Proces penal. Părţi. Problema răspunderii pentru fapta minorului. Furt calificat. Introducerea în cauză a direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr.1703/R din 26 octombrie 2011

Prin sentinţa penală nr. 278 din data de 9 iunie 2011 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei s-a dispus condamnarea inculpatul P.S., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208, al.1, 209, al.1, lit.”a, g şi i” din codul penal, cu aplicarea art. 41 al.2 şi 99 şi urm. din codul penal şi art.320 indice 1 din codul de procedură penală,  la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 110, art.81 şi 82 din codul penal, s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani, cu consecinţa prev. de art.83 din codul penal.

A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente CENTRUL DE PLASAMENT PENTRU COPII ŞCOLARI SIGHETU MARMAŢIEI, , să plătească părţii civile C.D., suma de 150 lei, iar părţii civile C.I.I., suma de 400 lei, despăgubiri civile.

S-a respins cererea părţii civile C.D. privind obligarea inculpatului la plata sumei de 200 lei, daune morale.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Centrul de Plasament Pentru Copii Şcolari Sighetu Marmaţiei, să plătească satului suma de 1600 lei cheltuieli judiciare din care suma de 1000 lei onorariu avocaţial din oficiu în cursul urmăririi penale şi suma de 200 lei onorariu avocaţial din oficiu în cursul cercetării judecătoreşti, suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că  prin rechizitoriul Parchetului de pe Lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art.208, al.1, art.209, al.1, lit.”a”, „g” şi „i „ din c.pen., cu aplicarea art. 41, al.2 din c.pen. şi art.99 şi urm. din c.pen.

S-a reţinut în actul de sesizare al instanţei că în perioada octombrie 2010 - martie 2011 a comis mai multe furturi, după cum urmează: de la partea vătămată C.I.I. în 05.10.2010, a sustras obiecte de îmbrăcăminte, produse cosmetice şi dulciuri, după ce a forţat sistemul de închidere a unui dulap, în valoare de 500 lei, din care s-au restituit bunuri de 100 lei; în 16.01.2011 a sustras dintr-un portmoneu al părţii vătămate C.D. suma de 150 lei pe care a cheltuit-o; în 19.01.2011 a sustras de la partea vătămată D.F.O. telefonul mobil Nokia 5530 în valoare de 899 lei; în 12.02.2011 a sustras dintr-un dulap din camera cu vestiarele angajaţilor suma de 102 lei din portmoneul părţii vătămate M.A., din care inculpatul a restituit suma de 64 lei; în 02.03.2011 a sustras de la partea vătămată C.D. din cameră de pe marginea patului, o pereche de pantaloni în valoare de 100 lei, pe care i-a dus la modificare; la începutul lunii noiembrie 2010 inculpatul fiind în vizită la partea vătămată P.I. şi profitând de neatenţia acestora, a sustras un aparat foto marca”Canon” pe care l-a vândut ulterior martorului S.D. pentru suma de 50 lei. aparatul a fost evaluat la suma de 250 lei; în 18.11.2010 a sustras din locuinţa părţii vătămate H.M. care era plecat în Oradea, prin escaladarea coperişului garajului şi a unui geam de baie, o plasmă LCD marca LG cu diagonala de 82 cm în valoare de 1500 lei, pe care a vândut-o martorului B.D.C. cu suma de 500 lei.

În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii.

Partea vătămată C.I.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 400 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, respectiv  5 perechi blue-jeans şi o pereche de adidaşi.

Partea vătămată C.D. s-a constituit parte civilă cu suma de 150 lei ce i s-au sustras şi suma de 200 lei daune morale. Pantalonii i-au fost restituiţi.

Părţile vătămate M.A., D.F.O., P.I. şi H.M. nu s-au constituit părţi civile deoarece şi-au recuperat bunurile.

Din probele de la dosar, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Până la începerea cercetării judecătoreşti inculpatul a declarat personal că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.

Starea de fapt reţinută în cursul urmăririi penale a fost dovedită cu mijloacele de probă, astfel: procesul verbal de consemnare a plângerii penale, declaraţia părţii vătămate C.I.I., declaraţiile martorilor C.C.C. şi S.L., raport de expertiză medico-legală psihiatrică, adresa Spitalului de Urgenţă „Dr. Constantin Opriş” nr. 52/15.03.2011, declaraţia învinuiţilor P.S. şi D.C.A. (pentru fapta din 05.10.2010), procesul verbal de consemnarea a plângerii penale şi declaraţia părţii vătămate D.F.O., declaraţiile martorului C.C., declaraţia inculpatului (pentru fapta din 19.01.2011), plângerea şi declaraţia părţii vătămate C.D., declaraţiile martorilor D.F.O., B.T., declaraţia inculpatului (pentru fapta din 16.01.2011) procesul verbal de consemnare a plângerii penale şi declaraţia părţii vătămate M.A., declaraţiile martorilor D.M., P.A. şi declaraţia inculpatului (pentru fapta din 12.02.2011), plângerea  şi declaraţia părţii vătămate C.D., declaraţia martorei S.M., declaraţia inculpatului (pentru fapta din 02.03.2011), procesul verbal de consemnare a plângerii penale, procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşa cu fotografii judiciare, declaraţia părţii vătămate H.M., declaraţia martorului B.D.C., declaraţia inculpatului (pentru fapta din cursul lunii noiembrie 2011), procesul verbal de consemnare a plângerii penale, declaraţia părţii vătămate P.I., declaraţia martorului S.D., planşa cu fotografii judiciare şi declaraţia inculpatului (pentru fapta din seara de 18.11.2010)

Având în vedere probele recunoscute şi însuşite de inculpat, instanţa de fond a considerat că acesta se face vinovat de săvârşirea în formă continuată a infracţiunii de furt calificat prev. de art.208, al.1, 209, al.1, lit.”a” „g” şi „i” din codul penal prin aplicarea art.41 al.2 din c.pen., astfel că în baza art.320 indice 1, al.1 şi 7 raportat la art.345, al.2 din c.proc.pen., a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare, luând în considerare că faptele au fost săvârşite în timpul minorităţii astfel că se va face aplicarea art.99 şi urm. din c.pen.

Instanţa de fond prin individualizarea judiciară, a considerat că faţă de inculpat trebuie să se aplice o pedeapsă, deoarece anterior au fost luate măsuri educative în dosarul nr. 608/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmaţiei şi prin sentinţa penală nr. 172/21.05.2009 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, dar care nu au avut efect privind îndreptarea conduitei infracţionale. Instanţa a avut în vedere şi referatul de evaluare a inculpatului minor, întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş, din care rezultă că inculpatul deşi este conştient de gravitatea consecinţelor faptelor penale, manifestă o slabă determinare în privinţa evitării reiterării conduitei delicvente. Sunt menţionaţi factorii care influenţează conduita infracţională, cum ar fi tulburările grave de comportament, slabă interiorizare a normelor şi valorilor sociale general acceptate, inadaptabilitate socială prin incapacitatea de a se integra adecvat în cadrul grupurilor, lipsa de interes faţă de normele şi cerinţele actului educaţional.

Instanţa de fond a mai considerat că scopul pedepsei aplicate de 1 an închisoare poate fi atins şi fără executare, acordând minorului posibilitatea de a se integra şi a-şi corija comportamentul educaţional, astfel că în baza art. 110 şi 81 şi 82 din codul penal, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev. de art.83 din codul penal privind revocarea beneficiului suspendării în cazul săvârşirii de infracţiuni în termenul de încercare.

În baza art.346, al.1 raportat la art.14, al.3, lit.”b” din c.proc.pen., instanţa de fond a admis acţiunile civile ale părţilor civile C.I.I. şi parţial pentru C.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente Centrul de Plasament pentru Copii Şcolari Sighetu Marmaţiei, în baza art.1000, al.4 din codul civil, deoarece s-a apreciat că persoanele responsabile cu supravegherea inculpatului minor nu au depus diligenţele necesare pentru a împiedicarea comiterea faptelor.

Cu privire la solicitarea părţii civile C.D. de a fi obligat inculpatul la daune morale, instanţa de fond a considerat cererea ca nefondată, deoarece nu s-au cauzat suferinţe ca urmare a infracţiunilor.

Împotriva acestei sentinţe, DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ şi PROTECŢIA COPILULUI MARAMUREŞ a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi, în consecinţă trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe deoarece această instituţie nu a fost legal citată la judecata în fond în calitate de parte responsabilă civilmente şi nu şi-a putut face apărările.

Analizând recursul declarat, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale în materie, Curtea apreciază că acesta este fondat.

Din examinarea actelor dosarului instanţei de fond rezultă că în cauză s-a procedat în mod greşit la introducerea şi citarea în calitate de parte responsabilă civilmente a Centrului de Plasament Pentru Copii Şcolari Sighetu Marmaţiei, aşa cum a fost specificat în citativul actului de sesizare.

Acest centru a desemnat fără o împuternicire scrisă pe numitul O.P., angajat al acestei instituţii, să îl însoţească pe inculpatul minor la termenele de judecată.

Din actele dosarului de urmărire penală reiese că prin sentinţa civilă nr. 1214/16.11.2007 a Tribunalului Maramureş s-a dispus ca minorul P.S. să  fie încredinţat în plasament Centrului de Plasament Pentru Copii Şcolari Sighetu Marmaţiei, acţiunea fiind promovată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş care are personalitate juridică.

Centrul de Plasament Pentru Copii Şcolari Sighetu Marmaţiei nu are personalitate juridică iar în aceste condiţii obligarea sa alături de inculpat la plata despăgubirilor către părţile civile ar rămâne fără niciun fel de eficienţă pentru că acestea nu ar fi putea fi puse în executare.

Nu acesta este însă motivul principal pentru care se va dispune casarea hotărârii recurate, fiind evident că nu ar fi în interesul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş să promoveze un recurs împotriva unei hotărâri care practic nu îi este opozabilă.

Interesul recurentei de declarare a prezentului recurs rezidă în faptul că prin sentinţa civilă sus-amintită s-a dispus delegarea drepturilor părinteşti cu privire la persoana inculpatului minor către şeful Centrului de plasament personal iar a drepturilor cu privire la bunurile minorului către Preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş. În mod evident, delegarea acestor drepturi nu înseamnă şi transferul lor definitiv către aceste persoane, ele aparţinând în continuare Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, singura a cărei răspundere civilă delictuală poate fi angajată în condiţiile art. 1000 alin. 3 Cod civil.

Ca atare, având în vedere că prima instanţă a reţinut culpa unor persoane fizice, angajate ale centrului în supravegherea minorului, pentru a reţine existenţa acestui tip de răspundere, antrenând în acest sens răspunderea patrimonială a Centrului, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, singura instituţie cu personalitate juridică dintre cele două, nefiind legal citată, nu a putut să îşi formuleze nicio apărare. Mai mult, nici chiar centrul, în ipoteza în care ar fi avut personalitate juridică şi deci abilitatea de a sta în instanţă în nume personal, nu a fost legal reprezentat în lipsa unei împuternici exprese a persoanei desemnate să însoţească minorul în instanţă.

În consecinţă, în baza art.385 in.15 pct.2 lit.c C.p.p. Curtea va admite recursul declarat de DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ şi PROTECŢIA COPILULUI MARAMUREŞ împotriva sentinţei penală nr. 278 din 9 iunie 2011 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, pe care o va casa doar sub aspectul laturii civile (având în vedere că judecata s-a desfăşurat în procedura prevăzută de art. 320/1 C.pr.pen.) şi va dispune rejudecarea cauzei., în aceste limite, de către prima instanţă, Judecătoria Sighetu Marmaţiei.

Se va dispune de către prima instanţă introducerea şi citarea în cauză atât a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Maramureş, cât şi citarea în nume personal a persoanelor delegate cu exercitarea drepturilor părinteşti şi a celor patrimoniale asupra bunurilor minorului, respectiv a şefului centrului de plasament şi a Prefectului jud. Maramureş.

Vor fi menţinute restul dispoziţiilor hotărârii atacate. (Judecător Adina Daria Lupea)

Domenii speta

Spete similare