Răspundere civilă delictuală

Judecătoria Bacău Sentinţa civila nr. 6047

Deliberând asupra cauzei civile de faţă,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 22.12.2006 sub nr., reclamantul G.C. a chemat în judecată pârâţii C. I V. şi SC M.C. , solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 15.000 Euro (51.000 lei), cu titlu de despăgubiri.

In motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 7.07.2006, în timp ce se afla în Magazinul M. a fost accidentat de către pârâtul C I. V., angajat al SC M.C. In urma acestui accident, reclamantul a suferit un traumatism cu fractura tip II-III, produs prin comprimare, care a necesitat pentru vindecare 43 de zile de îngrijiri medicale. In această perioadă nu a putut face aprovizionarea cu marfă a magazinului SC M Co. SRL, al cărui administrator este reclamantul, aspect care a condus la înregistrarea de pierderi ale societăţii.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 998-999 şi art. 1000 al. 3 Cciv

Cererea a fost legal timbrată în conformitate cu dispoziţiile Legii 146/1997 cu taxă de timbru în cuantum de 2267 lei şi timbru judiciar în valoare de 5 lei.

Pârâta SC M. a formulat în termen legal întâmpinare, solicitând instanţei respingerea acţiunii ca nelegală şi netemeinică.

In motivare, pârâta a arătat că accidentul s-a produs şi din culpa reclamantului care nu a ţinut cont de atenţionarea altui angajat şi nici nu a respectat condiţiile de vânzare M. care îi interziceau să staţioneze la o distanţă de 2,5 m faţă de utilajele de ridicat şi transportat marfă. Reclamantul şi-a însuşit aceste obligaţii prin primirea legitimaţiei de acces, mai ales că obligaţiile ce revin clienţilor sunt afişate în magazinele Metrou, iar, periodic, se fac avertizări verbal în aceleaşi sens.

De asemenea, pârâta a precizat că are încheiat un contract de asigurare pentru acoperirea pagubelor de această natură, dar că reclamantul a refuzat să dea curs invitaţiei societăţii de asigurare în vederea primirii despăgubirii.

In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115-118 c. pr.civ.

Pârâtul C I. V. a formulat în termen legal întâmpinare, solicitând instanţei respingerea acţiunii.

In motivare, pârâtul a arătat că nu se consideră vinovat de producerea accidentului întrucât reclamantul, aflat între doi paleţi la raionul detergenţi, a văzut stivuitorul pe care-1 conducea pârâtul şi a aşteptat trecerea acestuia prin dreptul său, iar apoi, fără să se asigure că a trecut tot stivuitorul, şi-a întins piciorul chiar sub roata dreapta din spate a utilajului. I-a acordat prin ajutor reclamantului, iar în aceiaşi zi 1-a observat pe acesta din nou în incinta magazinului la cumpărături, prezentând la laba piciorului drept o faşă elastică dar deplasându-se normal, fără nici un fel de ajutor.

La termenul 19.03.2007, reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că sumele solicitate reprezintă: 5000 euro - contravaloarea pierderilor înregistrate de societatea

administrată de reclamant, 1000 euro - cheltuieli cu operaţia, costul medicamentelor şi schimbarea zilnică a pansamentelor şi 9000 euro - daune morale.

în dovedirea acţiunii, reclamantul a solicitat proba cu acte, interogatoriu, expertiză contabilă şi medico-legală şi martori, probe ce au fost parţial încuviinţate şi administrate de instanţa, proba cu martori fiind respinsă la termenul din 17.09.2007.

în apărare, pârâtul a solicitat proba cu acte şi interogatoriu, probe ce au fost încuviinţate şi administrate de instanţă.

La termenul din 7.01.2008, pârâtul a formulat o cerere de chemare în garanţie a asigurătorului SC ARA., care a fost introdus în cauză.

La termenul din 3.03.2008, pârâtul şi-a precizat cererea de chemare în garanţie în sensul că îşi limitează pretenţiile numai la prejudiciul suferit de societatea administrată de reclamant şi a achitat taxa de timbru aferenta.

Chemata în garanţie a formulat în termen legal întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive. In argumentarea ei, SC Aa arătat că între ea şi pârâtul C nu există nici un raport contractual care să-i dea dreptul să se îndrepte împotriva ei în cazul în care va cădea în pretenţii. Mai mult, contractul de asigurare invocat de pârât este încheiat doar cu SC M. şi nu cu pârâtul.

Pe fondul cauzei, chemata în garanţie a arătat că există o culpă comună a reclamantului şi a prepusului în producerea accidentului şi că reclamantul nu a dovedit cuantumul pretenţiilor sale, manifestând rea-credinţă prin solicitarea unor sume exagerate, fără corespondent real în situaţia de fapt, urmărind obţinerea unor venituri nejustificate.

La termenul din 31.03.2008, instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesual active a pârâtului C în cererea de chemare în garanţie.

La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri, răspunsurile părţilor la interogatoriu, raportul de expertiză contabilă efectuat de exp. Păstrăv Constantin, raportul constatator efectuat de SML Bacău şi raportul de expertiză medico-legală efectuat de IML-Iaşi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul este administratorul şi unicul asociat al SC M., fiind beneficiarul direct al profitului realizat şi al pierderilor în proporţie de 100% (art. 78 din actul constitutiv -fila 127). Potrivit actelor de la filele 118-142, obiectul de activitate al societăţii este comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun, iar societatea nu are decât doi angajaţi, care lucrează ca şi vânzători.

La data de 7.07.2006, în jurul orelor 08,15 - 08,25, în timp ce se afla în magazinul M. din Bacău, reclamantul a suferit un traumatism la degetul I la piciorul drept. Astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare a evenimentului nr. 415/29.08.2006 (filele 15-17), reclamantul se afla la raionul detergenţi din acest magazin şi a intrat între doi paleţi poziţionaţi la acest raion la o distanţă de 0,7 m între ei. Prin dreptul acestor paleţi, a trecut un stivuitor condus de pârâtul C L, care 1-a atins pe reclamant cu roata din spate.

Astfel cum rezulta din raportul de expertiză medico-legală, reclamantul a suferit o fractură tip II-III falangă 2 haluce drept, leziuni care au necesitat 40-45 îngrijiri medicale pentru vindecare, timp care include tratamentul chirurgical, imobilizarea şi

între fapta ilicită a pârâtului şi acest prejudiciu există un raport de cauzalitate confirmat raportul de expertiză contabilă Păstrăv, prin care s-a stabilit că pierderile de mai sus se datorează exclusiv diminuării rulajului de marfă din perioada 7.07-19.07.2006.

în ceea ce priveşte suma de 1000 euro, solicitată cu titlu de cheltuieli cu operaţia, costul medicamentelor şi schimbarea zilnică a pansamentelor, instanţa consideră că la dosarul cauzei nu există probe care să ateste certitudinea acesteia. Astfel, reclamantul nu a depus decât 2 bonuri fiscale (fila 25) atestând plata de câteva medicamente, fără a depune şi reţeta medicală prin care aceste medicamente ia-u fost prescrise pentru afecţiunea suferită. De altfel, medicamentul Vişine, este folosit în tratarea leziunilor la ochi, nicidecum la degetele de la picioare. In privinţa intervenţiei chirurgicale, reclamantul nu a probat unde a fost realizată, pentru a se verifica dacă această nu a fost suportată gratuit din fondul public de asigurări de sănătate.

In final, în ceea ce priveşte prejudiciul moral suferit de reclamant, instanţa consideră că deşi acesta este inerent în cazul oricărei leziuni (nu există leziune fără durere) suma solicitată cu acest titlu este exorbitantă faţă de împrejurările de fapt ale speţei.

Prin urmare, având în vedere că gravitatea relativ medie a traumatismului suferit, faptul că reclamantul suferă al momentul actual de artroză incipientă metatarso-falalgiană haluce drept, cu limitarea mobilităţii în articulaţia metatarso-falalgiană şi interfalangiană haluce drept, care îi conferă o scădere temporară a capacităţii de muncă în procent de 5% pentru o perioadă de 3 luni, instanţa apreciază că suma de 3400 lei (echivalentul al 1000 Euro la valoarea introducerii acţiunii) este suficientă pentru a asigura o reparare în natură a pagubei suferite, fără ca reclamantul să obţină venituri nejustificate dintr-un accident nefericit pentru toate părţile implicate.

De asemenea, între fapta ilicită a pârâtului şi acest prejudiciu există un raport de cauzalitate confirmat şi de raportul de expertiză medico-legală, unde s-a arătat că leziunile se puteau produce prin comprimare şi pot data din 7.07.2006.

în privinţa condiţiilor speciale precizate mai sus, instanţa observă că pârâtul C lucrează la Magazinul M. Bacău din 28.07.2004 ca lucrător comercial şi din 2.03.2005 face parte din echipa de stivuitorişti, fiind autorizat ISQR în acest sens (fila 16). La momentul producerii accidentului, pârâtul se afla în timpul programului de muncă desfăşura o activitate specifică funcţiei sale.

Instanţa reţine însă că în speţă, calitatea de comitent, o are doar SC România SRL. Chiar dacă accidentul s-a produs în magazinul M de la Bacău, această unitate nu are personalitate juridică distinctă, din antetul facturilor existente la dosarul cauzei, rezultând că datele de identificare ale acestei unităţi (sediul, CUI-ui şi contul) sunt de fapt cele ale SC M. De altfel, întâmpinare şi toate actele de la dosar au fost trimise de .

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa va admite în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată şi va obliga în solidar pârâţii G V. I. şi SC . să-i plătească reclamantului suma de 4525 lei.

In baza art. 274 şi 277 Cpr.civ., instanţa va obliga în solidar pârâţii să-i plătească reclamantului suma de 138,5 lei, cu titlu de parte proporţională din cheltuielile de judecată reprezentând taxă de timbru, onorariu avocat şi onorarii expertize.

12

recuperarea funcţională, cu incapacitate totală de muncă pe toată această perioada. La momentul actual, reclamantul prezintă artroză incipientă metatarso-falalgiană haluce drept, cu limitarea mobilităţii în articulaţia metatarso-falalgiană şi interfakngiană haluce drept, care îi conferă o scădere temporară a capacităţii de muncă în procent de 5% pentru o perioadă de 3 luni.

Conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, rulajul de marfă al societăţii reclamantului s-a diminuat în perioada 7.07.2206-19.07.2006, cuantumul pierderilor suferite de acesta fiind de 1.181,18 lei. Instanţa apreciază ca fiind întemeiate obiecţiunile reclamantului cu privire la suma stabilită de expert, întrucât acesta a luat în calcul la stabilirea adaosului comercial zilnic şi zile de duminică, când nu societatea nu desfăşoară activitate (13 zile în perioada iunie-august şi 2 zile în perioada 7.07-19.07). Prin urmare, instanţa va reţine suma de 1125 lei (125 lei x 9 zile).

In drept, instanţa constată că potrivit art. 998 C civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-1 repara, conform art. 1000 Cciv., comitenţii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat, iar potrivit art. 1003 Cciv., când delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ţinute solidar pentru despăgubire.

In speţă, instanţa apreciază că sunt întrunite condiţiile pentru antrenarea răspunderii solidare a celor doi pârâţi, în calitate de prepus şi comitent, fiind îndeplinite cerinţele atât cele pentru răspunderea delictuală pentru fapta proprie (fapta ilicită, vinovăţia, prejudiciul şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu) cât şi cele speciale pentru răspunderea comitentului (existenţa unui raport de prepuşenie şi săvârşirea faptei în cadrul funcţiei încredinţată prepusului).

Astfel, după cum rezultă din procesul-verbal de cercetare a evenimentului nr. 415/29.08.2006, pârâtul C a săvârşit o faptă ilicită, constând în aceea că în manevrarea stivuitorului, nu a fost atent când a trecut pe lângă client şi nu a supravegheat utilajul pe toată lungimea lui, pentru a se asigura că a trecut tot stivuitorul de client. Fapta a fost săvârşită din neglijenţă şi pârâtul fost sancţionat disciplinar cu avertisment.

Instanţa apreciază că nu se poate reţine nici o culpă în sarcina reclamantului în producerea accidentului. Astfel, aşa cum rezultă şi din răspunsurile la interogatoriu, zona nu era izolată, un lanţ în acest sens existând numai la capătul culoarului dinspre casele de marcat, nu şi dinspre zona centrală, de unde a venit reclamantul, el nu avea cum să respecte obligaţia de a păstra distanţa de 2,5 m faţă de utilaj, întrucât se afla între cei doi paleţi şi stivuitorul a trecut pe lângă el. De altfel, reclamantul nu se afla pe stradă sau în alt loc în care trebuia să se asigure, ci într-un magazin, în care se presupune că este în siguranţă şi în care operaţiunile ce implică folosirea unor utilaje se efectuează numai după securizarea zonei.

In al doilea rând, în ceea ce priveşte prejudiciul suferit de reclamant, instanţa apreciază că acesta nu a dovedit, în baza art. 1169 C civ, decât un prejudiciu material în cuantum de 1125 lei, reprezentând pierderile suferite de societatea sa ca urmare a lipsei de aprovizionare. Acesta este cert (fiind stabilit conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză) şi nu fost reparat încă.

11

Domenii speta

Spete similare