Loviri sau alte violenţe. Tentativă de omor

Fapta inculpatului care a aplicat persoanei vătămate o singură lovitură în zona capului, cu un băţ din lemn de aproximativ 122 cm lungime și cu o grosime de doar 2,5 cm şi care nu a provocat leziuni grave, ci doar un traumatism cranio-cerebral minor gradul I și nici nu i-a pus în primejdie viața, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau alte violenţe în forma agravată şi nu ale infracţiunii de tentativă de omor, inculpatul acţionând cu intenția de a-i aplica persoanei vătămate o corecție fizică, de a o vătăma şi nu cu intenția de a-i suprima viața.

Decizia penală nr. 272/26.02.2019 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 560 din 07.12.2018 pronunţată de  Tribunalul Galaţi în dosarul nr. .../121/2018 a fost admisă cererea formulată de inculpat și în temeiul art. 386 Cod Procedură Penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice date faptei din cea de tentativă la omor, prevăzută de art. 32(1) raportat la art. 188(1) Cod Penal în cea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193(2) Cod Penal.

A fost condamnat inculpatul ... la o pedeapsă de 240 zile-amendă în cuantum de 15 lei/zi-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193(2) Cod Penal (faptă din 05.03.2017).

I s-a  atras  atenția inculpatului că neplata cu rea-credință a amenzii penale stabilite va avea drept consecință transformarea acesteia în pedeapsa închisorii potrivit art. 63 Cod Penal.

În temeiul art. 320 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost  admisă acțiunea civilă formulată de ... și a fost obligat inculpatul ... la plata sumei de de 1.461 lei reprezentând contravaloarea spitalizării persoanei vătămate ...

În temeiul art. 1.357(1) Cod Civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată ...  și a fost obligat inculpatul ... la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune materiale și 3.000 lei cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 112(1)(b) Cod Penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei bâte cu lungimea de 122 cm și grosimea de 2,5 cm (coletul nr. 1).

În temeiul art. 274(1) Cod Procedură Penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1.000 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

În prezenta cauză, prin rechizitoriul nr. .../P/2017, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a dispus trimiterea în judecată a inculpatului ... sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor – art. 32(1) raportat la art. 188(1) Cod Penal. Ca situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 05.03.2017, în jurul orei 1330, în urma unui conflict spontan, în timp ce se aflau în extravilanul comunei ..., judeţul ..., ar fi lovit cu bâtă în cap persoana vătămată ..., cauzându-i în acest mod un traumatism cranio-cerebral minor cu plagă contuză parietală mediană, care a necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale.

După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Galați, s-a dispus comunicarea rechizitoriului către inculpat, stabilindu-se un termen de 20 de zile pentru formularea unor eventuale cereri și excepții privind legalitatea sesizării instanței ori a actelor de urmărire penală. În termenul astfel fixat nu au fost formulate asemenea cereri și excepții și apreciind că nu se impune invocarea de excepții cu privire la aceste aspecte nici din oficiu, prin încheierea din data de 25.04.2018 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul nr.  .../P/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, precum și a probelor și actelor de procedură din faza de urmărire penală, dispunând începerea judecății față de inculpatul ... sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor – art. 32(1) raportat la art. 188(1) Cod Penal.

În cursul cercetării judecătorești, Tribunalul a procedat la audierea inculpatului ... și a persoanei vătămate ..., precum și a martorilor ..., ..., ..., ... și ... (propus de către inculpat). De asemenea, la termenul din data de 28.11.2018 inculpatul ... (prin avocat ales) a solicitat schimbarea încadrării juridice date faptei din cea de tentativă la omor, prevăzută de art. 32(1) raportat la art. 188(1) Cod Penal în cea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193(2) Cod Penal.

Analizând conținutul dosarului, precum și susținerile și apărările părților, Tribunalul a reținut următoarele:

I. Situaţia de fapt

Persoana vătămată ... locuieşte în comuna ..., judeţul ..., fiind crescător de animale (capre şi oi) și deținând o stână amplasată în zona denumită popular „...”, cu aproximativ 200 capete, pe care le duce la păscut pe imaşul comunei ..., în punctul denumit „...”  sau „...”. Cât privește inculpatul ..., acesta locuiește tot în comuna ... și are aceeași ocupație (crescător de animale), stâna acestuia fiind poziţionată în punctul „...”, la o distanţă de aproximativ 2-3 kilometri de stâna persoanei vătămate. 

În data de 05.03.2017, în jurul orei 1100, ...  a ieşit cu animalele la păscut, având intenţia de a le duce la stâna sa amplasată în zona „...”. Din declarațiile persoanei vătămate reiese că la momentul la care a ajuns cu turma în apropierea pădurii ..., din vale, persoana vătămată a auzit ţipătul unui miel, moment în care s-a gândit că unul dintre mieii săi s-a rătăcit de turmă. Având în vedere acest fapt, ...  a coborât spre zona dinspre care se auzea zgomotul, observându-l în vale la o distanţă de aproximativ 50 metri pe inculpatul ..., ce se afla cu oile sale la păscut. Acesta din urmă a urcat spre persoana vătămată, urmat de doi dintre câinii săi. Când inculpatul s-a apropiat de persoana vătămată, cei doi câini ai săi s-au repezit spre câinele care o însoţea pe persoana vătămată ..., acesta susținând că cele două animale ar fi fost asmuțite de către ... În timp ce se uita cum se băteau cei trei câini, persoana vătămată susține că ar fi fost lovit de către inculpatul ... cu un par, întâi, în zona capului, după care i-a mai aplicat o lovitură cu parul în umărul stâng. Ca urmare a loviturilor primite, ...  a căzut la pământ amețit, iar pentru a evita să mai fie lovit, s-a rostogolit aproximativ 7-8 metri la vale, după care s-a ridicat în picioare. Inculpatul ... s-a apropiat de acesta și a încercat să îi mai aplice o lovitură cu parul în cap, însă persoana vătămată din reflex a ridicat mâna dreaptă pentru a se apăra, în urma loviturii primite suferind o plagă la degetul inelar drept.

Cât privește pe inculpatul ..., la momentul audierii acesta a arătat că în timp ce era la păscut cu oile l-a surprins pe ...  care îi sustrăsese un miel şi care stătea ascuns într-o tufă de mărăcini. Ca urmare a acestui fapt, inculpatul l-a ameninţat cu sesizarea organelor de poliţie sa, motiv pentru care aceasta a început să îi adreseze injurii, lovindu-l cu o ghioagă peste braţul stâng. Pentru a-l determina să nu-l mai lovească, inculpatul l-a cuprins cu braţele, moment în care aceasta s-a trântit la pământ şi s-a rostogolit în iarbă. După ce s-a rostogolit de două-trei ori, ... s-a ridicat de la pământ, după care s-a împiedicat şi a căzut din nou în faţă, sprijinindu-se în mâini. Ulterior, persoana vătămată şi-a strâns oile şi a plecat în direcţia „...”. De asemenea, inculpatul a susţinut că la o distanţă de aproximativ 10-15 metri de persoana vătămată se afla o altă persoană pe care nu a recunoscut-o și care a fugit.

În opinia Tribunalului, probele administrate în cursul cercetării judecătorești nu au putut lămuri condițiile concrete în care s-a desfășurat conflictul dintre inculpat și persoana vătămată și mai ales, motivul acestuia. La momentul producerii agresiunii la fața locului nu se afla nici o altă persoană în afara celor doi (... și ...) care să poată confirma sau infirma variantele expuse de aceștia. De asemenea, în cursul urmăririi penale inculpatul ... a fost testat cu tehnica poligraf, constatându-se că la toate întrebările relevante cauzei, răspunsurile sale au provocat modificări specifice comportamentului simulat. Cu toate acestea, lista de întrebări formulate a fost deficitară, omițând să vizeze o multitudine de aspecte mai mult decât relevante privind situația de fapt și mărginindu-se să se refere la sinceritatea inculpatului la momentul audierii, lovirea persoanei vătămate cu un obiect dur și indicarea la reconstituire a unui alt loc decât cel în care s-a petrecut agresiunea.

După terminarea agresiunii, ... i-a solicitat inculpatului ... „să sune la ambulanţă, ca să îl ia de acolo, fiindcă nu ştia dacă mai ajungea acasă”, însă acesta nu a dat curs solicitării persoanei vătămate, ba, mai mult, a luat cu bâta pe care o folosise la agresiunea asupra persoanei vătămate căciula acesteia de jos şi a aruncat-o mai departe, în vale, după care s-a întors la turma sa.

Întrucât urmare loviturii primite în zona capului, persoana vătămată a început să sângereze puternic, acesta a strâns oile şi s-a îndreptat spre domiciliu,. Întrucât nu mai avea credit pe telefonul său mobil, ... nu a putut chema pe nimeni în ajutorul său, iar la Serviciul Unic de urgenţă 112 nu a sunat, întrucât nu ştia că era gratuit şi putea suna indiferent dacă nu avea credit. În timp ce a ajuns în dreptul pădurii „...”, persoana vătămată a fost sunată pe telefonul său de martorul ..., care la acel moment era internat într-un spital din .... Cu această ocazie, ... i-a spus că a fost lovit cu bâta de ... în zona capului, cerându-i să cheme un echipaj al ambulanţei sau să îl sune pe martorul ..., naşul său, pentru a veni cu mașina să îl ia.

După convorbirea purtată cu martorul ..., persoana vătămată s-a întâlnit cu martorii ...  şi ..., care se deplasau cu o căruță și cărora le-a spus de asemenea că fusese bătut de ..., după care fiecare şi-a continuat deplasarea.

După ce a trecut de pădurea ..., ...  s-a îndreptat împreună cu turma sa spre drumul judeţean DJ ..., având în vedere drumul pe care putea veni ambulanţa. Înainte de a ajunge la DJ ..., în întâmpinarea persoanei vătămate a venit călare pe un cal, nepotul său, martorul ..., care fusese anunţat de cele întâmplate de către martorul ... După ce i-a spus şi acestuia că fusese lovit de inculpatul ... cu o bâtă în zona capului, persoana vătămată a aplecat spre D.J. ..., lăsându-l pe acesta din urmă să aducă oile din urmă.

Când a ajuns la D.J. ..., lângă casa numitului ..., persoana vătămată s-a întâlnit cu martorul ..., care între timp fusese anunţat de martorul ... După ce ...  a urcat în autoturismul marca Dacia Logan al martorului, cei doi s-au deplasat la sediul Secţiei de Poliţie ... Acolo, persoana vătămată a formulat plângere împotriva inculpatului ..., relatând pe scurt cele întâmplate, după care a fost preluată de un echipaj al ambulanţei chemat la faţa locului.

Iniţial, persoana vătămată ...  a fost transportată la Spitalul Orăşenesc ..., unde i-au fost aplicate copci la cap şi la mâna dreaptă, după care a fost transferată la Spitalul Clinic ..., unde a fost internat în Secţia Neurochirurgie cu diagnosticul: „policontuzionat prin agresiune afirmativ, traumatism cranio-cerebral minor grad I, contuzie umăr stg.”, în perioada 05-09.03.2017.

Conform Raportului de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. .../A1-D/06.03.2017: „Numitul ... prezintă traumatism cranio-cerebral minor cu plaga contuză parietală mediană, contuzie a umărului stâng şi plagă contuză a inelarului drept, leziuni ce pot data din 05.03.2017 şi au putut fi produse prin loviri cu un corp contondent (plaga inelarului drept  prin mecanism de apărare pasivă, prin ridicarea mâinii).

Necesită 14-15 (paisprezece - cincisprezece) zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii, dacă nu survin complicaţii”.

Având în vedere susţinerea inculpatului că persoana vătămată s-ar fi lovit cu capul de două cioate, în momentul când s-a împiedicat şi a căzut, organele de urmărire penală au solicitat medicului legist din cadrul Serviciului de Medicină Legală ... să precizeze dacă leziunile care i-au fost cauzate persoanei  vătămate puteau fi provocate în modalitatea indicată de inculpat.

Prin Adresa nr. .../A1D/17.08.2017 emisă de Serviciul de Medicină Legală ..., s-a arătat că „plaga parietală mediană şi plaga inelarului drept au fost produse prin lovire activă cu corp contondent (este exclusă varianta căderii de la acelaşi nivel, cu lovire de corp dur); contuzia umărului stâng a fost produsă mai probabil prin lovire cu corp contondent, nefiind exclus nici mecanismul de cădere şi lovire de corp contondent”.

Trecând peste aspectele neclarificate menționate anterior (pct. 5 și 6 din hotărâre), Tribunalul a reținut  că la data de 05.03.2017 inculpatul ... a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate ..., folosind în acest scop o bâtă din lemn cu lungimea de 122 cm și grosimea de 2,5 cm (ridicată ulterior de organele de urmărire penală și aflată în coletul nr. 1 trimis instanței odată cu prezentul dosar). Aceste lovituri au vizat zona capului, a umărului stâng și cea a degetelor de la mâna dreaptă. Nu există nicio dovadă a faptului că persoana vătămată ar fi inițiat conflictul în modalitatea indicată de inculpat (prin aplicarea primei lovituri), agresiune care să justifice în vreun fel sau altul o reacție de apărare din partea acestuia din urmă. De altfel, numărul și intensitatea loviturilor sunt incompatibile cu o eventuală comitere a faptei în condițiile legitimei apărări, ceea ce determină reținerea comiterii infracțiunii cu vinovăția cerută de lege.

II. Încadrarea juridică

La momentul trimiterii în judecată, procurorul a apreciat că lovirea persoanei vătămate cu o bâtă în zona capului în modalitatea descrisă în rechizitoriu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, întrucât inculpatul a avut reprezentarea rezultatului agresiunii sale, şi dacă nu l-a urmărit anume, în orice caz a acceptat în mod conştient posibilitatea producerii lui, acționând cu intenţie indirectă, întrucât aplicarea unei lovituri cu un obiect apt de a produce moartea, cu o anumită intensitate în zona capului este de natură să conducă la concluzia că acesta a prevăzut şi a acceptat posibilitatea lezării unor regiuni cu potenţial mortal ridicat (zona capului).

Contrar acestor considerente, Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului ... nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă la omor, ci pe cel a infracțiunii de lovire sau alte violențe (forma agravată). În acest sens, Tribunalul a reținut  că practica judiciară și doctrina de specialitate au stabilit o serie de criterii care delimitează o infracțiune contra vieții (omor) de una îndreptată împotriva integrității corporale (lovire sau alte violențe, vătămare corporală ori vătămarea corporală gravă din Codul Penal 1969). Astfel, obiectul vulnerant folosit (instrument apt ori nu de a produce moartea), regiunea corpului vizată (o zonă vitală sau nu), numărul și intensitatea loviturilor (o singură lovitură ori mai multe lovituri aplicate cu forță ridicată) sunt aspecte ce trebuie avute în vedere la stabilirea poziției psihice a făptuitorului, pentru a se determina dacă acesta a acționat cu intenția (directă ori indirectă) de a provoca decesul victimei ori doar pentru vătăma integritatea corporală a acesteia.

Analizând aceste criterii prin prisma situației de fapt anterior expuse în prezenta hotărâre, s-a constatat că acestea sunt doar parțial îndeplinite. Este adevărat că zona vizată este una vitală, datorită organelor aflate acolo (creier), însă îndeplinirea doar acestei condiții nu este suficientă. În primul rând, Tribunalul a avut unele dubii că obiectul vulnerant folosit de inculpat (bâtă cu o grosime de doar 2,5 cm) ar fi apt să producă decesul. Un obiect vulnerant cu asemenea grosime și lung de 122 cm are o masă relativ redusă, ceea ce o lipsește în mare măsură de aptitudinea de produce leziuni grave. De asemenea, în ceea ce privește criteriul referitor la lovitura/loviturile aplicate, nici acesta nu este îndeplinit. În acest sens se cuvin a fi avute în vedere concluziile examinării medico-legale a victimei, potrivit cărora la data producerii, leziunile nu i-au pus în primejdie viaţa, traumatismul suferit fiind potrivit medicului legist unul minor și care a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 14-15 zile. Prin urmare, indiferent de faptul că a fost vizată o regiune vitală a corpului, agresiunea nu putea avea drept rezultat moartea victimei, prin simplul faptul că intensitatea loviturii nu a fost suficient de ridicată pentru a produce rezultatul necesar (punerea în primejdie a vieții victimei și eventual decesul). A considera altfel ar însemna că orice lovitură aplicată în zona capului cu un obiect contondent asemănător celui folosit în speța de față întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, indiferent de intensitatea loviturii și indiferent de faptul că nu s-au produs leziuni ori s-au produs leziuni minore. Acest rezultat (punerea în primejdie a vieții victimei) este criteriul obiectiv care delimitează infracțiunile contra integrității și sănătății persoanei de infracțiunile contra vieții, prag care în cauza de față nu a fost trecut.

Pentru aceste considerente, instanța de judecată a apreciat  că fapta inculpatului ... nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor și în temeiul art. 386 Cod Procedură Penală va dispune schimbarea încadrării juridice date faptei din cea prevăzută în rechizitoriu în cea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193(2) Cod Penal.

Prin urmare, fapta inculpatului ... care la data de 05.03.2017, în jurul orei 1330, în urma unui conflict spontan, în timp ce se aflau în extravilanul comunei ..., judeţul ..., a lovit cu bâtă în cap, în umăr și în zona mâinii drepte persoana vătămată ..., cauzându-i un traumatism cranio-cerebral minor cu plagă contuză parietală mediană, care a necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193(2) Cod Penal.

III.  Individualizarea judiciară a pedepselor

În ceea ce priveşte pedepsele principale, instanţa a ţinut cont la stabilirea acestora de criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod Penal referitoare la gravitatea infracțiunii săvârșite ori la periculozitatea inculpatului, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa eventualelor antecedente penale, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Analizând modalitatea de comitere a faptelor (așa cum a fost descrisă anterior în prezenta hotărâre), Tribunalul s-a  orientat în primul rând către pedeapsa amenzii penale. Această alegere este determinată de gravitatea relativ redusă a leziunilor (care au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale). De asemenea, s-a  avut în vedere și împrejurarea că inculpatul ... nu este cunoscut cu antecedente penale, iar cu excepția incidentului din data de 05.03.2017 nu este cunoscut cu alte abateri, asigurându-și totodată existența în mod licit.

În ceea ce privește pedeapsa amenzii penale, aceasta a fost orientată între limitele speciale prevăzute de lege (180 și 300 zile-amendă), respectiv 240 zile în cuantum de 15 lei corespunzător fiecărei zile-amendă. S-a  impus în acest sens ca amenda penală să aibă o anumită severitate, pentru a descuraja în viitor orice reiterare a comportamentului infracțional.

De asemenea, i s-a atras atenția inculpatului că neplata cu rea-credință a amenzii penale stabilite va avea drept consecință transformarea acesteia în pedeapsa închisorii potrivit art. 63 Cod Penal, respectiv prin transformarea unei zile-amendă în o zi de închisoare.

IV. Latura civilă

În cauză, Spitalul Clinic ... s-a constituit parte civilă cu suma de 1.461 lei reprezentând contravaloarea spitalizării persoanei vătămate ..., în timp ce acesta din urmă a declarat la termenul din data de 27.09.2018 că solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 2.000 € daune materiale și 3.000 € daune morale.

Potrivit art. 320 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, precum şi daune sănătăţii propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată”, sumele urmând a fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale, care în acest sens se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată. Având în vedere că spitalizarea victimei ...  s-a datorat agresiunii suferite, instanţa l-a obligat pe inculpatul ... la plata contravalorii serviciilor medicale ocazionate de această spitalizare, respectiv suma de 1.461 lei.

Referitor la pretențiile civile formulate de persoana vătămată ..., instanța de judecată le-a apreciat ca fiind parțial întemeiate. Astfel, în privința pretențiilor cu titlu de daune materiale, acesta nu a făcut niciun fel de dovadă a întinderii acestora. Totuși, existența leziunilor suferite ce nu poate fi contestată, internarea acestuia în spital timp de 4 zile (perioada 05.03 – 09.03.2017), precum și necesitatea evidentă a unor tratament post-spitalizare  a îndreptățit instanța de judecată să aprecieze că o sumă de 2.000 lei ar acoperi orice cheltuieli pe care persoana vătămată ... le-ar fi făcut ca urmare a agresiunii suferite.

De asemenea, în ceea ce privește daunele morale solicitate, Tribunalul a reținut că agresiunea suferită de persoana vătămată a produs în mod cert un prejudiciu moral, atât prin ea însăși, cât și prin urmările indirecte produse (spitalizarea și tratamentele ulterioare), prejudiciu care de asemenea se impune a fi reparat, sens în care s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.000 lei, sumă care ar reprezenta o reparație suficientă și echitabilă.

V. Cheltuieli judiciare și măsuri de siguranță

In temeiul art. 274(1) Cod Procedura Penală inculpatul a fost  obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și a judecății.

Totodată, potrivit art. 112(1)(b) Cod Penal s-a dispus  confiscarea de la inculpat a unei bâte cu lungimea de 122 cm și grosimea de 2,5 cm (coletul nr. 1), obiect folosit de acesta la agresarea persoanei vătămate ...

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi. Criticile formulate potrivit dispoziţiilor art. 412  Cod procedură penală, au vizat:

a. nelegalitatea hotărârii atacate, sub două aspecte:

- pe de o parte, s-a susţinut că încadrarea juridică corectă a faptei săvârşite de inculpat este cea de tentativă la omor prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 188 Cod penal şi nu cea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal;

- pe de altă parte, prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 386 alin. 2 Cod procedură penală (persoana vătămată nu a fost citată pentru a preciza dacă înţelege să formuleze plângere prealabilă) la momentul când a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei într-o infracţiune care se pedepseşte doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

b. netemeinicia hotărârii atacate, sub aspectul tipului de pedeapsă ales de prima instanţă, întrucât nu au fost luate în considerare toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 74 Cod penal (gradul de pericol social al infracţiunii, periculozitatea inculpatului) care ar fi condus la aplicarea unei pedepse cu închisoarea. 

În cursul cercetării judecătoreşti în apel părţile au fost citate potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. 1 Cod procedură penală, în referire la art. 353 alin. 1 Cod procedură penală.

Nu a fost solicitată readministrarea probelor administrate la prima instanță și nici administrarea unor probe noi.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 al.  2 Cod procedură penală, Curtea constată că hotărârea apelată este legală și temeinică pentru următoarele considerente:

Astfel, în urma efectuării propriei analize a materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii au fost corect stabilite de prima instanţă, prin probele administrate în cauză.

Din actele de la dosarul cauzei rezultă că la data de 05.03.2017, în jurul orei 1330, în urma unui conflict spontan, în timp ce se aflau în extravilanul comunei ..., judeţul ..., inculpatul ... zis „...” ar fi lovit cu o bâtă în cap persoana vătămată ..., cauzându-i în acest mod un traumatism cranio-cerebral minor, cu plagă contuză parietală mediană, care a necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale.

Starea de fapt descrisă succint mai sus rezultă din analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă: declaraţia inculpatului şi a persoanei vătămate, raportul de primă expertiză medico-legală cu examinarea persoanei; adresa emisă de SML ...; procesul-verbal de reconstituire şi planşele foto; declaraţiile martorilor ..., ..., ..., ...

Probatoriile confirmă mai presus de orice îndoială rezonabilă că faptele deduse judecăţii există în materialitatea lor, sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală şi au fost comise cu vinovăţie de inculpat, instanţa de control judiciar însușindu-și în totalitate concluziile judecătorului fondului în urma analizării laturii obiective şi subiective pentru infracţiunea dedusă judecăţii.

1.Încadrarea juridică a faptei

În deplin acord cu prima instanţă de judecată şi în dezacord cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, Curtea constată că fapta inculpatului ... zis „...” este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violențe (forma agravată) prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.

În literatura juridică s-a susţinut, în mod unanim, că tentativa la omor se deosebeşte de vătămarea corporală/lovirea sau alte violențe numai sub aspectul laturii subiective. Dacă în cazul infracţiunilor de lovirea sau alte violențe/vătămare corporală făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acţionează cu intenţia de a suprima viaţa unei persoane (animus necandi).

În cazul infracţiunii de omor (rămasă în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenţiei evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că infractorul a avut intenţia specifică de omor, iar nu intenţia generală de a vătăma.

Intenţia de a ucide (animus necandi) trebuie stabilită în raport de toate împrejurările cauzei (dolos ex re), cum sunt: instrumentul folosit de făptuitor, regiunea corpului vizată, intensitatea și numărul loviturilor aplicate, raporturile dintre făptuitor şi victimă, atitudinea făptuitorului după comiterea faptei (I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 4526 din 14 decembrie 2010).

Astfel, în literatura de specialitate, dar și la nivel jurisprudențial se apreciază că există tentativă de omor și nu vătămare corporală/lovire ori de câte ori infractorul acţionează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional (I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1227 din 2 aprilie 2009). Cu alte cuvinte, criteriul subiectiv pentru sancţionarea unor fapte ca lovirea sau alte violențe/vătămare corporală gravă sau tentativă la omor trebuie dedus din elemente obiective, cum ar fi, de exemplu, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta.

Este adevărat că inculpatul a aplicat o lovitură într-o zonă care, la prime vedere, ar părea vitală pentru o persoană obișnuită – zona capului. Reprezentarea pe plan psihic a zonei, apreciata medico-legal deci științific ca zona vitală nu coincide, în multe situaţii, cu cri¬teriul obiectiv. Din punct de vedere medico-legal este dificilă, dacă nu chiar neștiințifică, împărțirea organismului în zone vitale și zone nevitale. În practica judiciară și cea medico-legala se cunosc cazuri în care lovitura a fost aplicata pe o regiune ce nu conţine un organ vital, producându-se o leziune cu sfârșit letal, iar infracţiunea a fost calificată ca omor, după cum se cunosc cazuri în care agentul vulnerant de tip tăietor-înţepător a fost aplicată pe regiunea precordială, producând o plaga penetrantă, fără ca fapta să fi fost calificată în tentativă la infracțiunea de omor.

În speța de față, chiar dacă regiunea vizată de lovitură (cap) este prin definiție o zonă vitală a corpului uman, la stabilirea atitudinii psihice a inculpatului față de potențialul rezultat al faptei sale (moartea unei persoane) vom avea în vedere celelalte aspecte. Astfel, vom ține seama de:

- obiectul vulnerant folosit – un băţ din lemn (şi nu o bâtă cum în mod eronat s-a reţinut în rechizitoriu) de aproximativ 122 cm lungime și destul de subțire - cu o grosime de doar 2,5 cm – obiect care, prin natura şi greutatea lui nu este apt să producă moartea;

- intensitatea şi numărul loviturilor aplicate – inculpatul a aplicat o singură lovitură în zona capului, cu foarte mică intensitate, iar aceasta nu a provocat leziuni grave persoanei vătămate, ci doar un traumatism cranio-cerebral minor gradul I potrivit certificatului medico-legal și nici nu i-a pus în primejdie viața; a doua lovitură a fost aplicată în zona umărului stâng şi a provocat doar o contuzie; zilele de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea celor două leziuni sunt şi ele puţine – 14-15 zile.

Nu în ultimul rând, se cuvine a fi menţionat faptul că după ce a primit lovitura, persoana vătămată nu și-a pierdut cunoștința ci dimpotrivă, a strâns oile şi s-a îndreptat spre domiciliu parcurgând o distanţă destul de mare. Pe drum, acesta a purtat o convorbire telefonică cu martorul ...  căruia i-a povestit cele întâmplate ba mai mult, a trecut şi pe la sediul Secţiei de Poliţie ... unde a formulat o plângere penală împotriva inculpatului.

Având în vedere cele enunțate mai sus, instanța va aprecia că inculpatul nu a acționat cu intenția de a suprima viața persoanei vătămate, rezultat pe care nici măcar nu l-a acceptat, ci cu intenția de a-i aplica acestuia o corecție fizică, de a-l vătăma.

2. Potrivit art. 386 alin. 2 Cod procedură penală Dacă noua încadrare juridică vizează o infracţiune pentru care este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, instanţa de judecată cheamă persoana vătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă plângere prealabilă.

Curtea observă însă că în dosarul de urmărire penală se află declaraţia dată de persoana vătămată în faţa organelor de poliţie în cuprinsul căreia aceasta a menţionat că „doresc luarea măsurilor legale împotriva inculpatului pentru faptul că m-a lovit cu bâta în cap”. Cu alte cuvinte, persoana vătămată a formulat plângere pentru faptele penale a căror victimă a fost. Apreciem că aceste susţineri au valenţa unei plângeri prealabile în sensul art. 295 şi următoarele Cod procedură penală.

Mai mult, prezentă în faţa instanţei de apel la termenul de judecată din data de 29.01.2019, persoana vătămată ... a precizat că formulează plângere împotriva inculpatului pentru faptul că a fost lovit cu bâta.

3.Individualizarea pedepsei

Faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, Curtea consideră că este important de analizat, pe de o parte, faptele comise [a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infrac¬ţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit], iar pe de altă parte persoana inculpatului [e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială].

Deşi îşi are cauza în gravitatea infracţiunii comise, pedeapsa se adresează unui anume inculpat, pe care este menită să-l reeduce şi a cărui readaptare socială diferă de a celorlalţi inculpaţi, orice deosebire sub aspectul posibilităţii de îndreptare şi reeducare a inculpaţilor răsfrângându-se şi asupra sancţiunii ce trebuie stabilită în raport cu gradul de pericol social al faptei comise.

În baza propriului examen, Curtea constată că instanţa de fond a aplicat în mod just toate criterii de individualizare judiciară a pedepsei dând o relevanţă corespunzătoare atât datelor care caracterizează gravitatea faptelor săvârşite, gravitate care a fost evaluată în întregul context factual, dar şi elementelor subiective de individualizare.

Curtea apreciază că individualizarea sancţiunii penale presupune evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii cele mai adecvate în vederea atingerii finalităţii acesteia.

Individualizarea pedepsei priveşte deopotrivă stabilirea şi aplicarea acesteia, dar şi adaptarea în funcţie de gradul de pericol social al faptei şi de periculozitatea şi persoana făptuitorului.

Pedeapsa, pe lângă funcţia de constrângere, îndeplineşte şi un rol educativ de exemplaritate şi de reeducare a infractorului, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcţia de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul sau minimul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracţiune, astfel încât în procesul de individualizare a pedepsei trebui avute în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Individualizarea pedepsei trebuie să respecte principiul proporţionalităţii pedepsei cu  natura şi gradul de pericol social al faptei săvârşite, avându-se în vedere drepturile şi libertăţile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracţiunii.

Curtea reţine că inculpatul se află la primul impact cu legea penală, cele întâmplate fiind prin urmare un incident izolat în existenţa sa. Mai mult, împrejurările concrete în care a fost săvârşită infracţiunea nu au fost pe deplin elucidate din pricina absenţei martorilor oculari, existând posibilitatea ca şi persoana vătămată să fi contribuit, prin comportamentul său, la escaladarea conflictului. Nu în ultimul rând, leziunile suferite de persoana vătămată sunt superficiale, iar numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea acestora este relativ redus.

În raport de aceste elemente, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului atât sub aspectul naturii (amendă), cât şi sub aspectul cuantumului (spre maxim), sunt proporționale cu gravitatea faptelor și cu periculozitatea persoanei inculpatului, astfel că nu se impune modificarea sentinţei penale apelate sub acest aspect.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. 1 pct.1 lit. b Cod procedură penală, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel, vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare