susţinerea acestor drepturi, apelanta a invocat prevederile Legii nr.123/2012, ale HG nr.1240/2012, prevederi ce nu sunt aplicabile situaţiei deduse judecaţii, întrucât legea nu retroactivează, principiu de drept instituit atât prin Codul Civil, cat si prin Constituţie.

De asemenea, intimatul pârât a subliniat şi faptul că în speţa, lucrarea realizata pe terenul proprietatea apelantei este una de interes public - alimentarea cu gaze - dispoziţiile legale aplicabile fiind cele prevăzute de art. 44 alin. 5 din Constituţie, art. 480 Cod civil, art. 86, art. 90, 96 din Legea 351/2004.

Astfel, intimatul pârât a menţionat că solicitările apelantei sunt neîntemeiate, motivat de faptul ca Legea gazelor nr. 351/2004 a reglementat, pe perioada cât a fost în vigoare, un domeniu de interes public, respectiv acela al politicii energetice a statului român în scopul satisfacerii cererii de gaze naturale pentru toate categoriile de consumatori.

Tot intimatul pârât a precizat că, potrivit art. 21 din Legea gazelor nr. 351/2004, activitatea de transport al gazelor naturale constituie „serviciu public de interes naţional", iar lucrările de realizare, exploatare şi întreţinere a obiectivelor sau sistemelor de transport de gaze naturale sunt „lucrări de utilitate publică".

De asemenea, intimatul pârât a precizat că potrivit art. 86 din Legea nr. 351/2004, asupra terenurilor si altor bunuri proprietate publică sau proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice, precum şi asupra activităţilor desfăşurate de persoane fizice sau juridice in vecinătatea capacităţilor, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiază, în condiţiile legii, pe durata lucrărilor de realizare, reabilitare, retehnologizare, respectiv de exploatare si de întreţinere a capacităţilor respective, de următoarele drepturi:

a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare in vederea realizării, reabilitam sau retehnologizarii capacităţii;

b) dreptul de uz pentru asigurarea funcţionarii normale a capacităţii prin efectuarea reviziilor, reparaţiilor si a intervenţiilor necesare:

c) dreptul de servitute legala de trecere subterana, de suprafaţa sau aeriana pentru instalarea de reţele, conducte, linii sau de alte echipamente aferente capacităţii si pentru accesul la locul de amplasare a acestora;

d) dreptul de a obţine restrângerea sau încetarea unor activităţi care ar putea pune in pericol persoane si bunuri;

e) dreptul de acces la utilităţile publice.

De asemenea, intimatul pârât a  arătat că potrivit art. 90 din acelaşi act normativ prevede:

(1) Drepturile de uz si de servitute legală, prevăzute la art 86, asupra terenurilor şi altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice ori juridice au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal şi se exercită pe toata durata de viaţă a capacităţii respective sau temporar, cu ocazia retehnologizarii unei capacităţi in funcţiune, reparaţiei, reviziei, lucrărilor de intervenţie in caz de avarie

(2) Exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile din domeniul gazelor naturale se realizează cu titlu gratuit pe toata durata existentei acestora Daca, cu ocazia intervenţiilor pentru retehnologizari, reparaţii, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităţilor din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligaţia sa plătească despăgubiri in condiţiile legii", iar potrivit art. 91 "(1) Despăgubirile se vor stabili avându-se în vedere următoarele criterii: a) suprafaţa de teren afectata cu ocazia lucrărilor; b) valorile pentru producţiile estimate ale culturilor si plantaţiilor afectate, comunicate de organismele abilitate, precum si amenajările afectate de lucrări, c) valoarea de circulaţie a bunurilor imobile afectate. (2) Cuantumul despăgubirii se stabileşte prin acordul pârtilor sau, în cazul in care părţile nu se înţeleg, prin hotărâre judecătorească".

 De asemenea, potrivit art. 96 din acelaşi act normativ, pentru protecţia obiectivelor/sistemelor din sectorul gazelor naturale se interzice terţilor: a) sa realizeze construcţii de orice fel in zona de siguranţa a conductelor de gaze naturale, în cazul în care, în mod excepţional, este necesar ca pe terenul pe care este amplasată reţeaua de alimentare cu gaze naturale să se execute o construcţie, beneficiarul acesteia şi/sau proprietarul va/vor suporta toate cheltuielile de modificare a traseului reţelei, in următoarele condiţii: 1 obţinerea acordurilor proprietarilor sau ale deţinătorilor legali ai terenului de pe traseul unde urmează să fie plasata noua conductă, precum şi a avizelor autorităţilor competente şi a autorizaţiei de construire; 2. includerea în patrimoniul operatorului licenţiat a obiectivelor rezultate in urma modificării, b) sa efectueze săpături sau lucrări de orice fel sub ori peste conductele de gaze naturale ori în zona de protecţie a acestora, fără avizul prealabil al operatorului de sistem, c) să depoziteze materiale pe căile de acces la conducte şi în zona de protecţie a acestora, d) să intervină în orice mod asupra conductelor, echipamentelor şi instalaţiilor de gaze naturale".

Fata de aceste prevederi legale, intimatul pârât a solicitat instanţei de apel sa observe ca îngrădirea dreptului de proprietate privata în scopul satisfacerii unui interes public este permisa de Constituţie, aflându-se astfel în faţa unei limitări legale a dreptului de proprietate al reclamantei apelante, terenul străbătut de conducta de alimentare cu gaze fiind afectat de o servitute legala, potrivit art. 86 din Legea 351/2004

În ceea ce priveşte caracterul gratuit al servituţii, intimatul pârât a arătat că potrivit art. 90 alin. 2 din Legea gazelor nr. 351/2004, în prezent abrogate, însă aplicabile în speţa pendinte, instituie o sarcină gratuită care grevează proprietăţile afectate de capacităţi din domeniul gazelor naturale pe toată durata existenţei acestora, Dreptul de uz şi dreptul de servitute asupra acestor terenuri, stabilite potrivit alin. (1) al acestui articol, privesc utilitatea publică, au caracter legal şi se exercită pe toată durata de existenţă a capacităţii respective sau temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacităţi în funcţiune, reparaţiei, reviziei, lucrărilor de intervenţie în caz de avarie. Rezultă deci că exercitarea acestor drepturi asupra terenurilor afectate de capacităţi din domeniul gazelor naturale este determinată de un interes general şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească limitele dreptului de proprietate în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.

Cu privire la exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra unor terenuri afectate de capacităţi care au ca obiect utilităţi publice, intimatul pârât a învederat că, Curtea Constituţională s-a pronunţat de exemplu, prin Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, şi Decizia nr. 167 din 1 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 17 mai 2004, prin care au fost respinse excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (4), art. 18 şi art. 37 alin. (4) şi (7) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 în aceste decizii Curtea a reţinut că. exerciţiul prerogativelor dreptului său de proprietate nu poate fi absolutizat, făcându-se abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit căruia "conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", precum şi de cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private, "în condiţiile legii organice" Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul este, aşadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat Prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.

Mai mult, intimatul pârât a precizat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, legiuitorul poate aprecia în funcţie de nevoia reală a comunităţii măsurile de limitare a exerciţiului dreptului de proprietate, în cauza "James şi alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei", 1986, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu poate fi vorba despre o încălcare a dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale dacă privarea de proprietate a fost făcută într-un anumit context politic, economic sau social, dacă răspunde unei "utilităţi publice", aşa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, aparţinând chiar şi unei categorii mai restrânse de persoane, deci şi în situaţia în care colectivitatea în ansamblul ei nu utilizează sau nu profită ea însăşi de bun în vederea realizării scopului ei legitim, măsura privativă de proprietate trebuie însă să păstreze un echilibru just între exigenţele interesului general al comunităţii şi apărarea drepturilor fundamentale ale individului. Or în această materie, legea română respectă exigenţele impuse de prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

De asemenea, intimatul pârât a arătat că, art. 44 alin. (5) din Constituţie prevede expres dreptul autorităţilor de a folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general, în condiţiile acordării de despăgubiri proprietarului pentru "daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii". Pe de altă parte, potrivit alin. (7) al aceluiaşi articol, "dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care. potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului".

Tot intimatul pârât a menţionat că şi Curtea a reţinut că nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu în urma operaţiunilor de realizare şi retehnologizare a capacităţilor din domeniul gazelor naturale care se execută pe terenurile proprietate privată să solicite statului sau societăţilor comerciale specializate repararea pagubelor produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun. Acest lucru rezultă, de altfel chiar din cuprinsul prevederilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 351/2004

Intimatul pârât a precizat că  instanţa de fond a concluzionat pe de o parte ca nu este o situaţie prevăzuta de lege pentru acordarea despăgubirii, iar pe de alta parte despăgubirea acordata de Yyy SA a acoperit pe deplin prejudiciul suportat de reclamanta in ceea ce priveşte organizarea de şantier si pentru indisponibilizarea terenului, adică a lipsei de folosinţa din cultivarea terenului.

De asemenea, intimatul pârât a arătat că referitor la alte despăgubiri in ceea ce priveşte realizarea de construcţii (diminuarea terenului cu cel afectat de conducta), nu se poate discuta despre acest aspect. întrucât terenul nu avea categoria de folosinţa curţi construcţii nici la momentul realizam racordului, nici la momentul efectuării expertizelor si nici astăzi, acesta având categoria arabil.

Tot intimatul pârât a învederat că s-ar fi putut pune problema producerii unui prejudiciu în cazul în care apelanta ar fi dorit să folosească terenul potrivit destinaţiei sale (adică să construiască un imobil) ceea ce nu este cazul în speţă, actele depuse la dosar in fata instanţei de fond fiind doar acte întocmite pro causa.

Intimatul pârât a solicitat instanţei  de apel sa constate ca nu sunt întemeiate motivele de apel in ceea ce priveşte nemotivarea sentinţei nr.10279/2017, întrucât aceasta cuprinde elementele prevăzute la 425 C.proc.civ.

Intimatul pârât a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 25.04.2018, apelanta a depus la dosar un răspuns la întâmpinarea formulată de intimații pârâți, prin care a solicitat  respingerea apărărilor formulate de aceştia.

Referitor la excepţia de netimbrare a cererii, apelanta a solicitat respingerea excepţiei deoarece prin încheierea din camera de consiliu, definitiva, din data de 03.04.2018, pronunţata de Tribunalul Prahova in dosarul nr.22999/281/2014/a2, s-a stabilit ca urmare a admiterii cererii de reexaminare, menţinerea scutirii de plata taxei judiciare de timbru, in apel.

Referitor la întâmpinarea intimatului parat Y, apelanta a învederat că acesta a susţinut ca nu sunt întemeiate criticile formulate de apelantă in recursul formulat, in cea ce priveşte nulitatea Acordului din data de 04.09.2009 deoarece acesta a semnat pentru moştenitorii lui Diaconu Nicole si nu a avut intenţia de frauda drepturile acestora de vreme ce nu a ridicat banii din contul sau, însă o astfel de susţinere, nu este probată de intimatul-parat de vreme ce din Acordul semnat 04.02.2009 rezulta cu claritate faptul ca acesta a semnat" pentru XXX " si nu pentru moştenitorii acestuia , pe care de altfel ii cunoştea, de vreme ce avea încheiat contractul de arenda înregistrat la Primăria XXX sub nr. 2355/2008.

Mai mult decât atât, apelanta a învederat că intimatul însuşi a recunoscut faptul ca nu avea nicio calitate sa semneze Acordul, deoarece calitatea de aredanş nu ii dădea dreptul de a semna acte de dispoziţie asupra terenului proprietatea arendatorilor.

De asemenea, intimatul parat a recunoscut implicit ca instanţa de fond a greşit atunci când a susţinut ca Y, la data încheierii acordului, era împuternicit cu procura autentificata sub nr. 123/19.0.2006 de către societate si a acţionat in calitate de împuternicit, devreme ce procura evocata de instanţa nu îşi mai producea efecte, fapt pe care si apelanta l-a menţionat in cuprinsul apelului.

Astfel, apelanta a precizat că din cuprinsul procurii reţinute de către instanţa fondului, înscris ce trebuia coroborat cu extrasul Oficiului Registrului comerţului Prahova, privind furnizarea datelor privitoare la reprezentantul legal al societarii XXX SRL, rezulta ca împuternicirea opusa in cauza, încetase la data de 21.08.2008, deoarece reprezentantul legal al societăţii, la momentul semnării acordului, era o alta persoana decât cea menţionata in împuternicire.

Referitor la antedatarea Acordului, apelanta a învederat că intimatul a arătat ca nu înţelege menţiunile privind antedarea insa a menţinut cele declarate ca martor in cursul urmării penale, declaraţie ce a fost administrata de apelantă ca act depus in probaţiunea nulităţii Acordului din care rezulta împrejurărilor in care a semnat "acordul".

Astfel, apelanta a arătat că intimatul Y a precizat ca respectivul "acord" a fost completat in totalitate, inclusiv cu data de 04.02.2009, ( deci antedatat) de o doamna, reprezentanta a Z-ului. Mai mult, acesta a declarat ca nu a ridicat banii din cont (1500 lei conform sumei stipulate in acord) deoarece contractul de arendare era reziliat, de unde rezulta ca acordul a fost antedatat de vreme ce rezilierea cu societatea s-a produs in luna martie.

Mai mult, apelanta a menţionat că intimatul Y nu a contestat faptul ca Acordul s-a încheiat la Primărie si de asemenea nu a contestat faptul ca nu avea calitatea sa ii semneze.

Apelanta a învederat că apărările intimatului privind lipsa intenţiei de fraudare prin încheierea acordului, care rezulta neridicarea sumei de bani din contul acestuia, nu pot fi primite, de vreme ce apelanta la data de 28.04.2010, a constatat încălcarea dreptul de proprietate prin amplasarea unui şantier in lucru, pe terenul extravilan înscris in CF nr. 188 al localităţii XXX, sat XXX, şantier prin depozitare de ţevi, utilaje, trei barăci metalice, si respectiv amplasarea unui rezervor de motorină, in subteran, si prin modificarea structurii terenului si la aceeaşi data, a sesizat organele de politie, cu săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie si distrugere, fiind întocmit procesul verbal de cercetare la fata locului, din data de 28.04.2010.

Mai mult, apelanta a precizat că  pana la sesizările formulate de către apelantă, intimatul deşi cunoştea ca avea semnat acordul si avea obligaţia prin contractul de arenda sa anunţe orice tulburare a dreptului de proprietate iar banii erau viraţi in contul acestuia, nu a înştiinţat-o in niciun mod de efectuarea acestei construcţii, apelanta constatând personal doar in momentul încălcării dreptului de proprietate prin amplasarea şantierului de lucru, aspecte ce sunt de natura a conduce la demonstrarea coniventei, coroborând astfel aceste aspecte cu cele mai sus prezentate.

In consecinţa, apelanta a arătat că din apărările formulate de către intimatul Y reiese ca acesta a recunoscut ca acordul nu este legal, deoarece Znu a obţinut semnătura proprietarului, iar Trans Gaz, la pag. 5 alin.5 din întâmpinare a considerat de asemenea ca acest acord nu este legal, deoarece nu respecta disp. art. 17 lit.e din HG 1043/2004.

De asemenea, apelanta a precizat că aceasta contestă susţinerea Zreferitoare la faptul ca acordul nu a fost întocmit de aceasta, si solicita instanţei de apel sa aibă in vedere declaraţia intimatului Y care arata ca acesta a fost luat la primărie de o reprezentanta a Zsi procesul verbal de recepţie nr.1501/301.0.2008.

Apelanta a solicitat instanţei de apel sa observe ca Intimata Z nu a contestat, in întâmpinarea formulata, motivele de apel invocate sub aspectul constatării nulităţii acordului.

Referitor la aplicarea legii, apelanta a precizat că intimatele au susţinut, in întâmpinările formulate, ca legea ce urmează a fi aplicata este Legea 351/2004 si nu combat cu niciun argument principiul evocat de apelantă in primul motiv de apel, acela privind facta fuctura.

Mai mult, apelanta a arătat că ambele intimate au susţinut, in esenţa ca atâta vreme cat terenul nu a fost afectat direct de centrala de cogenerare ci de realizarea racordului de gaze, atunci legea aplicabila este Legea 351/2004, legea gazelor, cum corect a reţinut instanţa de fond.

De asemenea, apelanta a arătat că acesta a susţinut in motivarea apelului ca este lipsit de relevanta ce transporta conducta ce se afla pe terenul acesteia, importante pentru stabilirea legii aplicabile fiind actele in baza cărora s-a autorizat efectuarea acestor construcţii.

Astfel, apelanta a menţionat că s-a arătat ca autorizarea executării construcţiei conductei face parte din Proiectului de "Strategie energetica a României pentru perioada 2007-2020, prin înfiinţarea centralei de cogenerare cu ciclu combinat Brazi ", iar montarea conductei pe terenul proprietatea apelantei ( indiferent ca se numea racord sau nu), făcea parte din ansamblul întregului proiect si nu era de sine stătătoare, aspecte care rezulta din obiectul autorizaţiei de construire nr. 89/21,12.2009 ( fila 27 ) si acordul de acces nr.5156/03.05.2007 (fila 96).

Tot apelanta a învederat că legea care reglementează cadrul general pentru desfăşurarea activităţilor în sectorul energiei electrice si al energiei termice produse în cogenerare (proiectul pentru care s-a efectuat conducta), în vederea utilizării optime a resurselor primare de energie în condiţiile de accesabilitate, disponibilitate şi suportabilitate şi cu respectarea normelor de siguranţă, calitate şi protecţie a mediului este Legea 13/2007 iar la data începerii lucrărilor de execuţie a conductei ( proces verbal de trasare a lucrărilor din data de 10.05.2010), ce face parte din proiect, in vigoare era Legea 13/2007, modificata prin OUG 43/ 2010.

In cauza, apelanta a arătat că a invocat aplicarea dispoziţiilor Legii 13/2007, astfel cum a fost modificata prin Legea 123/2012, ţinând seama de aplicarea legii in timp.

 Referitor la apărarea privind caracterul gratuit al servituţii invocata de intimatul Y, apelanta a precizat că nu este in ipoteza existentei pe terenul proprietatea reclamantei a conductei de gaze anterior reconstituirii dreptului de proprietate in baza legilor fondului funciar ci este in ipoteza executării conductei începând cu data de 21.12.2009 data emiterii autorizaţiei de construire nr.89/2009.

Astfel, apelanta a învederat că potrivit prevederilor art. 6 alin.6 din NCC dispoziţiile legii noi sunt de asemenea aplicabile si efectelor viitoare ale situaţiilor născute anterior intrării in vigoare a acesteia, derivate din raporturile de proprietate si respectiv raporturile de vecinătate.

Mai mult, apelanta a arătat că sunt supuse legii vechi „ consecinţele si efectele deja trecute, epuizate sau complet realizate ale unor acte sau situaţii anterioare", insa „ consecinţele si efectele viitoare, adică încă nerealizate in momentul intrării in vigoare a noii legi, ale acelor acte sau situaţiuni anterioare " vor fi supuse legii noi, sub care se împlinesc.

Apelanta a precizat că în speţa, principiul tempus regit actum va asigura supremaţia noilor legi a cărui aplicaţiune se întinde cu privire la raporturile juridice deduse de reclamanţii din cauza judecaţii, născute sub imperiul legii vechi, durabile însa în timp prin efectele lor juridice, la momentul intrării in vigoare a legii noi  (facta futura), deoarece protecţia judiciara a drepturilor subiective pretinsa de reclamanta se realizează si se consuma efectiv sub imperiul noii legi.

Astfel, apelanta a menţionat că posibilitatea acordării indemnizaţiei, precum si cuantumul si modalitatea de stabilire a prejudiciului este prevăzuta sub art. 3 alin.3 din Hotărârea Guvernului nr. 1240/ 2012. Regula generala a stabilirii cuantumului prejudiciului adus terenului, prevăzut de legea speciala (art.12.aJin.10 din Legea 123/2012), este existenta acordului dintre părţi. In cazul in care părţile nu se înţeleg, cuantumul prejudiciului se stabileşte prin hotărâre judecătoreasca.

De asemenea, apelanta a învederat că este adevărat ca limitarea dreptului de proprietate private, pentru lucrările de interes public, este astfel reglementata expres de dispoziţiile normei speciale prevăzute de art. 12 din Legea 123/2012, insa aceasta se face in concordanta cu aplicarea unei drepte si prealabile despăgubiri, ţinându-se cont de criteriul proporţionalităţii intre ingerinţa statului asupra dreptului de proprietate al reclamantei si scopul legitim.

Tot apelanta a precizat că, potrivit art. 6 din HG nr. 1240/2012 " Titularii dreptului de proprietate privata asupra terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz şi servitute de către titularii de licenţe şi autorizaţii vor fi despăgubiţi pentru prejudiciile cauzate acestora potrivit prevederilor art. 113 alin, (5) - (7) din Legea nr. 123/2012".

Mai mult, apelanta a subliniat faptul că aplicabile cauzei deduse judecaţii sunt, in afara de dispoziţiile legii fundamentale ( art. 44) si dispoziţiile dreptului comun in materie, respectiv art. 621 si art. 622 NCC si respectiv Legea 123/2012 norma speciala, care reglementează in art. 113, modalitatea de exercitare a dreptului de uz si servitute prin instituirea de obligaţii in sarcina titularului de licenţa cu privire la acordarea de despăgubiri pentru terenul afectat de lucrare.

Apelanta a arătat că potrivit normei tranzitorii cuprinsă în art.5 alin,2 din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile art. 621 alin, 3 din Noul Cod civil, care instituie caracterul pecuniar al limitării aduse dreptului de proprietate prin exercitarea dreptului de trecere pentru utilităţi, sunt aplicabile şi raportului juridic născut sub imperiul Legii nr. 13/2007 sau Legii nr. 351/2004.

Astfel potrivit disp. art. 621 alin.3 C.Civ., " în toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste. Daca este vorba de utilităţi noi, despăgubirea trebuie sa fie si prealabila ".

Totodată, apelanta a învederat că pornindu-se de la lipsa unui titlu valabil care să justifice transmiterea folosinţei, aşa încât, chiar dacă parata a dobândit un drept uz şi de servitute legală, principiul egalităţii în fata legii, fără privilegii şi discriminări, impune acordarea unui echivalent bănesc pentru a nu a se crea o situaţia de discriminare, care să fie justificată obiectiv şi rezonabil.

De altfel, apelanta a arătat că intimatul Y, după ce a evocat cazuri comunitare care de altfel susţin cele mai sus arătate , reţinând ca " în vederea realizării scopului legitim, măsura primitiva de proprietate trebuie insa sa păstreze un echilibru just intre exigentele interesului general al comunităţii si apărarea drepturilor fundamentale ale individului", a arătat ca proprietarii terenurilor afectate pot solicita in temeiul dreptului comun repararea acelui prejudiciu, aşadar in concluzie, nu a mai susţinut caracterul gratuit al servituţii.

Referitor la întâmpinarea Trans gaz, apelanta a solicitat  instanţei de apel sa observe faptul ca intimata nu a contestat apărările formulate sub motivul II si III de apel.

In esenţa a argumentat o lipsa a calităţii procesual pasive, ce a fost analizata de către instanţa de fond prin încheiere ce a căpătat caracter definitiv, iar intimata nu a formulat nicio cale de atac asupra acesteia.

Apelanta a învederat că, referitor la stabilirea prejudiciului, intimata a susţinut in apărare ca trebuie aplicate disp. art. 123/2012 si HG 1240/212 si a făcut referire la jurisprudenţa.

Mai mult, apelanta a precizat că în ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului, intimata a arătat ca instanţa de fond a analizat corect convenţia Încheiata de apelantă  cu Yyy si a considerat ca a fost acoperit in integralitate.

Referitor la prejudiciu, rezultat ca urmare a afectării terenului cu organizarea de şantier, prejudiciu neacoperit de Convenţie si neluat in seama nici de către instanţa de fond, intimata nu a formulat nicio apărare.

Totodată, apelanta a menţionat că acesta a arătat ca din Convenţia încheiata cu Yyy beneficiara proiectului, rezulta cu elocventa faptul ca, acesta conţine înţelegerea cu privire la accesul si dreptul de folosinţa, asupra terenului doar pentru perioada de montare a conductei pe traseul terenului aflat in parcela 297/7 tarlaua 49, CF 22896f CF vechi 25) a comunei XXX.. Teren ce se refera numai la o suprafaţa de 219 m.p. ( nr. cadastral vechi nr.42 ) si nicidecum la suprafaţa de 977,30 m., suprafaţa afectata.

Prin urmare, apelanta a precizat că au fost acordate despăgubiri pentru dreptul de uz temporar, respectiv numai pentru perioada de montare a conductei.

Mai mult, apelanta a învederat că proprietara instalaţiei de cogenerare - Yyy, a menţionat in mod expres in cuprinsul Convenţiei, in art. VIII, începând cu data de 19.08.2010, conducta a trecut in proprietatea SNTGN Z Mediaş si începând cu aceasta data, orice alte pretenţii ale beneficiarului derivând din sau in legătura cu prezenta pe teren a conductei, vor fi adresate proprietarului conductei.

Totodată, apelanta a menţionat că, şi Convenţia sus evocata nu priveşte, terenul afectat pentru organizarea de şantier, având numărul cadastral 22894 ( nr. cadastral vechi 43/1) înscris in CF nr. 188 a localităţii XXX, perioada concomitenta cu acordarea despăgubirilor pentru afectarea terenului apelantei cu montarea conductei, aceasta despăgubire fiind in sarcina exclusivă a pârâtei Z, proprietara organizării de şantier.

Față de cele mai sus menţionate, apelanta a solicitat respingerea apărărilor formulate de către intimaţi ca nefondate.

La termenul din data de 8.06.2018, tribunalul a respins excepţia netimbrării ca neîntemeiată, având in vedere încheierea pronunţată în data de 03.04.2018  în dosarul nr.22999/281/2014/a2 prin care s-a soluţionat definitiv cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită iniţial în cauză şi s-a constata că apelul formulat de petentă va fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale care au incidenţă în soluţionarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Cu privire la motivul de apel constând în stabilirea greşită a legii aplicabile de către instanţa de fond, tribunalul reţine următoarele:

Prin contractul nr. 94/05.10.2007 (f. 83 – 88 din dosar) privind racordarea la sistemul naţional de transport al gazelor naturale încheiat între SNTNG Z, în calitate de operator, şi SC Yyy SA, în calitate de solicitant, cel dintâi a realizat la solicitarea celui din urmă un racord la sistemul naţional de transport al gazelor naturale la obiectivul Rafinăria Petrobrazi / Centrala de cogenerare cu ciclu combinat.

Tribunalul reţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat că este aplicabilă în cauză legea gazelor, respectiv Legea nr. 351/2004 şi nu legea energiei electrice, Legea nr. 13/2007.

Legea nr. 351/2004 legea gazelor a intrat în vigoare la data de 27.08.2004.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 351/2004, prezenta lege stabileşte cadrul legal necesar pentru desfăşurarea activităţilor specifice sectorului gazelor naturale, în condiţii de competitivitate şi transparenţă.

Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, prezenta lege stabileşte cadrul de reglementare pentru desfăşurarea activităţii în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare, în vederea utilizării optime a resurselor primare de energie în condiţiile de accesabilitate, disponibilitate şi suportabilitate şi cu respectarea normelor de siguranta, calitate şi protecţie a mediului.

 Prin art. 200 alin. 2 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale, publicată în MO al României nr. 485/16.07.2012, intrată în vigoare la data de 19.07.2012 s-a abrogat legea gazelor nr. 351/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 6-10; b) orice alte dispoziţii contrare.

 Prin art. III din legea nr. 160/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind modificarea şi completarea Legii energiei electrice nr. 13/2007 şi Legii gazelor nr. 351/2004, publică în MO al României nr. 685/03.10.2012, intrată în vigoare la data de 06.10.2012, s-au abrogat art. 6-8, art. 9 alin. 1 şi art. 10 din Legea gazelor nr. 351/2004.

Tribunalul reţine aşadar că Legea nr. 351/2004 a gazelor a fost în vigoare de la data de 27.08.2004 şi până la data de 19.07.2012, exceptând articolele 6-10 abrogate ulterior, la data de 06.10.2012.

Potrivit principiului neretroactivităţii legii civile, o lege civilă se aplică numai situaţiilor care se ivesc în practică după intrarea ei în vigoare, iar nu şi situaţiilor anterioare.

 In cauza de faţă, în mod corect instanţa de fond a apreciat că se aplică Legea nr. 351/2004, aceasta fiind legea în vigoare la data realizării racordului.

 Prin principiul aplicării mediate a legii civile noi se înţelege regula de drept potrivit căreia, de îndată ce a fost adoptată, legea civilă nouă se aplică tuturor situaţiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzând aplicarea legii civile vechi.

 Aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor, intrată în vigoare astfel cum s-a reţinut mai sus la data de 19.07.2012 situaţiilor juridice trecute, respectiv perioadei anterioare datei de 19.07.2012,  ar conduce la încălcarea principiului neretroactivităţii.

 Cu privire la motivul de apel constând în nemotivarea sentinţei instanţei de fond, tribunalul reţine următoarele:

Analizând sentinţa civilă nr. 10279/19.12.2017 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, tribunalul constată că s-a efectuat o analiză a probelor administrate în cauză, fiind înlăturate toate argumentele esenţiale formulate prin cererea de chemare în judecată, respectiv răspunderea civilă delictuală şi constatarea nulităţii absolute a acordului încheiat între pârâţi la data de 04.02.2009.

Tribunalul reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, în mod constat, în jurisprudenţa sa că „în conformitate cu jurisprudenţa CEDO, chiar dacă dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale impun instanţelor naţionale să-şi motiveze deciziile (cauza Boldea vs. Romania), această obligaţie nu presupune existenţa unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse spre judecată instanţei, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunţării acesteia.”.

Astfel, prima instanţa a expus situaţia de fapt şi a analizat acordul încheiat în data de 04.02.2009, reţinând că pârâtul Y nu a semnat acordul în nume propriu ci, în calitate de împuternicit al SC XXX SRL, cu care reclamanta a recunoscut că a încheiat contractul de arendă.

 De asemenea, instanţa de fond a reţinut aplicabilitatea Legii nr. 351/2004 legea gazelor şi nu Legea nr. 13/2007 a energiei electrice motivat de faptul că terenul reclamantei nu a fost afectat direct de către centrala de cogenerare, ci de realizarea racordului la gaze.

 In ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 998 – 999 C.civ. din 1864 privind instituţia răspunderii civile delictuale, instanţa de fond a expus în mod detaliat în ce constau acestea şi a apreciat că prejudiciul cauzat terenului reclamantei prin efectuarea lucrărilor de realizare a racordului de gaze naturale a fost reparat prin suma primită de către reclamantă de la SC Yyy SA.

Faptul că instanţa de fond a analizat probele propuse de apelanta reclamanză şi susţinerile acesteia în alt mod decât cel urmărit prin cererea de chemare în judecată nu reprezintă o lipsă de analiză a probelor şi argumentelor părţilor.

Având în vedere cele de mai sus, tribunalul reţine că hotărârea apelată respectă dispoziţiile art. 425 alin. 1 lit. b C.proc.civ. potrivit cărora hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, şi exigenţele impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că va respinge acest motiv de apel ca neîntemeiat.

 Cu privire la motivul de apel constând în greşita aplicare a legii speciale şi a dreptului substanţial, prin raportare la probele administrate în cauză, tribunalul reţine următoarele:

În fapt, reclamanta este proprietara terenului arabil intravilan situat în XXXîn suprafaţă de 17.551 mp, cu număr cadastral 42 şi a terenului extravilan în suprafaţă de 18.942 mp, situat în Târgşoru Vechi, tarla 49, parcela 297/7, cu număr cadastral 43/1, conform extraselor de carte funciară (f 13, 15).

Prin contractul nr. 94/05.10.2007 (f. 83 – 88 din dosar) privind racordarea la sistemul naţional de transport al gazelor naturale încheiat între Z, în calitate de operator, şi SC Yyy SA, în calitate de solicitant, cel dintâi a realizat la solicitarea celui din urmă un racord la sistemul naţional de transport al gazelor naturale la obiectivul Rafinăria Petrobrazi / Centrala de cogenerare cu ciclu combinat.

Potrivit art. 17 din HG nr. 1043/01.07.2004 pentru aprobarea Regulamentului privind accesul la Sistemul Naţional de transport al gazelor naturale, a Regulamentului privind accesul la sistemele de distribuţie a gazelor naturale şi a Regulamentului privind accesul la conductele de alimentare din amonte, pentru încheierea contractului de racordare solicitantul va depune anexat cererii următoarele documente, după caz a) acordul de acces - copie;b) actele societăţii, după caz: certificat de înmatriculare, cod fiscal, certificat de înregistrare - copie; c) actul de proprietate sau documentele justificative care atestă dreptul de folosinţă a terenului/incintei/clădirii în care se constituie obiectivul; d) certificatul de urbanism sau autorizaţia de construire aferente obiectivului; e) actul de proprietate sau documentele justificative care atestă dreptul de folosinţă a terenului/terenurilor pe care se realizează instalaţia de racordare, precum şi acordul scris al proprietarilor terenurilor afectate de instalaţia de racordare.

 Prin acordul de acces la sistemul naţional de transport al gazelor naturale nr. 5156/03.05.2007 (f 96) pârâta Z a aprobat cererea formulată de către SC Yyy SA, iar la art. 5 din cuprinsul acestuia s-a prevăzut că odată cu cererea de racordare solicitantul are obligaţia de a depune şi acordurile scrise ale proprietarilor terenurilor afectate de instalaţia de racordare.

 Tribunalul reţine că la data de 04.02.2009 pârâtul Y şi-a exprimat acordul (f. 94 dosar fond) cu privire la montarea conductei de gaze naturale conform traseului indicat în proiectul „ Acord de acces – Racord gaze naturale pentru alimentarea cu gaze a Rafinăriei Petrobrazi / Centrala de Cogenerare în Ciclu Combinat Brazi”.

Din conţinutul acordului reiese că pârâtul Y şi-a exprimat acordul în calitate de mandatar al societăţii SC XXX SRL, conform „contract de arendare” şi nu în calitate de proprietar.

Prin procura aut. sub nr. 113/19.01.2006 de BNP Francu Matei şi Tomescu Alice Cristina (f. 108 din dosar), numita XXX, în calitate de asociat unic şi administrator al SC XXX SRL l-a împuternicit pe pârâtul Y să reprezinte societatea cu puteri depline în toate actele emanând de la societate, în relaţiile cu terţii, persoane juridice sau persoane fizice, putând lua orice hotărâri în legătură cu activitatea societăţii.

Din ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din 20.12.2013 pronunţată în dosarul nr. 4502/P/2010 (f. 36 -37 dosar fond) şi încheierea nr.17/10.04.2014 pronunţată în dosarul nr. 6038/281/2014 al Judecătoriei Ploieşti rezultă că între SC XXX SRL, în calitate de arendaş, şi reclamanta din prezenta cauză, s-a încheiat contractul de arendă nr. 142/11.03.2008.

Din înscrisul de la fila 41 din dosar fond reiese că în data de 31.08.2009 reclamanta a înaintat către SC XXX SRL o adresă prin care îi aducea la cunoştinţă faptul că reziliază contractul de arendă nr. 142 /11.03.2008.

Contrar susţinerii apelantei reclamante, pârâtul Y nu şi-a exprimat acordul în calitate de proprietar al terenului, fiind menţionat în clar în cuprinsul acordului din data de 04.02.2009 „conform contract de arendare”.

In ceea ce priveşte susţinerea apelantei reclamante în sensul că împuternicirea dată acestuia încetase la data de 21.08.2008 ca urmare a faptului că reprezentantul legal al societăţii, la momentul semnării acordului, era o altă persoană decât cea menţionată în împuternicire, tribunalul reţine că procura nu era revocată la data exprimării acordului iar eventuala depăşire a limitelor mandatului nu constituie cauză de nulitate absolută.

La întrebarea nr. 10 a interogatoriului propus de reclamantă şi administrat intimatul pârât Y „precizaţi ce sumă era stipulată în acord, dacă aţi încasat suma respectivă iar în cazul unui răspuns negativ precizaţi care a fost motivul pentru care nu aţi ridicat suma menţionată”, acesta a arătat „ nu mai ştiu, nu am încasat, s-a reziliat contractul de arendă”.

Având în vedere aşadar conţinutul acordului din data de 04.02.2009 cât şi răspunsul la interogatoriu al intimatului pârât Y, instanţa reţine că acesta din urmă nu a urmărit fraudarea legii la exprimarea acordului în vederea montării conductei de gaze naturale conform traseului indicat în proiectul „ Acord de acces – Racord gaze naturale pentru alimentarea cu gaze a Rafinăriei Petrobrazi / Centrala de Cogenerare în Ciclu Combinat Brazi”.

Cu privire la susţinerea apelantei în sensul că părţile au acţionat de conivenţă pentru a eluda prevederile legale imperative, tribunalul reţine următoarele:

Potrivit art. 17 lit. e din HG nr. 1043/01.07.2004 pentru aprobarea Regulamentului privind accesul la Sistemul Naţional de transport al gazelor naturale, a Regulamentului privind accesul la sistemele de distribuţie a gazelor naturale şi a Regulamentului privind accesul la conductele de alimentare din amonte, pentru încheierea contractului de racordare solicitantul va depune anexat cererii următoarele documente, după caz e) actul de proprietate sau documentele justificative care atestă dreptul de folosinţă a terenului/terenurilor pe care se realizează instalaţia de racordare, precum şi acordul scris al proprietarilor terenurilor afectate de instalaţia de racordare.

Prin sentinţa civilă nr. 1860/01.11.2013 pronunţată de Judecătoria Mediaş în dosar nr. 3299/257/2013 (f. 89-94 din dosar), definitivă prin respingerea apelului, s-a admis plângerea contravenţională formulată de intimata pârâtă SC Z în contradictoriu cu Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, s-a anulat procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 40394/09.08.2012 şi s-a dispus restituirea către petentă a sumei de 25.000 lei reprezentând jumătate din minimul amenzii aplicate petentei prin procesul verbal menţionat, sumă achitată de aceasta cu OP nr. 3243/12.08.2013.

In considerentele sentinţei civile menţionate s-a reţinut că SC Yyy avea obligaţiă să obţină actul de proprietate sau documentele justificative care atestă dreptul de folosinţă a terenului identificat în procesul verbal contravenţional ca fiind în proprietatea numitei Nicoleta Daniela Rotaru şi să ataşeze aceste înscrisuri justificatoare privind dreptul de proprietate sau de folosinţă precum şi acordul scris al proprietarului terenului respectiv, cererii adresate petentei pentru încheierea contractului de racordare.

S-a mai reţinut de asemenea că deşi petenta şi-a asumat sarcina de a obţine ea acordul proprietarilor de terenuri, nu se poate susţine că aceasta şi-a încălcat obligaţiile legale prevăzute în Regulament întrucât, potrivit Regulamentului, această obligaţie este în sarcina solicitantului SC Yyy SA, şi nu în sarcina petentei, în calitatea sa de operator SNT.

Sentinţa civilă nr. 1860/01.11.2013 pronunţată de Judecătoria Mediaş în dosar nr. 3299/257/2013 (f. 89-94 din dosar), definitivă prin respingerea apelului, se bucură de putere de lucru judecat. Puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre.

Astfel,  tribunalul va înlătura susţinerea apelantei în sensul că intimata pârâta SC Z, a acţionat alături de intimatul pârât Y în scopul fraudării legii.

 Cu privire la solicitarea apelantei reclamante de obligare a intimatei pârâte SC Z la plata de despăgubiri, tribunalul reţine următoarele:

 La data de 13.11.2013 s-a încheiat între SC Yyy SA şi reclamanta din prezenta cauză, în calitate de beneficiar, convenţia depusă la dosar la filele 135-136 dosar fond prin care cea dintâi s-a obligat să achite beneficiarului suma de 30.000 euro reprezentând contravaloarea despăgubirii pentru exercitarea drepturilor de acces şi folosinţă asupra terenului proprietatea beneficiarului, pe toată durata de montare a conductei, şi pentru care nu s-au acordat despăgubiri sau alte sume de bani până la data încheierii prezentei convenţii.

La pct. V din contract părţile au convenit că prin efectuarea plăţii despăgubirii Yyy este liberat de orice obligaţie privind plata oricăror sume de bani exprese sau implicite ca rezultat al exercitării asupra terenurilor a drepturilor de acces şi/sau de folosinţă pe durata montării conductei.

 De asemenea potrivit pct. VI beneficiarul a renunţat în mod expres, necondiţionat şi irevocabil la orice pretenţie faţă de Yyy în legătură cu montarea pe teren a conductei şi la dreptul de a iniţia vreun litigiu sau orice alte proceduri contencioase sau necontencioase, în faţa unei instanţe sau a altei instituţii competente, faţă de Yyy în legătură cu montarea pe teren a conductei.

Prin adresa nr. 392/24.03.2014 (f 119) SC Yyy SA  precizează că pentru parcela 297/7 din tarlaua 49 situată în localitatea XXX, judeţul Prahova a fost încheiată o convenţie pentru despăgubirea proprietarului X în ceea ce priveşte terenul afectat de construcţia conductei de gaze naturale care asigură conectarea Centralei Electrice cu Ciclu Combinat Brazi la sistemul naţional de transport gaze naturale. De asemenea, prin adresa nr. 5586/09.02.2016 (f 134) Yyy SA a comunicat că la data de 13.11.2013 a încheiat cu pârâta X convenţia pentru utilizarea terenului în vederea construcţiei subterane de gate Butimaru-Brazi, fiind achitate către aceasta despăgubiri în valoare de 30.000 euro pentru folosinţa parcele 297/7 tarlaua 49 din localitatea Târgşoru Vechi, judeţul Prahova.

Din ordinul de plată de la fila 137 dosar fond rezultă că SC Yyy SA şi-a îndeplinit obligaţia de plată şi a virat în contul apelantei reclamante suma de 30.000 euro.

Prin acelaşi contract, părţile au stabilit că începând cu data de 19.08.2010 conducta a trecut în proprietatea SNTGN Z Mediaş, operatorul SNT; începând cu această dată, orice pretenţii ale beneficiarului, patrimoniale sau de altă natură, derivând din sau în legătură cu prezenţa pe teren a conductei vor fi adresate către STGN Z Mediaş, Yyy nemaiavând nicio obligaţie faţă de beneficiar în acest sens.

Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei SC Z la plata sumei de 21989 lei reprezentând despăgubirea justă şi echitabilă pentru prejudiciul suferit prin restrângerea posibilităţii exercitării dreptului său de proprietate asupra suprafeţei de teren de 977,3 mp teren afectat cu includerea zonei de siguranţă a conductei de gaze situat în T49, P 297/7 prin realizarea transversării conductei ce alimentează centrala de cogenerare Brazi, în subsidiar suma de 11183 lei pentru suprafaţa de 497 mp fără a fi luată în calcul zona de siguranţă; obligarea pârâtei la plata sumei de 21499 lei reprezentând lipsă folosinţă teren situat în T49, P 297/7 prin amplasarea organizării de şantier, fără acordul proprietarului şi obligarea pârâtei să plătească o indemnizaţie lunară, în cuantum de 1500 euro începând cu data de 10.05.2010 pe toată durata existenţei conductei subterane ce alimentează centrala de cogenerare Brazi, aflată pe terenul proprietatea reclamantei pentru suprafaţa de teren de 977,3 mp afectată construcţiei acesteia.

Prin raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit în cauză de expert Ilie Cosmin (f. 163 – 166 din dosar fond) s-a reţinut că pe terenurile proprietatea reclamantei situate în extravilanul comunei Târgşoru Vechi, T49, P 297/7, s-au executat lucrări de construcţie a conductei de gaze şi respectiv de organizarea de şantier.

Prin raportul de expertiză evaluare proprietăţi imobiliare întocmit în cauză de expert Marian Popa (f. 227-235 dosar fond) s-a stabilit valoarea zonei afectate de amenajarea de şantier ca fiind 21488 lei, valoarea zonei afectate de lucrările de construcţie a conductei de gaze ca fiind 11183 lei şi valoarea zonei afectate de lucrările de construcţie a conductei de gaze ca fiind 39510 lei iar prin raportul de expertiză tehnică judiciară completare întocmit de expert Marian Popa (f. 333-335 dosar fond) s-a reţinut că valoarea pentru producţiile estimate a culturilor şi plantaţiilor afectate este de 79,85 lei iar valoarea de circulaţie a terenului este de 21989 lei.

Având în vedere clauzele contractuale menţionate mai sus, tribunalul reţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat că prejudiciul cauzat terenului proprietatea reclamantei prin efectuarea lucrărilor de realizare a racordului de gaze naturale a fost reparat prin suma de 30.000 euro primită de reclamantă de la Yyy SA.

Potrivit art. 90 din Legea nr. 351/2004 (forma în vigoare anterior abrogării prin Legea nr. 123/2012) drepturile de uz şi de servitute legală, prevăzute la art. 86 asupra terenurilor şi altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice ori juridice au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal şi se exercită pe toată durata de viaţă a capacităţii respective sau temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacităţi în funcţiune, reparaţiei, reviziei, lucrărilor de intervenţie în caz de avarie.

Articolul 86 din acelaşi act normativ prevede că asupra terenurilor si altor bunuri proprietate publica sau proprietate privata a persoanelor fizice sau juridice, precum si asupra activitatilor desfasurate de persoane fizice sau juridice in vecinatatea capacitatilor, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiaza, in conditiile legii, pe durata lucrarilor de realizare, reabilitare, retehnologizare, respectiv de exploatare si de intretinere a capacitatilor respective, de urmatoarele drepturi: a) dreptul de uz pentru executarea lucrarilor necesare in vederea realizarii, reabilitarii sau retehnologizarii capacitatii; b) dreptul de uz pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii prin efectuarea reviziilor, reparatiilor si a interventiilor necesare; c) dreptul de servitute legala de trecere subterana, de suprafata sau aeriana pentru instalarea de retele, conducte, linii sau de alte echipamente aferente capacitatii si pentru accesul la locul de amplasare a acestora; d) dreptul de a obtine restrangerea sau incetarea unor activitati care ar putea pune in pericol persoane si bunuri; e) dreptul de acces la utilitatile publice.

Conform art. 91 alin. 1 potrivit cărora despăgubirile se vor stabili avându-se în vedere următoarele criterii: a) suprafaţa de teren afectată cu ocazia lucrărilor, b) valorile pentru producţiile estimate ale culturilor şi plantaţiilor afectate, comunicate de organismele abilitate, precum şi amenajările afectate de lucrări, c) valoarea de circulaţie a bunurilor afectate.

In cauza de faţă însă, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, tribunalul constată că apelanta reclamantă a fost despăgubită pentru prejudiciul creat ca urmare a lucrărilor de realizare a racordului de gaze naturale cu suma globală de 30.000 euro achitată de către Yyy SA.

In ceea ce priveşte cererea reclamantei de a se dispune obligarea pârâtei la plata unei indemnizaţii lunare în cuantum de 1500 euro începând cu data de 10.05.2010 pe toată durata existenţei conductei subterane ce alimentează centrala de cogenerare Brazi, aflată pe terenul proprietatea reclamantei pentru suprafaţa de teren de 977,3 mp afectată construcţiei acesteia, tribunalul reţine următoarele:

Prin convenţia încheiată la data de 13.11.2013 între SC Yyy SA şi apelanta reclamantă s-a stabilit că începând cu data de 19.08.2010 conducta a trecut în proprietatea SNTGN Z Mediaş, operatorul SNT; începând cu această dată, orice pretenţii ale beneficiarului, patrimoniale sau de altă natură, derivând din sau în legătură cu prezenţa pe teren a conductei vor fi adresate către STGN Z Mediaş, Yyy nemaiavând nicio obligaţie faţă de beneficiar în acest sens.

Astfel, orice prejudiciu cauzat apelantei reclamante până la data de 19.08.2010 a fost acoperit integral prin suma de 30.000 euro încasată de cea dintâi de la SC Yyy SA.

 Tribunalul reţine că până la data intrării în vigoare a HG nr. 1240/2012, respectiv 27.12.2012, şi a Legii nr. 123/2012 privind energia electrică şi gazele naturale, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea persoanei prejudiciate de a obţine despăgubiri sub forma unei indemnizaţii lunare, astfel cum reiese din dispoziţiile legale redate mai sus din legea nr. 351/2004 a gazelor naturale.

Potrivit art. 109 din legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale asupra terenurilor şi altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, precum şi asupra activităţilor desfăşurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităţilor, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiază, în condiţiile legii, pe durata lucrărilor de dezvoltare, reabilitare, modernizare, respectiv de exploatare şi de întreţinere a capacităţilor respective, de următoarele drepturi: a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare în vederea realizării, reabilitării sau modernizării obiectivelor/sistemelor; b) dreptul de uz pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii prin efectuarea reviziilor, reparaţiilor şi a intervenţiilor necesare; c) dreptul de servitute legală de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană pentru instalarea de reţele, de conducte, de linii sau de alte echipamente aferente obiectivelor/sistemelor şi pentru accesul la locul de amplasare a acestora; d) dreptul de a obţine restrângerea sau încetarea unor activităţi care ar putea pune în pericol persoane şi bunuri; e) dreptul de acces la utilităţile publice.

Conform art. 113 alin. 1 – 4 din acelaşi act normativ,  (1) Drepturile de uz şi de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal, iar conţinutul acestora este prevăzut la art. 108 şi se exercită fără înscriere în cartea funciară, pe toată durata existenţei obiectivului/sistemului de gaze naturale sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacităţi în funcţiune, reparaţiei, reviziei, lucrărilor de intervenţie, în caz de avarie, (2) Exercitarea drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de obiectivul/sistemul care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi se face în conformitate cu regulile procedurale privind condiţiile şi termenii referitori la durată, conţinutul şi limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenţie-cadru, precum şi pentru determinarea cuantumului indemnizaţiilor şi a despăgubirilor şi a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenţia-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, (3) Proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz şi de servitute de către titularii de licenţe şi autorizaţii pot solicita încheierea de convenţii, conform prevederilor alin. (2), (4) Titularii de licenţe şi autorizaţii sunt obligaţi să procedeze la încheierea convenţiilor-cadru prevăzute la alin. (2), în termen de maximum 30 de zile de la solicitarea proprietarilor afectaţi.

 Conform art. 3 alin. 1 din HG nr. 1240/2012 pentru aprobarea regulilor procedurale privind condiţiile şi termenii referitori la durata, conţinutul şi limitele de exercitare a drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de obiectivul/sistemul din sectorul gazelor naturale, a convenţiei cadru, precum şi a regulilor procedurale pentru determinarea cuantumului indemnizaţiilor şi a despăgubirilor şi a modului de plată a acestora, titularii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor necesare realizării de obiective/sisteme din domeniul gazelor naturale, după intrarea în vigoare a prezentei legi, pot solicita titularilor de licenţe şi autorizaţii încheierea convenţiei cadru prevăzute în anexă. Conform alin. 3 al aceluiaşi articol, cuantumul indemnizaţiei se va stabili prin negociere, limita maximă fiind reprezentată de nivelul minim al chiriei pe metrul pătrat, stabilit pentru folosinţa unui teren din aceeaşi categorie de către unitatea administrativ-teritorială în a cărei rază teritorială se află terenul, şi se calculează numai pentru suprafaţa de teren ce urmează a fi efectiv ocupată pentru realizarea viitorului obiectiv din sectorul gazelor naturale.

 Tribunalul reţine, contrar susţinerii apelantei reclamante, că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 din HG nr. 1240/2012, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 6 din HG nr. 1240/2012, titularii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz şi de servitute de către titularii de licenţe şi autorizaţii vor fi despăgubiţi pentru prejudiciile cauzate acestora potrivit prevederilor art. 113 alin. 5 -7 din legea nr. 123/2012.

Articolul 113 alin. 5 – 7 din Legea nr. 123/2012 prevede că:alin. 5) dacă, cu ocazia intervenţiilor pentru dezvoltare, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea obiectivelor/sistemelor din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obligaţia să plătească despăgubiri în condiţiile legii; alin. 6) despăgubirile se stabilesc avându-se în vedere următoarele criterii: a) suprafaţa de teren afectată cu ocazia lucrărilor, b) valorile pentru producţiile estimate ale culturilor şi plantaţiilor afectate, comunicate de organismele abilitate, precum şi amenajările afectate de lucrări; c) valoarea de circulaţie a bunurilor imobile afectate; alin. (7) Cuantumul despăgubirii se stabileşte prin acordul părţilor sau, în cazul în care părţile nu se înţeleg, prin hotărâre judecătorească.

 Dispoziţiile legale menţionate sunt aplicabile în ipoteza în care, cu ocazia intervenţiilor pentru dezvoltare, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea obiectivelor sau sistemelor din domeniul gazelor naturale, ipoteză în care se vor acorda despăgubiri în sumă globală, stabilite potrivit criteriilor menţionate expres în lege.

HG nr. 1240/2012 a intrat în vigoare la data de 27.12.2012, fiind emisă în baza art. 113 alin. 2 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale, fiind aplicabilă de la data intrării în vigoare, şi nu anterior iar în cauză, cum s-a mai reţinut în considerentele anterioare, prejudiciul cauzat iniţial a fost acoperit prin suma globală de 30.000 euro.

Tribunalul reţine aplicabilitatea HG nr. 1240/2012 de la data intrării în vigoare, emisă în baza Legii nr. 123/2012 în ceea ce priveşte indemnizaţia şi despăgubirile cuvenite titularului dreptului de proprietate privată asupra terenurilor necesare realizării de obiective/sisteme din domeniul gazelor naturale având în vedere art. 2 din acest act normativ potrivit căruia obiectul convenţiei cadru este exercitarea efectivă a dreptului de uz pentru executarea lucrărilor necesare în vederea realizării, reabilitării, întreţinerii sau modernizării obiectivelor/sistemelor, asigurării funcţionării normale a capacităţilor prin efectuarea reviziilor, reparaţiilor şi a intervenţiilor necesare obiectivelor/sistemelor, a dreptului de servitute legală de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană pentru instalarea de reţele, de conducte, de linii sau de alte echipamente aferente obiectivelor/sistemelor şi pentru accesul la locul de amplasare a acestora, instituite asupra proprietăţilor private afectate de obiectivul/sistemul din domeniul gazelor naturale.

Astfel, potrivit dispoziţiilor legale menţionate, apelanta reclamantă are posibilitatea de a solicita, în conformitate cu art. 113 alin. 3 din legea nr. 123/2012 încheierea convenţiei cadru titularul de licenţă şi autorizaţie are obligaţia de a proceda la încheierea convenţiei cadru în termen de maxim 30 de zile de la solicitarea proprietarului, cuantumul indemnizaţiei stabilindu-se conform art. 3 alin. 3 din HG nr. 1240/2012.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unei indemnizaţii lunare în cuantum de 1500 euro de la data de 10.05.2010.

De asemenea, acesta nu a făcut nicio probă în sensul că suma solicitată îndeplineşte criteriile  impuse de art. 3 alin. 3 din HG nr. 1240/2012, or, potrivit art. 249 C.proc.civ., sarcina probei îi incumbă.

 Având în vedere aşadar că reclamanta are dreptul la o indemnizaţie lunară începând cu data intrării în vigoare a HG nr. 1240/2012 şi a Legii nr. 123/2012, şi nu pentru trecut, precum şi că nu s-a făcut dovada că suma de 1500 euro lunar este calculată în conformitate cu art. 3 alin. 3 din HG nr. 1240/2012, instanţa va respinge ca neîntemeiat acest motiv de apel.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., va respinge apelul ca nefondat.

Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere dispoziţiile art. 453 alin. 1 C.proc.civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, şi soluţia pronunţată, instanţa va respinge şi capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

 Cu privire la cererea intimatului pârât Y de obligarea a apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul reţine că acesta din urmă nu a făcut dovada acestora, astfel că va respinge cererea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare