Nelegala obligare a Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata despăgubirilor către unităţile medicale

Prin Sentinţa penală nr. 608 din 20.12.2018 a Judecătoriei Suceava pronunţată în dosarul nr. ../314/2018 s-au dispus următoarele:

1. A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută şi sancţionată de art.192 alin.1 şi 2 C.pen. cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen., art.349 alin.2 C.p.p., art.375 C.p.p. şi art. 396 alin. 10 C.p.p.

În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule.

În baza art. 67 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule pe o durată de 4 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

2. A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei, faptă prevăzută de art. 338 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen., art.349 alin.2 C.p.p., art.375 C.p.p. şi art. 396 alin. 10 C.p.p.

În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule.

În baza art. 67 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

3. A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 şi 2 C.pen., art. 349 alin. 2 C.p.p., art. 375 C.p.p. şi art. 396 alin. 10 C.p.p.

În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule.

În baza art. 67 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 38 alin. 1 şi 2 C.pen. rap. la art. 39 alin. 1 lit. b C.pen. au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, care a fost sporită cu 1(un) an închisoare, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6 (şase) luni închisoare.

În temeiul art.45 alin .5 C.pen. raportat art. 65 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule.

În baza art. 45 alin. 3 C.pen. raportat la art. 67 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule pe o durată de 4 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 399 alin. 1 C.p.p. a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A. iar conform art.72 alin.1 C.pen. s-a dedus din pedeapsa pronunţată perioada cât timp inculpatul A. a fost reţinut şi arestat preventiv în prezenta cauză din data de 11.07.2018 și până la data de 01.12.2018.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat  în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a fost informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 25 alin.1 rap. la art. 397 C.p.p., coroborat cu art. 1357 C.civ., art.49, art.50, art.55 din Legea nr.136/1995 şi art. 26 alin.1 lit. a din Ordinul nr. 14/2011 emis de Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile B., C., D. şi E. şi Spitalul Județean de Urgență Sf.

A fost obligată partea responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor de autovehicule din România, la plata către partea civilă B. a sumei de 10.000 euro reprezentând daune morale și 20.000 lei daune materiale, C. a sumei de 10.000 euro reprezentând daune morale, D. a sumei de 5.000 euro reprezentând daune morale și E. a sumei de 5000 euro reprezentând daune morale.

A fost obligată partea responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor de autovehicule din România (BAAR) la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență a sumei de 2.625,96 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea victimei F..

A fost obligată partea responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor de autovehicule din România (BAAR) la plata către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Județean a sumei de 1369 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea victimei F..

A fost obligată partea responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor de autovehicule din România (BAAR), la plata către părțile civile B., C., D. şi E. la plata dobânzii legale de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data achitării integrale a debitelor.

În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1000 lei din cursul urmăririi penale.

În baza art. 274 alin. 1 teza a II-a C.p.p., rap. la art.272 alin. 2 C.p.p. onorariul apărătorului din oficiu în faza de urmărire penală, avocat ..., în cuantum de 260 lei, conform delegației avocaţiale nr. ../11.07.2018, a rămas în sarcina statului, fiind avansat din fondurile speciale ale Ministerului Public în contul Baroului Suceava.

În baza art. 274 alin. 1 teza a II-a C.p.p., rap. la art.272 alin. 2 C.p.p., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A. - av. .. (650 lei, conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 1656/06.08.2018), a rămas în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Suceava a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2856/P/2018 din data de 02.08.2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunilor concurente de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 38 alin. 2 Cod penal şi părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, faptă prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 03.08.2018 sub numărul .../314/2018.

S-a reţinut în cuprinsul actului de sesizare a instanţei că la data de 04.07.2018, în jurul orei 20:10, inculpatul A., în vârstă de 19 ani, cu toate că nu deţinea permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, s-a urcat la volanul autoturismului marca X, cu numărul de înmatriculare xxx, în care se mai aflau în calitate de pasageri tatăl inculpatului, numitul G., persoană care se afla pe bancheta din spate a autovehiculului, şi numitul F., persoană care ocupa locul din dreapta faţă.

Inculpatul a condus autoturismul mai sus menţionat pe drumurile publice din oraşul S., iar în jurul orei 20:20, în momentul în care a ajuns pe strada .. din aceeaşi localitate, din cauza vitezei excesive (150-160 de km/h, conform declaraţiei inculpatului) şi a lipsei de experienţă, a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare, drumul fiind acoperit cu balastru, şi a lovit temelia gardului care împrejmuieşte imobilul cu nr. 9, după care a intrat cu partea dreaptă a autovehiculului în coliziune cu gardul imobilului cu nr. 11, care este construit din bolţari ornamentali şi plasă de fier forjat. În urma accidentului rutier a rezultat rănirea gravă a celor doi pasageri, inculpatul A. părăsind în fugă locul faptei. Martorul ocular H. a sesizat accidentul rutier la numărul de urgenţă 112 şi a făcut o serie de fotografii cu telefonul mobil, pe care ulterior le-a pus la dispoziţia organelor de poliţie.

La faţa locului s-au deplasat mai multe echipaje de ambulanţă şi un echipaj de descarcerare, numiţii G. şi F. fiind transportaţi la Spitalul Judeţean de Urgenţă pentru a li se acorda îngrijiri medicale.

Martorul I. i-a însoţit pe lucrătorii de poliţie la domiciliul inculpatului, ocazie cu care acesta a fost identificat şi, fiind întrebat despre evenimentul în care a fost implicat, a precizat că a fugit de la locul faptei întrucât îi era frică.

Inculpatul A. a fost condus de organele de poliţie la locul accidentului şi a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul testului de respiraţie fiind de 0,14 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare a fost susţinută pe următorul material probator: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă fotografică anexă (f. 6-16 d.u.p.); suport optic cuprinzând fotografiile efectuate cu ocazia cercetării locului faptei (f. 17 d.u.p.); suport optic cuprinzând fotografiile puse la dispoziţia organelor de cercetare penală de către martorul H. (f. 18 d.u.p.); declaraţia persoanei vătămate/parte civilă B. (f. 19-20 d.u.p.); copii de pe actele de identitate a numiţilor B. şi C. (f. 21, 31, 33 d.u.p.); adresa nr. 19375/09.07.2018 emisă de Spitalul Judeţean de Urgenţă (f. 23 d.u.p.); copie de pe certificatul de deces al numitului F. (f. 24, 30, 32 d.u.p.); fişă de constatări preliminare nr. 364-SV/A3 din 06.07.2018 (f. 26 d.u.p.); copii înscrisuri (f. 34-41d.u.p.); declaraţiile inculpatului A. (f. 42; 45-46 d.u.p.); înscrisuri medicale (f. 50-76 d.u.p.); declaraţie de consimţământ şi proces-verbal din 04.07.2018 (f. 78 d.u.p.); buletin de analiză toxicologică (f. 79 d.u.p.); fişa examenului clinic (f. 80 d.u.p.); cerere de analiză (f. 81 d.u.p.); proces-verbal de recoltare mostre biologice (f. 82 d.u.p.); adresa nr. 64968 din 05.07.2018 emisă de Instituţia Prefectului– Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (f. 83 d.u.p.); adresa nr. 7367537/DEM/PIT din 31.07.2018, emisă de I.G.P.R. Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională – Biroul Naţional Interpol şi înscrisuri anexe (f. 84-90 d.u.p.); declaraţiile martorilor H. (f. 91-92 d.u.p.) şi I. (f. 93-94 d.u.p.); raportul primului poliţist ajuns la faţa locului (f. 95 d.u.p.).

Persoanele vătămate B., C., D. şi E. au declarat în fața organelor de cercetare penală faptul că se constituie părţi civile în procesul penal, urmând să precizeze ulterior cuantumul pretenţiilor.

La dosarul cauzei s-a ataşat fişa de cazier judiciar a inculpatului A. (f.96 d.u.p.).

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 10.09.2018, definitivă, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a constatat legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecaţii.

La termenul de judecată din data de 29.10.2018 instanţa de fond a adus la cunoştinţa inculpatului A., dispoziţiile art. 374 alin. 4 C.p.p. raportat la art. 396 alin.10 C.p.p., privind judecata în procedura simplificată, precum şi soluţiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpatul a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 375 C.p.p. şi i s-a luat o declaraţie în acest sens (f. 51-52 d.i.).

