Contestaţie la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei

Contestaţie la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei. S-a considerat că nu este prescrisă solicitarea unui cesionar de înscriere în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei, cu o creanţă dobândită de la cedent, care în calitate de asociat al debitoarei a creditat societatea cu mai multe sume de bani, pe o perioadă determinată de timp, deoarece termenul de prescripţie s-a întrerupt prin recunoaşterea creanţei, în baza art. 16 lit. a) din Decretul - Lege 167/1958, respectiv art. 2537 lit. a) Cod civil, recunoaştere care rezultă din evidenţierea anuală a datoriei către asociat în situaţiile financiare ale societăţii.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 45 din 21 februarie 2019

- art. 17 alin. 1 din Decretul 167/1958

- art. 2541 alin. 2 Cod civil

Prin Sentinţa nr. (...) din 25.10.2018, Tribunalul (...) a respins ca rămasă fără obiect contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor asupra averii debitoarei SC (D) SRL, formulată de contestatoarea DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLCIE (...) prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), cu sediul în (...) în contradictoriu cu debitoarea SC (D) SRL prin administrator judiciar (AJ) SPRL, cu sediul în (…).

A admis în parte contestaţia din dosarul conexat (...)/2015/a3 formulată de contestatoarea (C), cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat (...) din (…) în contradictoriu cu debitoarea SC (D) SRL prin administrator judiciar (AJ) SPRL, cu sediul în (…).

A dispus înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor asupra averii debitoarei SC (D) SRL a sumei 394.500 euro la categoria creanţelor subordonate şi a sumei de 8.000 euro la categoria creanţelor chirografare, la cursul BNR de la data deschiderii procedurii insolvenţei, în favoarea contestatoarei (C).

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei (C), invocată de administratorul judiciar în dosarele conexate (...)/2015/a2 şi (...)/2015/a4.

A respins ca nefondată contestaţia din dosarul conexat (...)/2015/a2 formulată de contestatoarea (C), cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat (...) din (...) în contradictoriu cu debitoarea SC (D) SRL prin administrator judiciar (AJ) SPRL, cu sediul în (...) şi creditoarea contestată SC (Cc1) SRL, cu sediul în (...) (...).

A admis în parte contestaţia din dosarul conexat (...)/2015/a4 formulată de contestatoarea (C), cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat (...) din (...) în contradictoriu cu debitoarea SC (D) SRL prin administrator judiciar (AJ) SPRL, cu sediul în (...) şi creditorul contestat (CC2), cu sediul domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat (...), situat în (...).

A dispus micşorarea sumei înscrise în tabelul preliminar al creanţelor asupra averii debitoarei SC (D) SRL în favoarea creditorului (Cc2), în sensul că acesta va fi înscris cu sumele de 931.419,64 lei şi 228.367 euro la cursul BNR de la data deschiderii procedurii insolvenţei.

A încuviinţat diferenţa de onorariu expert de 13.488 lei.

A obligat contestatoarea (C) să achite expertului contabil (E) diferenţa de onorariu de 5.744 lei.

A obligat creditorul contestat (Cc2) să achite expertului contabil (E) diferenţa de onorariu de 7.744 lei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Împotriva debitoarei (D) SRL s-a deschis procedura generală a insolvenţei prin încheierea nr. (...)/09.02.2015 pronunţată în dosar nr. (...)/2015, fiind desemnat administrator judiciar provizoriu (Aj) SPRL şi fixat termenul pentru depunerea creanţelor 27.03.2015.

În tabelul preliminar al creanţelor împotriva debitoarei (D) SRL nr. (...)/23.04.2015, creditorul (Cc1) SRL este înscris la categoria creanţelor chirografare cu suma de 665.380,66 lei (150.287 euro), creditorul (Cc2) este înscris la categoria creditorilor subordonaţi cu suma de 4.008.735,27 lei, iar contestatoarele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...) şi (C) nu sunt înscrise în tabel (fila 158 vol. 1 dosar insolvenţă).

Dosar asociat a1

Contestatoarea DGFRP (...) a formulat declaraţie de creanţă pentru înscrierea în tabel cu suma de 200.338 lei, declaraţie înregistrată la Tribunalul (...) la 13.03.2018 (fila 144 vol. 1 dosar insolvenţă).

După sesizarea instanţei cu prezentul dosar, administratorul judiciar a analizat declaraţia de creanţă a contestatoarei DGRFP (...) şi a inclus suma de 200.338 lei, în tabelul preliminar completat nr.3 al obligaţiilor debitorului (D) SRL, publicat în BPI (...)/26.10.2015 (fila 121 vol. 3 dosar asociat a1). Pentru acest motiv, contestaţia formulată în dosarul asociat a1 a fost respinsă ca rămasă fără obiect.

Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în acest dosar.

Dosar asociat a3

Contestatoarea (C) a înregistrat declaraţia sa de creanţă la Tribunalul (...) la 26.03.2015, în interiorul termenului fixat de judecătorul sindic prin încheierea de deschidere a procedurii insolvenţei (fila 10 vol. 2 dosar insolvenţă).

Prin contractul de cesiune de creanţă nr. (...)/16.05.2012 contestatoarea a cumpărat de la cedentul (Ced) creanţa de 558.000 euro reprezentând împrumuturi acordate debitoarei (D) SRL în perioada 06.06.2009 - 13.12.2011, conform listei incluse în contract. Contactul este însoţit de dovada efectuării viramentelor împrumuturilor în contul debitoarei (filele 12 - 42 dosar a3).

(Ced) are calitatea de asociat la debitoare, cu o cotă de 50% din capitalul social.

Debitoare şi asociatul nu au semnat contracte de împrumut.

Prin raportul de expertiză contabilă nr. (...)/11.10.2017, întocmit de expert (E) şi completat ulterior (fila 108 vol. 2, 61 vol. 3), cu participarea experţilor parte (Ep1) şi (Ep2), au fost identificate sume achitate debitoarei de asociatul (Ced) fie prin casierie, fie prin virament bancar, în perioada 2009 - 2012.

Chiar dacă părţile nu au semnat contracte de împrumut, nu s-a contestat destinaţia acestor sume, aceea de a susţine activitatea comercială a debitoarei.

Raportat la obiectul contractului de cesiune nr. (...)/16.05.2012, judecătorul sindic a avut în vedere doar creditările în euro efectuate de asociatul (Ced) prin virament bancar în perioada 06.08.2009 - 13.12.2011, numai aceste creanţe fiind cedate contestatoarei (C).

Fiecare împrumut este reglementat de legea în vigoare la data viramentului, care este data naşterii raportului juridic. Aşadar, pentru împrumuturile acordate până la 30.09.2011 se aplică Codul civil de la 1864, iar pentru împrumuturile acordate după 01.10.2011, se aplică Codul civil nou.

La fel, prescripţia dreptului la acţiune este reglementată de legea în vigoare la data când a început să curgă termenul de prescripţie, Decretul 167/1958 până la 30.09.2011 şi Codul civil de la 01.10.2011.

Sub ambele reglementări, contractul de împrumut presupune un termen de restituire, iar dacă acest termen nu a fost stabilit de părţi, va fi stabilit de instanţă (art. 1582 Cod civil de la 1864, art. 2162 Cod civil).

Codul civil în vigoare reglementează clar termenul în care poate fi sesizată instanţa cu o cerere de stabilire a termenului de restituire: în interiorul termenului de prescripţie, care începe să curgă de la data încheierii contractului (art. 2163 Cod civil).

Codul civil de la 1864 nu prevede în mod expres un astfel de termen, dar este evident că cererea de restituire trebuie formulată în interiorul termenului de prescripţie de 3 ani reglementat de Decretul 167/1958. O astfel de cerere priveşte un drept patrimonial şi i se aplică regula prescriptibilităţii reglementate de art. 1 din Decretul 167/1958 („dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”).

Nu trebuie confundat termenul de restituire a împrumutului cu data de la care curge prescripţia.

Conform art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune, ceea ce înseamnă că termenul de 3 ani curge de la împlinirea termenului de restituire, iar, dacă acesta nu a fost stabilit, de la data încheierii contractului de împrumut.

Aceeaşi concluzie este şi în situaţia împrumuturilor acordate după 01.10.2011, pentru care termenul de prescripţie curge de la data când obligaţia a devenit exigibilă, conform art. 2524 alin. 1 Cod civil. Nefiind stabilit un termen de restituire, obligaţia trebuie executată de îndată, conform art. 1495 alin. 1 Cod civil, ceea ce înseamnă că termenul de prescripţie curge de la data încheierii contractelor de împrumut.

Contractul de împrumut este un contract real sub ambele reglementări, astfel că pentru încheierea valabilă a acestuia este necesar atât acordul de voinţă, cât şi remiterea banilor.

Asociatul (Ced) şi debitoarea nu au stabilit termene de restituire pentru împrumuturile ce au făcut obiectul cesiunii, ceea ce înseamnă că termenul general de prescripţie de 3 ani curge de la data încheierii contractelor, respectiv de la data viramentelor bancare. Cum ultimul virament a fost la 13.12.2011, termenul de prescripţie trebuia să se împlinească ce târziu la 13.12.2014.

Judecătorul sindic a apreciat însă că în speţă a intervenit întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea de către debitoare a dreptului de creanţă al cedentului, întrerupere reglementată de art. 16 lit. a) din Decretul 167/1958 , respectiv 2537 lit. a) Cod civil. Această recunoaştere constă în faptul că, aşa cum s-a constatat prin raportul de expertiză, datoriile către asociaţi au făcut obiectul raportărilor contabile ale debitoarei către instituţiile financiare în fiecare an din decembrie 2009 până în decembrie 2014.

Efectul întreruperii este curgerea unui nou termen de prescripţie. În speţă, acesta curge de la data ultimei recunoaşteri, din decembrie 2014, astfel că cererea contestatoarei de înscriere a creanţei cumpărate de la asociatul (Ced), înregistrată la Tribunalul (...) la 26.03.2015, este în interiorul noului termen de prescripţie.

Ca urmare, în mod greşit administratorul judiciar a înlăturat în totalitate creanţa contestatoarei pe motiv că este prescrisă.

Cu privire la cuantumul creanţei, deşi expertul contabil a identificat creditări prin depunerea banilor la casierie, acestea nu au fost analizate, întrucât exced obiectului cesiunii, reprezentând doar împrumuturile în euro efectuate prin virament bancar, la datele expres indicate în contract.

În acest sens, prin raportul de expertiză contabilă completat ulterior, s-a stabilit că asociatul (Ced) este înregistrat în contabilitatea debitoarei cu o creanţă de 394.500 euro provenită din viramente bancare.

În temeiul contractului de cesiune, contestatoarea va fi înscrisă în tabelul de creanţe împotriva debitoarei cu această sumă, la categoria creanţelor subordonate conform art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea 85/2014.

Nu au fost incluse în tabel acele sume provenite din viramentele efectuate pentru asociatul (Ced) din contul bancar al altor societăţi. Conform extraselor de cont anexate la contractul de cesiune, unele sume au fost achitate debitoarei de terţi societăţi comerciale: (S1), (S2), (C). Conform raportului de expertiză, debitoarea a înregistrat sumele în contabilitatea sa pe numele acestor societăţi, nu pe numele asociatului.

Menţiunea din extrasele de cont că sumele sunt virate debitoarei pentru asociatul (Ced) nu îi conferă acestuia din urmă calitatea de creditor. Judecătorul sindic a reţinut că pentru aceste viramente sunt îndreptăţite la restituire cele trei societăţi plătitoare. Neavând în patrimoniul său dreptul de creanţă asupra acestor sume, asociatul (Ced) nu avea cum să îl transmită contestatoarei cesionare.

Contestatoarea a virat din contul său bancar în cel al debitoarei suma de 8.000 euro în data de 09.06.2011 (fila 3 dosar a3). Cum contestatoarea este înregistrată cu această sumă în contabilitatea debitoarei în contul „datorii: sume ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an”, conform raportului de expertiză contabilă, iar contestatoarea a solicitat includerea acestei sune în tabelul de creanţe, judecătorul sindic a admis contestaţia sub acest aspect, dar creanţa a fost înscrisă nu în temeiul contratului de cesiune, ci în temeiul contractului de împrumut acordat de contestatoare debitoarei. Ca urmare, categoria la care a fost înscrisă în tabel creanţa de 8.000 euro este cea a creanţelor chirografare prevăzută de art. 161 pct. 9 din Legea 85/2014.

Sumele în euro au fost înscrise în tabel în lei, la cursul BNR de la data deschiderii insolvenţei, conform art. 107 alin. 2 din Legea 85/2014.

Pentru motivele de mai sus, judecătorul sindic a admis în parte contestaţia din dosarul asociat a3, conform considerentelor.

Dosar asociat a2

Contestatoarea este înscrisă în tabelul de creanţe împotriva debitoarei, astfel că are interesul să solicite înlăturarea sau micşorarea creanţelor celorlalţi creditori, pentru ca, prin micşorarea masei credale, să aibă şanse mai mari la recuperarea sumei sale. Fiind persoană interesată, conform art. 111 alin. 1 din Legea 85/2014, judecătorul sindic a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de administratorul judiciar.

Declaraţia de creanţă formulată de (S) SRL se regăseşte la fila 71 a vol. 2 al dosarului de insolvenţă. Aceasta a fost depusă la poştă la 27.03.2015 şi înregistrată la Tribunalul (...) la 31.03.2015. Creditoarea a solicitat înscrierea în tabel cu suma de 150.287 euro formată din împrumut de 80.000 euro acordat în temeiul contractului de împrumut (...)/17.12.2012, dobândă contractuală de 22.367 euro şi penalităţi de întârziere de 47.920 euro.

Conform contractului de împrumut autentificat sub nr. (...)/17.12.2012 de BNP (...) şi contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. (...)/17.01.2013 de BNP (...), anexate declaraţiei de creanţă, creditoarea a împrumutat societatea cu suma de 80.000 euro, scadentă la 17.06.2013 şi a garantat restituirea împrumutului (echivalent 346.912 lei), a dobânzilor de 13%/an şi a penalităţilor de întârziere de 0,1% an cu imobile enumerate în contractul de garanţie.

Din raportul de expertiză contabilă judecătorul sindic a reţinut că împrumutul a fost virat debitoarei, întrucât în contabilitatea acesteia este înregistrat creditul de 345.800 lei, nerestituit. În aceste condiţii, creditoarea este îndreptăţită şi la dobânzile şi penalităţile de întârziere contractuale, ce nu au fost contestate. Aşadar, în mod corect administratorul judiciar a procedat la înscrierea în tabel a întregii sume solicitate de creditoare, contestaţia urmând a fi respinsă.

Creditoarea (Cc1) SRL nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Dosar asociat a4

Pentru motivele arătate mai sus, s-a respins şi în acest dosar excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, invocată de administratorul judiciar.

Declaraţia de creanţă a creditorului (Cc2) a fost depusă la oficiul poştal la 26.03.2015, înregistrată la Tribunalul (...) la 30.03.2015 şi se regăseşte la vol. 3 al dosarului de insolvenţă. Acesta a solicitat înscrierea în tabel cu sumele de 3.718.855,68 lei şi 65.474 euro, conform contractelor de creditare anexate.

Creditorul (Cc2) este asociatul debitoarei, cu o cotă de 50% din capitalul social. Ca şi asociatul (Ced), (Cc2) a creditat debitoarea cu sume depuse prin casierie sau virate în contul acesteia.

Conform raportului de expertiză, doar pentru o parte din sumele depuse de creditor prin casierie au fost întocmite documente justificative în conformitate cu dispoziţiile legale. Judecătorul sindic a reţinut că numele asociatului şi depunerile efectuate au fost identificate fie în registrul de casă, fie în dispoziţiile de încasare, conform menţiunilor expertului de la fila 9 din raport (fila 116 vol. 2) şi că nu s-a constatat vreo neconcordanţă între aceste depuneri şi contractele de împrumut.

Conform art. 52 teza 1 Cod comercial, „registrele comercianţilor, chiar neţinute în regulă, fac proba contra lor”. Prevederea a fost abrogată prin la 15.02.2013, când a intrat în vigoare Codul de procedură civilă nou, cod care, însă, a menţinut aceste mijloace de probă prin art. 280 alin. 2: „registrele profesioniştilor, chiar neţinute cu respectarea dispoziţiilor legale, fac dovada contra celor care le-au ţinut”.

Faţă de dispoziţiile legale de mai sus, Judecătorul sindic a reţinut că registrele incorect ţinute de debitoare, fac dovada împotriva acesteia, urmând a fi considerate documente justificative.

Ca urmare, pe baza raportului de expertiză contabilă, judecătorul sindic a reţinut că din împrumuturile virate în perioada 2006-2014 nu i-au fost restituite creditorului următoarele sume: 228.367 euro (împrumuturi acordate prin viramente bancare), 10.000 lei (împrumut acordat prin virament bancar), 145.460 lei (împrumut pentru achiziţionarea unui tractor), 397.604 lei (sume depuse prin casierie, pentru care documentele întocmite nu respectă dispoziţiile legale) şi 378.355,64 lei (sume plătite prin casierie în perioada 2006-2008, conform calculului efectuat de expertul parte (Ep2), în care au fost incluse şi sumele pentru care expertul (E) a constatat că documentele nu au calitatea de act justificativ).

Contractul de împrumut fiind unul real, creditorul nu are dreptul la restituirea sumelor menţionate în actele de creditare depuse, pentru care nu s-a făcut dovada remiterii.

O pare din contractele de creditare depuse de creditor în justificarea creanţei sale sunt încheiate între (...) şi debitoare. (...) este înregistrat ca şi creditor în contabilitatea debitoarei, ceea ce îi dă acestuia, nu asociatului (Cc2), dreptul de a solicita restituirea împrumutului.

Pentru motivele de mai sus, creditorul contestat este îndreptăţit a fi înscris în tabelul de creanţe cu suma de 228.367 euro în lei la cursul BNR de la data deschiderii procedurii şi cu suma de 931.419,64 (10.000 lei + 145.460 lei + 397.604 lei + 378.355,64 lei). Văzând că suma cu care a fost înscris în tabel de administratorul judiciar este mai mare, judecătorul sindic a admis în parte contestaţia.

În temeiul art. 339 alin. 2 Cod procedură civilă, judecătorul sindic a admis cererea expertului (E) şi a aprobat diferenţa de onorariu de 13.488 lei (fila 106 vol. 2), care corespunde volumului de muncă depus. În temeiul art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, acest onorariu a fost împărţit între contestatoare şi creditorul contestat (...). Cum contestatoarea a achitat un avans de 2000 lei, judecătorul sindic a obligat creditorul contestat (Cc2) să achite expertului contabil (E) diferenţa de onorariu de 7.744 lei şi pe contestatoare să achite diferenţa de 5.744 lei.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel (Cc2) solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacare, iar ca urmare a evocării fondului cauzei să se constate împlinirea termenului de prescripţie a dreptului material la acţiune cu privire la sumele pretinse de contestatoarea (C) în cadrul contestaţiei din dosarul conexat (...)/2015/a3, să se constate că (C) nu deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă faţă de debitoarea SC (D) SRL, respectiv că nu are calitate de creditoare în procedura de insolvenţă a debitoarei SC (D) SRL şi în consecință, să se admită excepţia lipsei calităţii procesuale active şi să se respingă contestaţiile din dosarele conexate nr. (...)/2015/a2, (...)/2015/a3 şi (...)/2015/a4 ca fiind formulate de o persoană ce nu are calitate procesuală activă.

În primul rând, apelantul critică faptul că sentinţa apelată a fost pronunțată fără respectarea prevederilor imperative ale Codului de procedura civilă, având în vedere că instanţa de fond a admis contestaţia formulată de contestatoarea (C) în cadrul contestaţiei din dosarul conexat (...)/2015/a3 fără a analiza şi fără a se pronunța asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active invocată de debitoarea SC (D) SRL prin administrator judiciar.

Or, faţă de considerentele reţinute de către instanţa de fond apelantul a opinat în sensul că hotărârea ce face obiectul prezentei cereri de apel nu îndeplinește condiţiile prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă, respectiv aceasta nu cuprinde "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cat şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

De asemenea, apelantul critică faptul că instanţa de fond a pronunţat sentinţa atacată cu încălcarea prevederilor art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă şi cu încălcarea prevederilor art. 397 alin. (1) Cod procedură civilă, dat fiind faptul că motivarea hotărârilor judecătoreşti se impune din perspectiva dreptului la un proces echitabil, întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care, în circumstanţele concrete ale cauzei, a fost soluţionat procesul. Exigenţa motivării este esențială în administrarea adecvată a justiţiei, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, însă, în cadrul Sentinţei civile apelate, instanţa de fond nu a analizat absolut deloc excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei (C).

Or motivarea este de esenţa hotărârilor, reprezentând o garanţie pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenţie, practica instanţei supreme fiind orientată în acest sens, afirmând constant că inexistenta motivării atrage casarea hotărârii, la fel şi o motivare necorespunzătoare. Aceeaşi concluzie se desprinde şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

În al doilea rând, apelantul critică faptul că în mod greşit prima instanță a reţinut că în speță a intervenit întreruperea prescripţiei prin recunoaştere cu privire la sumele pretinse de contestatoarea (C) în cadrul contestaţiei din dosarul conexat (...)/2015/a3.

Astfel, deşi instanţa fondului a reţinut în mod corect faptul că pentru creditările efectuate de asociatul (Ced) prin virament bancar în perioada 06.08.2009 - 13.12.2011, prescripţia dreptului la acţiune, atât sub reglementarea Decretului 167/ 1958 cât şi sub reglementarea Codului civil aflat în vigoare, „curge de la împlinirea termenului de restituire, iar, dacă acesta nu a fost stabilit, de la data încheierii contractului de împrumut. [...] ceea ce înseamnă că termenul de prescripţie curge de la data încheierii contractelor de împrumut”, raționamentul instanţei de fond este greşit în ceea ce priveşte reţinerea incidenţei întreruperii termenului prescripţiei, prin recunoaştere, cu privire la sumele pretinse de contestatoarea (C) în cadrul contestaţiei din dosarul conexat motivat de faptul că „datoriile către asociaţi au făcut obiectul raportărilor contabile ale debitoarei către instituţiile financiare în fiecare an din decembrie 2009 până în decembrie 2014".

Pornind de la cazurile de întrerupere a prescripţiei expres şi limitativ prevăzute de art. 2537 din Codul civil, apelantul susţine că recunoașterea, indiferent de modul în care se manifestă (tacit sau expres) trebuie să fie neechivocă, iar potrivit Codului civil, dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 şi Ordinului MEP nr. 3055/2009 o creanţă, chiar şi prescrisă, nu poate fi înlăturată din evidenţa contabilă.

Astfel, o recunoaştere a creanţei trebuie să fie expresă, neechivocă, pentru a produce efectul întreruptiv al prescripţiei extinctive, or în cauză o asemenea recunoaştere nu există.

Raportărilor contabile anuale ale debitoarei către instituţiile financiare reprezintă, în fapt, îndeplinirea obligaţiei prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 şi respectarea acesteia nu poate fi absolutizată şi ridicată la rangul de recunoaştere expresă a datoriei, pentru a reprezenta un caz de întrerupere a cursului prescripţiei iar recunoaşterea expresă a datoriei trebuie să fie neîndoielnică şi fără rezerve şi să rezulte în mod clar din acţiunile debitorului.

În situaţia în care s-ar admite contrariul, ar însemna excluderea aplicabilității prevederilor Cărţii VI, Titlul I din Codul civil cu privire la persoanele juridice.

Concluzionând, pentru motivele mai sus enunţate apelantul solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 466 şi următoarele, art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, precum şi celelalte dispoziţii legale citate în cuprinsul acţiunii.

Împotriva aceleiaşi hotărâri, a formulat apel şi administratorul judiciar al debitoarei, (...) SPRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei apelate, în principal prin admiterea excepţiei prescripţiei dreptului privind recuperarea creanţei solicitate a fi înscrisă în tabelul preliminar în sumă de 2.470.489,20 lei şi respingerea contestaţiei ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar, să se constate ca fiind netemeinice contestaţiile formulate de (C) şi să se dispună respingerea acestora.

În primul rând, administratorul judiciar critică faptul că motivaţia instanţei de fond este eronată şi neîntemeiată, având în vedere următoarele aspecte:

Cu privire la creditările în euro efectuate de către asociatul (Ced) prin virament bancar în perioada 2009-2011, ce au făcut obiectul contractului de cesiune nr. (...)/16.05.2012, având în vedere datele de efectuare a viramentelor prescripția dreptului material la recuperarea creanţei este supusă unor reglementari diferite, respectiv pentru cele efectuate până la data de 30.09.2011 se supun Decretului nr.167/1958, iar pentru cele efectuate după 01.10.2011 sunt reglementate de Noul Cod civil.

Potrivit art. 16 alin. l lit. a) din Decretul nr.167/1958, prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia. Conform dispoziţiilor art.2537 alin. l lit. a din Noul Cod civil, prescripţia se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea în orice alt mod a dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia.

Astfel, cum a fost reţinut de către instanţă, singurul act care reflectă viramentele bancare efectuate de către asociatul (Ced) erau raportările fiscale anuale efectuate de către societate prin serviciul de contabilitate.

Însă raportarea contabilă anuală a debitoarei către instituţiile financiare nu poate echivala cu o recunoaştere expresă sau tacită a datoriilor, aceasta fiind o obligaţie fiscală şi nu o manifestare de voință a societăţii cu privire la existenţa debitelor sale.

Mai mult, faptul raportărilor contabile anuale a datoriilor unei societăţi nu poate valora recunoașterea acestora pentru ca ulterior să înceapă să curgă un nou termen de prescripţie, întrucât aceste raportări fiind anuale, în fiecare an ar începe să curgă un nou termen de prescripţie, ceea ce le-ar transforma în datorii imprescriptibile, aspect ce ar contraveni dispoziţiilor legale speciale potrivit cărora dreptul la acţiune în recuperarea unei creanţe este prescriptibil în termenul general de prescripție de 3 ani.

Din înscrisurile justificative ataşate declaraţiei de creanţă, nu rezultă că s-ar fi întreprins, orice alt demers judiciar pentru recuperarea creanţelor, reprezentând împrumuturi acordate debitoarei.

Declaraţia de creanţă a fost depusă la dosarul cauzei la data de 26.03.2015, iar procedura de insolvenţă faţă de debitoare a fost deschisă la data de 09.02.2015.

Pe de altă parte, potrivit Deciziei nr. 2487/27.06.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a Civilă - actele considerate a fi întreruptive de prescripție nu sunt decât simple acte materiale, prin care se comunică cifre citite din registrul comercial, de către o persoană din cadrul departamentului de contabilitate, care în lipsa unei împuterniciri exprese nu are dreptul de a manifesta voinţa societară, astfel că în aceste condiţii nu sunt incidente dispoziţiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958 referitoare la întreruperea cursului prescripţiei.

În ceea ce priveşte celelalte menţiuni ale instanţei de fond privind celelalte sume solicitate de contestator a fi trecute în tabelul creditorilor, administratorul judiciar arată că achiesează la cele reţinute de instanţă.

Pentru argumentele învederate şi faţă de data ultimului extras de cont prin care asociatul a împrumutat societatea debitoare - 13.12.2011, a apreciat că în cauză a intervenit prescripţia dreptului la acţiunea în recuperarea creanţei de către creditorul (C).

În ceea ce priveşte excepţia calităţii procesuale active a contestatorului, administratorul judiciar solicită să se constate temeinicia acesteia şi în consecință, să se dispună respingerea contestaţiei sub acest aspect, având în vedere că administratorul judiciar, verificând declaraţia de creanţa formulată de contestatoare în baza documentelor justificative depuse, a luat măsura respingerii integrale a creanţei de la înscrierea în tabelul obligaţiilor debitorului, la acest moment contestatoarea neavând nicio calitate în procedura de insolvenţă, este evident faptul că nu justifica nici o calitate şi nici un interes în formularea unei contestaţii ce are ca obiect rectificarea tabelului preliminar al creanţelor debitorului, prin înlăturarea creanței asociatului societăţii debitoare. În acest sens, administratorul judiciar invocă dispoziţiile art. 111 din Legea nr. 85/2014.

Privitor la contestaţia formulată de (C) cu privire la înscrierea în tabelul creditorilor a creanţei (Cc1) SRL, consideră că instanţa a analizat în mod corect probatoriul administrat, mai mult, însăși expertiza a reținut că acest creditor a împrumutat societatea debitoare, împrumut ce nu figurează ca fiind restituit, drept urmare creditorul este îndreptăţit şi la dobânzile şi penalităţile de întârziere contractuale, astfel că măsura administratorului judiciar de înscriere a întregii creanţe solicitate este corectă şi legală, iar dispoziţia instanţei de respingerea contestaţiei este întemeiată.

Pe de altă parte, cât priveşte motivaţia instanţei de fond referitor la contestaţia formulată de către (C) cu privire la creanţa cu care asociatul (Cc2) a fost înscris în tabelul preliminar, administratorul judiciar o apreciază netemeinică pentru considerentele:

Creditorul (Cc2) a fost înscris în tabelul preliminar cu creanţa în cuantum de 3.718.855,68 lei şi 65.474 euro conform contractelor de creditare anexate. Creditorul este asociatul debitoarei cu o cotă de 50% din capitalul social iar acesta a creditat societatea debitoare cu sume depuse în casierie sau virate în contul acesteia.

Instanţa de fond a procedat la reducerea creanţei creditorului cu sumele ce au fost virate de către persoana fizică (...) în contul creditoarei, motivând că acesta are dreptul de a solicita restituirea sumelor împrumutate.

Precizează administratorul judiciar că aceste sume au fost împrumutate de către persoana fizică (...), în numele şi pe seama asociatului (...), întrucât o perioadă lunga de timp toate conturile bancare ale debitoarei se regăseau sub sechestru penal, urmare a dosarului penal aflat în curs de soluţionare de către organele de urmărire penală.

Aceste sume erau necesare, vitale, pentru susţinerea activităţii societăţii debitoare, aceasta neavând finanțare proprie, sumele fiind folosite efectiv pentru întreţinerea animalelor din cadrul fermei debitoarei, respectiv hrana, cât şi asistenţa medicală veterinară.

În consecinţă, apelantul administrator judiciar solicită admiterea apelului în sensul respingerii contestaţiei formulate de către (C) privitor la creanţa cu care a fost înscris în tabelul creditorilor (...).

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile cuprinse în Legea nr.85/2014, Codul de procedură civilă, Codul civil, Decretul nr.167/1958.

Prin întâmpinarea formulată, intimata (C) a solicitat respingerea apelurilor ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, intimata a apreciat că relevant este faptul că împrumuturile acordate de către asociaţi nu au avut specificat un termen de restituire, iar această situaţie a fost datorată faptului că în mod neîndoielnic, intenţia asociaţilor – la momentul acordării împrumuturilor – a fost aceea de a credita activitatea societăţii pe termen mediu şi lung.

De altfel, este complet lipsită de logică teza părților adverse, conform căreia termenul de restituire a împrumutului ar începe să curgă din ziua acordării acestuia, pentru că, într-o atare situaţie, asociatul s-ar afla în ipoteza – teoretică – de a putea solicita restituirea împrumutului în însăși ziua acordării acestuia – ceea ce în mod evident ar nesocoti chiar scopul operaţiunii juridice.

În legătură cu momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru acţiunea în restituire, se susţine că împrumutul acordat fără a se stabili un termen de restituire este afectat de un termen suspensiv incert care devine cert la momentul la care, prin intervenţia instanţei de judecată, se stabileşte termenul de restituire. Termenul de restituire astfel stabilit de instanță este data de început a curgerii termenului de prescripţie pentru acţiunea în restituirea împrumutului.

Prin natura ei, obligaţia de restituire a unui bun împrumutat, chiar şi atunci când este vorba de un bun consumptibil cum sunt banii, nu poate fi executată imediat după încheierea contractului, întrucât împrumutul implică folosinţa bunului împrumutat, iar cel împrumutat trebuie să aibă răgazul necesar pentru a procura alte bunuri de acelaşi gen pentru a le restitui.

Prin urmare, consideră intimatul că sensul legii este acela în care începutul curgerii termenului de prescripţie pentru acţiunea în restituirea împrumutului fără termen este data stabilită de instanţa de judecată, termen care poate fi acordat în urma unei cereri formulate de persoana interesată. Această din urmă cerere este una imprescriptibilă.

Pe de altă parte, se apreciază că această curgere a prescripţiei extinctive a fost întreruptă prin recunoaşterile periodic efectuate de către debitoare, sub forma raportărilor contabile, după cum rezultă din răspunsul expertului la obiectivul nr. 2.

Potrivit art. 16 alin. 1 lit. a) şi art. 17 din Decretul nr. 167/1958, de la art. 2537 pct. 1 şi art. 2541 din Cod civil din 2009, intimata a apreciat că înregistrările împrumuturilor în contabilitate, ca şi depunerea situaţiilor financiare în fiecare an la organul fiscal nu reprezintă decât o recunoaştere a faptului că suma este datorată, mai ales luând în considerare ca ea este evidenţiată în contul de datorii. În susţinerea celor învederate invocă şi Decizia nr. 233/2009 a Curţii de Apel Craiova - Secţia Comercială.

În al doilea rând, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active, intimata solicită a fi avute în vedere dispoziţiile art. 111 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, raportat la faptul că a formulat declaraţie de creanţă şi a solicitat înscrierea creanţei în tabelul de creanţă al debitoarei, fiind astfel evident că are calitatea procesuală activă pentru formularea contestaţiei.

Contrar celor susţinute de apelantul (Cc2), intimata arată că judecătorul sindic s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active considerând faptul că societatea are calitatea de parte interesată şi, astfel, calitatea procesuală activă este întemeiată pe dispoziţiile art. 111 din Legea 85/2014.

În al treilea rând, în ceea ce priveşte motivul de apel formulat de (AJ) SPRL cu referire la contestaţia formulată împotriva creanţei cu care a fost înscris în tabelul de creanţe (Cc2), societatea intimată solicită a se constata faptul ca în mod legal judecătorul sindic a admis în parte contestaţia formulată şi a diminuat cuantumul creanţei cu care (Cc2) a fost înscris în tabelul de creanţe, fiind înlăturată suma pretins a fi fost împrumutată de acesta către (...), acesta din urmă realizând creditarea societăţii debitoare.

În mod legal judecătorul sindic, având la baza constatările efectuate în cuprinsul raportului de expertiză efectuat, a constatat că pentru o parte din suma cu care (Cc2) a solicitat înscrierea în tabelul de creanţe aceasta nu este justificată raportat la înscrisurile existente şi înregistrările contabile, respectiv reprezintă sume cu care o altă persoană, respectiv (...), a creditat societatea debitoarea şi astfel nu există un drept de creanţă deţinut de (...) faţă de societatea debitoare pentru aceste sume.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 16 alin. 1 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, 2537 Cod civil, art. 111 Legea 85/2014.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor invocate şi a apărărilor formulate, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, creditorul (Cc2) şi (Aj) SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC (D) SRL, au exercitat calea de atac pe motivul că, instanţa de fond, în dosarul conexat (...)/2015/a3, în mod eronat, nu a constatat împlinit termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune, cu privire la sumele de bani pretinse de contestatoarea creditoare (C).

Pe de altă parte, apelanţii au criticat hotărârea, în sensul că, deşi intimata (C), nu deţine o creanţă certă lichidă şi exigibilă faţă de debitoare, deci nu are calitatea de creditor în procedura insolvenţei, şi cu toate că s-a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale active a acesteia de către practicianul în insolvenţă, în dosarul asociat a3, excepţia nu a fost analizată. Mai mult s-a menţionat că, intimata contestatoare nu are calitate procesuală pasivă nici în suplimentele a2 şi a4.

Totodată, apelanta (Aj) SPRL a cerut instanţei de control să respingă contestaţia formulată de contestatoarea (C), în dosarul conexat (...)/2015/a4, cu privire la creanţa creditorului (CC2), deoarece neîntemeiat s-a dispus micşorarea sumei cu care acesta a fost înscris în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei.

Curtea a reţinut că în cadrul dosarului asociat (...)/2015/a3, (C) a cerut înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei (D) SRL, publicat în BPI (...)/24.4.2015, cu o creanţă de 2.470.489,2 lei (558.000 euro).

Contestatoarea şi-a justificat demersul pe faptul că, creanţa solicitată a fi înscrisă în favoarea sa, i-a fost cesionată de cedentul (Ced), în baza contractului de cesiune de creanţă nr. (...)/16.05.2012 şi reprezintă împrumuturile acordate debitoarei, în mai multe tranşe, totalizând 558.000 euro, evidenţiate atât în extrasele de cont ale societăţii, cât şi în bilanţurile contabile.

Potrivit notificării întocmite sub numărul (...)/27.05.2015, aflate la dosarul tribunalului, practicianul în insolvenţă a refuzat înscrierea intimatei contestatoare cu suma de 2.470.489,2 lei, pentru că, creanţa este prescrisă.

În acest sens, administratorul judiciar a menţionat că, împrumuturile în discuţie au fost acordate de către asociatul cedent, debitoarei, în perioada august 2008 - decembrie 2011, fără a se încheia contracte de împrumut, iar declaraţia de creanţă a fost depusă la dosarul cauzei, la data de 26.03.2015, astfel că a intervenit prescripţia dreptului material la acţiune, conform art. 1, 3 şi 7 din Decretul 167/1958.

Se mai impune a se arăta că (C) a mai formulat contestaţie în dosarul asociat (...)/2015/a2, prin care a solicitat înlăturarea creanţei de 665.380,66 lei înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor, în favoarea (Cc1) SRL.

Totodată, şi dosarul asociat (...)/2015/a4, vizează contestaţia (C), prin care s-a cerut, înlăturarea din tabelul preliminar a creanţei de 4.008.735,27 lei, deţinute de (Cc2).

De asemenea, trebuie evidenţiat şi faptul că toate dosarele asociate a2, a3 şi a4, care au ca obiect contestaţii ale intimatei (C), au fost conexate, în baza art. 111 alin. 6 din Legea 85/2014, la dosarul a1, care nu face obiectul discuţiei în cadrul acestei căi de atac.

Poziţia instanţei, raportat la probele de la dosar şi dispoziţiile legale incidente, este că, apelurile sun nefondate.

În primul rând, nu se poate reţine că judecătorul sindic a admis contestaţia intimatei creditoare (C), din dosarul conexat a3, fără a analiza şi fără a se pronunţa asupra lipsei calităţii procesuale active a acesteia.

Aşa cum reiese din suplimentul a3, administratorul judiciar nu a invocat prin întâmpinare, în cadrul acestuia, excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, ci doar prescripţia dreptului material la acţiune în privinţa creanţei sale.

Această excepţie a lipsei calităţii procesuale active, într-adevăr a fost invocată de practicianul în insolvenţă, însă în cadrul dosarelor asociate a2 şi a4, or, aşa cum reiese din dispozitivul sentinţei apelate, la alin. 4, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei (C), invocată de administratorul judiciar în dosarele conexate (...)/2015/a2 şi (...)/2015/a4.

Prin urmare, nu poate fi primită susţinerea apelantului creditor (Cc2), potrivit căreia, instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei intimate, în dosarul asociat a3, din moment ce o asemenea excepţie nu a fost invocată în cadrul acestuia.

Aşadar, nu sunt temeiuri pertinente pentru a se concluziona că judecătorul sindic a nesocotit dispoziţiile art. 425 alin. 1 lit. b), ale art. 248 alin. 1 şi ale 397 alin. 1 Cod procedură civilă şi ale art. 6 paragraful 1 din CEDO.

Pe de altă parte, în dosarul a3 s-a analizat solicitarea (C) de înscriere la masa credală a debitoarei (D) SRL, cu suma de 2.470.489,2 lei (558.000 euro), astfel că, existenţa sau inexistenţa drepturilor afirmate pentru justificarea calităţii procesuale, constituie o chestiune de fond, potrivit art. 36 teza a doua Cod procedură civilă şi a fost tranşată de tribunal prin admiterea contestaţiei creditoarei intimate şi înscrierea ei în tabel.

Nu este fondată nici afirmaţia apelantelor potrivit căreia, în speţă, s-a apreciat eronat că operează întreruperea prescripţiei dreptului material la acţiune, prin recunoaşterea cu privire la sumele pretinse de contestatoarea (C) în cadrul suplimentului a3.

În cadrul dosarului asociat (...)/2015/a3, (C) a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei (D) SRL, cu o creanţă de 2.470.489,2 lei (558.000 euro), ce reprezintă împrumuturile acordate debitoarei de către asociatul (Ced), care a cedat contestatoarei creanţa amintită în baza contractului de cesiune de creanţă nr. (...)/16.05.2012.

Prin notificarea numărul (...)/27.05.2015, practicianul în insolvenţă a refuzat înscrierea intimatei contestatoare cu suma de 2.470.489,2 lei, pentru că, creanţa este prescrisă.

Trebuie precizat, din capul locului că, instanţa de apel este chemată să stabilească dacă, în privinţa creanţei solicitate de (C), a intervenit întreruperea cursului prescripţiei, motiv pentru care, raportat la limitele investirii, aspectele legate de momentul naşterii dreptului la acţiune şi întinderea creanţei solicitate de contestatoare nu vor mai fi analizate.

Cu toate acestea, pentru a facilita analiza intervenirii sau nu a întreruperii prescripţiei dreptului la acţiune al intimatei contestatoare, curtea face o scurtă referire la dezlegările tribunalului, care nefiind criticate în apel, au intrat în puterea lucrului judecat, fără a mai putea fi contrazise prin considerentele deciziei.

În această ordine de idei, instanţa de control a observat că, tribunalul, pornind de la raportul de expertiză contabilă nr. (...)/11.10.2017, întocmit de expert (E), ulterior completat, a reţinut că asociatul (Ced) a achitat debitoarei, cu scopul de a susţine activitatea comercială a acesteia, diverse sume de bani, în perioada 2009 - 2012, fie prin casierie, fie prin virament bancar, fără ca între părţi să se fi perfectat un contract de împrumut.

Totodată, judecătorul sindic a statuat că, raportat la obiectul contractului de cesiune nr. (...)/16.05.2012, a avut în vedere doar creditările în euro efectuate de asociatul (Ced), prin virament bancar în perioada 06.08.2009 - 13.12.2011, în sumă de 394.500 euro, pentru că numai aceste creanţe au fost cedate contestatoarei (C).

De asemenea, prima instanţă a stabilit că, pentru împrumuturile acordate până la 30.09.2011, prescripţia dreptului la acţiune este reglementată de legea în vigoare la data când a început să curgă termenul de prescripţie, respectiv Decretul 167/1958, iar pentru împrumuturile acordate după 01.10.2011, se aplică Codul civil nou.

Astfel, ţinând cont de art. 3 alin. 1 şi 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, pentru împrumuturile acordate până la 30.09.2011, precum şi de art. 2524 alin. 1 Cod civil şi art. 1495 alin. 1 Cod civil, pentru împrumuturile acordate după 01.10.2011, instanţa de fond a constatat că, asociatul (Ced) şi debitoarea nu au stabilit termene de restituire pentru împrumuturile ce au făcut obiectul cesiunii, iar în acest context, a concluzionat că termenul general de prescripţie de 3 ani curge de la data încheierii contractelor, respectiv de la data viramentelor bancare. S-a conchis prin considerentele sentinţei şi că, întrucât, ultimul virament a fost efectuat de cedent la 13.12.2011, termenul de prescripţie s-ar fi împlinit la 13.12.2014.

Cu toate acestea, judecătorul sindic a apreciat că nu poate reţine prescripţia dreptului material la acţiune al contestatoarei, deoarece a intervenit una din cauzele care duc la întreruperea cursului prescripţiei, şi anume recunoaşterea de către debitoare a dreptului de creanţă al cedentului, reglementată de art. 16 lit. a) din Decretul 167/1958 , respectiv 2537 lit. a) Cod civil.

Curtea, reevaluând argumentele avute în vedere de prima instanţă, prin prisma criticilor apelanţilor, a considerat că, pe bună dreptate s-a reţinut existenţa cauzei întreruptive a cursului prescripţiei, referitoare la recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia.

În acest sens, cum prin raportul de expertiză efectuat în dosar, s-a evidenţiat că datoriile către asociaţi au făcut obiectul raportărilor contabile ale debitoarei, către instituţiile financiare în fiecare an, din decembrie 2009, până în decembrie 2014, de la data acestei ultime recunoaşteri începe să curgă un nou termen de prescripţie - art.17 alin. 1 din Decretul 167/1958 şi art. 2541 alin. 2 Cod civil.

Astfel, întrucât cererea contestatoarei de înscriere a creanţei cumpărate de la asociatul (Ced), a fost înregistrată la Tribunalul (...) la 26.03.2015, aceasta a fost formulată în interiorul noului termen de prescripţie, care a început să curgă din decembrie 2014.

Instanţa pentru a împărtăşi acest punct de vedere a ţinut cont că prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 3.055/2009, s-a abrogat Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1.752/2005, fiind modificată modalitatea de înregistrare in contabilitate a datoriilor/creanţelor prescrise.

Ca regulă generală, în conformitate cu pct. 187 din Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a CEE, aprobate prin OMFP 3055/2009, cu modificările și completările ulterioare, la scăderea din evidență a creanțelor și datoriilor ale căror termene de încasare sau plată sunt prescrise, societatea trebuie să demonstreze că au fost întreprinse toate demersurile legale pentru decontarea acestora (notificări, cereri de chemare în judecată, cereri de executare silită, proceduri de insolvenţă).

Pentru a scădea din evidențe creanțele prescrise, este nevoie de o justificare (notă, memoriu, referat etc.) întocmită de departamentul financiar-contabil, din care să rezulte situația acestor sume (natura lor, vechimea, demersuri întreprinse, cauzele neîncasării/neachitării, starea la zi a clienților/furnizorilor respectivi) și să se constate prescrierea lor, cu propunerea de a fi scăzute din evidențe.

Prin urmare, raportat la cele menţionate, instanţa a răspuns afirmaţiei apelanţilor prin care se arată că o creanţă, chiar şi prescrisă, nu poate fi înlăturată din contabilitate, aceleia prin care se susţine că raportările contabile anuale către instituţii financiare nu poate fi ridicată la rangul de recunoaştere expresă a datoriei pentru a reprezenta un caz de întrerupere a prescripţiei extinctive, dar şi celei prin care se arată că, raportările fiind anuale ar transforma datoriile falitei în datorii imprescriptibile, contrar reglementărilor cu privire la termenul general de prescripţie de trei ani.

Aşadar, din moment ce, debitoarea nu a recurs la prevederile OMFP 3055/2009 pentru a scădea din evidență datoriile ale căror termene de plată sunt prescrise, ci le-a reluat în situaţiile financiare, din decembrie 2009, până în decembrie 2014, este cert că, procedând în acest mod, a recunoscut existenţa dreptului creditorului cedent, iar această manifestare a dus la întreruperea prescripţiei iniţiale.

Prin urmare, pertinent a reţinut judecătorul fondului că, în mod nejustificat, administratorul judiciar a înlăturat în totalitate creanţa contestatoarei pe motiv că este prescrisă.

În concluzie, cum instanţa de fond a reţinut calitatea de creditoare a contestatoarei, dispunând înscrierea ei în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei SC (D) SRL, aspect confirmat şi de curte, este în afara oricărui dubiu că (C) şi-a justificat calitatea procesuală activă, din perspectiva art. 111 din Legea 85/2016, în toate cele trei dosare asociate în cadrul cărora a formulat contestaţii, astfel că just a fost respinsă la fond această excepţie.

Nu poate fi primită nici critica apelantului practician în insolvenţă, conform căreia, prima instanţă a procedat eronat la reducerea creanţei creditorului cu sumele ce au fost virate de (...), motivând că acesta are dreptul de a solicita restituirea sumelor împrumutate.

(Cc2), asociatul debitoarei, cu o cotă de 50% din capitalul social al acesteia, a depus o declaraţie de creanţă prin care a solicitat înscrierea în tabel cu sumele de 3.718.855,68 lei şi 65.474 euro, în baza creditărilor cu sume făcute prin depuneri în casierie sau viramente în contul societăţii.

Potrivit tabelului preliminar de creanţe întocmit de administratorul judiciar, (Cc2) a fost înscris cu sumele solicitate.

 Ca urmare a soluţionării contestaţiei formulate de (C), în dosarul asociat a4, instanţa de fond a dispus, admiterea ei şi micşorarea sumei înscrise în tabelul preliminar al creanţelor asupra averii debitoarei SC (D) SRL în favoarea creditorului (Cc2), în sensul că, acesta va fi înscris cu sumele de 931.419,64 lei şi 228.367 euro la cursul BNR de la data deschiderii procedurii insolvenţei.

Prin apelul declarat practicianul afirmă că greşit (Cc2) nu a fost înscris şi cu suma de 341.729 lei ce reprezintă creditări efectuate de persoana fizică (...) în contul creditoarei.

În condiţiile în care potrivit expertizei contabile, o parte din contractele de creditare depuse de creditor în justificarea creanţei sale sunt încheiate între (...) şi debitoare şi cum (...) este înregistrat ca şi creditor în contabilitatea debitoarei, pe bună dreptate s-a apreciat, în lipsa altor dovezi, că doar acesta are dreptul de a solicita restituirea împrumutului.

Aşadar şi sub acest aspect susţinerile apelantului (Aj) SPRL sunt nefondate.

Răspunzând criticilor apelanţilor care s-au dovedit a fi neîntemeiate, întrucât sentinţa contestată este temeinică şi legală, instanţa în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă a respins apelurile declarate de creditorul (Cc2) şi de administratorul judiciar (Aj) SPRL.

Domenii speta

Spete similare