Contestație la executare – inaplicabilitatea prevederilor o.g. nr. 22/2002 în raport de jurisprudența cedo; încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită reprezintă titlu executoriu în cuprinsul dosarului de executare în care această încheie

Hotărâre 821 din 11.02.2019


Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 09.11.2018, sub număr unic …., având ca obiect „contestaţie la executare”, contestatorul A în contradictoriu cu intimatul B, a solicitat admiterea cererii de suspendare a executării demarată de SCPEJ C în dosarul execuţional nr. 1673/2018 până la soluţionarea contestaţiei la executare, admiterea contestaţiei la executare şi, în principal, anularea executării silite înseşi, iar în subsidiar, îndreptarea actelor de executare emise de SCPEJ C în dosarul execuţional nr. 1673/2018.

În motivarea cererii, contestatoarea a învederat că prin sentinţa civilă nr. .../2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. .../2/2013, A a fost obligat la restituirea către reclamanta B a sumei de 6042,73 euro.

În vederea punerii în executare a sentinţei civile nr. .../2014, SCPEJ C a demarat executarea silită ce face obiectul dosarului nr. 981/2016 pentru urmărirea sumei de 6042,73 euro cu titlu de creanţă principală stabilită prin sentinţa civilă nr. .../2014, sumei de 3585,66 lei reprezentând cheltuieli de executare compuse din 3255,66 lei onorariu executor şi 360 lei cheltuieli necesare desfăşurării executării silite), stabilite prin încheierea din 03.10.2016.

Ulterior, prin încheierea din 09.12.2016, SCPEJ C a dispus eliberarea sumei de 6042,73 euro. Prin aceeaşi încheiere, executorul a stabilit că a mau rămas de recuperat suma de 726,50 euro, reprezentând creanţa şi suma de 360 lei, cu titlu de cheltuieli de executare.

Contestaţia la executare formulată de contestator împotriva executării din dosarul nr. .../2014, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost admisă în parte de către instanţă, prin sentinţa civilă nr. .../2017 dispunându-se anularea în parte a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 03.10.2016 şi a actelor subsecvente, în sensul înlăturării sumei de 360 lei şi reducerii onorariului executorului de la 3225,66 lei la 1000 lei, TVA inclus.

În acest context, prin încheierea din data de 15.02.2017, SCPEJ C a constat intervenită compensaţia de drept între creanţa pe care creditorul obligaţiei o are de recuperat de la debitorul A în valoare de 726,50 euro şi creanţa în cuantum de 2225,56 lei. Aşadar, în dosarul de executare nr. 981/2016, suma totală de plată pe care o avea de achitat debitorul A cu titlu de creanţă este de 232,71 euro.

Ulterior, prin Decizia nr. .../2017 pronunţată în dosarul nr. .../299/2016, Tribunalul Bucureşti a respins apelul A împotriva Sentinţei civile nr. .../2017, dar a admis apelul formulat de B în sensul că a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată, obligând contestatorul A la plata sumei de 1894,91 lei cheltuieli de judecată la fond şi 459,57 lei cheltuieli de judecată în apel către asociaţie.

În acest context, SCPEJ C a format un nou dosar de executare, respectiv dosarul de executare nr. 1673/2018 pentru urmărirea şi executarea sumei de 6123,01 lei, compusă din 4940,14 lei creanţă compusă din 360 lei cheltuieli necesare executării şi 2225,66 lei diferenţă onorariu nerecuperat, stabilite prin încheierea din 03.10.2016 emisă în dosarul de executare .../2014, plus 1894,91 lei cheltuieli de judecată la fond şi 459,7 lei cheltuieli de judecată în apel stabilite de instanţă în dosarul nr. .../299/2016, 1182,87 lei cheltuieli de executare compuse din 587,87 lei (inclusiv TVA) onorariu executor şi 595 inclusiv TVA, alte cheltuieli de executare stabilite prin încheierea din 25.10.2018 în dosarul de executare nr. 1673/2018.

În acest sens, executorul a comunicat A somaţia şi încheierea emise în data de 25.10.2018 în dosarul nr. 1673/2018, precum şi încheierea din 27.09.2018, prin care a fost încuviinţată executarea silită.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 719 alin. 4 Cod procedură civilă, suspendarea fiind obligatorie. În ipoteza în care se va trece peste aceste apărări, a arătat că este imperativ necesară suspendarea executării silite, în caz contrar putându-se produce prejudicierea raporturilor de drept public, lezând drepturile A, prin continuarea unei executări silite nelegale.

Caracterul nelegal al executării silite rezidă din faptul că aceasta a fost demarată cu încălcarea dispoziţiilor OG nr. 22/2002, precum şi din faptul că se efectuează în temeiul unei încheieri de stabilire a cheltuielilor dintr-un alt dosar de executare, dar şi din împrejurarea că au fost stabilite în mod greşit cheltuieli de executare.

A menţionat că executarea silită a fost demarată de către executorul judecătoresc cu nerespectarea termenului de graţie de 6 luni prevăzut de OG nr. 22/2002, acest termen prevăzut de art. 2 din lege fiind un termen de graţie în interiorul căruia instituţia debitoare trebuie să facă demersurile necesare pentru a îşi îndeplini obligaţia de plată voluntar. Acest termen curge de la data primirii somaţiei de plată şi înlătură posibilitatea efectuării executării silite potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

A menţionat că în contextul în care Curtea Europeană a apreciat ca rezonabilă măsura eşalonării creanţelor constând în drepturi salariale pe o perioadă de 5 ani, nu s-ar putea reţine ca fiind nerezonabil termenul de 6 luni de plată voluntară acordat instituţiilor publice în vederea îndeplinirii obligaţiilor de plată stabilite prin titluri executorii, cu atât mai mult cu cât măsurile dispuse de legiuitor urmăresc un scop legitim.

În lumina acestui text legal, procedura executării silite reglementată de dreptul comun are un caracter subsidiar, putându-se apela la aceasta numai în ipoteza neexecutării de bunăvoie a obligaţiei, în termenul de 6 luni, ce curge de la primirea somaţiei de plată. În cadrul acestui termen nu poate fi iniţiată nicio executare silită, astfel că emiterea în acest termen a oricărui act de executare atrage nulitatea absolută a acestuia.

În speţă, executorul judecătoresc a procedat direct la executarea silită, aspect susţinut chiar în actele acestuia, respectiv somaţia emisă la data de 25.10.2018, prin care se solicită plata creanţei, ipoteza refuzului având drept consecinţă, astfel cum executorul aduce la cunoştinţă, executarea silită cu suportarea inclusiv a cheltuielilor de executare ce se vor efectua ulterior.

Cu toate acestea, odată cu emiterea somaţiei, executorul a calculat şi cheltuieli de executare silită, astfel cum rezultă din încheierea întocmită în aceeaşi dată. Or, stabilirea cheltuielilor de executare silită în sarcina debitorului se face numai în baza Cpc.

A arătat că în dosarul de executare se urmăreşte executarea silită a trei titluri, respectiv, încheierea din 03.10.2017 emisă în dosarul de executare 981/2017, sentinţa civilă nr. .../2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Decizia civilă nr. .../2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, ambele pronunţate în dosarul civil nr. .../299/2016, încheierea din data de 25.10.2018 emisă în dosarul de executare nr. 1673/2018.

A solicitat anularea încheierii emisă de către SCPEJ din data de 03.10.3016 în dosarul de executare nr. 981/2016 deoarece încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 03.10.2016 a fost emisă în dosarul de executare nr. 981/2016 şi face obiectul acelui dosar execuţional. Textul art. 703 alin 1 Cod procedură civilă exclude posibilitatea formării unui nou dosar în care să se urmărească sume stabilite prin titluri executorii din alt dosar şi aceasta întrucât scopul legiuitorului este de a evita duble executări ale aceluiaşi titlu, stabilirea de noi cheltuieli de executare în noul dosar, sau chiar calcularea de cheltuieli de executare la cheltuieli de executare.

În speţă, în dosarul nr. 1673/2018 se urmăreşte executarea silită a unei încheieri din 03.10.2017, emisă în dosarul 981/2016, ceea ce este nelegal, atât timp cât aceasta reprezintă un titlu executoriu ce face obiectul dosarului nr. 981/2016.

Or, cheltuielile de executare silită sunt sume de bani necesare îndeplinirii procedurii de executare silită într-un anumit dosar de executare. Eventuala eroare a executorului de a închide dosarul 981/2016 fără stingerea tuturor creanţelor reprezintă invocarea propriei turpitudini ce nu poate constitui temei al încălcării dispoziţiilor legale. Prin această conduită a executorului judecătoresc, acesta nu face decât să solicite obţinerea unor noi cheltuieli de executare pentru urmărirea silită a unor sume de bani cu titlu tot de cheltuieli de executare, fapt ce nu poate fi permis.

Pe de altă parte, a menţionat că prin adresa nr. 118708/06.11.2017, executorul a dispus retragerea popririi instituite asupra conturilor A până la concurenţa sumei de 232,71 euro, de unde rezultă clar faptul că instituţia contestatoare a efectuat în integralitate plata debitului faţă de creditoare. Aşadar, a apreciat că suma efectivă de recuperat în cadrul dosarului de executare nr. 1673/2018 este în valoare de 459,57 lei la care se adaugă suma de 1894,91 lei.

Referitor la încheierea din data de 25.10.2018 prin care executorul a procedat la stabilirea sumei de 1182,87 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită, a solicitat înlăturarea acestora şi în subsidiar cenzurarea lor.

Onorariul de executor în cuantum de 587,87 lei a fost stabilit cu încălcarea prevederilor legale raportat la cuantumul creanţei corecte de recuperat (care este în cuantum de 2354,48 lei), cuantumul acestuia trebuind să fie cuprins între valorile de 102 şi 235,4 lei.

De asemenea, suma de 587,87 lei este disproporţionată în raport de activitatea desfăşurată şi nu se justifică prin raportare la volumul de muncă depus de aceasta, constând în emiterea unei somaţii şi întocmirea unei încheieri, acte formal, tipizate, care nu implică un efort intelectual deosebit.

A menţionat că sunt nelegal stabilite şi cheltuielile de executare în cuantum de 595 lei nu sunt dovedite de către executor, acesta nedepunând niciun act care să facă dovada acestor cheltuieli.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 711, art. 718 Cod de procedură civilă.

În dovedirea cererii, contestatorul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (f. 34-50).

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. 

La data de 14.12.2018 intimatul a depus întâmpinare (f. 56-65), prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării ca fiind inadmisibilă (motivat de faptul că intimata nu a acordat sub nicio formă un termen de plată prin înscris autentic), respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În susţinere a arătat că partea contestatoare nu a justificat în vreun fel inexistenţa fondurilor necesare pentru acoperirea unei creanţe de aproximativ 6000 de lei din sumele aprobate cu această destinaţie, astfel încât toată argumentaţia privind necesitatea suspendării executării silite nu are fundament juridic.

În ceea ce priveşte argumentele aduse de contestator, referitoare la dispoziţiile OG nr. 22/2002, a intervenit o confuzie în aplicarea practică a acestui act normativ, cu precădere a dispoziţiilor art. 2. Astfel, debitorul a fost somat pentru comunicarea situaţiei sale şi a disponibilităţii resurselor necesare în vederea îndeplinirii obligaţiilor din hotărârea judecătorească, iar din momentul comunicării respectivelor documente, să fie stabilit momentul de debut a termenului de 6 luni în absenţa unei dovezi a plăţii.

A arătat că partea contestatoare nu a comunicat vreun răspuns oficial cu privire la inexistenţa resurselor necesare achitării sumei ce face obiectul executării silite în dosarul nr. 1673/2018, limitându-se să invoce prin contestaţia la executare faptul că beneficiază de drept de acest termen de plată, fără a fi necesar să probeze lipsa fondurilor disponibile pentru astfel de plăţi, ceea ce este vădi neîntemeiat pentru motivele deja expuse anterior. Nici după un an de zile de la momentul pronunţării deciziei nr. .../2017 contestatoarea nu a plătit de bunăvoie cheltuielile datorate, acesta fiind motivul pentru care a demarat executarea silită.

De asemenea, în somaţie s-a precizat expres că doar în ipoteza în care nu va dovedi imposibilitatea de a consemna creanţa datorată în temeiul celor două titluri executorii, se va proceda la demararea procedurii de executare silită.

În ceea ce priveşte încheierea din 03.10.2016 emisă în dosarul execuţional nr. 981/2016, aceasta reprezintă, conform art. 638 alin. 1 Cod procedură civilă, titlu executoriu şi poate fi pusă în executare pentru recuperarea sumelor datorate.

Chiar dacă a fost emisă în cadrul altui dosar de executare, sumele de 360 lei şi 2225,66lei, ce făceau obiectul încheierii din 03.10.2016, au fost înlăturate ca urmare a pronunţării sentinţei civile nr. .../2017, însă prin Decizia nr. .../2017 Tribunalul Bucureşti a decis respingerea contestaţiei la executare în totalitate, astfel încât aceste sume sunt datorate în continuare de contestator.

Faptul că această încheiere face obiectul executării silite într-un nou dosar de executare se datorează exclusiv faptului că, în data de 02.11.2017, dosarul execuţional nr.981/2016 a fost închis ca urmare a recuperării integrale a diferenţei de creanţă, în urma compensării, de 232,71 euro, astfel cum rezultă din încheierea din 02.11.2017 emisă în acel dosar.

Prin urmare, intimata se afla în imposibilitatea de a mai recupera sumele stabilite prin respectiva încheiere în cadrul dosarului execuţional nr. 981/2016, întrucât nu există un temei legal pentru a solicita redeschiderea unui dosar de executare în cazul recuperării integrale a debitului datorat, astfel încât au fost nevoiţi să ceară recuperarea sumelor încă datorate printr-o nouă cerere de executare silită.

Aceasta nu înseamnă că ar fi nelegală stabilirea de noi cheltuieli de executare în noul dosar execuţional pentru că, aşa cum s-a expus, compensarea sumelor a intervenit între creanţa intimatei împotriva contestatorului şi creanţa contestatorului împotriva intimatului, astfel încât în vechiul dosar de executare cheltuielile de executare au fost acoperite integral, iar intimata a rămas cu un debit neachitat de 2585,66 lei, care urmează a fi recuperat în noul dosar de executare.

În ceea ce priveşte înlăturarea cheltuielilor de executare silită sau cenzurarea acestora, a solicitat respingerea ambelor solicitări, având în vedere că aceste cheltuieli au fost stabilite cu respectarea normelor în vigoare şi afirmaţiilor făcute de contestator sunt complet neîntemeiate.

În drept, a invocat prevederile art. 716 alin. 3 Cod procedură civilă.

În susţinere a depus înscrisuri (f. 66-68).

La data de 07.01.2019, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat aspectele menţionate în cererea introductivă.

La solicitarea instanţei, SCPEJ C a depus, în copie certificată, dosarul de executare silită nr. 1673/2018, respectiv 981/2016.

La data de 14.01.2019, contestatoarea a depus la dosar dovada achitării cheltuielilor de fotocopiere dosar executare.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, prin sentinţa civilă nr. .../2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. .../2/2013, A a fost obligat la restituirea către B a sumei de 6042,73 euro, la cursul BNR din ziua plăţii (f. 130-131 d.ex).

Prin decizia nr. 2318/04.06.2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat recursul declarat de A (f. 127-128 d.ex).

La data de 07.07.2016, intimata a formulat cerere de executare silită, înregistrată pe rolul SCPEJ C sub nr. 9337, prin care a solicitat obligarea contestatoarei la plata sumei de 6042,73 euro (f. 132 d.ex).

Prin factura seria SCPEJA nr. 015212/07.07.2016 au fost reţinute cheltuieli de executare în dosar nr. 981/2016 în cuantum de 360 lei (f. 120 d.ex).

Prin încheierea din data de 13.07.2016, executorul a admis cererea de executare silită şi a dispus deschiderea dosarului de executare nr. 981/2016 (f. 118 d.ex).

Prin încheierea din data de 24.08.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul …./2016, instanţa a încuviinţat executarea silită a titlului (f. 115 d.ex).

La data de 03.10.2016 executorul a emis încheierea prin care a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 3585,66 lei, din care 3225,66 lei onorariu executor şi 360 lei cheltuieli necesare desfăşurării executării silite (f. 114 d.ex).

La data de 03.10.2016 debitorul a fost somat să achite debitul şi cheltuielile de executare (f. 112 d.ex).

Prin încheierea emisă de executor la data de 09.12.2016 s-a reţinut că la data de 06.12.2016 a fost recuperată suma de 6042,73 lei, astfel că s-a dispus continuarea executării silite pentru suma de 726,50 euro, reprezentând debit şi 360 lei cheltuieli de executare (f. 94-95 d.ex).

Prin sentinţa civilă nr. …/2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul .../299/2016, instanţa a admis în parte contestaţia la executare şi a anulat în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 03.10.2016, în sensul că a înlăturat cheltuielile necesare executării silite în cuantum de 360 de lei ca fiind nelegale şi a redus onorariul executorului judecătoresc de la 3225,66 lei la 1000 de lei, TVA inclus (f. 85-87 d.ex).

Prin cererea formulată la data de 13.02.2017, intimatul a solicitat să se facă aplicarea instituţiei compensaţiei asupra datoriilor existente între creditor şi debitor (f. 82 d.ex), respectiv între debitul de 726,50 euro datorat intimatei şi 2225,66 lei, debitul datorat contestatoarei, urmând ca, după efectuarea acestei operaţiuni, executarea silită să se desfăşoare în continuare asupra debitului rămas restant.

Prin încheierea pronunţată de executor la data de 15.02.2017, s-a constatat intervenită compensaţia de drept între datoriile reciproce, s-a constatat stinsă prin compensaţie datoria pe care creditorul A o avea de încasat de la debitorul său, fiind menţionat că suma totală de plată pe care o are de achitat debitorul A cu titlu de creanţă fiind de 232,71 euro.

La data de 27.06.2017 a fost pronunţată de către Tribunalul Bucureşti decizia civilă nr. .../2017 (f. 4752 d.ex), prin care s-a respins ca nefondat apelul formulat de contestator şi s-a admis apelul declarat de intimat, fiind schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia la executare. Contestatorul a fost obligat la plata către intimată a sumei de 1894,91 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar apelantul contestator la plata către apelanta intimată a sumei de 459,57 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Prin încheierea din data de 02.11.2017, executorul a constatat că debitorul a achitat suma de 1066,16 lei, ce a fost şi eliberată creditorului, astfel că, în temeiul art. 703 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, ca urmare a realizării integrale a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu şi a achitării cheltuielilor de executare, a dispus încetarea executării silite (f. 58 d.ex).

Încheierea a fost comunicată creditorului la data de 06.11.2017, conform dovezii de înmânare de la fila 55 dosar executare silită.

La data de 02.08.2018 a fost înregistrată pe rolul SCPEJ C, sub nr. 25154, cererea de executare silită formulată de creditoarea B, prin care a solicitat executarea silită a următoarelor sume de bani: 360 lei sumă avansată de creditor şi cenzurată de instanţa de fond în dosarul .../299/2016, suma de 2225,66 lei reprezentând diferenţa de onorariu nerecuperat în dosarul nr. 981/2016, cenzurată de instanţa de fond în dosarul .../299/2016, 1894,91 lei cheltuieli de judecată conform Deciziei civile .../2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul .../299/2016 şi 459,57 lei, cheltuieli de judecată conform Deciziei civile .../2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul .../299/2016 (f. 43-45 d.ex).

Prin cererea modificatoare, creditoarea a arătat că sumele de 360 lei, respectiv 2225,66 lei, sunt solicitate în baza încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 03.10.2016, emisă în dosarul 981/2016 (f. 33 d.ex).

Prin încheierea din data de 18.09.2018, executorul a admis cererea de executare şi a dispus deschiderea dosarului nr. 1673/2018 (f. 23 dosar executare).

La data de 27.09.2018, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulată de creditor (f. 19 dosar executare).

Prin încheierea din data de 25.10.2018, executorul a stabilit că suma totală de plată pe care o are de achitat debitorul este de 6123,01 lei, din care 4940,14 lei creanţă şi 1182,87 lei cheltuieli de executare (compuse din 587,87 lei, inclusiv TVA, cu titlu de onorariu executor judecătoresc şi suma de 595 lei, inclusiv TVA, cu titlu de cheltuieli de executare generate de executarea silită (f. 18 dosar executare silită).

Prin somaţia emisă la data de 25.10.2018, intimatei i-a fost pus în vedere ca în termen de 15 zile să comunice dacă, din lipsă de fonduri, este în imposibilitate de a consemna creanţa în cuantum de 6123, 01 lei. În caz contrar, a arătat că se va proceda la demararea procedurii de executare silită (f. 17 dosar executare silită).

Prin adresa din data de 22.11.2018, nr. 36358, executorul a dispus înfiinţarea popririi asupra sumelor datorate sau deţinute în numele debitorului, până la concurenţa sumei de 6123,01 lei (f. 13 dosar executare silită).

Potrivit art. 712 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Conform art. 670 C.pr.civ., debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare silită sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.

De asemenea, potrivit art. 670 alin. (3) din acelaşi cod, sunt cheltuieli de executare: 

1. taxele de timbru necesare declanşării executării silite; 

2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 

3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 

4. onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului; 

5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită; 

6. cheltuielile de transport; 

7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite.

Alin. 4 al aceluiaşi articol prevede că sumele ce reprezintă cheltuieli de executare pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta, dispoziţiile art. 451 alin. 2 şi alin. 3 fiind aplicabile în mod corespunzător.

Cu titlu prealabil, arată că este neîntemeiată cererea intimatului de constatare a rămânerii fără obiect a contestaţiei la executare, achitarea de către contestator a debitului pentru care s-a demarat procedura execuţională nefiind echivalent cu renunţarea acestuia la motivele de contestaţie invocate prin prezenta, în lipsa unei cereri exprese din partea acestuia.

Potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 22/2002, creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuţiilor şi obiectivelor legale, pentru care au fost înfiinţate.

Aşa cum prevede art. 622 alin. 2 C.pr.civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Instanţa are în vedere şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că dreptul la un proces echitabil nu acoperă procedura numai până la pronunţarea hotărârii, ci până la executarea acesteia, statul (şi administraţia publică) având obligaţia de a pune în executare hotărârea judecătorească pronunţată contra sa (cauza Hornsby c. Greciei). Curtea a apreciat în mod constant în jurisprudenţa sa că protecţia efectivă a justiţiabilului şi restabilirea legalităţii implică obligaţia administraţiei de a se „plia” unei sentinţe civile, Curtea reamintind în această privinţă că administraţia constituie un element al statului de drept şi că interesul său se identifică cu cel al unei bune administrări a justiţiei. Dacă administraţia refuză sau omite să execute hotărârea judecătorească sau întârzie să o facă, dreptul la o instanţă şi garanţiile conferite de art. 6 din Convenţie ar deveni în întregime iluzorii şi teoretice (Antonetto c. Italiei, Sabin Popescu c. României, Beis c. Greciei).

Din coroborarea dispoziţiilor art. 2 şi art. 3 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii şi art. 668 C.pr.civ., reiese ca executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituţiilor publice începe şi se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă, cu precizarea că se impune creditorului un termen de 6 luni de aşteptare, în cazul în care instituţia publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsa de fonduri, fapt care trebuie să fie dovedit de către aceasta din urmă.

Aşadar, dacă instituţia publică urmărită dovedeşte că nu are fonduri special alocate, la început de executare ori în cursul acesteia, O.G. nr. 22/2002 instituie pentru creditorul acesteia obligaţia de a aştepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.

Instanţa reţine că termenul de 6 luni începe să curgă de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare la cererea creditorului (art. 2 din O.G. nr. 22/2002), somaţie prevăzută şi de art. 668 C.pr.civ. ca act începător al executării silite. Astfel, celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somaţii, cu eventuala incidenţă a termenului de 6 luni în care creditorul este chemat de O.G. nr. 22/2002 sa aştepte ca instituţia publică să încerce procurarea de fonduri.

Rezultă, astfel, că termenul de 6 luni începe să curgă de la data primirii somaţiei şi numai în cazul în care este dovedită o lipsă de fonduri de către debitoare, nerespectarea acestui termen, în cazul îndeplinirii condiţiilor, este de natură a afecta valabilitatea actelor de executare propriu-zisă, nu şi a titlurilor executorii.

Astfel, instanţa constată că prevederea acestui termen de 6 luni nu împiedică emiterea încheierii privind cheltuielile de executare sau somarea debitorului, ci doar o eventuală poprire, executare silită mobiliară sau imobiliară făcută cu nerespectarea art. 2 din O.G. nr. 22/2002.

În ceea ce priveşte nealocarea sumelor de bani destinate acoperirii cheltuielilor stabilite prin titluri executorii, instanţa apreciază că debitoarea nu este exonerată de obligaţia de plată, deoarece o soluţie contrară ar însemna golirea de conţinut a dreptului creditorului, acesta fiind expus unui abuz din partea debitorului care ar putea invoca tot timpul nealocarea fondurilor, cu consecinţa prelungirii la infinit a termenului de plată. Astfel, dreptul său ar fi iluzoriu daca s-ar permite ca o hotărâre executorie şi obligatorie să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părţi.

Instanţa constată că intimata este titulara unui drept de creanţă, aşadar a unui drept de proprietate asupra unui bun, în accepţiunea Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, având o creanţă suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecţia art. 1 din Protocolul nr. 1 (cauzele Rafinăriile Greceşti Stran si Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, Sandor si Virgil Ionescu c. României). Pe cale de consecinţă, întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea debitoarei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al creditorului, astfel cum este garantat şi protejat de Convenţie.

Textul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (la fel şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului) face parte din dreptul intern al României din anul 1994, iar în situaţia unor neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementarile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile (art. 20 alin. 2 din Constituţie).

Or, conform jurisprudenţei CEDO, executarea unei sentinţe sau a unei decizii, indiferent de instanţa care o pronunţă, trebuie considerată ca făcând parte din „proces”, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO, dreptul de acces la justiţie fiind iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă - în sensul de executorie - şi obligatorie să rămână fără efect în detrimentul uneia dintre părţi.

Astfel, în Hotărârea Săcăleanu împotriva României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat că, atunci când administraţia refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, chiar şi în cazul aplicării unui act normativ derogatoriu de la dreptul comun, cum este O.G. nr. 22/2002, garanţiile art. 6 din CEDO de care a beneficiat justiţiabilul în fata instanţelor îşi pierd orice raţiune de a fi.

De asemenea, instanţa are în vedere şi faptul că debitoarea nu a făcut dovada inexistenţei fondurilor băneşti, astfel încât nu exista nici un motiv ca să refuze a da curs executării silite declanşate împotriva sa. Astfel, câtă vreme nu a făcut nicio probă - deşi raţiuni ce ţin de echitatea procedurii o obligau în acest sens - că nu dispune de fondurile necesare pentru a plăti debitul menţionat în titlul executoriu amintit anterior, pentru a deveni incidente prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, orice întârziere în executarea unui titlu executoriu ar putea duce la încălcarea art. 6 al CEDO.

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa constată că nu există niciun motiv pertinent juridic şi exonerator care să justifice întârzierea contestatoarei în ceea ce priveşte plata creanţei intimatei.

În ceea ce priveşte apărarea contestatorului referitoare la faptul că partea creditoare nu poate solicita recuperarea sumelor de  360 lei, respectiv 2225,66 lei în cadrul dosarului de executare nr. 1673/2018, instanţa o consideră întemeiată.

Astfel, prin încheierea din data de 02.11.2017, executorul a constatat că debitorul a achitat suma de 1066,16 lei, ce a fost şi eliberată creditorului, astfel că, în temeiul art. 703 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, ca urmare a realizării integrale a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu şi a achitării cheltuielilor de executare, a dispus încetarea executării silite (f. 58 d.ex). Încheierea a fost comunicată creditorului la data de 06.11.2017, conform dovezii de înmânare de la fila 55 dosar executare silită.

Cu toate acestea, instanţa reţine că anterior, respectiv la data de 27.06.2017, a fost pronunţată de către Tribunalul Bucureşti decizia civilă nr. .../2017 (f. 4752 d.ex), prin care s-a respins ca nefondat apelul formulat de contestator şi s-a admis apelul declarat de intimat, fiind schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia la executare. Contestatorul a fost obligat la plata către intimată a sumei de 1894,91 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar apelantul contestator la plata către apelanta intimată a sumei de 459,57 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Instanţa reţine că în mod eronat executorul judecătoresc a procedat la închiderea dosarului de executare silită, deşi la data de 02.11.2017 nu procedase la recuperarea integrală a cheltuielilor de executare silită, cunoscând faptul că prin decizia civilă nr. .../2017 fusese respinsă în totalitate, ca neîntemeiată, contestaţia la executare ce a făcut obiectul dosarului .../299/2016.

Instanţa mai reţine că împotriva încheierii din data de 02.11.2017 nu s-a formulat contestaţie la executare de către părţi, astfel că partea creditoare nu mai poate solicita recuperarea cheltuielilor de executare din dosarul 981/2016 în cadrul dosarului nr. 1673/2018, instanţa considerând că dacă s-ar proceda de această manieră, s-ar eluda termenul de formulare a contestaţiei la executare de 15 zile, stabilit de art. 715 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, în care creditorul putea să atace încheierea din data de 02.11.2017 şi să solicite redeschiderea dosarului de executare silită în vederea recuperării cheltuielilor de executare. Mai reţine instanţa că încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită reprezintă titlu executoriu, conform art. 670 alin. 6 Cod procedură civilă, însă în cuprinsul dosarului de executare în care această încheiere a fost emisă, şi nu în cuprinsul unui nou dosar de executare silită, în care se recuperează alte creanţe decât cele care au făcut obiectul dosarului 981/2016.

Mai reţine că este neîntemeiată apărarea intimatului în sensul că recuperarea acestor cheltuieli de executare în noul dosar de executare s-a făcut din cauza faptului că în dosarul 981/2016 s-a recuperat integral creanţa, astfel că s-a dispus închiderea dosarului, instanţa reţinând deja că executorul judecătoresc, în mod eronat a dispus închiderea dosarului de executare şi a constatat că s-au recuperat inclusiv cheltuielile de executare, deşi la data de 02.11.2017 se soluţionase în mod definitiv contestaţia la executare.

Pentru aceste motive, instanţa va admite în parte contestaţia la executare şi va constata că intimata nu este îndreptăţită să recupereze cheltuielile de executare în cuantum total de 2585,66 lei, nerecuperate în dosarul de executare 981/2016.

În privința onorariului executorului, sunt incidente prevederile art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, care menţionează că în cazul executării silite având ca obiect plata unei sume de bani, pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei. 

Astfel, având în vedere cuantumul debitului ce trebuia urmărit de către intimat – 2354,48 de lei (cheltuieli de judecată din faza de fond şi apel), instanţa constată că onorariul executorului judecătoresc nu a fost stabilit cu respectarea limitei maximale impuse de Legea nr. 188/2000. Astfel, având în vedere cuantumul debitului datorat (2354,48 lei), instanţa constată că executorul judecătoresc poate percepe, prin raportare la limitele maximale impuse de Legea nr. 188/2000, un onorariu în cuantum de 235,4 lei (10% din 2354,48  lei + TVA în cuantum de 19%), rezultând un cuantum total de 280,13 de lei, astfel că se impune reducerea acestuia de la suma de 587,87 lei la suma de 280,13 lei.

Cu privire la cheltuielile de executare ocazionate de efectuarea actelor în dosarul de executare în suma de 595 lei, instanța apreciază ca se impune înlăturarea acestora, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 670 alin. 3 sunt cheltuieli de executare: taxele de timbru necesare declanşării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului, cheltuieli efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuieli de transport, precum şi alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite.

Potrivit art. 39 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. Pentru actele efectuate în vederea realizării executării silite, executorii judecătoreşti nu pot solicita alte cheltuieli care să depăşească în mod substanţial onorariul maximal, calculat conform art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, întrucât întocmirea actelor de executare reprezintă tocmai modalitatea în care se realizează serviciul pentru care se achită onorariul executorului judecătoresc.

În ceea ce priveşte sumele percepute pentru comunicarea actelor de procedură prin poştă şi taxe percepute de instituţii pentru informaţii solicitate în temeiul art. 660 Cod procedură civilă, respectiv taxe aferente îndeplinirii formalităţilor ce asigură opozabilitatea măsurilor de executare, transport, multiplicare, arhivare dosar, instanţa reţine că executorul nu a detaliat costul aferent fiecărei activităţi, pentru ca instanţa să poată verifica realitatea acestora şi nu a detaliat ce anume informaţii au fost solicitate în temeiul art. 660 Cod procedură civilă şi ce formalităţi a întreprins pentru opozabilitatea măsurilor de executare.

Prin stabilirea unor asemenea cheltuieli de executare, executorul judecătoresc eludează prevederile imperative ale art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, oferindu-şi un onorariu suplimentar pe lângă cel maximal permis de lege. Stabilirea cheltuielilor de executare menţionate mai sus nu corespund unui cost real pe care l-ar presupune efectuarea actelor de executare, redactarea încheierilor şi adreselor presupunând, cel mult, plata hârtiei şi a imprimantei, conţinutul acestora fiind dat de pregătirea profesională a executorului judecătoresc.

Totodată, în dosarul de executare nu se regăseşte vreun înscris din care să reiasă că intimatul ar fi avansat vreo sumă de bani pentru efectuarea acestor acte de executare.

Pentru considerentele anterior expuse, instanța va admite, în parte, contestaţia la executare, şi va anula în parte actele de executare emise în dosarul de executare nr. 1673/2018 constituit la SCPEJ C, pentru ceea ce depăşeşte suma totală de 2634,61 lei, din care suma de 2354,48 lei, reprezentând debit principal, iar suma de 280,13 lei, reprezentând cheltuieli de executare (constând în onorariul executorului judecătoresc).

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite, instanţa reţine că, potrivit art. 719 alin. 1 C.pr.civ., până la soluţionarea contestaţiei sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, se poate dispune suspendarea executării. Astfel, având în vedere soluţia care va fi pronunţată în cauză cu privire la contestaţia la executare, instanţa va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.

Având în vedere soluţia pronunţată în prezenta cauză, precum şi că instanţa nu poate reţine o culpă procesuală a contestatorului în demararea prezentului litigiului, urmează să respingă ca neîntemeiată cererea intimatului de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, având în vedere că instanţa a reţinut culpa procesuală a intimatei, fiind necesară demararea prezentului litigiu de către contestator pentru analizarea legalităţii actelor de executare silită, urmează să oblige intimatul la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 208,25 de lei, reprezentând cheltuieli fotocopiere dosar executare (achitate de contestator prin ordinul de plată nr. 3/11.01.2019, depus la dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte contestaţia la executare formulată de contestatorul A, având sediul în ….  în contradictoriu intimatul B, având sediul în ….

Anulează în parte actele de executare emise în dosarul de executare nr. 1673/2018 constituit la SCPEJ C, pentru ceea ce depăşeşte suma totală de 2634,61 lei, din care suma de 2354,48 lei, reprezentând debit principal, iar suma de 280,13 lei, reprezentând cheltuieli de executare (constând în onorariul executorului judecătoresc).

Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.

Respinge cererea de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Obligă intimatul la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în cuantum de 208,25 de lei, reprezentând cheltuieli fotocopiere dosar executare.

Prezenta hotărâre judecătorească se va comunica, din oficiu, SCPEJ C după rămânerea definitivă, conform art. 720 alin. 4 Cod procedură civilă.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 11.02.2019.