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de către inculpat, în baza art. 349 alin. 2 C.p.p., cauza a fost soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art.387 alin.(1) C.p.p., analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt mai sus prezentată este susţinută de coroborarea mijloacelor de probă astfel:

În fapt, la data de 04.07.2018, în jurul orei 20:10, inculpatul A., în vârstă de 19 ani, cu toate că nu deţinea permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, s-a urcat la volanul autoturismului marca X., cu numărul de înmatriculare xxx, în care se mai aflau în calitate de pasageri tatăl inculpatului, numitul G., persoană care se afla pe bancheta din spate a autovehiculului, şi numitul F., persoană care ocupa locul din dreapta faţă.

Inculpatul a condus autoturismul mai sus menţionat pe drumurile publice din oraş, iar în jurul orei 20:20, în momentul în care a ajuns pe strada ...  din aceeaşi localitate, din cauza vitezei excesive (150-160 de km/h, conform declaraţiei inculpatului) şi a lipsei de experienţă, a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare, drumul fiind acoperit cu balastru, şi a lovit temelia gardului care împrejmuieşte imobilul cu nr. 9, după care a intrat cu partea dreaptă a autovehiculului în coliziune cu gardul imobilului cu nr. 11, care este construit din bolţari ornamentali şi plasă de fier forjat. În urma accidentului rutier a rezultat rănirea gravă a celor doi pasageri, inculpatul A. părăsind în fugă locul faptei. Martorul ocular H. a sesizat accidentul rutier la numărul de urgenţă 112 şi a făcut o serie de fotografii cu telefonul mobil, pe care ulterior le-a pus la dispoziţia organelor de poliţie.

La faţa locului s-au deplasat mai multe echipaje de ambulanţă şi un echipaj de descarcerare, numiţii G. şi F. fiind transportaţi la Spitalul Judeţean de Urgenţă pentru a li se acorda îngrijiri medicale.

 Martorul I. i-a însoţit pe lucrătorii de poliţie la domiciliul inculpatului, ocazie cu care acesta a fost identificat şi, fiind întrebat despre evenimentul în care a fost implicat, a precizat că a fugit de la locul faptei întrucât îi era frică.

Inculpatul A. a fost condus de organele de poliţie la locul accidentului şi a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul testului de respiraţie fiind de 0,14 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 1350/11.07.2018 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală, inculpatul A. a avut la data de 04.07.2018 o îmbibaţiei de 0,15 g/l alcool pur în sânge la prima probă (ora 21:43), respectiv de 0,00 g/l alcool pur în sânge la a II-a probă (ora 22:43).

La data de 05.07.2018, în jurul orei 00:50, numitul F., în vârstă de 19 ani, pasager pe locul din dreapta faţă a autoturismului condus de inculpat, a decedat la Spitalul Judeţean de Urgenţă, ca urmare a multiplelor leziuni suferite.

Instanţa de fond a reţinut că din cuprinsul fişei de constatări preliminare nr. ... din data de 06.07.2018, întocmită de Serviciul Judeţean de Medicină Legală, au rezultat următoarele: moartea numitului F. a fost violentă; ea s-a datorat insuficienţei cardio-circulatorii acute consecinţa unui politraumatism cu politraumatism cranio-cerebral obiectivat prin fină lama de sânge semifluidă în spaţiile subdurale şi hemoragie subarahnoidiană cerebrală şi cerebeloasă difuză, traumatism toracic obiectivat prin fractură sternală, fracturi costale drepte penetrante, contuzii pulmonare, ruptură pleuro-pulmonară dreaptă, atelectazie pulmonară dreaptă şi hemotorax bilateral; traumatism abdominal obiectivat prin rupturi hepatice saturate chirurgical şi hemoperitoneu; leziunile de violenţă constatate la examenul necroptic s-au putut produce prin loviri de părţile dure din interiorul unui autovehicul în cadrul unui accident rutier, în condiţiile precizate pe cale de anchetă; la examenul toxicologic în sânge şi rinichi nu s-a pus în evidenţă alcool etilic (alcoolemie-0,00 g‰, alcoolurile-0,00 g‰); între leziunile constatate autopsic şi deces există o legătură directă de cauzalitate; decesul datează din 05.07.2018.

Numitul G., pasager pe bancheta din spate a autoturismului mai sus menţionat, a fost transportat la spital cu multiple leziuni, starea sa de sănătate fiind foarte gravă.

Situaţia de fapt redată anterior a fost reţinută de către instanţă în baza declaraţiilor date de către inculpat, persoana vătămată şi martorii audiaţi în cauză, coroborate cu înscrisurile depuse la prezentul dosar.

Astfel audiat în calitate de suspect, în cursul urmăririi penale, A. a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, declarând că la data de 03.07.2018 a achiziţionat autoturismul marca X., înmatriculat în Bulgaria cu numărul XXX, de la o persoană din localitatea V., nefiind încheiat niciun document care să certifice această tranzacţie. Ulterior, la data de 04.07.2018, în jurul orelor 20:00-20:10, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului mai sus menţionat, fiind însoţit de tatăl său G., care ocupa bancheta din spate şi de prietenul său F., care ocupa locul din dreapta faţă, conducându-l de la locuinţa sa până la un magazin din localitatea S., cunoscut sub denumirea “...”, de unde au cumpărat un pachet de ţigări.

Inculpatul a arătat că întrucât intenţiona să se deplaseze la ziua onomastică a soţiei numitului J., a condus autoturismul de la magazinul anterior menţionat pe un drum comunal care face legătura cu localitatea P., după care a virat stânga pe strada .., pe un drum acoperit cu balastru, moment în care numitul F. i-a solicitat să accelereze pentru a vedea cât de puternic este motorul autovehiculului. În acest context, inculpatul a accelerat, indicatorul indicând o viteză de 150-160 km/h, moment în care a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare şi a intrat în coliziune cu un gard din beton.

Din aceeaşi declaraţie a rezultat faptul că după impact, inculpatul a constatat că tatăl său şi F. prezentau urme de sânge în zona capului şi a corpului şi nu reacţionau în niciun fel, însă, fiind speriat, a părăsit locul accidentului, îndreptându-se spre locuinţa sa. În momentul în care a ajuns la domiciliu, inculpatul a fost identificat de organele de poliţie, care l-au condus la locul accidentului şi l-au testat cu aparatul etilotest.

Audiat în cursul judecăţii în primă instanţă, inculpatul A. a declarat că recunoaşte în totalitate fapta aşa cum a fost reţinută în rechizitoriu (f.51-52 d.u.p.).

Instanţa de fond a mai reţinut că cele relatate de inculpat au fost confirmate parţial de declaraţiile martorilor H. şi I..

Astfel, martorul ocular H. a declarat că la data de 04.07.2018, în jurul orei 20:20, în timp ce se afla în zona căii de acces în curtea locuinţei sale din oraşul S, a observat că pe strada .. a trecut în viteză un autoturism din care se auzea un zgomot puternic, care venea din direcţia drumului comunal care face legătura cu localitatea P. Conducătorul autoturismului a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare şi a lovit în primă fază capătul temeliei gardului ce împrejmuieşte locuinţa martorului, după care a intrat în coliziune cu gardul numitului K., pe care l-a distrus, cu toate că era construit din bolţari ornamentali şi plasă din elemente de fier forjat. Martorul a mai precizat că imediat după accident s-a deplasat la autoturismul în cauză şi a constatat că în interior se aflau trei persoane, pasagerul din dreapta faţă şi cel de pe bancheta din spate prezentând leziuni vizibile, motiv pentru care nu reacţionau, iar persoana care se afla pe locul şoferului a reuşit să iasă din autovehicul, a sărit un gard şi a plecat pe jos spre strada ... Martorul a anunţat accidentul la numărul de urgenţă 112 şi a efectuat o serie de fotografii cu telefonul mobil.

Audiat în cursul urmăririi penale, martorul I. a arătat că la data de 04.07.2018, în jurul orei 20:20, în timp ce se afla la locuinţa tatălui său de pe strada ... din oraşul S., a auzit un zgomot puternic, specific unui accident rutier şi a observat că în direcţia locuinţei numitului K. era foarte mult praf de la drumul acoperit cu balastru. Martorul s-a apropiat de locul accidentului şi a observat că un autoturism marca X, înmatriculat în Bulgaria, a intrat în coliziune cu gardul locuinţei numitului K., iar persoana care se aflase la volanul autoturismului era ieşită din interior şi se deplasa către strada ... După ce organele de poliţie au ajuns la locul accidentului, i-a însoţit pe aceştia la locuinţa numitului A., care a fost identificat la domiciliu. La revenirea la locul accidentului, A. a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,14 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Instanţa de fond a mai reţinut că din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, a rezultat că accidentul de circulaţie s-a produs în localitatea S., pe strada .., în dreptul imobilului nr.11, unde circulaţia se desfăşoară în ambele sensuri, câte o bandă de sens, cu marcaj rutier inexistent.

Din adresa Serviciului Public Comunitar regim Permise Auto nr. 7367537/DEM/PIT din 31.07.2018 a rezultat că inculpatul A. nu figura ca fiind posesor al unui permis de conducere la momentul producerii accidentului (f. 83 d.u.p.).

Faţă de modalitatea în care se coroborează materialul probator menţionat anterior instanţa de fond a apreciat că prezumţia de nevinovăţie de care se bucura inculpatul A. a fost răsturnată, iar vinovăţia acestuia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

1. În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A., care la data de 04.07.2016, orele 20.20 a condus autoturismul marca X., înmatriculat în Bulgaria, cu nr. XXX, pe strada ... din oraşul S., fără a fi posesor de permis de conducere şi cu o îmbibaţie de 0,15 g/l alcool pur în sânge şi, neadaptând viteza la condiţiile de drum, a pierdut controlul direcţiei de deplasare, fiind implicat într-un accident rutier în urma căruia a decedat numitul F., iar după eveniment a părăsit locul faptei fără încuviinţarea organelor de poliţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută şi sancţionată art.192 alin.1 şi 2 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că infracţiunea s-a realizat prin uciderea unei persoane, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale pentru efectuarea unei anume activităţi, respectiv de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere şi care nu respectă viteza legală de deplasare în localitate.

Având în vedere că fapta a fost săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale prevăzute de art. 335 alin.1 C.pen., atrage incidenţa variantei agravate a infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen.

Astfel, instanţa de fond a reţinut forma agravată prevăzută de art. 192 alin. 2 C.pen. întrucât din ansamblul probator administrat, cu precădere din adresa Serviciului Public Comunitar regim Permise Auto nr. 64968/05.07.2018 rezultă că inculpatul A. nu figurează ca fiind posesor al unui permis de conducere. (f.83 d.u.p.).

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă iar conform art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h.

Rezultatul socialmente periculos constând în decesul persoanei vătămate F. în vârstă de 19 de ani, se află în legătură de cauzalitate cu fapta inculpatului. Astfel, din cuprinsul fișei de constatări preliminare nr. 364-SV/A3 din data de 06.07.2018 al Serviciului Județean de Medicină legală rezultă că există legătură de cauzalitate între evenimentul rutier produs şi decesul survenit.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că inculpatul a comis fapta din culpă, în sensul art. 16 al. 4 lit. b C.pen., în sensul că prin conducerea autoturismului cu nerespectarea obligaţiei legale imperative ce revin conducătorilor auto participanţi la traficul rutier de a conduce un vehicul de către o persoană care posedă permis de conducere, inculpatul nu a prevăzut, deşi putea şi trebuia să prevadă că, ar putea determina atingerea dreptului la viaţă al celorlalţi participanţi la trafic.

2. În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A., care la data de 04.07.2016, orele 20.20 după ce a condus autoturismul marca X., înmatriculat în Bulgaria, cu nr. XXX, pe strada .. din oraşul S., fără a fi posesor de permis de conducere şi cu o îmbibaţie de 0,15 g/l alcool pur în sânge şi, neadaptând viteza la condiţiile de drum, a pierdut controlul direcţiei de deplasare, fiind implicat într-un accident rutier în urma căruia a decedat numitul F., iar după eveniment a părăsit locul faptei fără încuviinţarea organelor de poliţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei, prevăzută şi sancţionată de art. 338 alin.1 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că elementul material constă în acţiunea inculpatului de a părăsi locul accidentului fără ca în prealabil să fi obţinut acordul organelor de poliţie în acest sens.

Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este esenţialmente una de pericol, nefiind susceptibilă prin natura sa de a produce daune materiale, iar legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul socialmente periculos - punerea în pericol a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice - rezultă ex re.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa de fond a reţinut că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenţie directă, formă de vinovăţie prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a) C.pen. Astfel, părăsind locul accidentului fără a avea încuviinţarea organelor de poliţie inculpatul a prevăzut şi a urmărit rezultatul socialmente periculos ca prin fapta sa infracţională să pună în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

3. În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A., care la data de 04.07.2016, orele 20.20 a condus autoturismul marca X., înmatriculat în Bulgaria, cu nr. XXX, pe strada ... din oraşul S, fără a fi posesor de permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere faptă prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut că elementul material al infracţiunii este reprezentat de acţiunea de conducere a autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare XXX fără a poseda permis de conducere.

Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este esenţialmente una de pericol, nefiind susceptibilă prin natura sa de a produce daune materiale, iar legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul socialmente periculos - punerea în pericol a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice - rezultă ex re.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa de fond a reţinut că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenţie indirectă, formă de vinovăţie prevăzută de art.16 alin.3 lit.b) C.pen. Astfel, conducând un autoturism pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, inculpatul a prevăzut şi, deşi nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracţională să pună în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

Instanţa de fond a mai reținut faptul că toate infracţiunile comise de către inculpatul A. au fost săvârşite în concurs real, prevăzut de art. 38 alin. 1 C.pen., în cauză fiind întrunite condiţiile de existenţă ale pluralităţii infracţionale sub forma concursului de infracţiuni: trei infracţiuni săvârşite de acelaşi subiect activ înainte de a interveni o hotărâre de condamnare definitivă pentru oricare dintre ele.

Instanţa de fond a constatat că infracţiunile prevăzute de art. 335 alin. 1 C.pen. și art. 192 alin. 1 și 2 C. pen. săvârşite de inculpat în data de 04.07.2018 au fost săvârşite în concurs ideal, prevăzut de art. 38 alin. 2 C.pen., în cauza fiind întrunite condiţiile de existenţă ale pluralităţii infracţionale sub forma concursului de infracţiuni: o singură acţiune săvârşită de către inculpatul A. care datorită urmărilor pe care le-a produs a întrunit elementele constitutive a două infracţiuni.

Astfel, s-a arătat că potrivit art. 396 alin. 2 C.p.p., constatând că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat în calitate de autor, instanţa de fond a pronunţat condamnarea la o pedeapsă cu închisoarea a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen şi infracţiunile de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. 1 şi 2 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 2 C.pen., și infracțiunea de părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei faptă prevăzută de art. 338 alin.1 C.pen, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. urmând ca la individualizarea pedepsei, să respecte criteriile generale de individualizare enumerate de art. 74 C.pen.: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

La stabilirea limitelor de pedeapsă ce au fost aplicate cauză instanţa de fond a reţinut că inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 rap. la art. 375 C.p.p.

Potrivit art. 374 alin. C.p.p, în cazurile în care acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10).

Consecinţa aplicării procedurii simplificate de soluţionare a cauzelor penale prevăzută de art. 375 C.p.p, la cererea inculpatului, este dată de legiuitor prin alin. 10 art. 396 C.p.p, unde se menţionează că instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Faţă de aceste aspecte, în stabilirea unei pedepse concrete inculpatului, instanţa de fond a redus cu o treime, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare infracţiune săvârşită.

La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanţa de fond a avut în vedere gradul ridicat de pericol social concret dedus din împrejurările comiterii faptei, circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale şi faptul că a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, recunoscând şi regretând săvârşirea faptelor.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că cele relatate de inculpat cu privire la accidentul produs se corelează cu probatoriul administrat, care indică faptul că inculpatul a conştientizat că a accidentat două persoane şi a ales să părăsească locul accidentului fără să oprească pentru a acorda ajutor victimelor şi fără să anunţe organele de poliţie, în speranţa că se va putea sustrage de la răspunderea penală.

Totodată, instanţa de fond a reţinut din probatoriul administrat în cauză, că inculpatul a conştientizat că a accidentat o persoană şi a ales să părăsească locul accidentului fără să oprească pentru a acorda ajutor victimei şi fără să anunţe organele de poliţe, în speranţa că se va putea sustrage de la răspunderea penală.

