Titlu just-contract de vanzare-cumparare

Asupra apelului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. X/13.11.2018, pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosar nr. X/311/2017, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă BISERICA CREŞTINĂ B H, în contradictoriu cu pârâţii U.A.T. S - PRIN PRIMAR şi A D, aşa cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

A fost obligată reclamanta la plata către pârâta A D a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că potrivit precizării de la termenul din data de 09.10.2018, reclamanta a solicitat constatarea uzucapiunii de scurtă de scurtă durată de 10-20 de ani, justul titlu fiind reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare, iar părţile cu care înţelege să se judece în contradictoriu sunt pârâta A D şi UAT S.

Instanţa a reţinut că la data de 08.08.1990 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.3530, prin care pârâta A D a vândut Comunităţii Creştine B suprafaţa de 333 mp teren cu o casă de construită din cărămidă situată în str. judeţul O.

Însă, ulterior, conform planului de amplasament şi delimitare (f.9), suprafaţa măsurată este 491 mp, cu mai mult de 158 mp faţă de suprafaţa de teren vândută.

În art.644 şi art.645 Vechiul Cod civil, se arată că dreptul de proprietate se poate dobândi prin succesiune, prin legate, prin convenţie, prin predare (tradiţiune), prin accesiune sau încorporare, prin prescripţie, prin lege şi prin ocupare.

Uzucapiunea, invocată în cauza de faţă drept temei juridic al acţiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietăţii, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul şi în condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 1895 din Codul civil, condiţiile uzucapiunii de 10 până la 20 de ani sunt: posesia să se întemeieze pe un just titlu şi să fie de bună-credinţă.

Art.1897 Cod civil defineşte justul titlu ca fiind orice act juridic translativ de proprietate, precum vânzarea, schimbul etc.

În cauza de faţă, s-a invocat drept just titlu pentru suprafaţa de 158 mp teren, contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr.3530, prin care reclamanta a dobândit suprafaţa de 333 mp.

Din analiza înscrisurilor menţionate mai sus, a rezultat că reclamanta nu are vreun înscris care să îndeplinească condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege pentru a-l face susceptibil să transmită dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 158 mp.

Astfel, că aceste înscrisuri (plan de amplasament, contact de vânzare-cumpărare) doar dovedesc dobândirea suprafeţei de 333 mp, iar faptul constatării în urma măsurătorilor şi unei suprafeţe în plus de 158 mp, nu are natura juridică a unui act juridic translativ de proprietate şi, în consecinţă, nu poate fi calificată ca fiind un just titlu.

De asemenea, ceea ce este esenţial este faptul că titlul trebuie să provină de la altcineva decât adevăratul proprietar (nu pârâta A D), pentru că dacă ar proveni de la adevăratul proprietar ar fi suficient prin el însuşi să ducă la dobândirea proprietăţii, fără să fie nevoie de vreo trecere a timpului; în acest caz, temeiul dobândirii l-ar constitui convenţia şi nu uzucapiunea.

Or, reclamanta a solicitat constatarea uzucapiunii pe temeiul unui titlu, care nu priveşte suprafaţa de 158 mp, ci cei 333 mp,  încheiat cu pârâta A D, iar după cum s-a statuat în practica judecătorească, o uzucapiune pe baza unui titlu (pe care nu l-a dovedit reclamanta) ce emană de la adevăratul proprietar  este de neconceput.

În ceea ce o priveşte pe pârâta UAT S, instanţa a reţinut, de asemenea, că faţă de aceasta, reclamanta nu a dovedit existenţa justului titlu pentru suprafaţa de 158 mp.

Având în vedere argumentele de drept şi de fapt, instanţa a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, aşa cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

De asemenea, instanţa, în temeiul art.453 Cod procedură civilă, a obligat reclamanta la plata către pârâta A D a sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (conform chitanţei seria EP nr.X din data de 21.05.2018-f.64).

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Biserica Creştină B „H”, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţa în sensul admiterii cererii.

În fapt, prin sentinţa apelată, Judecătoria Slatina a respins cererea de chemare in judecata in contradictoriu cu UAT S si A D ca neîntemeiată si a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1500 lei către A D.

Instanţa în mod greşit a apreciat probele din dosar.

A solicitat instanţei sa constate ca este proprietara suprafeţei de 158 mp, teren situat in intravilanul mun. S , jud. O, prin uzucapiune.

Consideră ca atâta vreme cât terenul este liber si nu s-au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în mod corect s-a adresat instanţei in contradictoriu si cu unitatea administrativ teritoriala.

Dreptul la acţiune poate fi exercitat nu numai împotriva altei persoane ce îi revine obligaţia de a recunoaşte dreptul, dar şi a celei ce îl poate contesta ori formula orice pretenţii cu privire la acesta. Într-adevăr, calitatea procesuală pasivă, în acţiunile ce au ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, de regulă, revine persoanei fizice sau juridice al cărei drept de proprietate s-a stins prin neuz, pe durata prevăzută de Codul civil de la 1864, dacă prin lege nu se prevede în alt mod.

Incidente sunt în cauză şi dispoziţiile Legii nr. 455/2006 pentru stabilirea unor măsuri privind acţiunile şi cererile în justiţie formulate de cultele religioase recunoscute în România, care în articolul unic alin. 2 prevede: „Acţiunile şi cererile pentru constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate prevăzute în alin. 1 se soluţionează, potrivit legii, în contradictoriu cu autorităţile şi alte persoane interesate." In alin. 1 legiuitorul reglementează acţiunile şi cererile în justiţie formulate de cultele religioase recunoscute din România pentru constatarea în condiţiile legii, a dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate care privesc, în speţă, construcţiile şi terenurile aferente sau terenuri libere situate în intravilanul localităţilor ce sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar.

Stabileşte astfel legea şi mijlocul procedural, acţiunea prin care cultele religioase recunoscute din România, categorie din care face parte şi reclamanta, pot cere constatarea dreptului de proprietate, conferindu-se calitatea procesuală activă, cât şi cine are calitate procesuală pasivă, autorităţile sau alte persoane interesate".

Sintagma „autorităţile sau persoanele interesate" desemnează şi unităţile administrativ-teritoriale, în raza teritorială a cărora sunt situate imobilele.

Contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat cu A D însă pentru diferenţa de teren liberă nu s-au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către alte persoane.

În susţinerea apelului înţelege să se folosească de proba cu înscrisuri.

În drept, îşi întemeiază apelul pe dispoziţiile art. 466 si urm. Cod procedură civilă.

Faţă de apelul promovat, intimata pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială S– prin primar, a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului pentru următoarele  motive:

În fapt, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa în baza prevederilor art. 1895-1899 din vechiul Cod Civil să constate că este proprietara suprafeţei de 158mp, teren, situat în intravilanul municipiul S, , , jud.O, dobândit prin efectul uzucapiunii, teren care a intrat în posesia reclamantei odată cu cumpărarea de la vânzătoarea A D, a terenului în suprafaţă de 333mp, împreună cu casa de locuit, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.X/08.08.1990.

Prin sentinţa civilă nr.X/13.11.2018, Judecătoria Slatina a respins cererea de chemare in judecata formulata de către Biserica Creştina B H cu sediul în, jud. O si sediul procesual în S, , jud. O, in contradictoriu cu paraţii U.A.T. S prin Primar, cu sediul in S, jud. O şi A D CNP , cu domiciliul in S, , nr.8, jud. O, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel instanţa de fond a avut în vedere faptul ca la data de 18.08.1990 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr.X, prin care pârâta A D a vândut Comunităţii Creştin B suprafaţa de 333 mp teren cu o casa construita din cărămida situata in , , judeţul. O, însă ulterior, conform planului de amplasament si delimitare, suprafaţa măsurata este de 491 mp. cu mult mai mult fata de 158 mp, suprafaţa de teren vânduta.

Astfel, uzucapiunea invocata in cauza de fata drept temei juridic al acţiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietăţii, prin care se constituie dreptul de proprietate in patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând in exercitarea posesiei asupra lucrului in temeiul si in condiţiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 1895 din Codul Civil, condiţiile uzucapiunii de 10 pana la 20 de ani sunt: posesia sa se întemeieze pe un just titlu si sa fie de buna credinţa. Art. 1897 Cod Civil defineşte justul titlu ca fiind orice act juridic translativ de proprietate, precum vânzarea schimbul, etc.

În situaţia de fata s-a invocat drept just titlu pentru suprafaţa de 158 mp teren, contractul de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr.X, prin care reclamanta a dobândit suprafaţa de 333 mp.

Din analiza acestor înscrisuri, a rezultat faptul ca reclamanta nu are vreun înscris care sa îndeplinească condiţiile de fond si de forma prevăzute de lege pentru a-l face susceptibil sa transmită dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 158 mp.

În consecinţa, aceste înscrisuri (plan de amplasament, contract de vânzare cumpărare) doar dovedesc dobândirea suprafeţei de 333 mp, iar faptul constatării in urma măsurătorilor si unei suprafeţe in plus de 158 mp, nu are natura juridica a unui act juridic translativ de proprietate si nu poate fi calificata ca fiind just titlu.

Totodată ceea ce este esenţial este faptul ca titlul trebuie sa provină de la altcineva decât adevăratul proprietar (nu pârâta A D), pentru ca daca ar proveni de la adevăratul proprietar ar fi suficient prin el însuşi sa duca la dobândirea proprietăţii, fără sa fie nevoie de vreo trecere a timpului, in acest caz temeiul dobândirii l-ar constitui convenţia si nu uzucapiunea.

Or, reclamanta a solicitat constatarea uzucapiunii pe temeiul unui titlu, care nu priveşte suprafaţa de 158 mp, ci cei 333 mp, încheiat cu parata A D, iar după cum s-a statuat in practica judecătoreasca, o uzucapiune pe baza unui titlu ( pe care reclamanta nu 1-a dovedit) ce emana de la adevăratul proprietar este de neconceput.

În ceea ce priveşte U.A.T. S, instanţa a reţinut ca reclamanta nu a dovedit existenta justului titlu pentru suprafaţa de 158 mp.

Prin urmare, instanţa, în mod corect a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta ca neîntemeiata.

Faţă de cele mai sus arătate, solicită respingerea apelului formulat de apelanta reclamantă ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei nr. X/13.11.2018 pronunţata de Judecătoria Slatina ca temeinică şi legală.

În drept, îşi întemeiază prezenta pe dispoziţiile art. 205 din NCPC. Solicită judecarea cauzei şi în condiţiile art. 411 alin.l pct.2 N.C.P.C.

Intimata pârâtă A D a formulat întâmpinare la apelul declarat de Biserica Creştină B „.H", prin care solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat şi  menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică

În fapt, apelanta critică hotărârea instanţei de fond prin aprecieri personale asupra unor situaţii de fapt sau considerente de drept ce nu au incidenţă cu situaţia de fapt reţinută de către instanţă şi dispoziţiile legale de drept incidente şi analizate la fondul cauzei, ce motivat au dus la respingerea cererii de chemare în judecată.

Într-adevăr, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr.X/08.08.1990, a vândut apelantei reclamante un imobil compus din suprafaţa de 333 mp teren cu una casă construită din cărămidă, acoperită cu tablă, având 5 camere, bucătărie şi 3 holuri şi una aplecătoare construită din lemn, imobilul fiind situat în mun. S. , , jud. O

Aşa cum a arătat şi prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, acţiunea apelantei reclamante în condiţiile în care se întemeiază pe constatarea uzucapiunii de scurtă durată, respectiv 10-20 ani, poate fi invocată doar în cazul în care sunt îndeplinite în mod obligatoriu condiţiile prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 1895 din vechiul Cod civil, prevăd că uzucapiunea de 10 până la 20 ani impune ca o condiţie obligatorie, ca posesia să se întemeieze pe un just titlu şi să fie de bună credinţă.

Dispoziţiile art. 1897 din vechiul Cod civil prevăd că: „Justa cauză este orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea, schimbul, etc. ", iar potrivit dispoziţiilor art. 1899 vechiul Cod civil: „Justa cauză trebuie să fie totdeauna probată de cel ce invocă prescripţia de 10 până la 20 ani”.

Potrivit mijloacelor de probă administrate în cauză de către apelanta reclamantă, nu rezultă existenţa vreunui document care să răspundă condiţiilor de formă şi de fond prevăzute de lege, cu posibilitatea legală de transmitere a proprietăţii cu privire la suprafaţa de 158 mp ce a fost solicitată.

Dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 158 mp. situat în intravilanul mun. S,  , jud. O, nu poate fi încuviinţat prin considerentul că just titlu ar reprezenta contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. X/08.08.1990, întrucât de fapt prin acest contract, subsemnata a înstrăinat în calitate de fost proprietar, doar suprafaţa de 333 mp.

Solicită obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată pe care le va suporta cu acest proces.

În drept, îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 471 alin.5 C.P.C.. Dovada înţelege să o facă prin proba cu înscrisurile care au fost administrate în cauză.

Apelanta reclamantă Biserica Creştina B „H” a formulat răspuns la întâmpinările formulate de U.A.T. Municipiul S reprezentata prin Primar şi parata A D, prin care solicită înlăturarea apărărilor formulate ca neîntemeiate, având în vedere următoarele motive:

Prin sentinţa civila nr. X/13.11.2018 Judecătoria Slatina a respins cererea de chemare in judecata formulata de apelanta reclamanta fata de U.A.T. S ca fiind formulata împotriva unei persoane care nu are calitate procesual pasiva.

În mod corect, instanţa de fond trebuia să aprecieze ca parata U.A.T. S, are calitate procesual pasiva având in vedere opinia majoritara a instanţelor potrivit căreia atâta timp cat nu exista alte persoane fizice sau juridice care sa deţină un titlu de proprietate asupra imobilului in legătura cu care s-a cerut a se constata intervenita prescripţia achizitiva, se considera ca nemişcătorul aparţine domeniului public sau privat al unităţii administrativ teritoriale din raza imobilului, care are calitate procesual pasiva.

În acest sens sunt prevederile art.26 alin. 1 si art. 36 alin. l din Legea nr. 18/1991, care stabilesc în mod expres entitatea în patrimoniul căreia intra terenurile persoanelor decedate fără moştenitori precum si ale art.4 din Legea nr. 213/1998 , art.477, art.646 si art.680 din Codul civil de la 1864, in virtutea cărora unitatea administrativ teritoriala este prezumata ca proprietara a tuturor bunurilor fără stăpân.

Având în vedere ca suprafaţa de 158 mp, pentru care se solicită dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune excede suprafeţei de 333 mp., proprietatea pârâtei A D, ce a fost înstrăinată reclamantei prin contractul de vânzare cumpărare şi atâta timp cât nu există alte persoane fizice sau juridice care să deţină un titlu de proprietate asupra terenului în suprafaţa de 158 mp., nu se poate considera decât ca terenul aparţine UAT S, care are calitate procesuală pasivă, în prezenta cauză.

Pentru aceleaşi considerente, instanţa de fond în mod corect trebuia să aprecieze ca parata A D, nu are calitate procesual pasivă, atâta timp cât nu a deţinut un titlu de proprietate asupra terenului de 158 mp .

Sunt neîntemeiate si susţinerile potrivit cărora nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru ca reclamanta sa dobândească dreptul de proprietate asupra terenului de 158 mp., având in vedere ca aşa cum a menţionat prin acţiunea introductiva, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/8.08.1990, reclamanta a cumpărat de la A D suprafaţa de 333 mp.,care la rândul sau cumpărase acest teren de la P C. C, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X/19.02.1972, terenul fiind împrejmuit si stăpânit in aceleaşi limite atât de A D cât şi de reclamantă.

Terenul împrejmuit si folosit atât de A D cât şi de reclamanta are suprafaţa de 491 mp., mai mult cu 158 mp. decât suprafaţa menţionata in actele de vânzare-cumpărare, iar atât reclamanta cat si vânzătoarea A D au exercitat o posesie utila asupra întregii suprafeţe de teren de 491 mp.

Prin urmare, din conţinutul cererii de chemare in judecata rezulta in mod cert faptul ca reclamanta a solicitat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, ca efect al joncţiunii posesiilor.

În aceste condiţii devin incidente dispoziţiile art. 22 alin. 4 Cod procedură civilă, potrivit cărora judecătorul cauzei da sau restabileşte calificarea juridica a actelor si faptelor deduse judecaţii , chiar daca părţile le-au dat o alta denumire .

În acest caz , judecătorul avea obligaţia sa pună in discuţia pârtilor calificarea juridica exacta, aceasta calificare fiind in raport de conţinutul cererii de chemare in judecata, dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lunga durata, ca efect al joncţiunii posesiei exercitata de reclamanta cu cea exercitata de A D.

Dacă s-ar fi făcut o calificare corecta a cererii de chemare in judecată s-ar fi constatat ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani ca efect al joncţiunii posesiilor, conform dispoziţiilor art. 1860 din vechiul Cod civil, potrivit cărora orice posesor are facultatea spre a putea opune prescripţia si sa unească posesiunea sa cu posesiunea autorului sau .

Pentru toate aceste considerente solicită să se aprecieze ca apelul formulat de reclamanta este întemeiat si in consecinţa solicită admiterea apelului, anularea sentinţei instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept s-au invocat dispoziţiile art.201 alin. l Cod procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele;

Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii privind motivele de apel invocate de către apelanta reclamantă prin răspunsul la întâmpinare, în temeiul dispoziţiilor art. 248 Cod procedură civilă, tribunalul reţine următoarele:

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar de către apelanta reclamantă la data de 08.03.2019 s-a invocat că instanţa de fond, în mod greşit a respins cererea de chemare în judecată de către apelanta reclamantă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a învederat că instanţa de fond trebuia să aprecieze în mod corect că intimata pârâtă nu are calitate procesuală pasivă, atât timp cât nu a deţinut un titlu de proprietate asupra suprafeţei de 158 mp.

Totodată, se arată că prin cererea de chemare în judecată s-a invocat uzucapiunea de 30 de ani, ca efect al joncţiunii posesiilor, şi, dacă s-ar fi făcut o calificare corectă a cererii de chemare în judecată, s-ar fi constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani ca efect al joncţiunii posesiilor, conform dispoziţiilor art. 1860 din vechiul Cod civil.

S-a solicitat admiterea apelului, anularea  sentinţei instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 468 alin. 1 Cod de procedură civilă termenul de apel este de 30 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel.

Motivarea apelului se face prin cererea de declarare a apelului, înlăuntrul termenului de apel. Motivarea separată a apelului este permisă de lege în cazurile în care termenul de declarare şi de motivare a căii de atac nu curg de la acelaşi moment al comunicării hotărârii.

Termenul de motivare a apelului va avea aceeaşi durată cu cel stabilit de lege  pentru declararea lui.

Depăşirea unui termen legal imperativ atrage decăderea, în timp ce actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate, astfel cum se prevede în art. 185 alin. 1 partea finală Cod procedură civilă.

Încălcarea prevederilor art. 470 alin. 1 lit. c) Cod procedură civilă, respectiv, arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, este prevăzută de dispoziţiile art. 470 alin. 3 Cod procedură civilă sub sancţiunea decăderii.

Conform dispoziţiilor art. 470 alin. 3 Cod procedură civilă: „Cerinţele de la alin. 1 lit. b) şi e)  şi cea de la alin. 2 sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar cele de la alin. 1 lit. c) şi d)  sub sancţiunea decăderii”.

Având în vedere data comunicării hotărârii apelate, conform dovezii de înmânare  respectiv 13.12.2018 (fila 82 dosar Judecătoria Slatina),  tribunalul a constatat că apelul a fost depus în termenul legal de 30 zile pentru declararea apelului, prin raportare la dispoziţiile art.181 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă privind calculul termenului pe zile, fiind depus la data de 15.01.2019.

Tribunalul constată că prin răspunsul la întâmpinare depus de către apelanta reclamantă la data de 08.03.2019 s-au invocat motive de apel suplimentare, faţă de motivele invocate prin cererea de apel formulată  la data15.01.2019.

În raport de dispoziţiile art. 185 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că excepţia tardivităţii formulării motivelor de apel invocate de către apelanta reclamantă prin răspunsul la întâmpinare, invocată din oficiu, este întemeiată.

În baza dispoziţiilor art. 248 Cod procedură civilă raportat la dispoziţiile art. 470 alin. 3 Cod procedură civilă, urmează să admită excepţia tardivităţii formulării motivelor de apel invocate prin răspunsul la întâmpinare.

Pe cale de consecinţă, vor fi respinse ca tardive motivele invocate de către apelanta reclamantă prin răspunsul la întâmpinare.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, raportat la probatoriul administrat şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul reţine că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

In fapt, prin cererea dedusă judecăţii, in forma sa iniţială, reclamanta a solicitat  instanţei  să se constate că este proprietara suprafeţei de 158 mp teren situat în intravilanul mun. S,  , jud. O.

Ulterior, potrivit precizării de la termenul din data de 09.10.2018, reclamanta a solicitat constatarea uzucapiunii de scurtă de scurtă durată de 10-20 de ani, justul titlu fiind reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat încheiat la data de 18.08.1990 cu intimata pârâtă A D.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1895-1899 din vechiul Cod civil.

La termenul din data de 24.04.2018 instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Unităţii Administrativ Teritoriale S, invocată prin întâmpinarea depusă, reţinându-se că prin dispoziţiile alin. 2 ale articolului unic din Legea nr. 455/2006, Unităţii Administrativ Teritoriale fiindu-i conferit de legiuitor  calitatea de parte în acţiunile şi cererile pentru constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate formulate de cultele religioase.

Tribunalul reţine că la data de 18.08.1990 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr.X, prin care intimata pârâtă A D a vândut Comunităţii Creştin B suprafaţa de 333 mp teren cu o casa construită din cărămidă situată in , , judeţul. O, însă ulterior, conform planului de amplasament si delimitare, suprafaţa măsurata este de 491 mp. cu mult mai mult fata de 158 mp, suprafaţa de teren vândută.

Uzucapiunea sau prescripţia achizitivă este un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altui drept real (dezmembrământ al dreptului de proprietate) prin posedarea neîntreruptă a unui lucru pe timpul fixat de lege.

Conform dispoziţiilor art. 1895 Cod civil, condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a se constata  uzucapiunea de 10 până la 20 de ani, sunt următoarele:

a) posesia să se întemeieze pe un just titlu sau pe o justă cauză, adică pe un titlu translativ de proprietate (cum ar fi un contract de vânzare-cumpărare, de schimb, tranzacţie, hotărâre judecătorească ce constată o convenţie translativă dintre părţile procesului, act de adjudecare etc.) care provine de la altcineva decât adevăratul proprietar;

b) posesia să fie de bună-credinţă, ceea ce înseamnă că posesorul a avut, la momentul dobândirii, credinţa că a dobândit de la adevăratul proprietar (art. 1898 Cod civil). Potrivit art. 1899 Cod civil, buna-credinţă se prezumă;

c) posesia să dureze de la 10 la 20 de ani.

Art. 1897 Cod civil prevede că prin just titlu se înţelege orice act juridic translativ de proprietate, precum vânzarea-cumpărarea, donaţia, schimbul etc., dar, ceea ce este esenţial este faptul că acest titlu provine de la altcineva decât adevăratul proprietar, pentru că în caz contrar, actul ar fi suficient prin el însuşi pentru a opera transferul proprietăţii.

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 1895 Cod civil şi a art. 1897 Coc civil se reţine că justul titlu, care stă la baza prescripţiei achizitive de la 10 până la 20 de ani constituie un act translativ de proprietate, care nu provine de la adevăratul proprietar, ci de la un proprietar aparent, care îi dă certitudinea dobânditorului dreptului de proprietate că a dobândit de la adevăratul proprietar, ceea ce explică cerinţa existenţei bunei credinţe a acestuia.

Tribunalul reţine că apelanta reclamantă a invocat drept just titlu pentru suprafaţa de 158 mp teren, contractul de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr.X, prin care  a cumpărat suprafaţa de 333 mp. situată în S,  , jud. O de la intimata pârâtă A D.

Contractul de vânzare cumpărare menţionat nu face însă dovada dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 158 mp.

Înscrisurile depuse la dosar de către apelanta reclamantă, respectiv contractul de vânzare-cumpărare, planul de amplasament şi delimitare, nu îndeplinesc condiţiile de fond şi de formă pentru a le face susceptibile pentru a transmite dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 158 mp.

Chiar dacă, în urma măsurătorilor efectuate, s-a constatat o suprafaţă de 491 mp, cu 158 mp mai mult decât suprafaţa dobândită de apelanta reclamantă prin contractul de vânzare cumpărare precizat, nu poate fi considerat un act translativ de proprietate, şi deci, nu poate fi calificat,  un just titlu.

Instanţa de fond, în mod corect, a reţinut că justul titlu trebuie să emane de la o altă persoană decât adevăratul proprietar (intimata pârâtă A D), pentru că, dacă ar proveni de la adevăratul proprietar, ar fi suficient, prin ele însuşi să ducă la dobândirea proprietăţii, fără să fie nevoie de vreo trecere a timpului, temeiul dobândirii fiind convenţia, nu uzucapiunea.

Apelanta reclamantă  a solicitat constatarea uzucapiunii pe temeiul unui titlu, respectiv contractul de vânzare-cumpărare menţionat, care priveşte suprafaţa de 333 mp, încheiat cu parata A D, iar o uzucapiune pe baza unui titlu (pe care  apelanta reclamantă nu 1-a dovedit pentru suprafaţa de 158 mp) ce emană de la adevăratul proprietar nu este posibilă.

Totodată, tribunalul constată că, în ceea ce priveşte intimata pârâtă U.A.T. S, instanţa de fond, în mod corect a reţinut, în raport de actele existente la dosar şi de dispoziţiile legale menţionate, apelanta reclamantă nu a făcut dovada existenţei justului titlu pentru suprafaţa de 158 mp.

Faţă de cele considerentele expuse, tribunalul, constatând că instanţa de fond a apreciat în mod corect probele administrate în cauză şi a dat o interpretare corespunzătoare dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 480 alin. 1  Cod  procedură civilă, va respinge apelul formulat de apelanta reclamantă, ca nefondat.

În raport de dispoziţiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi obligat apelanta reclamantă la plata către intimata pârâtă A D a cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat (conform chitanţei nr.X /22.03.2019 – fila 41 dosar apel).

Data publicarii pe portal: 12.06.2019

Domenii speta

Spete similare