Rezolutiune. culpa contractuala

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

 Prin sentinţa civilă nr. X/30.03.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2017, s-a respins cererea privind pe reclamanta M M  şi pe pârâtul V S, având ca obiect rezoluţiune contract, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

A fost admisă în parte cererea pârâtului privind acordarea cheltuielilor de judecată.

A fost obligată reclamanta la plata către pârât a sumei de 1.000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 30.08.2017, cu nr. X/311/2017, reclamanta M M, in contradictoriu cu paratul V S, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa dispună rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.X din 28 mai 2002 sau, in situaţia in care paratul este de acord, să dispună transformarea in bani a obligaţiei de întreţinere reieşita din

contractul  de  vânzare-cumpărare cu clauza de  întreţinere autentificat sub nr.X din data de 28 mai 2002 de BNP R R, urmând ca paratul sa achite către reclamanta, lunar suma de 1.000 lei, reprezentând contravaloarea întreţinerii la care s-a obligat prin contract, obligaţie pe care nu a înţeles si nu înţelege nici in prezent sa o exercite.

In fapt, între reclamanta, soţul acesteia si parat a fost încheiat la data de 28 mai 2002 contractul de vânzare cumpărare cu clauza de întreţinere autentificat la data de 28 mai 2002, prin care paratul urma sa  acorde reclamantei si soţului acesteia, in prezent decedat-întreţinere si îngrijire sub toate aspectele si la nivelul acestora de trai, pana la încetarea din viata.

Reclamanta a arătat faptul ca după încheierea contractului anterior menţionat, paratul si-a neglijat în totalitate obligaţiile asumate, în sensul ca nu i-a acordat niciun fel de întreţinere nici acesteia, dar nici soţului său in timpul vieţii,  fiind cei care de fapt l-au întreţinut pe parat, atât financiar, cat si material.

Deşi au fost momente când au avut nevoie de sprijin fizic din partea paratului, acesta nu a binevoit sa o  susţină, apelând de fiecare data la fiica sa pentru orice nevoie. In prezent tot fiica reclamantei este cea care o vizitează periodic, o ajuta la nevoie si îi acorda întreţinerea necesara.

In timpul vieţii soţului său  paratul a avut aceeaşi atitudine neglijenta, nu i-a sprijinit pe nici unul si nu le-a acordat nici un fel de întreţinere. Ba mai mult decât atât, soţul  reclamantei a fost cel care a dus toata munca in gospodărie, beneficiind si paratul de pe urma roadelor culese si a pensiilor acestora.

După decesul soţului sau, paratul a abordat un comportament violent, verbal si fizic fata de reclamanta, a început sa o înjure si sa-i facă imposibila convieţuirea, de obligaţia de întreţinere asumata prin contractul de vânzare cumpărare, nemaifiind vorba. A apelat de mai multe ori la organele de politie locale, paratul fiind sancţionat contravenţional pentru comportamentul sau violent, a anunţat chiar si primăria locala care are cunoştinţa de aspectele învederate mai sus.

Si in prezent paratul are acelaşi comportament necorespunzător, nu înţelege sa-si îndeplinească obligaţiile contractuale, mai mult decât atât, i-a întrerupt chiar si curentul electric, si i-a deconectat boilerul pentru a nu mai avea acces la apa calda, continua sa o injurieze si sa-i adreseze tot felul de cuvinte obscene, acesta îi ia si pensia, lăsându-o fara niciun ban, făcându-i imposibila convieţuirea, mai ales ca este bolnava si nu mai poate face fata stresului la care o supune, considerente pentru care a solicitat  rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare sau, in subsidiar, daca paratul este de acord,  transformarea in bani a obligaţiei de întreţinere urmând ca acesta sa achite reclamantei lunar suma de 1000 lei, suma ce reprezintă contravaloarea întreţinerii la care s-a obligat prin contract.

In dovedire înţelege sa se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriu si martori.

In drept, a invocat  art. 1079,1020-1021,1075,1094 din Vechiul Cod Civil.

La data de 02.10.2017, reclamanta M M a depus precizare, prin care a arătat ca valoarea obiectului cererii este in cuantum de 11.000 lei, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.X din data de 28 mai 2002. A precizat ca a solicitat la Primăria S, certificat fiscal cu valoarea impozabila pentru imobilul care face obiectul cauzei, însă i-a fost respinsa aceasta solicitare. I-a fost emis certificat fiscal cu valoarea impozabila doar pe imobilul in care reclamanta locuieşte, respectiv chiar daca sunt in aceeaşi curte unde se afla casa vânduta prin contract de vânzare cumpărare cu clauza de întreţinere, reclamanta locuieşte într-o căsuţă gen magazie, unde se gospodăreşte singura, acesta fiind motivul pentru care a formulat acţiune in instanţa, întrucât nu i se acorda niciun fel de întreţinere din partea paratului.

La data de 25.10.2017, paratul V S a formulat în termen legal întâmpinare la acţiunea depusă de reclamanta M M şi a solicitat respingerea acesteia ca netemeinică şi nelegală şi obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată aferente soluţionării cauzei.

Arată că situaţia de fapt este cu totul alta decât aceea descrisa prin cererea de chemare in judecata. Paratul s-a achitat de obligaţiile contractuale şi cât timp a trăit autorul M F G, unul dintre vânzători, nu a fost niciun fel de problemă, respectiv până acum doi ani. După decesul autorului reclamanta din această cauză, la îndemnul copiilor săi, au venit şi au luat întreaga suprafaţă de teren şi toate celelalte bunuri, paratul locuind cu autorul şi reclamanta în aceeaşi gospodărie, însă sunt două case separate, cu toate cele necesare traiului.

 A învederat ca si-a achitat de obligaţia de a o întreţine cu toate cele necesare traiului, mergând cu aceasta de nenumărate ori la spital. Paratul se ocupa de întreţinerea acesteia, întrucât de nenumărate ori o îngrijeşte, luând-o din locurile unde mai cade, de câte ori paratul a făcut mâncare, i-a dus şi acesteia.

Se observă foarte clar că se doreşte o îmbogăţire, solicitând pe fiecare lună să plătească 1000 lei reclamantei, în sensul a se transforma în bani obligaţia de întreţinere.

In dovedirea motivelor invocate, paratul înţelege să se folosească de interogatoriul luat reclamantei, de proba cu acte şi martori.

Reclamanta M M, a depus la data de 02.02.2018, precizare la cererea principala, prin care a arătat faptul ca, obiectul contractului este contract de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere, obiectul cererii fiind rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere autentificat sub nr.X încheiat la data de 28 mai 2002.

Pârâtul a depus la dosar, la data de 20.03.2018, concluzii scrise.

La solicitarea instanţei, organele din cadrul Primăriei Com. S au întocmit si depus la dosarul cauzei referatul de ancheta sociala de la domiciliul reclamantei M M si al paratului  V S, ambii cu domiciliul in com. S, sat S de Sus, str. , jud. O (fila nr. 25 ds.fd).

In cursul cercetării judecătoreşti a fost încuviinţata si administrata de instanţa proba cu înscrisuri, proba testimoniala cu martorii M E şi B G, declaraţiile acestora fiind consemnate si ataşate la dosar, interogatoriul luat de paratul V S, reclamantei M M (reclamanta a răspuns la interogatoriu), interogatoriul luat de reclamanta M M,  paratului V S (pârâtul a răspuns la interogatoriu).

Analizând acţiunea de faţă, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate şi a probelor administrate, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin contractul  de  vânzare-cumpărare cu clauza de  întreţinere autentificat sub nr.X din data de 28 mai 2002 de BNP R R, vânzătorii M F G şi M M au vândut imobilul teren intravilan în suprafaţă de 1.130,94 mp, cu casa construită din paiantă; preţul vânzării a fost de 20.000 lei, din care vânzătorii au primit suma de 11.000 lei, iar pentru restul de 9.000 lei, cumpărătorul V S s-a obligat să le acorde vânzătorilor întreţinere şi îngrijire sub toate aspectele şi la nivelul lor de trai, până la încetarea din viaţă, când îi va înmormânta după obiceiuri. Vânzătorii şi-au rezervat dreptul de a locui în casă pe tot timpul vieţii (f. 5 ds.fd).

Din ancheta socială efectuată în cauză rezultă că părţile locuiesc în aceeaşi curte, în imobile diferite.

S-a stabilit ca sunt incidente în cauză prevederile din Vechiul Cod Civil, raportat la data încheierii contractului, 28 mai 2002.

Aşa cum s-a stabilit în doctrină, dar şi în practica judiciară, sub incidenţa Vechiului Cod Civil, în caz de neexecutare a obligaţiei de întreţinere, se vor aplica dispoziţiile dreptului comun pentru contractele bilaterale, adică art.1020 C.Civ., potrivit căruia se poate cere rezoluţiunea contractului.

 Instanţa de fond a  calificat drept contract de întreţinere, contractul de  vânzare-cumpărare cu clauza de  întreţinere autentificat sub nr.X din data de 28 mai 2002 de BNP R R. Interpretarea dată contractului de către instanţă porneşte de la vointa reala, de la acordul real al vointelor partilor, iar nu de la cuvintele in care acest acord a fost exprimat. Astfel, atat reclamanta, cat si paratul au dorit sa incheie un contract de intretinere, urmarindu-se instrainarea unor bunuri, cu rezerva dreptului de abitatie, in schimbul unei obligatii de intretinere.

În cauza de faţă, suma reprezentând pret al vânzării este apropiata de suma pentru care pârâtul s-a obligat să acorde întreţinere vânzătorilor. Instanţa a reţinut că obligatia principală a dobanditorului era prestarea întreţinerii, preţul nefiind un criteriu relevant şi exclusiv pentru a aprecia asupra naturii actului juridic în cauză.

S-a avut în vedere şi faptul că ambele părţi au făcut referire în cererile formulate doar la obligaţia de întreţinere pe care şi-a asumat-o pârâtul prin actul încheiat şi la dreptul creditoarei de a i se presta întreţinere.

In aceste conditii, instanta a constatat ca, în realitate, contractul incheiat de partile in litigiu a fost un contract de intretinere, astfel incat, in ipoteza neexecutarii culpabile a obligatiei de intretinere va putea opera rezolutiunea, ca sanctiune de drept civil, iar nu rezilierea, intrucat rezilierea presupune ca obligatiile ambelor parti contractante sa aiba caracter succesiv.

Instanta va avea in vedere faptul ca rezolutiunea, ca sanctiune civila, este o forma de manifestare a executarii silite prin echivalent, adica este o forma specifica de raspundere contractuala. Pentru a putea opera desfiintarea contractului prin rezolutiune este necesara întrunirea cumulativa a mai multor conditii: sa existe o neexecutare partială (dar substantiala) sau totală a obligatiei debitorului; neexecutarea sa se datoreze culpei debitorului; debitorul sa fi fost pus in intarziere. In ceea ce priveste ultima conditie, a punerii in intarziere a debitorului, dată fiind natura specifica a obligatiei de întretinere, respectiv caracterul alimentar al prestatiei, termenele stipulate pentru executare au caracter esential, astfel ca debitorul este de drept in intarziere, conform art. 1079 din Codul civil si nu i se poate acorda un termen de gratie pentru plata.

Analizand in acest context cererea dedusa judecatii, instanta a constatat ca reclamanta nu a dovedit faptul că pârâtul nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţia de întreţinere.

Martora B G a arătat aspecte cunoscute de la fiica reclamantei, care i-a spus că pârâtul nu îi acordă întreţinere reclamantei.  Martora nu cunoaşte direct aspecte din gospodăria reclamantei, pentru că nu a mers acolo. A văzut-o pe fiica reclamantei atunci când merge la reclamanta, stă mai mult timp acolo, unde şi doarme.

Astfel, declaraţia martorei propuse de reclamantă nu este relevantă în cauză, întrucât aspectele nu sunt cunoscute direct, ci de la fiica reclamantei. Or, între aceasta din urmă şi pârât au existat mai multe incidente, conform înscrisurilor depuse de reclamantă, astfel încât sunt apreciate ca subiective relatările indirecte ale martorei audiate.

În ceea ce priveşte faptul că fiica reclamantei merge la reclamanta, stă mai mult timp acolo, unde şi doarme, acesta se coroborează cu declaraţia martorei propuse de pârât, M E, care a precizat, însă, că numita A, fiica reclamantei, este plătită, de către mama sa.

Declaraţia martorei M E este apreciată ca fiind relevantă pentru îndeplinirea în mod corespunzator, de către pârât a obligatiei de întretinere a reclamantei. Martora a arătat că pârâtul s-a ocupat de reclamanta atunci cand aceasta a avut nevoie şi i-a îmbunătăţit condiţiile de trai, anume a efectuat îmbunătăţiri la imobilul în care locuieste reclamanta. Martora a precizat că reclamanta se descurcă şi singură, iar părţile s-au înteles bine până în urmă cu un an de zile. Nu stie de ce au apărut neîntelegeri.

Pârâtul a susţinut că reclamanta refuză să îi acorde întreţinere, fapt recunoscut de aceasta din urmă la interogatoriu –  răspuns întrebarea 10, în care reclamanta a arătat că de un an de zile nu mai vrea sa primească nimic de la pârât.

Prin urmare, pentru aceasta ultimă perioadă de un an de zile, nu se poate reţine neexecutarea fără justificare a obligaţiei de întreţinere de către pârâtul - debitor, neexecutare care să justifice cererea creditorului întreţinerii privind rezoluţiunea contractului. Din probele administrate rezultă că reclamanta – creditoare a întreţinerii a refuzat în mod nejustificat să primească întreţinerea, pe perioada arătată de aceasta. Reclamanta nu a adus argumente în acest sens şi nici nu a dovedit că, prin comportamentul său, pârâtul ar face imposibilă executarea contractului.

Aşa cum s-a arătat în practica judiciară, prestaţia de întreţinere implică atât o componentă materială, cât şi o componentă psihologică. Însă, în cauza de faţă, nu se poate reţine că pârâtul, prin comportamentul său violent fizic sau verbal, a fost de natură a-i crea reclamantei un real sentiment de stres, de insecuritate, care să aibă influenţă asupra vieţii sale. Reclamanta a făcut referire la astfel de violenţe verbale, însă din înscrisurile depuse în acest sens, rezultă că au fost implicaţi pârâtul şi numita R A, fiica reclamantei, iar nu reclamanta însăşi. Mai mult, reclamanta a fost cea care a chemat-o pe fiica sa pentru a-i da ajutor, pe care a şi plătit-o, aşa cum a menţionat martora M E. Se poate reţine, astfel, şi o culpă a reclamantei, care, locuind în aceeaşi curte cu pârâtul, a chemat-o pe fiica sa, deşi existau conflicte între aceasta şi pârât, refuzând, în acelaşi timp, întreţinerea din partea acestuia din urmă.

Nu este întemeiată nici solicitarea reclamantei în sensul ca, in situaţia in care paratul este de acord, sa dispună transformarea in bani a obligaţiei de întreţinere reieşita din

contractul  de  vânzare-cumpărare cu clauza de  întreţinere autentificat sub nr.X din data de 28 mai 2002 de BNP R R, urmând ca paratul sa achite către reclamanta, lunar suma de 1.000 lei, reprezentând contravaloarea întreţinerii la care s-a obligat prin contract, obligaţie pe care nu a înţeles si nu înţelege nici in prezent sa o exercite. Reclamanta a precizat, ulterior că solicita transformarea in bani a obligaţiei de întreţinere, chiar şi in situaţia în care pârâtul nu este de acord.

Aşa cum s-a arătat şi în doctrină, în caz de neexecutare a obligaţiei de întreţinere, creditorul are facultatea, dar nu şi obligaţia, de a cere rezoluţiunea contractului. Conform regulilor generale (art. 1021 C.Civ.) el are posibilitatea să opteze pentru executarea contractului. Când creditorul a optat în acest sens, dar executarea în natură a întreţinerii este imposibilă datorită atitudinii culpabile a debitorului şi pentru ca, în caz de neplată, creditorul să aibă posibilitatea executării silite fără a introduce o nouă acţiune pentru transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere în natură neexecutate, instanţa - la cererea creditorului – poate stabili obligaţia de întreţinere printr-o sumă de bani, cu titlu de despăgubiri echivalente  (art. 1075 C.Civ.), sub forma unor prestaţii periodice. Suma periodică stabilită de instanţă – fiind o dezdăunare pentru neexecutarea întreţinerii în natură – este susceptibilă de modificare dacă nu acoperă nevoile creditorului întreţinerii (…). Transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere este posibilă, evident, şi prin consimţământul părţilor (Francisc Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Universul Juridic, Bucureşti, 2001, f. 544.545).

Prin urmare, întrucât pârâtul nu a fost de acord, transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere, în prezenta cauză, s-ar putea dispune doar în situaţia în care se reţine neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale de către debitorul întreţinerii. Or, potrivit celor de mai sus, nu s-a reţinut aceasta neexecutare culpabilă a obligaţiilor contractuale de către pârât.

Pentru aceste considerente,instanţa de fond a  respins acţiunea având ca obiect rezoluţiune contract, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 453 NCPC, instanţa a admis în parte cererea pârâtului privind acordarea cheltuielilor de judecată. A obligat reclamanta la plata către pârât a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat redus. S-a apreciat că este excesiv onorariul avocatului pârâtului, în cuantum total de 1600 de lei, raportat la complexitatea cauzei şi munca depusă de avocat.

Calea de atac exercitată:

Împotriva acestei sentinţe a declarata apel apelanta reclamantă M M, apreciind-o ca fiind nelegală şi netemeinică şi solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii aşa cum a fost formulată, având în vedere următoarele:

Instanţa de fond a respins acţiunea având ca obiect rezoluţiunea  contractului de vânzare-cumpărare c clauza de intretinere, înlăturând în mod nejustificat din probatoriu depoziţia martorei B G, motivat de faptul ca aspectele cunoscute de martora nu sunt cunoscute direct, ci de la fiica reclamantei. Consideră înlăturarea depoziţiei martorei B G neîntemeiata, motivat de faptul că chiar daca martora cunoaşte aceste aspect de la fiica reclamantei, asta nu înseamnă ca nu sunt aspect reale. Arată faptul ca în ultimul an anterior depunerii acţiunii atitudinea paratului este una violentă atat fizic cat si verbal, astfel ca fiica sa a fost nevoita sa se mute împreuna cu apelanta  pentru a o putea îngriji. Consideră ca acesta este si unul din motivele pentru care paratul îi adresează cuvinte jignitoare si refuza sa îi acorde îngrijirea necesară.

De altfel, in atare situaţie, daca hotărârea ar ramane definitiva, asa cum a fost motivata de instanţa de fond, paratul in continuare ar refuza sa o întreţină si ar beneficia de dreptul de folosinţa si proprietate al bunului imobil pe care  i l-a înstrăinat cu condiţia sa o întreţină.

In privinţa îmbunătăţirilor realizate la imobilul in care locuieşte, menţioneză faptul ca aceste îmbunătăţiri au fost realizate in exclusivitate de apelantă împreuna cu fiica sa, nicidecum de parat, asa cum in mod eronat a reţinut instanţa.

Consideră ca relaţiile tensionate dintre părţi fac imposibilă derularea in continuare a obligaţiilor asumate prin contractul de vânzare cumpărare cu clauza de întreţinere, astfel ca in atare situaţie, consideră oportun ca in situaţia in care instanţa nu va dispune rezoluţia contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreţinere autentificat sub nr.X/28.05.2002, sa dispună transformarea in bani a obligaţiei de întreţinere in sensul de a obliga paratul sa achite suma de 1.000 lei lunar, reprezentând contravaloarea întreţinerii la care s-a obligat prin contract.

In dovedire, a solicitat suplimentarea probatoriului in sensul audierii martorului I M D.

 Legal citat, la data de 29.06.2018, intimatul pârât V S a formulat întâmpinare, prin care a solicitat  respingerea apelului, ca nefondat.

Susţine intimatul că din probatoriul administrat in cauza rezultă că i-a acordat apelantei întreţinere, atât apelantei cât şi fostului soţ al acesteia respectiv M G, bunicul său.

Se poate observa reaua credinţă a apelantei solicitând de altfel transformarea întreţinerii în bani respectiv, suma de 1000 lei lunar , dovedind printr-o astfel de cerere că nu are nevoie de întreţinere şi mai mult decât atât, apelanta lunar are pensii în cuantum de 2300 lei aşa cum a recunoscut la interogatoriu şi în faţa instanţei de judecată.

Relaţiile au fost normale, atâta timp cât a trăit bunicul său, fostul soţ al apelantei din această cauză, însă după decesul acestuia, la îndemnul fiicei sale, a promovat această acţiune netemeinică şi nelegală, invocând că nu o întreţine, în condiţiile în care a dovedit cu întreg probatoriul că  s-a achitat de obligaţiile de întreţinere faţă de apelantă, locuind în aceeaşi curte însă în case diferite, de la naştere şi până în prezent.

Intimatul arată că  i-a construit apelantei  o baie, bucătărie, canalizare, apă rece şi caldă curentă, uşă termopan, lucrează  grădina, via, mâncau împreună, etc.

Din însăşi răspunsul la interogatoriu pe care l-a dat reclamanta, rezultă că intimatul  s-a înţeles foarte bine atât cu autorul M F G cât şi cu reclamanta - până la decesul autorului, nefiind niciun fel de problemă, reclamanta recunoscând această situaţie prin răspunsul dat la întrebarea nr. 2 din interogatoriu şi din depoziţia martorei M E.

Atât din depoziţia martorului cât şi din răspunsurile la interogatoriu rezultă că i-a construit o baie, a edificat instalaţia de apă şi canalizare, având apă caldă şi rece curentă în imobilul în care locuieşte, i- a montat contor electric, a dus-o de zeci de ori la spital ori de câte ori a avut nevoie şi i-a preparat hrana zilnic.

Reclamanta recunoaşte la interogatoriu că de aproximativ un an de zile aceasta refuză întreţinerea menţionând foarte clar în răspunsul de la întrebarea nr. 10 : de un an de zile nu mai vreau să primesc nimic de la pârât.

Şi martorii şi reclamanta au precizat că intimatul locuieşte în acest imobil de la naştere de 37 de ani.  Arata ca aici a investit, construind şi în imobilul său unde locuieşte baie, schimbat tocăria veche degradată cu tocărie pvc şi geamuri termopan, a vopsit tabla de pe casă, a construit garduri împrejmuitoare, gardul stradal, a plantat pomi fructiferi, a construit reţea de apă şi canalizare, atât pentru sine cât şi pentru reclamantă.

Susţine intimatul că, niciodată nu i-a interzis apelantei să se folosească şi de imobilul în care el locuieşte, având în permanenţă la dispoziţie o cameră din acest imobil.

Aşa cum au menţionat şi martorii, reclamanta nu mai doreşte  mai fie întreţinută, aceasta nefiind în nevoie de altfel, având posibilităţi materiale, respectiv pensii ce însumează 2300 lei lunar şi îşi prepară singură hrana, muncind în grădină, având culturi de zarzavat şi la vie aşa cum precizează de altfel şi martorii.

Subsidiarul de care face vorbire reclamanta este inadmisibil întrucât în contractul de vânzare -cumpărare cu clauză de întreţinere ce a fost încheiat nu numai cu reclamanta dar şi cu fostul soţ M F G se precizează că preţul vânzării este de 20.000.000 lei (ROL) din care au primit 11.000.000 lei ROL , iar pentru 9 milioane lei să acorde întreţinere, ceea ce ar fi inechitabil şi inadmisibil întrucât, însăşi reclamanta a recunoscut că are posibilităţi materiale având un venit de 2300 lei pe lună, pe lângă faptul că-şi prepară hrana numai din gospodărie proaspăt şi numai cu legume din grădină şi carne provenită de la păsările şi animalele crescute de dânsa, aşa cum arată martora M E.

Concluzionând, solicită respingerea apelului reclamantei şi obligarea la cheltuieli de judecată aferente soluţionării cauzei.

În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu martorul M E.

La data de 08.08.2018, apelanta reclamantă M M a depus răspuns la întâmpinare, prin  care a arătat ca după încheierea actului cu intimatul pârât  a fost nevoită, împreună cu sotul său, sa paraseasca locuinta  pe care i-a vandut-o nepotului si sa  se mute in anexa alăturată. A arătat ca plăteste facturile  de intreţinere ale casei, ca a solicitat reprezentantilor primăriei sa delimiteze  casa pârâtului de anexa unde locuieste, insa a fost amenintata de catre pârât  cu moartea in situatia in care va ridica gard intre cele două imobile.

In anexa unde locuieste apelanta, intimatul a realizat o încăpere cu dus, insa  totul a fost cumpărat cu banii bunicilor săi.

Arata ca nu se descurca singura, in special la pregătirea hranei, deoarece  îi tremura mâinile, având numeroase crize de Parkinson.

In apel s-a administrat, la solicitarea părtilor, proba cu înscrisuri si proba testimoniala, sens în care a fost audiat la termenul de judecata din data de 07.03.2019, martorul I M D, declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosar. Intimatul pârât nu a mai insistat in administrarea probei testimoniala propusa prin întâmpinare(fila 42 ds fd).

 Examinând sentinţa apelată în raport de motivele invocate, de probatoriul administrat si de dispozitiile legale incidente in cauză, Tribunalul constată că apelul este fondat, pentru argumentele care succed:

Cu titlu preliminar, se retine ca în cauza sunt incidente dispozitiile Codului Civil din 1864, sub imperiul căruia s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr.X/28.05.2002,  a cărui rezoluţiune se solicită, astfel cum rezulta din dispoz art.6 al.2,3 si 5 C civil.

Sub aspectul naturii juridice a acestui contract, se constată ca aceasta a fost stabilita de catre instanţa de fond  ca fiind aceea a unui contract de întreţinere, aspect cu privire la care nu s-a declarat apel.

In caz de neexecutare a obligaţiei de întreţinere,  devin aplicabile dispozitiile dreptului comun pentru contractele bilaterale, adica art.1020 C civil din 1864, iar pentru a putea opera rezolutiunea, ca sanctiune civila este necesară întrunirea cumulativa a mai multor conditii: sa existe o neexecutare partială (dar substantiala) sau totală a obligatiei debitorului; neexecutarea sa se datoreze culpei debitorului; debitorul sa fi fost pus in intarziere.

In acord cu instanţa de fond, Tribunalul constată ca  în ceea ce priveste ultima conditie, a punerii in intarziere a debitorului, dată fiind natura specifica a obligatiei de întretinere, respectiv caracterul alimentar al prestatiei, termenele stipulate pentru executare au caracter esential, astfel ca debitorul este de drept in intarziere, conform art. 1079 din Codul civil si nu i se poate acorda un termen de gratie pentru plata.

Rămâne a se analiza îndeplinirea in cauză a celorlalte condiţii ce vizează măsura in care se poate retine neexecutarea culpabilă  a obligaţiei de întreţinere de către intimatul pârât, aspecte ce fac, de altfel, obiectul apelului declarat.

În acest sens, se reţine că prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr.X/28.05.2002 (fila 5 ds fd), intimatul pârât s-a obligat fata de  apelanta reclamanta si faţă de soţul său – decedat in 2015 -  ca,  în schimbul  imobilului pe care aceştia i l-au înstrăinat (casa si teren de 1130,94 mp), să le acorde vânzătorilor întreţinere si îngrijire  sub toate aspectele si la nivelul lor de trai, până la încetarea din viaţă,  când îi va înmormânta, după obiceiuri.

Preţul total al vânzării a fost de 20.000.000 lei vechi, din care s-a achitat suma de 11.000.000 lei, iar pentru diferenţă, intimatul s-a obligat să acorde întreţinere.

Creditoarea obligatiei de intretinere, apelanta reclamanta este o persoana in vârsta de 76 de ani, cu probleme de sănătate, astfel cum sunt dovedite cu actele  medicale depuse la dosar: certificat încadrare in grad de handicap (grav)- fila 29 ds apel, referatul medical de la fila 32 ds apel, din care se reţine ca aceasta este suferindă de Boala Parkinson, gr.3, tumora spinala intradurală  extramedulara T11,  meningiom meningotelial  operat in 2015,  sechele AVC, iar din scrisoarea medicala de la fila 8 ds fd, se reţine si diabetul  zaharat tip II, insulino necesitant, HTAE s.a.

Aceste imprejurări (vârsta , respectiv afecţiuni), fac indubitabilă  concluzia ca apelanta reclamanta are nevoie de întreţinere în mod permanent, de supraveghere si ajutor  zilnic.

Principala apărare  a  intimatului pârât la dosarul de fond a fost aceea că reclamanta se poate descurca singură (fila 54 ds fd, raspunsul nr.8), sens in care a depus la dosar un set de planse fotografice, in dovedirea acestei teze probatorii (F.61-69 ds fd).

Independent insa de faptul daca apelanta reclamanta isi poate asigura  singură întreţinerea, prin contractul încheiat, intimatul pârât si-a asumat obligatia de a o întreţine si îngriji  sub toate aspectele si la nivelul său de trai, până la încetarea din viaţă. In consecinţă, nu are relevanţă în cauza  capacitatea reclamantei de a se întreţine singură.

Între părti nu au existat probleme atâta vreme cât soţul  apelantei s-a aflat in viaţă, insa după decesul acestuia părtile au intrat in conflict.

Starea apelantei de sănătate s-a alterat, au intervenit si problemele aferente înaintării în vârstă, soţul său a decedat, nemaiavând sprijin din partea sa,  iar nevoia acesteia de întreţinere si ajutor a devenit mai acută, comparativ cu  momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv cu anul 2002 (cu peste 16 ani în urmă).

În schimb, chiar dacă nevoile reclamantei au crescut, intimatul pârât nu  s-a adaptat acestora, ci s-a preocupat, in gospodărie, in special  sa-si imbunataţească confortul  in casa cumpărata de la bunici.  Este dovedit totodata faptul că in anexa locuita de catre  reclamanta s-a efectuat de catre  intimatul pârât o baie, insa susţinerea apelantei reclamante potrivit căreia ar fi suportat cheltuielile respective nu a fost contestată de catre intimatul pârât (acesta nedepunând nici un înscris din care sa rezulte contrariul acestei susţineri).

La această vârstă si in prezenta  problemelor de sănătate  reţinute, ,,îngrijire si întreţinere” nu inseamnă  in principal edificarea unei băi (desi indubitabil, si aceasta contribuie la confortul părţii), ci,  mai ales, prezenţă permanentă - pentru orice urgenţă apare, asigurarea hranei zilnice, transportul la spital ori de câte ori este nevoie( şi nu contra cost, desigur), achizitionarea de medicamente s.a.

În anii de după decesul autorului M G, când starea de nevoie a apelantei reclamante s-a agravat,  intimatul pârât nu a dovedit o asemenea implicare, pe care doar a susţinut-o.

Afirmaţia intimatului pârât  din cuprinsul intampinarii depuse la fond, prin care arată că  ,,Mă ocup  de întreţinerea acesteia, întrucât de nenumărate ori  o îngrijesc luând-o din locurile  unde mai cade…”, nu este  de natura a dovedi îndeplinirea obligaţiei de a o îngriji pe apelanta reclamantă, ci contrariul.

Refuzul  apelantei reclamante de a beneficia de orice intretinere din partea intimatului pârât- recunoscut  la interogatoriu, cu referire la ultimul an anterior sesizarii instantei, trebuie privit  si interpretat in contextul mai larg al relatiilor dintre părti, devenite tensionate în ultima vreme.

Contractul de întreţinere are un caracter intuitu personae, adica este încheiat în considerarea calităţilor personale ale părţilor contractante (în speţă intre bunici si nepotul pe care l-au crescut).

Pentru întreţinut, încheierea contractului implică o alegere personală, o încredere a acestuia că persoana întreţinătorului îi va acorda întreţinere în natură, în mod succesiv şi complet. Obligaţia de întreţinere implică faptul personal al debitorului, executarea ei având un caracter personal, netransmisibil.

In acest context, apare ca justificat refuzul apelantei reclamante de a mai primi întreţinere de la intimatul pârât, dat fiind conflictul dintre cei doi generat de problema edificarii unui gard despărtitor intre anexa locuită de apelanta reclamanta si respectiv locuinta intimatului  pârât, conflict despre care a declarat martorul audiat de instanţa de apel, a cărui declaratie se coroborează cu procesul-verbal de la fila 74 ds fond, încheiat de  o comisie  a Primăriei S,  si cu Ordonanţa de clasare din 28.02.2018-in mod indirect. Temeiurile de încredere ce au stat la baza incheierii contractului de vânzare-cumpătate nu mai subzistă  la acest moment.

In condiţiile unei executari sporadice a obligaţiei de întreţinere, din partea intimatului pârât,  pe o perioada îndelungata de timp, în special de după decesul bunicului său, apare ca fiind justificata  pozitia apelantei, care la această  data beneficiază  de ajutor din partea fiicei sale, astfel cum reţine prin ancheta socială  Colectivul de Asistenţă Sociala  de pe lângă Primăria S, care a constatat  că numita R A, doarme noaptea cu mama sa, îi face mâncare, îi spală, îi face curăţenie, aspect ce se coroborează cu declaratia martorei M E.

Raportat la considerentele de  fapt si de drept anterior retinute, in temeiul dispoz art.480 al.2 C pr civ, Tribunalul, reţinând culpa contractuală a intimatului pârât, va admite apelul declarat de apelanta reclamantă M M, împotriva sentinţei civile nr. X/30.03.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. X/311/2017, în contradictoriu cu intimatul pârât V S, va schimba schimbă sentinţa apelată,  în sensul că va admite acţiunea reclamantei. Va dispune rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare  cu clauză de întreţinere autentificat sub nr.X/28.05.2002 de BNP R R.

In temeiul dispoz art.453 C pr civ, constatând culpa procesuala a intimatului pârât, si la cererea apelantei reclamante,  va dispune obligarea intimatului pârât la plata către apelanta reclamanta a  sumei de 1655 lei- cheltuieli de judecata efectuate la fond (655 lei taxa judiciara de timbru si 1000 lei onorariu avocatial), şi respectiv a sumei de 727,5 lei- cheltuieli de judecata efectuate in apel (327,5 lei taxa judiciara de timbru si 400 lei onorariu avocatial).

Data publicarii pe portal: 10.05.2019

Domenii speta

Spete similare