Faptul că în momentul producerii accidentului, inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul fără să posede permis de conducere este de natură să agraveze răspunderea penală a acestuia mai ales în ceea ce priveşte sancţionarea infracţiunilor prevăzute de art.192 şi 338 C.pen.

La orientarea spre minimul special prevăzut de legiuitor în cazul infracţiunilor de ucidere din culpă şi părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei, instanţa de fond a avut în vedere conduita deosebit de gravă a inculpatului care a pus dorinţa sa de a scăpa de rigoarea legii mai presus de valoarea umană supremă: dreptul la viaţă al persoanei.

O asemenea conduită a fost apreciată de instanţa de fond ca fiind mult mai gravă decât a unui alt conducător auto care fiind implicat într-un eveniment rutier, chiar sub influenţa băuturilor alcoolice fiind, alege să rămână la locul accidentului şi face tot ce îi stă în putinţă să salveze viaţa victimei.

Instanţa de fond a reţinut caracterul excepţional al acţiunilor inculpatului, care circumstanţiază o persoană cu sânge rece care pune mai presus de viaţa umană dorinţa sa de a se sustrage răspunderii penale.

 În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa de fond a reţinut că are vârsta de 19 ani, are 10 clase şi nu are loc de muncă, nu este căsătorit, nu are antecedente penale.

Instanţa de fond a reţinut şi conduita procesuală a inculpatului din cursul procesului penal, în sensul că în cursul urmăririi penale a recunoscut parţial faptele săvârşite, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen., iar celelalte infracţiuni respectiv, ucidere din culpă prevăzută de art.192 alin.1 şi 2 C.pen. şi părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei faptă prevăzută de art. 338 alin.1 C.pen. inculpatul a făcut afirmaţii reale.

Având în vedere toate aceste aspecte, în funcţie de caracteristicile anterior arătate, instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre minimul special pentru infracţiunile prevăzute de art.192 alin.1 şi 2 C.pen., art. 335 alin 1 C. pen şi art.338 alin.1 C.pen.

Faţă de cele expuse anterior, instanţa de fond l-a condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută şi sancţionată de art. 192 alin.1 şi 2 C.pen. cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen., art. 349 alin. 2 C.p.p., art.375 C.p.p. şi art. 396 alin. 10 C.p.p.

În privinţa pedepselor complementare, instanţa de fond a reţinut că art. 67 alin. 1 C.pen. prevede că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunilor, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Având în vedere aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că activitatea ilicit penală, astfel cum a fost expusă, demonstrează nedemnitatea inculpatului în exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a) şi lit. b) C.pen.

Totodată, având în vedere conduita rutieră neresponsabilă a inculpatului care a săvârşit trei infracţiuni privitoare la siguranţa circulaţiei rutiere, consecinţele foarte grave ale acestei conduite, respectiv decesul unei persoane, s-a apreciat că se impune interzicerea pentru inculpatul A. a dreptului de a conduce autovehicule pe o durată de 4 ani, pentru menţinerea unei siguranţe rutiere generale şi al prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. i) C.pen.

Având în vedere aceste aspecte, în baza art. 67 alin. 1 C.pen., instanţa de fond a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a. a, b şi i C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule pe o durată de 4 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În privinţa pedepselor accesorii instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 65 alin.1 C.pen., acestea se stabilesc în funcţie de modul în care au fost stabilite pedepsele complementare. Astfel, dacă se apreciază necesitatea dispunerii pedepsei complementare trebuie stabilit şi conţinutul pedepsei accesorii în funcţie de conţinutul pedepsei complementare. Astfel, raportat la prevederile Codului penal, din dispoziţiile art.65 alin. 1, a rezultat existenţa unei legături indisolubile între pedepsele complementare şi accesorii.

În consecinţă, având în vedere gravitatea deosebită a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, instanţa de fond, în temeiul art. 65 alin. 1 C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule.

Având în vedere considerentele expuse anterior, instanţa de fond a condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei, faptă prevăzută de art. 338 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.38 alin.1 C.pen., art.349 alin.2 C.p.p., art.375 C.p.p. şi art. 396 alin. 10 C.p.p.

În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule.

În baza art. 67 alin. 1 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În consecinţă, având în vedere cele reţinute anterior, instanţa de fond a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art.38 alin.1 şi 2 C.pen., art.349 alin.2 C.p.p., art.375 C.p.p. şi art. 396 alin. 10 C.p.p.

În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule.

În baza art. 67 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art.38 alin.1 şi 2 C.pen. rap. la art.39 alin.1 lit. b C.pen. au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, sporită cu 1(unu) an închisoare, adică o treime o treime din suma celorlalte pedepse, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute o pedeapsă de 3 (trei) ani și 6(şase) luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. 5 C.pen. raportat art. 65 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule.

În baza art. 45 alin. 3 C.pen. raportat la art. 67 alin. 1 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi i C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a conduce autovehicule pe o durată de 4 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

 În baza art. 399 alin. 1 C.p.p., instanţa de fond a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul A. iar conform art.72 alin.1 C.pen. s-a dedus din pedeapsa pronunţată perioada cât timp inculpatul A. a fost reţinut şi arestat preventiv în prezenta cauză din data de 11.07.2018 și până la data de 01.12.2018.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art.5 alin.5 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a fost informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În ceea ce priveşte latura civilă instanţa de fond a reţinut faptul că în cauză s-au constituit părți civile B., cu suma de 20.000 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea victimei și 200.000 euro daune morale, C., cu suma de 200.000 Euro daune morale, D. cu suma de 100.000 euro daune morale și E. cu suma de 100.000 euro daune morale, Spitalul Județean de Urgență s-a constituit parte civilă cu suma de 2.625,96 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea victimei F. şi Serviciul de Ambulanţă Județean cu suma de 1369 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea victimei F.

Pe latura civilă a cauzei au fost audiaţi martorii L (f.74 d.i.) și M. (f. 75 d.i.)..

În ceea ce privește acoperirea prejudiciilor materiale și morale suferite de către părțile civile din prezenta cauză, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 1357 C.civ. „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.”.

În ceea ce priveşte persoana care trebuie să despăgubească părţile civile, instanţa de fond a reţinut că la data producerii accidentului, 04.07.2018, autoturismul marca VW, cu numărul de înmatriculare XXX, nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, astfel că parte responsabilă civilmente este Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.

Conform art. 19 alin. 1 C.p.p., acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

De asemenea s-a arătat că potrivit Deciziei în interesul legii nr. 1/15.02.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitatea de parte responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractual de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă, răspunderea acesteia putând fi angajată în mod direct, cu citarea obligatorie a acesteia.

Conform art. 26 alin. 1 lit. a din Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 6 decembrie 2011, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr.3/2013 al preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în cazul asigurărilor de răspundere civilă, societatea de asigurare are obligaţia despăgubirii persoanelor păgubite în limitele stabilite de contract sau lege odată cu producerea cazului asigurat.

În consecinţă, s-a arătat că asigurătorul este debitorul despăgubirii celui ce a suferit o pagubă, astfel încât societatea de asigurare va fi obligată direct în procesul penal la repararea prejudiciului cauzat de vehiculul asigurat şi implicat în accidentul de circulaţie, în limita obligaţiei asumate expres prin contract, care nu poate fi însă inferioară limitei stabilite de autoritatea de supraveghere în materie.

S-a mai arătat că potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule (…) în conformitate cu: a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare.

Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995: „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri”.

De asemenea, conform art. 55 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.

Aşadar, asigurătorul plăteşte nemijlocit celui păgubit prin accident de autovehicul în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat.

Instanţa de fond a constatat că potrivit art. 249 C.pr.civ., cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, iar potrivit art. 99 alin. 1 C.pr.pen., sarcina probei în cadrul acțiunii civile aparține părții civile ori, după caz, procurorului care exercită acțiunea civilă în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă. În cauza de față, având în vedere că nu suntem în prezența unei ipoteze de exercitare a acțiunii civile din oficiu, sarcina probei daunelor materiale şi morale revine exclusiv părţilor civile.

Referitor la daunele materiale solicitate de părțile civile instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 1349 alin. 1 şi 2 C.civ.: „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”

De asemenea, potrivit art. 1392 C.civ.: cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătății victimei sau, în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta care a prilejuit aceste cheltuieli”.

Astfel, instanța de fond a reţinut că pentru a opera răspunderea civilă, este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiţii: să existe o faptă ilicită, adică o acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale persoanei vătămate; fapta ilicită să fi produs un prejudiciu – acele consecințe dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane - care să fie cert, să nu fi fost reparat și să fie actual; să existe o legătură de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită și prejudiciul produs; să existe vinovăția autorului faptei ilicite în producerea prejudiciului.

În speţă, instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului A., aşa cum rezultă din analiza laturii penale a cauzei.

Astfel, s-a arătat că materialul probator administrat în cauză pe latura penală a cauzei a dovedit existenţa faptei ilicite a inculpatului şi a vinovăţiei acestuia.

Totodată, analizând probatoriul administrat prin raportare la soluţia pe latură penală a cauzei şi la criteriile şi elementele care au stat la baza acesteia, instanţa de fond a constatat că părţile civile au suferit prejudicii materiale şi/sau morale prin fapta inculpatului A. de a produce un accident rutier, din culpă, în urma căruia a decedat victima F.

Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu este dovedită de întreg ansamblul probator administrat în cauză.

În ceea ce privește culpa în producerea urmărilor accidentului rutier, instanța de fond a reținut o culpă în proporție de 70% în sarcina inculpatului A., având în vedere circumstanțele efective ale producerii accidentului rutier.

Astfel, instanța de fond a avut în vedere că raportat la relația de prietenie dintre victima accidentului, F. și inculpatul A., la momentul la care a luat decizia de a-l însoți pe cel de-al doilea, defunctul cunoștea faptul că acesta consumase băuturi alcoolice și nu posedă permis de conducere. Cu toate acestea, F. a ales să urce într-un autovehicul în calitate de pasager, cunoscând că acesta urmează să fie condus de o persoană care nu posedă acest drept. Mai mult decât atât, instanța de fond a reţinut că din materialul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale, a rezultat că inculpatul a fost încurajat de F. să accelereze și să conducă cu o viteză excesivă.

Față de toate aceste aspecte, instanța de fond nu a reţinut culpa exclusivă a inculpatului, ci a stabilit o proporție de 70% culpă în producerea accidentului, în sarcina inculpatului A.

În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului suferit de părţile civile, instanţa de fond a constatat următoarele:

Partea civilă B. a pretins daune materiale în cuantum de 20.000 de lei reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea victimei.

Martorii audiați în cauză au declarat că partea civilă a cheltuit sume de bani importante pentru înmormântarea unicul fiu.

Astfel, martorul L. a declarat că familia B. a făcut cheltuieli importante ocazionate de înmormântarea fiului lor pe care le estimează la aproximativ 20.000 de lei, iar ulterior familia a organizat pomeniri, ocazii cu care s-au cheltuit aproximativ 5000 de lei pentru fiecare. A mai declarat că atât părinţii victimei, cât şi bunicii au fost foarte afectaţi de moartea fiului, respectiv a nepotului lor (f.74 d.i.).

Martora M. a declarat că familia B. s-a ocupat de înmormântarea fiului lor ocazie cu care au făcut cheltuieli mari pe care le estimează la peste 10.000 lei, iar ulterior au organizat pomeniri de 7 zile şi de 40 de zile, la ultimul eveniment participând aproximativ 80-100 persoane. A mai declarat că nu ştie dacă inculpatul a contribuit cu ceva la plata acestor cheltuieli şi că atât părinţii, cât şi bunicii defunctului au fost devastaţi de moartea acestuia.

Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor materiale care au fost acordate părții civile, instanța de fond a avut în vedere elemente obiective pentru a putea aprecia, cuantumul cheltuielilor făcute de familie victimei cu înmormântarea acestuia. Astfel, instanța de fond a admis cererea părții civile cu privire la daunele materiale solicitate și a obligat partea responsabilă civilmente la plata către acesta a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune materiale.

În ceea ce o privește pe partea civilă Spitalul Județean de Urgență, astfel cum s-a reținut anterior, aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 2625,96 lei reprezentând cheltuieli rezultate în urma spitalizării victimei accidentului, depunând în acest sens înscrisuri justificative ale acestor cheltuieli (f. 40-41 d.i.).

În ceea ce privește pe partea civilă Serviciul de Ambulanţă Județean, aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 1369 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de serviciile acordate victimei F. (f. 62-64 dosar asociat nr. 6780/314/2018/a1).

Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată.

Relativ la persoana care va despăgubi instituţiile medicale, instanţa de fond a reţinut că, la data producerii accidentului, 04.07.2018, autoturismul marca X cu numărul de înmatriculare XXX condus de către inculpatul A., nu era asigurat, motiv pentru care, în cauză, cheltuielile efectuate de către Spitalul Judeţean de Urgenţă şi Serviciul de Ambulanţă Județean vor reveni Biroului Asigurătorilor de autovehicule din România (BAAR).

Având în vedere toate aceste aspecte și dispozițiile legale menționate anterior, s-a reţinut că asigurătorul este cel care va achita prejudiciul și instituțiilor medicale.

Raportat la daunele morale pretinse de părțile civile, instanța de fond a avut în vedere că stabilirea cuantumului daunelor morale se face prin apreciere, spre deosebire de daunele materiale care trebuie dovedite, atât în ceea ce priveşte existenţa lor, cât şi sub aspectul întinderii lor.

Cu toate acestea, instanţa de fond nu a putut obliga societatea de asigurare la plata unor sume stabilite aleatoriu de partea civilă sau care nu au fost dovedite prin niciun mijloc de probă, întrucât potrivit principiilor generale ale răspunderii civile delictuale se poate dispune repararea prin echivalent doar cu privire la prejudiciile determinate sau determinabile; acestea cuprind prejudiciile prezente, precum şi cele viitoare, în măsura în care existenţa şi întinderea lor este sigură sau cel puţin poate fi stabilită în raport de anumite criterii obiective.

S-a arătat că prejudiciul moral suferit de părțile civile este evident. Nimeni nu poate contesta că acestea au suferit un şoc în momentul decesului unicului copil, respectiv nepot, ca urmare a producerii accidentului din 04.07.2018. Martorii audiați în cauză au arătat că au fost și sunt martori ai suferințelor resimțite de părțile civile.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate, instanţa de fond a reţinut că prejudiciul suferit de către cele patru părți civile prin încălcarea drepturilor lor subiective nepatrimoniale este de natură morală, astfel încât despăgubirile civile pe care instanţa urmează sa le acorde acestora nu reprezintă o modalitate de repunere in situaţia anterioara săvârşirii faptelor, ci o modalitate prin care se urmăreşte a se compensa echitabil valoarea de care a fost privata, în raport de modalitatea în care a resimţit dispariția fiului, respectiv, fratelui și nepotului. Trebuie reținut că nu orice daună se concretizează prin stări de fapt, ci se menține la nivelul trăirilor psihice. Tulburarea, prin fapta care creează suferințe de ordin psihic, dăunează climatului moral sănătos, de care are dreptul să beneficieze orice persoană, „creează o stare de neliniște, de zbucium interior, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieții sufletești, deci o daună”. Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective, în care rolul hotărâtor îl au posibilitățile de orientare a judecătorilor în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care, în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă. Despăgubirile acordate pentru daunele morale au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei sau moștenitorilor acesteia.

Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu este dovedită de întreg ansamblul probator administrat în cauză.

Cu toate acestea, instanţa de fond a reamintit că despăgubirile băneşti au rolul de a compensa prejudiciul moral, suferinţa resimţită de partea civilă, fără însă a tinde să se transforme într-un mijloc de îmbogăţire şi să deturneze această instituţie de la finalitatea sa, motiv pentru care apreciază că despăgubirea ce se cuvine părţilor civile pentru compensarea prejudiciului moral suferit nu se ridică la nivelul solicitat.

Deşi, aşa cum deja s-a arătat anterior, nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de partea civilă, instanţa de fond a apreciat că suma de 30.000 euro nu este disproporţionată, având în vedere suferinţa încercată în urma decesului victimei.

Instanța de fond a constatat, că în prezenta cauză victima accidentului rutier era o persoană tânără în vârstă de 19 de ani și, practic un copil, unicul copil și nepot al părților civile, care, conform declarației martorilor audiați în cauză avea o relație foarte apropiată cu familia sa și nu prezenta probleme de sănătate, iar existența sa s-a încheiat în urma unui accident de mașină violent, în care moartea a survenit în aceeași zi. Astfel, având în vedere împrejurările decesului, relația interpersonală dintre victimă și familia sa, vârsta victimei, în strânsă corelație cu gradul de imprevizibilitate al decesului, reacțiile emoționale similare ale oricărei alte persoane care și-a pierdut unicul fiu, respectiv nepot, instanța de fond a apreciat că acordarea sumei de 135.000 lei (aproximativ 30.000 euro) despăgubiri morale (stabilită în sarcina părții responsabile civilmente, corespunzător culpei inculpatului de 100%) pentru fiecare dintre părțile civile în parte, este riguros dozată și în concordanță cu despăgubirile evaluate prin hotărâri anterioare în situații similare.

Faţă de aceste criterii instanţa de fond a apreciat că suma de 10.000 euro pentru B., 10.000 Euro pentru C., 5.000 Euro pentru D. și 5000 Euro pentru E. reprezintă o reparare suficientă şi echitabilă, avându-se în vedere şi împrejurarea că pronunţarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului reprezintă o modalitate de reparare a prejudiciului moral suferit.

În ceea ce privește cererea persoanei vătămate de obligare a părţii responsabile civilmente la plata dobânzii legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubiri de la data producerii accidentului până la plata efectivă a acestor sume, instanţa de fond a respins-o ca neîntemeiată şi a dispus obligarea la plata dobânzii legale de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data achitării integrale a debitelor. Aceasta întrucât, deşi dreptul de a obţine despăgubiri se naşte de la data producerii accidentului rutier, pentru a se putea calcula şi datora dobânzi la daunele morale acordate sau la despăgubirile materiale solicitate, creanţa trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă. Or, o creanţă provenind din daune morale devină certă, lichidă şi exigibilă doar în momentul în care, prin hotărâre judecătorească definitivă, s-a stabilit cuantumul sumelor cuvenite părţii civile.

Faţă de cele expuse, instanţa de fond, în temeiul art. 19, art. 25 şi art. 397 alin. 1 C.p.p. şi a art. 1357 C.civ. a admis în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile B., C., D. și E. şi a obligat partea responsabilă civilmente, la plata către partea civilă B. a sumei de 10.000 euro reprezentând daune morale și 20.000 lei daune materiale, C. a sumei de 10.000 euro reprezentând daune morale, D. a sumei de 5.000 euro reprezentând daune morale și E. a sumei de 5000 euro reprezentând daune morale, respingând celelalte pretenţii ale părților civile, ca neîntemeiate.

Instanța de fond a obligat partea responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor de autovehicule din România la plata către părțile civile B., C., D. și E. la plata dobânzii legale de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data achitării integrale a debitelor. Totodată, instanța de fond a obligat partea responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor de autovehicule din România la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență a sumei de 2.625,96 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea victimei F.

A fost obligată partea responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor de autovehicule din România (BAAR), la plata către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Județean a sumei de 1369 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea victimei F..

În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1000 lei din cursul urmăririi penale.

În baza art. 274 alin. 1 teza a II-a C.p.p., rap. la art.272 alin. 2 C.p.p. onorariul apărătorului din oficiu în faza de urmărire penală, avocat .., în cuantum de 260 lei, conform delegației avocaţiale nr. ../11.07.2018, s-a dispus să rămână în sarcina statului, fiind avansat din fondurile speciale ale Ministerului Public în contul Baroului Suceava.

În baza art. 274 alin. 1 teza a II-a C.p.p., rap. la art.272 alin. 2 C.p.p., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A. - av. ... (650 lei, conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. ./06.08.2018), s-a dispus să rămână în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.

Ulterior motivării Sentinţei penale nr. 608 din 20.12.2018 a Judecătoriei Suceava instanţa de fond a pronunţat Încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 08.01.2019 prin care în temeiul art. 278 Cod pr.pen. a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul minutei şi dispozitivului sentinţei penale nr. 608 din data de 20.12.2018 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 6780/314/2018, în sensul că se menţionează în mod corect următoarele: „În temeiul art. 25 alin.1 rap. la art. 397 C.p.p., coroborat cu art. 1357 C.civ., art.49, art.50, art.55 din Legea nr.136/1995 şi art. 26 alin.1 lit. a din Ordinul nr. 14/2011 emis de Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, admite în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile B., C., D., E., Spitalul Județean de Urgență şi Serviciul de Ambulanţă Județean.” în loc de „În temeiul art. 25 alin.1 rap. la art. 397 C.p.p., coroborat cu art. 1357 C.civ., art.49, art.50, art.55 din Legea nr.136/1995 şi art. 26 alin.1 lit. a din Ordinul nr. 14/2011 emis de Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, admite în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile B., C., D., E. și Spitalul Județean de Urgență.”

În motivarea încheierii s-a arătat că în minuta sentinţei penale nr. 608/20.12.2018 în paragraful în care s-a pronunţat cu privire la acţiunile civile formulate în cauză instanţa a omis să menţioneze şi partea civilă Serviciul de Ambulanţă Județean.

Împotriva acestei sentinţei, în termen legal, au formulat apel inculpatul A., partea responsabilă civilmente Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, persoanele vătămate B., C., D. şi E., pentru motivele expuse oral de către apărătorii acestora cu ocazia dezbaterilor consemnate pe larg în partea introductivă a prezentei decizii, precum şi cele dezvoltate în scris, aflate la dosar.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2, art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, Curtea constată că probele administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declaraţia inculpatului dată în faţa instanţei de fond de recunoaştere în totalitate a faptei, conduc la reţinerea, dincolo de orice dubiu rezonabil, a situaţiei de fapt descrisă în rechizitoriu, respectiv aceea că în data de 04.07.2018, în jurul orei 20.10, după ce a consumat băuturi alcoolice şi fără poseda permis de conducere, inculpatul A. a condus autoturismul marca X., cu numărul de înmatriculare XXX, în care se mai aflau în calitate de pasageri tatăl său, numitul G., şi victima F., persoană care ocupa locul din dreapta faţă, pe drumurile publice din oraşul S., iar în jurul orei 20.20, în momentul în care a ajuns pe strada .. din aceeaşi localitate, din cauza vitezei excesive (150-160 de km/h, conform declaraţiei inculpatului) şi a lipsei de experienţă, a pierdut controlul asupra direcţiei de deplasare, drumul fiind acoperit cu balastru, şi a lovit temelia gardului care împrejmuieşte imobilul cu nr. 9, după care a intrat cu partea dreaptă a autovehiculului în coliziune cu gardul imobilului cu nr. 11, care este construit din bolţari ornamentali şi plasă de fier forjat. Deşi a constatat că atât tatăl său cât şi victima F. au fost grav răniţi inculpatul A. a părăsit în fugă locul faptei, fiind descoperit la scurt timp la domiciliul său de către organele de poliţie.

Situaţia de fapt astfel descrisă rezultă din declaraţiile de recunoaştere a faptei date de inculpat în faţa instanţei de fond (filele 51-52 dosar primă instanţă) şi în cursul urmăririi penale (filele 45-46 dup) care se coroborează cu procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşă fotografică anexă (filele 6-16 dup), suportul optic cuprinzând fotografiile efectuate cu ocazia cercetării locului faptei (fila 17 dup), suportul optic cuprinzând fotografiile puse la dispoziţia organelor de cercetare penală de către martorul H. (fila 18 dup), declaraţia persoanei vătămate B. (filele 19-20 dup), adresa nr. 19375/09.07.2018 emisă de Spitalul Judeţean de Urgenţă (fila 23 dup), copie de pe certificatul de deces al numitului F. (filele 24 dup), fişa de constatări preliminare nr. 364-SV/A3 din 06.07.2018 (fila 26 dup), buletinul de analiză toxicologică (fila 79 dup), fişa examenului clinic (fila 80 dup), procesul verbal de recoltare mostre biologice (fila 82 dup), adresa nr. 64968 din 05.07.2018 emisă de Instituţia Prefectului– Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (fila 83 dup), adresa nr. 7367537/DEM/PIT din 31.07.2018, emisă de I.G.P.R. Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională – Biroul Naţional Interpol şi înscrisuri anexe (filele 84-90 dup), declaraţiile martorilor H. (filele 91-92 dup) şi I. (filele 93-94 dup) şi raportul primului poliţist ajuns la faţa locului (fila 95 dup).

Raportat la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, instanţa de apel apreciază ca fiind corectă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, respectiv infracţiunile de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal, părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 335 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

1. Curtea constată că sub aspectul laturii penale au formulat apel, pe de o parte, inculpatul, care apreciază că pedepsele aplicate de instanţa de fond sunt nejustificat de mari, iar pe de altă parte, părţile civile B., C., D. şi E., care apreciată că pedepsele aplicate inculpatului sunt nejustificat de blânde şi că în mod greşit instanţa de fond a reţinut un grad de culpă de doar 70% în sarcina inculpatului.

Curtea observă că în motivarea sentinţei penale atacată instanţa de fond a prezentat argumente contradictorii în ceea ce priveşte gradul de culpă al inculpatului în producerea accidentului.

Astfel, în considerentele aflate la fila 12 din sentinţa atacată s-au reţinut următoarele:

„În ceea ce privește culpa în producerea urmărilor accidentului rutier, instanța va reține o culpă în proporție de 70% în sarcina inculpatului A., având în vedere circumstanțele efective ale producerii accidentului rutier.

Astfel, instanța va avea în vedere că raportat la relația de prietenie dintre victima accidentului, F. și inculpatul A., la momentul la care a luat decizia de a-l însoți pe cel de-al doilea, defunctul cunoștea faptul că acesta consumase băuturi alcoolice și nu posedă permis de conducere. Cu toate acestea, F. a ales să urce într-un autovehicul în calitate de pasager, cunoscând că acesta urmează să fie condus de o persoană care nu posedă acest drept. Mai mult decât atât, instanţa de fond a reţinut că din materialul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale, a rezultat că inculpatul a fost încurajat de F. să accelereze și să conducă cu o viteză excesivă.

Față de toate aceste aspecte, instanța de fond nu va reţine culpa exclusivă a inculpatului, ci va stabili o proporție de 70% culpă în producerea accidentului, în sarcina inculpatului A.”.

În considerentele de la fila 13 a sentinţei instanţa de fond reţine următoarele:

„Astfel, având în vedere împrejurările decesului, relația interpersonală dintre victimă și familia sa, vârsta victimei, în strânsă corelație cu gradul de imprevizibilitate al decesului, reacțiile emoționale similare ale oricărei alte persoane care și-a pierdut unicul fiu, respectiv nepot, instanța apreciază că acordarea sumei de 135.000 lei (aproximativ 30.000 euro) despăgubiri morale (stabilită în sarcina părții responsabile civilmente, corespunzător culpei inculpatului de 100%) pentru fiecare dintre părțile civile în parte, este riguros dozată și în concordanță cu despăgubirile evaluate prin hotărâri anterioare în situații similare”.

Prin urmare, în aceeaşi sentinţă instanţa de fond reţine mai întâi culpa concurentă a inculpatului şi a victimei F. în producerea accidentului, pentru ca ulterior să reţină culpa exclusivă a inculpatului în producerea aceluiaşi accident.

Realizând propria analiză în stabilirea existenţei sau inexistenţei unei culpe comune a inculpatului şi a victimei F. în producerea accidentului, Curtea apreciază că aceasta nu este dată, inculpatul A. fiind singura persoană vinovată de producerea accidentului din data de 04.07.2018.

Curtea nu poate reţine argumentul instanţei de fond privind stabilirea unui procent de culpă de 30% în producerea accidentului în sarcina victimei F., culpă comună justificată, în opinia instanţei de fond, de împrejurarea că, raportat la relaţiile de prietenie dintre cei doi, victima cunoştea faptul că inculpatul consumase anterior băuturi alcoolice şi că nu poseda permis de conducere, şi că din materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale a rezultat că inculpatul a fost încurajat de F. să accelereze și să conducă cu o viteză excesivă.

Curtea constată că nu există nicio probă la dosar din care să rezulte că victima F. a cunoscut împrejurarea că inculpatul nu avea permis de conducere şi că acesta consumase alcool, anterior conducerii autovehiculului.

De altfel, în rechizitoriu nu se reţine nici faptul că victima ar fi cunoscut aceste împrejurări şi nici nu se reţine vreun grad de culpă în sarcina victimei, cu încălcarea de către aceasta a vreunei dispoziţii din OUG 195/2002. Or, admiţând procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, instanţa de fond, nu putea în lipsa unor probe suplimentare, să reţină o altă situaţie de fapt decât cea descrisă în actul de acuzare.

Pe de altă parte, Curtea constată că simpla afirmaţie a inculpatului că a accelerat autoturismul, ajungând la viteza de 150-160 km/h nu echivalează cu dovedirea împrejurării că victima are o culpă în producerea accidentului rutier.

În consecinţă, în lipsa altor probe decât cele administrate în cursul urmăririi penale, Curtea apreciază că nu i se poate imputa victimei F. un grad de culpă în producerea accidentului din data de 04.07.2018.

În consecinţă, Curtea reţine culpa exclusivă a inculpatului A. în producerea accidentului rutier, acesta fiind cel care, prin conducerea unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, sub influenţa băuturilor alcoolice şi cu o viteză triplă faţă de viteza legală, a produs accidentul rutier în urma căruia a decedat victima F.

În ceea ce priveşte critica adusă de inculpat şi de părţile civile cuantumului pedepselor aplicate inculpatului de instanţa de fond, Curtea le apreciază ca neîntemeiate.

Astfel, raportat pe de o parte la modalitatea de săvârşire a faptelor de către inculpat, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, după consumul de băuturi alcoolice, cu o viteză care depăşeşte de 3 ori limita de viteză admisă în localitate (150-160 km/h), în condiţiile în care avea doi pasageri în autoturism, unul dintre aceştia fiind chiar tatăl său, cu consecinţa decesului victimei F. şi a vătămării grave a tatălui său (şi în prezent acesta fiind imobilizat la pat ca urmare a accidentului rutier), iar pe de altă parte având în vedere persoana inculpatului, vârsta acestuia şi conduita sa procesuală, Curtea apreciază că prima instanţă a realizat o corectă individualizare a pedepsei raportat la criteriile prev. de art. 74 Cod penal, inclusiv prin reţinerea disp. art. 374 şi 396 alin. 10 Cod procedură penală, având ca efect reducerea cu o treime a limitelor pedepsei închisorii ca urmare a admiterii cererii inculpatului de judecare a cauzei în procedura simplificată a vinovăţiei.

Raportat la cuantumul pedepsei rezultante Curtea constată că nu este posibil a se face aplicarea disp. art. 91 Cod penal referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

2. Sub aspectul laturii civile au formulat apel părţile civile B., C., D. şi E., solicitând, pe de o parte, majorarea cuantumului daunelor morale acordate de instanţa de fond, iar pe de altă parte, acordarea dobânzilor legale de la data producerii accidentului.

Analizând motivul de apel al părţilor civile cu privire la cuantumul daunelor morale Curtea apreciază că acesta este întemeiat, impunându-se majorarea acestora.

În aprecierea cuantumului daunelor morale Curtea are în vedere toate împrejurările de natură să producă o suferinţă profundă părţilor civile, respectiv natura relaţiilor dintre victimă şi părţile civile, acestea fiind părinţii, respectiv bunicii victimei, aşadar rude foarte apropiate ale victimei, vârsta la care s-a produs decesul victimei (19 ani), culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, modul tragic în care s-a produs decesul victimei.

Problema care se pune constă în cuantumul bănesc la care ar trebui să fie obligat inculpatul drept compensare pentru pricinuirea acestor suferinţe de ordin moral, cu titlu de „preţ al durerii suferite” – „pretium doloris” – cunoscut fiind faptul că astfel de prejudicii nu pot fi susceptibile de evaluare bănească, precum cele de ordin patrimonial. Chiar dacă, în raport cu natura acestor daune, nepatrimoniale, stabilirea cuantumului lor presupune şi luarea în considerare a unor elemente de apreciere, neverificabile nemijlocit prin elemente probatorii, ceea ce impune şi existenţa unei anumite eventualităţi de aproximare, pentru limitarea efectelor unei atari eventualităţi este, totuşi, necesar să fie avute în vedere anumite criterii de determinare a valorii prejudiciului moral real suferit, cum sunt consecinţele negative, certe, însă nu palpabile suportate de cel în cauză în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate şi gradul de afectare a acestora, intensitatea cu care au fost percepute urmările vătămării.

Cât priveşte compensaţia bănească care se acordă cu titlu de daune morale, este de evidenţiat faptul că aceasta este destinată a atenua, a alina suferinţa psihică a părţii civile ca urmare a suferinţelor fizice şi psihice trăite, iar suma acordată trebuie să aibă efect compensatoriu, fără ca ea să se transforme în amendă excesivă pentru autorul daunelor şi nici în venituri nejustificate pentru victimă, care să ducă la o îmbogăţire fără justă cauză, regulile de evaluare a prejudiciului moral impunându-se a fi unele care să asigure o satisfacţie morală pe baza unei aprecieri în echitate.

În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază suma de 80.000 lei pentru părţile civile B. şi C. cu titlu de daune morale, şi suma de 40.000 de lei pentru părţile civile D. şi E. cu titlu de daune morale, apare ca echitabilă pentru a compensa suferinţele psihice ale acestora cauzate de decesul fiului, şi respectiv nepotului lor.

Analizând motivul de apel al părţilor civile vizând acordarea dobânzilor legale de la data producerii accidentului, Curtea îl apreciază ca neîntemeiat.

Este adevărat că potrivit art. 1381 alin. 1 şi 2 Cod civil orice prejudiciu dă drept la reparaţie, iar dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, iar potrivit art. 1523 alin. 2 lit. e Cod civil debitorul se află de drept în întârziere când obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale, însă creanţa creditorului (în speţă părţile civile) constând în despăgubirile morale pe care debitorul (în speţă inculpatul) trebuie să le plătească cu titlu de despăgubiri materiale devine certă, lichidă şi exigibilă la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Potrivit art. 1535 Cod civil în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.

Ori, în prezenta cauză, scadenţa menţionată în disp. art. 1535 Cod civil de la care curg daunele moratorii este cea a rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, şi nu de la data producerii accidentului rutier.

Tot sub aspectul laturii civile a formulat apel şi Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, considerând că în mod nelegal a fost obligat la plata daunelor materiale către părţile civile Spitalul Județean de Urgență şi Serviciul de Ambulanţă Județean, inculpatul fiind cel care ar fi trebui să fie obligat la plata acestor despăgubiri.

Curtea apreciază critica părţii responsabile civilmente Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente.

În motivarea obligării Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România la plata daunelor către părţile civile instanţa de fond a făcut referire la disp. Legii 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România. Or, această lege a fost abrogată la data intrării în vigoare a Legii 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, acest ultim act normativ fiind aplicabil în speţă, ca urmare a faptului că aceasta era legea în vigoare la data producerii accidentului rutier ce face obiectul prezentei cauze.

Art. 33 din Legea 132/2017 reglementează atribuţiile BAAR în calitate de organism de plată a despăgubirilor, stabilindu-se că BAAR acordă despăgubiri, printre altele, şi în situaţia în care vehiculul sau tramvaiul a fost identificat, dar nu era asigurat pentru RCA, în acest caz acordându-se despăgubiri atât pentru daune materiale, cât şi pentru vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii ori pentru deces.

Potrivit art. 33 alin. 4 din Legea 132/2017 nicio entitate care a compensat în orice fel persoanele prejudiciate sau a oferit acestora servicii în legătură cu prejudiciile suferite, inclusiv servicii medicale, în baza unor contracte încheiate ori în baza legii, nu are dreptul să solicite de la BAAR recuperarea cheltuielilor efectuate.

Prin urmare, art. 33 alin. 4 din Legea 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, exclude posibilitatea obligării BAAR la plata despăgubirilor constând în contravaloarea serviciilor medicale suportate de părţile civile Spitalul Județean de Urgență şi Serviciul de Ambulanţă Județean ca urmare a îngrijirilor medicale şi a transportului oferit în baza legii victimei F.

Cu privire la aceste prejudicii nu mai subzistă calitatea de partea responsabilă civilmente a BAAR, astfel încât se reactivează obligaţia inculpatului de a achita aceste despăgubiri în baza răspunderii civile delictuale.

Curtea apreciază ca nelegală Încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 08.01.2019 întrucât prin această încheiere instanţa s-a pronunţat asupra acţiunii civile formulate de Serviciul de Ambulanţă Județean, or soluţia asupra acţiunii civile formulate de o parte în cauză nu intră în noţiunea de eroare materială prev. de art. 278 Cod procedură penală.

Ulterior motivării Sentinţei penale nr. 608 din 20.12.2018 a Judecătoriei Suceava instanţa de fond a pronunţat Încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 08.01.2019 prin care în temeiul art. 278 Cod pr.pen. a îndreptat eroarea materială strecurată în cuprinsul minutei şi dispozitivului sentinţei penale nr. 608 din data de 20.12.2018 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. .../314/2018, în sensul că se menţionează în mod corect următoarele: „În temeiul art. 25 alin.1 rap. la art. 397 C.p.p., coroborat cu art. 1357 C.civ., art.49, art.50, art.55 din Legea nr.136/1995 şi art. 26 alin.1 lit. a din Ordinul nr. 14/2011 emis de Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, admite în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile B., C., D., E., Spitalul Județean de Urgență şi Serviciul de Ambulanţă Județean.” în loc de „În temeiul art. 25 alin.1 rap. la art. 397 C.p.p., coroborat cu art. 1357 C.civ., art.49, art.50, art.55 din Legea nr.136/1995 şi art. 26 alin.1 lit. a din Ordinul nr. 14/2011 emis de Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, admite în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile B., C., D., E. și Spitalul Județean de Urgență”

În motivarea încheierii s-a arătat că în minuta sentinţei penale nr. 608/20.12.2018 în paragraful în care s-a pronunţat cu privire la acţiunile civile formulate în cauză instanţa a omis să menţioneze şi partea civilă Serviciul de Ambulanţă Județean.

Raportat la toate aceste argumente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 608 din 20.12.2018 a Judecătoriei Suceava pronunţată în dosarul nr. 6780/314/2018.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală Curtea îl va obliga pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 200 de lei cheltuieli judiciare din apel.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală Curtea va admite apelurile declarate de părţile civile B., C., D. şi E., precum şi apelul declarat de partea responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România  împotriva Sentinţei penale nr. 608 din 20.12.2018 a Judecătoriei Suceava pronunţată în dosarul nr. ../314/2018, va desfiinţa în totalitate Încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 08.01.2019, şi în parte Sentinţa penală nr. 608 din 20.12.2018 a Judecătoriei Suceava pronunţată în dosarul nr. ../314/2018, în ceea ce priveşte latura penală numai cu privire la gradul de culpă reţinut în sarcina inculpatului A., şi în totalitate în ceea ce priveşte latura civilă, şi, în rejudecare, va constata culpa exclusivă a inculpatului A. în producerea accidentului rutier din data de 04.07.2018.

Totodată, în baza art. 25 alin. 1 rap. la art. 397 Cod procedură penală coroborat cu art. 1357 Cod civil, art. 1391 Cod civil şi art. 1392 Cod civil, art. 33 alin. 1 lit. a, alin. 5 şi 7 din Legea 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie Curtea va admite în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile B., C., D. şi E., şi va obliga partea responsabilă civilmente Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, la plata către partea civilă B. a sumei de 20.000 de lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 80.000 de lei cu titlu de daune morale, la plata către partea civilă C. a sumei de 80.000 de lei cu titlu de daune morale, la plata către partea civilă D. a sumei de 40.000 de lei cu titlu de daune morale şi la plata către partea civilă E. a sumei de 40.000 de lei cu titlu de daune morale, precum şi la plata către cele patru părţi civile a dobânzii legale de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data achitării integrale a debitelor.

În baza art. 25 alin. 1 rap. la art. 397 Cod procedură penală coroborat cu art. 1357 Cod civil şi art. 33 alin. 4 din Legea 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, Curtea va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență şi va obliga pe inculpatul A. la plata către partea civilă Spitalul Județean de Urgență a sumei de 2.625,96 lei cu titlul de daune materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea victimei F.

În baza art. 25 alin. 1 rap. la art. 397 Cod procedură penală coroborat cu art. 1357 Cod civil şi art. 33 alin. 4 din Legea 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie, Curtea va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanţă Județean şi va obliga pe inculpatul A. la plata către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Județean a sumei de 1.369 lei cu titlul de daune materiale reprezentând cheltuieli de transport a victimei F..

Ca efect al soluţiei de condamnare, în baza art. 241 alin. 1 lit. c Cod procedură penală Curtea va constata încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul A. prin Încheierea din data de 29.11.2018 pronunţată în dosarul nr. 6780/314/2018/a3, şi rămasă definitivă prin necontestare la data de 01.12.2018.

Curtea va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare