Răspundere civilă delictuală

Prin  sentinţa civilă nr.X/14.06.2016, pronunţată de Judecătoria Novaci, în dosar nr. X/267/2014 s-a admis în  parte acţiunea formulată de reclamanta O. C.  în contradictoriu cu pârâtul D. C. G. având ca obiect reziliere contract de arendă.

S-a obligat pârâtul la plata către reclamantă  a sumei de 7000 lei cu titlu de  contravaloare arendă restantă din contractul de arendarea nr. 3 din data de 10.05.2011.

 S-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului formulată de intervenienţii accesorii C. P., D. I., C. I., P. A., Ţ. I., P. N. P., S. D. , C. Ţ. C., C. C. şi I. I..

 S-a luat act că părţile şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată  pe cale separată.

Prin încheierea nr. X/28.07.2016 s-a admis cererea  formulată de petentul X, sesizarea din oficiu  privind îndreptarea erorii materiale din minuta sentinţei civile şi s-a dispus îndreptarea erorii materiale din minuta şi dispozitivul sentinţei în senul menţionării în mod corect a obiectului acţiunii formulate de reclamantă, ca fiind pretenţii în loc de reziliere  contract arendă.

 Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că reclamanta O. C. prin reprezentantul Ş. M. a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtul D. C. G. solicitând obligarea la plata sumei de 191.553 lei  reprezentând  161.553 lei  contravaloare arendă şi 3000 lei penalităţi,  cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a precizat  că reclamanta  este proprietara suprafeţei de 105 ha tern păşune alpină şi a încheiat cu pârâtul contractele de arendă nr. 3 din 10.05.2011 şi nr. 4/13.05.2013 potrivit cărora  reclamanta  avea obligaţia  să pună la dispoziţie golul alpin pentru păşunat, iar pârâtul să achite arenda menţionată în contracte.

 La data promovării acţiunii pârâtul înregistra o datorie restantă în ceea ce priveşte arenda în sumă de 161.553 lei  la care se adaugă penalităţile.

Deşi a fost notificat  prin adresa nr. X/2014 pârâtul a refuzat achitarea sumei restante cu titlu de arendă.

Prin întâmpinarea depusă  de către pârât s-a solicitat respingerea acţiunii  cu motivarea că reclamanta nu a precizat modul  de calcul şi nu a argumentat  în ce constă  datoria de 161.553 lei,  la care s-au calculat penalităţi în valoare de 3000 lei.

În baza contractului de arendare nr. 3/10.05.2011 încheiat pe o perioadă de 2 ani se susţine în întâmpinare că au fost achitate plăţile reprezentând arendă cu ordin de plată, cu chitanţa, achitând în total suma de 164.055 lei  din 204.000 lei rămânând o diferenţă de 39.945 lei.

 Suma de 39.945 lei nu a fost achitată  ca urmare adresei formulată de  C. de A. al O. C. nr. 7/7.11.2013 prin care i s-a comunicat încetarea oricărei plăţi către reclamantă datorită litigiilor existente între membrii O. şi P. O..

În ceea ce priveşte contractul de arendare nr. 4/13.05.2013 acesta a fost încheiat  pe o perioadă  de 5 ani  şi în temeiul  acestuia  a efectuat plăţi  în sumă de 30.000 lei  conform  ordinului de plată  din 11.01.2014, 24.000 lei cu ordinul de plată din 07.02.2014 şi  1802 lei cu chitanţa nr. 92/19.03.2014.

În întâmpinarea depusă s-a arătat  şi  modalitatea  de acordare a subvenţiei din partea APIA  pentru terenul eligibil.

Excepţia lipsei calităţii de reprezentant al reclamantei invocată de către pârât a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din 08.07.2014.

 La termenul de judecată din 07.04.2015 s-a formulat cerere de intervenţie  accesorie în interesul pârâtului  care a fost admisă  în principiu  la data de 19.05.2015 pentru intervenienţii C.  P. ,  G. V., C. G., C. V., C. M., S. I., B.  D., C. F. C. M., A. A. P., T. E., D. I., D. V. ,C. I., L. M.,P. A.,Ţ. I., C. Ţ.  C., C. C., S. D., P. N. P., I. I., I. F., P.D., G. E., B. N. şi S. E.

În urma probatoriului administrat  reclamanta şi-a precizat acţiunea solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 137.776, 39 lei  datorată în baza celor două contracte.

Instanţa a reţinut că deşi reclamanta  şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin convenţia încheiată privind asigurarea folosinţei terenului, pârâtul nu şi-a îndeplinit integral obligaţia de a achita contravaloarea arendei, stabilind că până la data promovării acţiunii acesta mai avea de achitat suma de 7000 lei cu titlu de arendă restantă din contractul de arendare nr. 3/10.05.2011.

La stabilirea acestei sume instanţa de fond a avut în vedere  concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert  B. G. şi depoziţia martorului M. G.

A avut în vedere de asemenea probele din care  rezultă achitarea de către pârât a unor sume de bani  reprezentând contravaloare arendă, făcând trimitere la ordinele de plată şi chitanţa 24/24.08.2015.

 Reţinând că pârâtul datorează cu titlu de arendă restantă rezultată din contractul de arendă nr. 3/2011 suma de 7000 lei , a apreciat că între prejudiciul cauzat reclamantei  şi fapta ilicită a pârâtului  de a nu achita integral arenda există un raport de cauzalitate.

Culpa pârâtului este  prezumată relativ  ca urmare a  nerespectării  clauzelor contractuale.

Întrucât pârâtul nu a făcut dovada plăţii sumei de 7000 lei deşi avea sarcina probei în acest sens şi nu a invocat nicio cauză exoneratoare de răspundere s-a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată în parte cu privire la această sumă.

 Raportat la probele administrate în cauză s-a reţinut că pârâtul nu datorează reclamantei vreo sumă de bani raportat la contractul de arendă nr. 4/13.05.2013, având în vedere dispoz. art. 6 din acest contract.

Calitatea de utilizator de teren, fermier o are doar pârâtul  şi în această calitate  a putut beneficia de subvenţiile acordate de APIA.

Cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului a fost respinsă  cu motivarea că susţinerile intervenienţilor nu au condus la respingerea  acţiunii principale.

 Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta  criticând ca netemeinică  şi nelegală sub aspectul interpretării  greşite  a  dispoziţiilor  legale privind plata unică pe  suprafaţă şi plata pentru  suprafaţa determinată.

Se susţine  că între reclamantă  şi intimatul pârât au fost încheiate două contracte de arendare respectiv nr. 3/2011 pe o perioadă de 2 ani şi nr. 4/2013 pe o perioadă de 5 ani.

În contractul nr. 3/2011 se stipulează o arendă în cuantum de 102.000 lei anul  din care a fost achitată în anul 2013 suma de 157.000 lei  rămânând o diferenţă de 47.000 lei.

 În contractul nr. 4/2013 la art. 6 se stipulează că nivelul arendei este de 85% din suma aferentă plăţii pe suprafaţă  din partea APIA pentru terenul eligibil.

 Contractul a fost încheiat pentru 105 ha  conform titlului de proprietate al reclamantei, iar terenul eligibil este 100,76 ha  datorită  intimatului  care nu a  curăţat terenul  deşi beneficia  de 15% din valoarea primită de la APIA pentru lucrări de curăţire.

Instanţa de fond nu a avut în vedere probele, respectiv  adresele comunicate de către APIA prin care se învederează că intimatul a depus cerere de plată pentru  schemele de sprijin pentru suprafaţa de 117,49 ha , ataşând şi contractul de arendă pentru suprafaţa de 100,76 ha.

Prin adresa nr. X/2015 APIA  a comunicat sumele  acordate  intimatului  în cadrul schemelor  de sprijin  pentru suprafaţa  eligibilă.

 Se susţine că a  fost contestată suma de 137.776,39 lei rămasă  după  ce intimatul a mai achitat din arendă în cursul soluţionării cauzei.

Împotriva aceleaşi sentinţe a formulat apel  intimatul  criticând sentinţa ca netemeinică şi nelegală din următoarele considerente.

Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt eronată şi a făcut o apreciere greşită a probelor administrate în cauză.

S-au interpretat greşit probele administrate în cauză din care s-a reţinut  un  rest de 7000 lei ori raportat la obiectul cererii de chemare în judecată în situaţia în care  s-a reţinut că în baza contractului 3/2011 a rămas de achitat u  rest de 7000 lei ,iar în baza contractului nr. 4/2013 a achitat în plus suma de 6.310 lei, rezultă că suma  restantă este de 690 lei (7000-6310).

Hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii, analizând înscrisuri şi reţinându-se în mod  diferit şi contradictoriu echivalând cu o nemotivare a sentinţei.

Deşi a reţinut că în baza contractului nr. 3/2011a fost achitată şi suma de 3.455 lei  cu titlu de impozit pe teren  şi suma de 2.500 lei achitată fostului preşedinte M. G. apreciază că  nu se pot compensa aceste sume întrucât părţile nu au prevăzut în contract o asemenea posibilitate deşi  s-a învederat  instanţei că între părţi a existat o înţelegere privind achitarea impozitului datorat de reclamantă pentru anii 2011-2012.

Motivarea instanţei este contradictorie deşi din raportul de expertiză efectuat în cauză se reţine că pârâtul a compensat plata taxelor achitate în numele O. cu suma pe care trebuia să o plătească cu titlu de arendă.

Potrivit art. 1616 cod civil  datoriile reciproce se sting prin compensaţie până la concurenţa celei mai mici dintre ele, iar potrivit art. 1617 cod civil  compensaţia operează de prim drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile.

În mod greşit instanţa de fond a reţinut că  nu  s-a  invocat  compensaţia legală  deşi  s-a solicitat prin întâmpinare audierea martorilor pentru a se face dovada înţelegerii verbale privind compensarea sumelor de bani datorate de către O. cu contravaloarea arendei ce urma să fie achitată de apelantul intimat.

 Eronat instanţa de fond a reţinut că nu s-a invocat o cauză exoneratoare de răspundere  atâta timp cât prin întâmpinarea formulată, cât şi prin cererea de intervenţie  şi din  actele depuse la dosar  rezultă că o parte dintre membri O. i-au pus în vedere să nu achite  nicio sumă de bani în contul acesteia datorită modalităţii în care sunt cheltuiţi bani de către preşedintele acesteia.

Potrivit art. 1351 cod civil răspunderea este înlăturată când prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz fortuit.

În acest sens se susţine că având în vedere motivele de nelegalitate ale sentinţei apelate rezultă că au fost achitate în totalitate sumele de bani datorate  reclamantei intimate cu titlu de arendă, achitând mai mult decât se cuvenea conform clauzelor celor două contracte.

 Prin încheierea din 12.01.2017 pronunţată de Tribunalul Gorj s-a dispus înaintarea  dosarului  Tribunalului Olt ca urmare a admiterii cererii de strămutare de Curtea de Apel Craiova prin sentinţa civilă nr. X/10.01.2017.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt  sub nr. X/267/2014.

Analizând  apelul declarat  de apelanta reclamantă O. C. se constată că este întemeiat  din următoarele considerente.

Din probele de la dosar se reţine faptul că  între reclamantă  şi pârât  au fost încheiate  două contracte de arendare gol alpin  respectiv nr. 3/2011 şi  nr. 4/2013.

 Întrucât  pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita arenda stabilită în baza celor două contracte de arendare deşi reclamanta i-a pus la dispoziţie suprafaţa  pe care  o deţinea în proprietate de păşune alpină, reclamanta a solicitat  obligarea  acestuia  la plata sumei totale de 191.553 lei  reprezentând arendă restantă şi penalităţi calculate, pretenţii care au fost precizate ulterior la suma de 137.776,39 lei.

Din analiza contractului de arendare nr. 3/10.05.2011 rezultă că a fost încheiat pe o perioadă de 2 ani începând cu 10.05.2011, iar nivelul arendei este 102.000 lei anual cu termen de plată scadent la 45 de zile de la recoltarea produsului, iar obiectul  îl reprezintă suprafaţa de 105 ha păşune alpină.

Contractul de arendare nr. 4/2013 a fost încheiat pe o perioadă de 5  ani începând cu data de 13.05.2013 şi până la data de 13.05.2018, iar nivelul arendei prevăzut este de 85%  din suma aferentă plăţii pe suprafaţă din partea APIA pentru terenul eligibil, termenul de plată al arendei fiind stabilit la 45 de zile  de la data primirii subvenţiei de la APIA.

 Cuantumul penalităţilor de întârziere în contractul nr. 4//2011 a fost stabilit în procent de 0,03% pe  zi din suma datorată.

Din  raportul de expertiză efectuat în cauză de expert B.  G. D.  la care  pârâtul  nu a formulat obiecţiuni, rezultă că la data introducerii acţiunii suma datorată  cu titlu de arendă restantă pentru contractul nr. 3/2011 este de 43.545 lei la care nu s-au calculat penalităţi de întârziere întrucât din analiza clauzelor acestui contract nu rezultă că vor fi percepute în situaţia în care arendaşul va plăti cu întârziere arenda.

În ceea ce priveşte arenda pentru contractul nr. 4 din raportul de expertiză rezultă că nu se datorează nicio sumă, nefigurând arendă restantă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1350 cod civil  orice persoană trebuie să-şi execute  obligaţiile  pe care le-a contractat.

Când nu îşi îndeplineşte îndatorirea pentru obligaţiile asumate este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu în condiţiile legii.

Din probele administrate în cauză s-a făcut dovada îndepliniri condiţiilor răspunderii civile contractuale, respectiv prejudiciu, faptă ilicită şi  raportul de cauzalitate.

Prejudiciul est cert  constând în arenda restantă neachitată  din culpa  pârâtului.

Fapta ilicită a pârâtului constă în neachitarea arendei stabilită în contractul de arendare nr. 3/2011.

Legătura de cauzalitate se reflectă între prejudiciul suferit de către reclamantă ca urmare  a nerespectării de către pârât a obligaţiei asumată în contractul de arendare de plata a arendei la termenele stabilite.

Având în vedere aceste considerente urmează ca în baza art. 480 cod de procedură civilă  să se admită apelul, să se schimbe sentinţa  în sensul obligării pârâtului la plata sumei 43.545 lei cu titlu de pretenţii.

În cea ce priveşte apelul declarat  de apelantul pârât D. C. G. se constată ca fiind nefondat din următoarele considerente.

Primul motiv de apel este nefondat cu motivarea  că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că  apelantul pârât datorează o arendă restantă  în cuantum de 43.545 lei.

Nu se poate reţine  că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii cu privire la analizarea înscrisurilor privind cererea pentru compensarea legală a sumelor achitate de apelant cu titlu de impozit pe teren datorată de către reclamantă şi suma de 2500 achitată de pârât  către M. G.

În sentinţă se motivează  că nu operează compensarea  întrucât prin contractul respectiv  nu s-a prevăzut o atare posibilitate, plata făcută de pârât  nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru compensaţia de drept.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1616 cod civil datoriile reciproce se sting prin compensaţie până la concurenţa celei mai mici dintre ele.

Textul de lege se referă la datorii reciproce, iar faptul  că pârâtul a achitat impozitul datorat de reclamantă nu se încadrează în aceste dispoziţii legale.

De asemenea  în baza dispoziţiilor art. 1617 cod civil  compensaţia operează de drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, ori care ar fi izvorul lor şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură.

Aşa cum s-a relatat plata impozitului datorat de reclamantă, de către pârât nu este de natură să ducă  la compensarea  obligaţiilor stabilite în contractul de arendare.

Între părţi aşa cum susţine şi pârâtul a existat  o înţelegere verbală de compensare care nu s-a materializat într-un  înscris.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1351 cod civil dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauza de forţa majoră sau de caz fortuit.

 Forţa majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil şi inevitabil, iar cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.

 Motivul de exonerare de răspundere invocat de către pârât  privind adresa de a nu achita o sumă de bani în contul O. şi susţinerile din cererea de intervenţie având în vedere  litigiile dintre reclamantă şi o parte din membri ai O. nu sunt de natură să înlăture răspunderea contractuală, neîncadrându-se în condiţiile prevăzute de art. 1351 cod civil.

 Faţă de aceste considerente urmează ca în baza art. 480 cod de procedură civilă să se respingă apelul ca nefondat.

 Văzând şi dispoz art. 451 alin.2 coroborat cu dispoz. art. 453 cod de procedură civilă se va dispune  obligarea intimatului  apelant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 829 lei cheltuieli de judecată în apel, urmând a fi înlăturate cheltuielile efectuate de apelanta reclamantă şi nu au legătură cu obiectul cauzei.

 Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile.

Data publicarii pe portal:19.06.2017

Domenii speta

Spete similare