Considerente greşite înserate în cuprinsul unei hotărâri, înlocuirea acestora cu propriile considerente de către instanţa de apel. Anularea unui certificat de moştenitor, a actului subsecvent, rectificarea înscrierii de carte funciară

DREPT PROCESUAL CIVIL

Considerente greşite înserate în cuprinsul unei hotărâri, înlocuirea acestora cu propriile considerente de către instanţa de apel. Anularea unui certificat de moştenitor, a actului subsecvent, rectificarea înscrierii de carte funciară

- art. 461 alin. 1 şi 2, art. 488 alin. 1, pct. 5, 8 Cod procedură civilă

- art. 91, art. 106 alin. 1, art. 120 alin. 1 din Legea nr. 36/1995

- art. 901 alin. 2 lit. c), art. 908 alin. 1, pct. 1 şi 2, art. 909 alin. 3 Cod civil

Deoarece considerentele instanţei de fond au fost nepotrivite, s-a impus doar a fi înlocuite în apel, întrucât nu a fost criticat prin calea de atac doar acest aspect ci şi soluţia dată fondului cauzei, nefiind astfel incidente prevederile art. 461 alin. 2 Cod procedură civilă. Fiind eliberat un certificat de moştenitor, fără citarea unui moştenitor, corect s-a dispus anularea acestuia, inclusiv a actului subsecvent, buna credinţă fiind răsturnată, pe de altă parte, faţă de dispoziţiile art. 901 alin. 1, 2, art. 908 alin. 1, art. 909 alin. 3 Cod civil, chiar dacă se reţinea buna credinţă, se impunea rectificarea situaţiei de carte funciară câtă vreme litigiul a fost înregistrat cu respectarea termenului de trei ani socotit de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de dobânditorul nemijlocit.

Curtea de Apel Oradea – Secţia I-a civilă

Decizia civilă nr. 125 din 19 aprilie 2019

Prin Sentinţa civilă nr. (...)/25.05.2017 pronunţată în dosar cu numărul de mai sus, Judecătoria (...) a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta (...), domiciliată în (...), împotriva pârâţilor (...), domiciliată în (…), (...), domiciliat în (...), (...) domiciliat în (...)(...), (...) domiciliată în (...)(...) şi în consecinţă: a constatat nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. (...)/25.10.2013, eliberat în dosar (...)/2013 la BNP (…) după defunctul (...) decedat la (...).01.1997 pentru imobilul înscris în CF (...) (...) cu nr. cad. (...)/25.10.2013 provenit din conversia CF (...); a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentic nr. (...)/25.10.2013 la BNP (...) încheiat de pârâţi pentru imobilul înscris în CF (...) (...), căruia îi corespunde în natură suprafaţa de 34150 mp.; a dispus radierea dreptului de proprietate din CF (...) transcris electronic în CF (...) (...) în favoarea pârâţilor, respectiv înscrierile de sub B2, B3 şi B4 în baza certificatului de moştenitor şi al contractului de vânzare cumpărare; a obligat pârâţii la plata sumei de 1730 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare cumpărare autentic (...)/25 oct. 2013 încheiat la notar public (...) pârâţii (...) şi (...) prin mandatara sa, (...) au înstrăinat cotele lor părţi din terenul extravilan în suprafaţa de 34150 mp situat pe raza localităţii (...) înscris în CF (...) (...) cu nr. top (...) către pârâţii (...) şi (...) prin mandatarul lor (...) contra sumei de 10000 lei, preţ achitat la data perfectării contractului, teren pe care pârâţii (...) au arătat că l-au dobândit după defunctul (...) prin certificatul de moştenitor nr. (...)/25.10.2013.

S-a reţinut că reclamanta (...), fiica defunctului (...), decedat la (...).01.1997, rezultată din prima căsătorie a defunctului, în dosarul nr. (...)/1998 al Judecătoriei (...), se numea (...) şi a solicitat stabilirea masei succesorale după defunctul tată (...), decedat la (...).01.1997.

În masa succesorală rămasă după defunct au fost cuprinse toate imobilele, aşa cum au fost identificate în titlul de proprietate eliberat.

Prin sentinţa civilă nr. (...)/11.10.2000, a Judecătoriei (...), pronunţată în dosarul de mai sus, în contradictoriu cu pârâţii (...), cea de a doua soţie, moştenitoare în calitate de soţie supravieţuitoare şi pârâtul (...), în calitate de fiu rezultat din a doua căsătorie, s-a constatat masa succesorală rămasă după defunctul (...), în sensul că aceasta se compunea din cota de 1/2 parte din imobilul intravilan, casă de locuit şi construcţii anexe, situate în sat (...), nr. (...), com. (...), jud. (...), restul cotei de 1/2 formând masă succesorală după mama reclamantei, prima soţie a lui (...), imobilul fiind dobândit sub durata căsătoriei defunctului (...) cu prima sa soţie.

Această sentinţă cu privire la constatarea masei succesorale rămasă după defunctul (...) a rămas definitivă şi irevocabilă, prin Decizia civilă nr. (...)/Ap/26.03.2003 a Tribunalului (...).

Prin sentinţa susmenţionată, s-a dispus şi un partaj parţial cu privire la masa succesorală rămasă după (...), în sensul că imobilul intravilan, casă de locuit cu teren în suprafaţă de 1112 m.p., de sub nr. cadastral (...), din titlul de proprietate a fost atribuit în proprietatea exclusivă a reclamantei.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. (...)/28.10.2014, Judecătoria (...) a admis acţiunea pentru sistarea indiviziunii şi a dispus partajarea tuturor imobilelor, din masa succesorală rămasă după (...).

S-a constatat din probatoriul administrat în cauză, respectiv din actele depuse, certificatul de moştenitor ataşat dosarului, contractul de vânzare cumpărare autentic încheiat între pârâţii (...) prin mandatar (...) şi pârâţii (...) prin mandatar (...), răspunsurile părţilor la interogatoriu, că s-a înstrăinat către aceştia din urmă terenul care a făcut obiectul litigiului situat pe raza loc. (...), teren care a fost moştenit de către pârâţii (...) după defunctul (...) decedat la (...).01.1997 în baza certificatului de moştenitor nr. (...)/2013 încheiat la notar public (...), fără a se menţiona la data emiterii acestuia că reclamanta (...) este de asemenea moştenitoare după acelaşi defunctul (...) şi respectiv fiica acestuia dintr-o altă căsătorie.

S-a reţinut că potrivit art. 1250 Cod civil, contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege precum şi atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul este unul ocrotit de lege, iar conform art. 1254 Cod civil, contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată încheiat. Alin. 2 al aceluiaşi text de lege prevede că desfiinţarea contractului atrage în condiţiile legii şi desfiinţarea actelor subsecvente.

Instanţa a reţinut certificatul de moştenitor eliberat sub nr. (...)/25.10.2013 în dosar succesoral (...)/2013 al BNP (...), ca fiind lovit de nulitate absolută, dat cu încălcarea dispoziţiilor art. 669 Cod civil, precum şi a dispoziţiilor Legii 36/1995, care reglementează procedura succesorală notarială, certificatul de moştenitor eliberat având la bază săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prev. şi ped. de art. 292 Cod penal vechi, prin falsul în declaraţii care au fost săvârşite de pârâţii (...) şi (...), fără declararea la notar că şi reclamanta este moştenitoare şi fiică a defunctului. S-a apreciat că certificatul de moştenitor eliberat cu nerespectarea dispoziţiilor Codului civil precum şi a Legii 36/1995, este lovit de nulitate, având în vedere caracterul public al interesului ocrotit prin norma de drept încălcată.

Calitatea de moştenitoare a reclamantei a fost stabilită şi de sentinţa civilă (...)/11.10.2000 a Judecătoriei (...) în care s-a stabilit masa succesorală după defunctul (...) şi cererea de îndreptare a erorii materiale din 5 nov 2013 a aceluiaşi titlu precum şi de sentinţa de partaj emisă între aceleaşi părţi (...) şi pârâţii (...) şi (...) sub nr. (...)/28.10.2014 a Judecătoriei (...) rămasă definitivă prin decizia civilă nr. (...)/10 martie 2015 a Tribunalului (...).

Au invocat pârâţii (...) prin avocatul lor ales că, în speţă, calitatea de moştenitor a reclamantei nu a fost solicitată, instanţa reţinând că aceste apărări nu pot fi primite dat fiind existenţa acestor titluri descrise mai sus, sens în care le-a respins.

Certificatul de moştenitor s-a reţinut a fi lovit de nulitate absolută pentru considerentele arătate mai sus, deoarece s-a încheiat cu încălcarea unei norme legale imperative, având astfel o cauză ilicită şi imorală, or, potrivit art. 948 pct. 4 Cod civil, o cauză licită este o condiţie esenţială pentru valabilitatea actului juridic, lipsa ei se sancţionează cu nulitatea actului încheiat.

Ţinând cont de faptul că certificatul de moştenitor nr. (...)/2013 eliberat de BNP (...) a fost lovit de nulitate absolută, instanţa a reţinut ca fiind incidente dispoziţiile descrise mai sus. S-a mai reţinut că şi contractul de vânzare cumpărare încheiat cu pârâţii (...), sub nr. (...) din 25.10.2013, de BNP (...), fiind un act juridic subsecvent, avea aceeaşi soartă juridică de nulitate absolută, potrivit principiului căruia nulitatea actului atrage desfiinţarea, nulitatea, actului subsecvent principal, „resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis”.

S-a constatat că vânzătorii (...) şi (...), cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în faţa notarului public au săvârşit aceeaşi infracţiune de fals în declaraţii, declarând că „imobilul provine din drept de moştenire legală exclusivă, nu a fost trecut în proprietatea statului, nu este ipotecat, nu a fost înstrăinat altei persoane fizice sau juridice prin antecontract, este liber de sarcini şi garantează pe cumpărător de orice evicţiune totală sau parţială”. Fraudarea intereselor reclamantei de către pârâţi fiind evidentă, deoarece prin întocmirea certificatului de moştenitor cât şi ulterior prin încheierea contractului de vânzare cumpărare, instanţa a reţinut că s-a urmărit obţinerea în întregime a dreptului de proprietate asupra parcelei de teren extravilan în suprafaţă de 3 ha şi 4150 m.p. şi a împiedicat punerea în executare a partajului efectuat prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile cu privire la acest teren.

Faţă de considerentele descrise mai sus, textele de lege descrise mai sus, instanţa a apreciat ca fiind întemeiată acţiunea reclamantei şi a admis-o conform dispozitivului care face parte integrantă din cuprinsul hotărârii atacate şi a constatat nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. (...)/25.10.2013, eliberat în dosar (...)/2013 la BNP (...) (...) după defunctul (...) decedat la (...).01.1997 pentru imobilul înscris în CF (...) (...) cu nr. cad. (...)/25.10.2013 provenit din conversia CF (...). De asemenea, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentic nr. (...)/25.10.2013 la BNP (...) încheiat de pârâţi pentru imobilul înscris în CF (...)(...), căruia îi corespunde în natură suprafaţa de 34150 mp.

În baza art. 888 şi art. 908 Cod civil a dispus radierea dreptului de proprietate din CF (...) transcris electronic în CF (...) (...) în favoarea pârâţilor, respectiv înscrierile de sub B2, B3 şi B4 în baza certificatului de moştenitor şi al contractului de vânzare cumpărare.

În baza art. 453 Cod procedură civilă pârâţii au fost obligaţi la plata sumei de 1730 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, fiind în culpă procesuală.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii (...) şi (...), solicitând admiterea apelului şi modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii; cu cheltuieli de judecată în fond şi în apel.

Prin decizia civilă nr. (...)/Ap/30.10.2018 Tribunalul (...) a respins apelurile declarate de apelanţii-pârâţi (...) şi (...) şi de apelanţii-pârâţi (...) (...) şi (...) împotriva Sentinţei civile nr. (...)/25.05.2017, pronunţată de Judecătoria (...), în dosar nr. (...)/2016, în contradictoriu cu intimata-reclamantă (...), având ca obiect – constatare nulitate act juridic.

Nu a acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această decizie tribunalul a reţinut următoarele:

În cadrul căii de atac apelantul-pârât vânzător (...) a formulat critici atât pe fondul cererii intimatei reclamante cât şi împotriva considerentelor hotărârii apelate în condiţiile art. 461 alin 2 Cod procedură civilă.

În cadrul căii de atac, apelantul a solicitat înlăturarea din considerentele hotărârii a statuării instanţei de fond asupra unor aspecte penale, prin reţinerea în considerente, că „vânzătorii (...) şi (...), cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare în faţa notarului public au săvârşit infracţiunea de fals în declaraţii ...”

Într-adevăr sintagma folosită de instanţa de fond, s-a apreciat a fi nepotrivită, însă, s-a apreciat că ceea ce a reţinut instanţa nu reprezenta „o constatare penală”, cum se susţinea de către apelant, întrucât o instanţă civilă nu se putea pronunţa asupra săvârşirii unei infracţiuni, neavând competenţă în acest sens.

Reţinând că a fost o constatare greşită a instanţei de fond, în cadrul căilor de atac declarate, prin prisma criticilor formulate, instanţa de control judiciar, verificând şi starea de fapt în baza probelor administrate în cauză, a înlocuit această constare prin propriile considerente, rămânând pe tărâmul dreptului civil, analizând cauza imorală sau ilicită a certificatului de moştenitor din litigiu şi a actelor subsecvente prin fraudarea intereselor de moştenitor ale reclamantei, conform susţinerii acesteia.

Cu privire la nemotivarea hotărârii apelate, în sensul că, instanţa de fond nu a reţinut în concret textul de lege incident în cauză, făcând referire la modul general la dispoziţiile Codului civil, tribunalul a apreciat că textele de lege reţinute de instanţa de fond în concret sunt dispoziţiile art. 1250 şi art. 1254 Cod civil din 2009 din care rezultă că instanţa a analizat cauza de nulitate absolută invocată prin cerere în legătură cu actele juridice în discuţie, respectiv cauza ilicită şi imorală în primul rând a certificatului de moştenitor nr. (...)/2013 eliberat de BNP (...) după defunctul (...), decedat la data de (...).01.1997, indicând art. 948 pct. 4 din Codul civil de la 1865, având în vedere că, potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011 „Moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii”.

Nulitatea certificatului de moştenitor a fost analizat din perspectiva dispoziţiilor Codului civil din 1865, în baza temeiului de drept invocat.

Apelantul-pârât vânzător a mai invocat faptul că, odată cu constatarea nulităţii certificatului de moştenitor instanţa avea obligaţia de a stabili drepturile succesibililor, calitatea lor de moştenitor. S-a reţinut că instanţa de fond nu a fost sesizată cu stabilirea masei succesorale după defunctul (...), s-a invocat o cauză de nulitate absolută a certificatului de moştenitor, iar aceasta a judecat cauza conform sesizării reclamantei, fiind vorba de o nulitate absolută şi nu una relativă, actul de vânzare-cumpărare a fost anulat ca act subsecvent certificatului de moştenitor.

Întrucât contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (...)/25.10.2013 de BNP (...) - (...), încheiat pe de o parte între vânzătorii (...) şi (...) şi apelanţii cumpărători pe de altă parte, cu privire la terenul arabil înscris în CF nr. (...) (...) nr. cadastral (...), a luat fiinţă în urma eliberării certificatului de moştenitor nr.(...)/2013, iar dreptul de proprietate al vânzătorilor a fost dobândit cu titlu juridic moştenire, tribunalul a analizat buna credinţă invocată în apărare de către apelanţii cumpărători, ca principiu de drept din perspectiva Codului civil din 2009, intrat în vigoare la data de 01.10.2011 (art. 220 din Legea nr. 71/2011).

S-a reţinut că în mod legal instanţa de fond a considerat în baza probelor administrate în cauză că, certificatul de moştenitor nr. (...)/2013, emis în dosarul succesoral nr.(...)/2013 la BNP (...) (...) este lovit de nulitate absolută în baza art. 948 pct. 4 Vechiul Cod civil, având în vedere că, la dezbaterea masei succesorale prin procedura notarială după defunctul (...), decedat la data de (...).01.1997, soţia defunctului a declarat că nu existau alţi moştenitori decât ea, în calitate de soţie supravieţuitoare şi fiul (...), fără să declare că intimata reclamantă este fiica defunctului dintr-o altă căsătorie, în felul acesta în certificatul de moştenitor au fost trecuţi moştenitori doar vânzătorii (...) şi (...) cu privire la terenul extravilan, înscris în CFE nr. (...) (...) nr. cadastral (...).

Cu ocazia dezbaterii succesiunii, apelantul pârât (...), s-a reţinut că a fost reprezentat de mama sa (...), în baza procurii speciale nr. (...)/C-15268, încheiate în faţa viceconsulului de la Ambasada României din Paris. În cadrul dezbaterii succesorale, în calitate de martor a fost audiat şi (...), fiul apelanţilor cumpărători, având calitatea de mandatar al cumpărătorilor, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în litigiu, declarând că cunoaşte că moştenitori după defunct ca fiind soţia şi fiul şi nu ştia să fi rămas alţi moştenitori. Anterior dezbaterii succesiunii prin sentinţa civilă nr. (...)/2000, pronunţată în dosar nr. (...)/1998 al Judecătoriei (...), (...), (...) şi intimata reclamantă, numită atunci (...) au dezbătut masa succesorală după defunctul (...) privind casa de locuit şi construcţii anexe precum şi anumite bunuri mobile, în cadrul acestui proces, s-au judecat toţi trei în calitate de moştenitori după defunct, cu aceeaşi ocazie s-a realizat şi un partaj succesoral al bunurilor după defunct.

În acest context, cu ocazia dezbaterii succesiunii privind terenul extravilan, în urma căreia s-a emis certificatul de moştenitor a căruia anulare s-a solicitat în litigiu, instanţa a considerat evident faptul că prin declararea de către soţia supravieţuitoare a defunctului că ea împreună cu fiul sunt unici moștenitori ai defunctului s-a urmărit fraudarea dreptului de moştenire al intimatei reclamante, care reprezintă a cauză de nulitate absolută a certificatului de moştenitor, certificat ce s-a emis în baza celor declarate de vânzători.

Astfel s-a reţinut că fiind lovit de nulitate absolută certificatul de moştenitor care a constituit titlul juridic în baza căruia vânzătorii şi-au întabulat dreptul lor de proprietate, dobândit cu titlu juridic succesiune asupra terenului înscris în CF vechi (...), CFE nr. (...) comuna (...) jud. (...) nr. cadastral (...) în suprafaţă de 34.150 mp, obiectul contractului de vânzare cumpărare, respectiv actul de vânzare cumpărare ca act subsecvent era lovit de nulitate absolută ca efect al nulităţii actului primar în baza principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis.

Potrivit dispoziţiilor art. 1254 alin. 1 Cod civil din 2009 „Contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost încheiat; alin. 2 - Desființarea contractului atrage, în condiţiile legii şi desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza lor”.

Apelanţii cumpărători au invocat buna lor credinţă la încheierea actului translativ de proprietate, principiu de drept ce poate să constituie o excepţie de la principiul mai sus reţinut, în sensul că prin buna-credinţă a cumpărătorilor, dobânditori de drepturi tabulare se păstrează actul subsecvent, sub acest aspect au invocat dispoziţiile art. 901 Cod civil din 2009 privind dobândirea unui drept tabular precum şi dispoziţiile art. 908 alin. 1 şi 909 alin. 3 Cod civil din 2009.

Conform dispoziţiilor art. 1170 Cod civil din 2009 „părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă atât la negocierea contractului, cât şi pe tot timpul executării sale […].”

S-a apreciat că circumstanţele concrete ale cauzei stabilite în baza probelor administrate, au denotat lipsa bunei-credinţe a părţilor inclusiv şi a cumpărătorilor la încheierea contractului de vânzare cumpărare din litigiu.

Apelantul vânzător (...) a susţinut că nu a ştiut că procura nr. (...)/C-15268, încheiată în faţa viceconsulului Ambasadei României din Paris şi dată mamei sale (...) în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentic la BNP (...) (...) va fi folosită la dezbaterea masei succesorale a defunctului (...) şi că vânzarea se va face către alte persoane. S-a reţinut însă că probele au contrazis aceste afirmaţii, în primul rând în procură s-a menţionat că „împuternicesc prin prezenta pe (...) […] pentru a-mi susţine drepturile şi interesele în legătură cu dezbaterea succesiunii după (...) decedat la data de (...).01.1997 […] al cărui moştenitor sunt în calitate de fiu”, din conţinutul procurii rezultând clar că împuternicirea s-a referit şi la dezbaterea succesiunii.

Cu privire la comportamentul cumpărătorilor la încheierea contractului de vânzare cumpărare, tribunalul a reţinut următoarele: cumpărătorii au fost reprezentaţi de către fiul lor (...) (...) la încheierea contractului, care s-a prezentat şi în calitate de martor la dezbaterea succesiunii după defunctul (...) împreună cu (...), fosta soţie a patronului societăţii agricole SC (...) SRL cu care apelantul vânzător încheiase în 2003 un antecontract de vânzare -cumpărare cu privire la acelaşi teren, s-a predat şi posesia terenului, din moment ce, din certificatul fiscal emis de Primăria comunei (...) sub nr. (...)/25.10.2012 a rezultat că societatea a plătit impozit pentru acest teren, cuprins în T.P nr. (...) nr. top (...) - 3,415 ha, în cadrul certificatului menţionându-se că, s-a eliberat pentru a servi la „succesiune - vânzare”, fosta soţie a patronului s-a şi prezentat la notar ca martor împreună cu fiul apelanţilor cumpărători, cei doi au declarat că nu cunosc dacă mai sunt şi alţi moştenitori.

S-a reţinut că din probe a rezultat prezumţia că prin dezbaterea succesiunii, probabil s-a urmărit perfectarea antecontractului din 2003 încheiat cu societatea, dar totuşi s-a încheiat contractul cu părinţii martorului (...) (...), reprezentaţi de către acesta din urmă în calitate de mandatar la încheierea contractului.

La interogatoriul luat apelanţilor – pârâţi - cumpărători, s-a reţinut că aceştia au recunoscut că pe vânzători nu i-au cunoscut şi la întrebarea nr. 14 din interogatoriu „recunoaşteţi că preţul menţionat în contract pentru teren l-aţi înmânat numitei (...), răspunsul dat era în sensul că „preţul a fost înmânat de către fiul meu dar nu ştiu cui anume”, astfel toate aceste împrejurări au condus la ideea că, de fapt contractul s-a încheiat în mod speculativ şi de fapt nu reflectă realitatea, cumpărătorii nu ştiau dacă preţul s-a înmânat vânzătorilor, iar în aceste împrejurări, tribunalul a constatat că nu se putea reţine buna credinţă a cumpărătorilor la încheierea contractului de vânzare cumpărare, motiv pentru care a fost întemeiată în baza art. 908 alin. 1 pct. 1 Cod civil din 2009 şi acţiunea în rectificare de carte funciară privind radierea drepturilor înscrise în CF E (...) comuna (...) judeţul (...) la poziţiile B2 - B3 - B4, în privinţa moştenitorilor şi a apelanţilor cumpărători, nefiind îndeplinite condiţiile art. 909 alin. 3 Cod civil. Acţiunea în rectificare de carte funciară s-a reţinut a fi imprescriptibilă, fiind vorba de dobânditori nemijlociţi de rea-credinţă.

S-a apreciat că instanţa de fond nu a încălcat dispoziţiile art. 22 Cod procedură civilă, s-a pronunţat asupra obiectului litigiului, a expus starea de fapt, probele, argumentele juridice, cu toate că motivarea a fost sumară, totuşi a permis exercitarea controlului judiciar.

Faţă de cele de mai sus tribunalul în baza art. 480 alin 1 Cod procedură civilă a respins apelurile declarate ca nefondate.

Cheltuielile de judecată solicitate de către intimata reclamantă nu au fost justificate, motiv pentru care în baza art. 452 Cod procedură civilă, nu au fost acordate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu 365 lei prin chitanţa fiscală aflată la fila 12, au declarat recurs recurenţii pârâţi (...) şi (...), solicitând admiterea acestuia, schimbarea hotărârii în sensul respingerii cererii pentru constatarea nulităţii certificatului de moştenitor ca tardivă şi a cererii de nulitate a contractului de vânzare cumpărare, cu cheltuieli de judecată la toate instanţele.

Prin motivele de recurs s-a invocat că deşi au fost înlocuite considerentele sentinţei cu propriile considerente, s-a omis a se menţiona acest aspect în dispozitiv. Se impunea admiterea în parte a apelului lor, cuprinderea în dispozitivul deciziei a celor reţinute, chiar dacă se menţinea soluţia atacată.

S-a reţinut că în mod corect judecătorul fondului a motivat corect aspectul privitor la motivul de nulitate al certificatului de moştenitor raportat la Codul civil din 1865, Legea nr. 36/1995 deoarece potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011 moştenirile deschise anterior intrării în vigoare a noului Cod civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii, or, nu a avut acţiunea ca obiect dezbaterea moştenirii ci nulitatea certificatului de moştenitor nr. (...)/25.10.2013, încheiat după intrarea în vigoare a noului Cod civil, cauzele de nulitate intrând astfel sub incidenţa acestuia. Dacă se aprecia incidenţa reglementărilor anterioare, trebuiau indicate expres dispoziţiile legale ce atrag nulitatea actului de moştenire, art. 948 pct. 4 Cod civil din anul 1865 face referire la convenţii, la contracte, nu la certificatul de moştenitor.

Art. 119 din Legea nr. 35/1995 prevede că, cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii, dar, nu au fost reţinute astfel de dispoziţii de către instanţa de fond ce s-a rezumat la a face referire globală la cele două legi.

Nu s-a solicitat stabilirea drepturilor succesibililor, eronat instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. (...)/11.10.2000 s-a stabilit calitatea de moştenitoare a reclamantei deşi rezultă că nu s-a stabilit calitatea de moştenitor a vreunuia dintre ei ci doar că au vocaţie succesorală, s-au indicat cotele, s-a sistat indiviziunea.

Vocaţia la succesiune, cotele, sunt conferite prin lege, pentru a se dobândi calitatea de moştenitor succesibilii trebuie să ceară eliberarea certificatului de moştenitor sau pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, or, nu a stabilit instanţa calitatea de moştenitor, nu s-a eliberat un certificat, cele reţinute fiind contrare actului.

Nu s-a pronunţat sentinţa nr. (...)/2000 referitor la terenurile extravilane, sancţiunea este nulitatea relativă nu absolută, nu este suficient a cere anularea ci a se stabili calitatea de moştenitor, motiv pentru care a solicitat respingerea acţiunii. Invocarea art. 1250, art. 1254 Cod civil ca temei al constatării nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare este aleatorie, echivalează cu nemotivarea, deoarece nu se arată cazul ce atrage nulitatea absolută a contractului câtă vreme noul cod reglementează expres nulitatea absolută, relativă, virtuală, doar cea absolută atrage nulitatea actului subsecvent însă pentru a o dispune trebuie dovedit, motivat fără echivoc cazul de nulitate absolută, dispoziţia legală ce îl reglementează.

Sunt incidente dispoziţiile art. 1248 Cod civil, aplicabil potrivit art. 5 din Legea nr. 71, potrivit căruia, contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil, art. 1251 Cod civil definind clar cauzele de nulitate relativă.

Nu s-au invocat motive pentru nulitatea certificatului de moştenitor, a contractului de vânzare cumpărare, în ambele situaţii putând fi invocată doar nulitatea relativă în termenul prevăzut de lege. Reţinerile că au fost de rea credinţă sunt nefondate, în procură s-a specificat mandatarea să vândă doar cota ce-i revenea, nimic din aceasta nu denotă că ar fi avut intenţia de-a frauda interesele reclamantei sau ale cumpărătorilor.

S-a invocat în drept art. 488 alin. 1, pct. 8, Cod procedură civilă.

Intimaţii (...) şi (...), prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat admiterea recursului, respingerea acţiunii în întregime, sens în care au declarat recurs provocat, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei, admiterea apelului, schimbarea sentinţei, respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată în toate instanţele.

Prin motivele recursului provocat s-a invocat că admit faptul că certificatul de moştenitor este nevalabil, reclamanta şi recurenţii fiind moştenitorii defunctului (...), astfel că de la decesul acestuia au devenit coproprietari asupra terenului în litigiu. Doi dintre aceşti coproprietari le-au vândut lor terenul întreg, prin contract încheiat în formă autentică, cu încălcarea acordului tuturor coproprietarilor, a regulii stabilite de art. 461 Cod civil, aspect ce nu atrage sancţiunea nulităţii absolute ci inopozabilitatea.

Conform acestei dispoziţii, actele juridice făcut cu nerespectarea regulilor prevăzute de art. 461 sunt inopozabile coproprietarului care nu a consimţit expres sau tacit la încheierea actului. Acest aspect însă, potrivit aliniatului 2, conferă doar dreptul celui vătămat de-a cere partajul sau de-a exercita acţiunea posesorie, mecanisme străine nulităţii absolute, astfel că cele două hotărâri au nesocotit aceste dispoziţii, le-a aplicat greşit.

După ce s-a invalidat certificatul de moştenitor, s-a desfiinţat şi actul subsecvent, or, regula de drept reţinută nu se aplică în toate situaţiile, ei s-au apărat cu excepţia de la aceasta, invocând art. 901 aliniatele 1 şi 2 Cod civil – sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, oricine a dobândit cu bună-credinţă vreun drept real înscris în cartea funciară, în temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului înscris în folosul său, chiar dacă, la cererea adevăratului titular, dreptul autorului său este radiat din cartea funciară.

Terţul dobânditor este considerat de bună-credinţă numai dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) nu a fost înregistrată nicio acţiune prin care se contestă cuprinsul cărţii funciare;

b) din cuprinsul cărţii funciare nu rezultă nicio cauză care să justifice rectificarea acesteia în favoarea altei persoane; şi

c) nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea cuprinsului cărţii funciare.

Sunt în speţă îndeplinite ambele condiţii, au dobândit dreptul în baza unui contract de vânzare cumpărare, cu titlu oneros, buna credinţă rezultă din analiza cărţii funciare potrivit căreia la data vânzării nu era înregistrată vreo acţiune prin care să se conteste cuprinsul acesteia.

Bizar, exprimându-se eufemistic, tribunalul a apreciat că a participat la încheierea contractului cu rea credinţă întrucât mandatarul lor, fiul, a fost martor la dezbaterea succesiunii şi a declarat că nu cunoaşte că ar exista alţi moştenitori, or, ei nu îi cunosc, nu ştiu cui s-a dat preţul. Scopul lor la încheierea actului a fost de investire a banilor, atins în momentul în care au intrat în proprietatea bunului, nu au cunoscut vânzătorii pentru a se putea naşte semne de întrebare relativ la poziţia lor.

În drept s-a invocat art. 496, art. 498 aliniat 1 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata (...) a solicitat respingerea recursului declarat de către recurenţii (...), (...), cu cheltuieli de judecată. Din probe a rezultat că acţiunea s-a admis legal, actele s-au încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative, sancţiunea fiind nulitatea absolută.

Este fiica defunctului (...) (...), din prima căsătorie a acestuia, sentinţa prin care s-a constatat masa succesorală a rămas definitivă şi irevocabilă, prin aceasta s-a partajat parţial masa succesorală, din lipsă de experţi nu s-a făcut partajul terenurilor cuprinse în titlul de proprietate. În cursul anului 2013 recurenţii au solicitat prin BNP (...) efectuarea procedurii succesorale doar cu privire la terenul cuprins în titlul de proprietate declarând în fals că sunt singurii moştenitori, or, exista astfel stabilită diferit masa succesorală, toţi moştenitorii, incluzând-o şi pe ea, dar şi un certificat de moştenitor pentru terenul extravilan care nu o mai includea, or, succesiunea este indivizibilă, nu pot exista moştenitori diferiţi.

Corect s-a reţinut nulitatea certificatului de moştenitor raportat la încălcarea art. 669 Cod civil, a Legii nr. 36/1995, nu instanţa a stabilit că recurenţii au săvârşit infracţiunea de fals în declaraţii, acest aspect fiind consecinţa declaraţiilor acestora, neconforme realităţii.

Este nereală susţinerea că nu s-ar fi stabilit calitatea de moştenitor, prin Sentinţa civilă nr. (...)/11.10.2000 a Judecătoriei (...) s-au stabilit cotele, s-a efectuat partajul pentru intravilan.

Prin răspunsul la această întâmpinare, recurenţii (...) şi (...) au solicitat a fi înlăturate apărările intimatei, s-a stabilit doar vocaţia nu calitatea de moştenitor, or, aceasta şi cotele sunt stabilite de lege, reţinerile instanţei fiind contrare acestui act.

Nu s-a pronunţat instanţa prin Sentinţa civilă nr. (...)/2000 în sensul includerii în masa succesorală a terenului din titlul de proprietate, acesta a fost înscris în cartea funciară Sunt acuzaţi de rea credinţă deşi recurenta a stat în pasivitate, nu a verificat dacă titlul a fost sau nu înscris în cartea funciară.

Recurenta este de rea credinţă, a ascuns că prin Sentinţa civilă nr. (...)/1995 casa şi 800 mp teren i-au fost atribuite defunctului (...), ea fiind despăgubită pentru cota mamei.

Sancţiunea este nulitatea relativă, nu absolută, a certificatului de moştenitor, sunt incidente prevederile art. 1248 Cod civil. Nu a negat că a dat procură mamei sale, însă, nu rezultă din aceasta că ar fi comis infracţiunea de fals în declaraţii, că ar fi avut intenţia fraudării intereselor intimatei sau a cumpărătorilor.

Prin întâmpinarea, depusă la dosar, intimata (...) (...) a solicitat respingerea recursului declarat de (...) şi (...) în principal ca tardiv, în subsidiar ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

A fost depus recursul provocat după expirarea celor 30 de zile de la comunicarea deciziei recurate, au depus recursul doar la data de 06.02.2019, nefiind incidente prevederile art. 473 Cod procedură civilă. Pentru declararea acestuia, au avut calitatea de părţi în litigiul pentru constatarea nulităţii certificatului de moştenitor, a contractului de vânzare cumpărare, hotărârea le-a fost comunicată în termen legal, puteau face recurs în interiorul acestuia.

Motivele invocate nu se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 aliniat 1 Cod procedură civilă, punctul 8, dispoziţiile art. 901 aliniat 1 şi 2, art. 1254 aliniat 1 Cod Civil fiind corect aplicate, condiţiile impuse la litera c) a art. 901 aliniat 2 nu era îndeplinită, aveau reprezentarea situaţiei reale a imobilului.

Vânzătorii, prin mandatar au cunoscut situaţia reală în sensul că, contractul de vânzare cumpărare este unul fictiv, au declarat nereal la notar că au cumpărat de la (...) şi (...), or, probele au relevat că aceştia în anul 2003, în baza unui antecontract de vânzare cumpărare au vândut terenul la SC (...) SRL, nu apelanţilor.

Reiese din interogatoriul luat cumpărătorilor recurenţi că nu au cunoştinţă de situaţia juridică a terenului, că nu au cunoscut vânzătorii, cu cine a negociat mandatarul, preţul şi cui s-a plătit, hotărârile fiind perfect legale.

În şedinţa publică din data de 19.04.2019, recursul provocat declarat de către recurenţii intimaţi (...) şi (...), a fost recalificat ca fiind recurs incident.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, Curtea a reţinut următoarele:

Prin hotărârea pronunţată de către instanţa de fond s-a admis acţiunea formulată de reclamanta (...), în considerentele acesteia reţinându-se faptul că certificatul de moştenitor a avut la bază săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută şi pedepsită de art. 292 din vechiul Cod penal, de către pârâţii (...) şi (...), că aceştia au săvârşit aceiaşi infracţiune şi cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare.

Împotriva acesteia au declarat apel pârâţii cumpărători (...) şi (...) dar şi pârâţii (...) şi (...), aceştia din urmă solicitând a fi înlăturată motivarea dată în ceea ce priveşte reţinerea săvârşirii de către ei a infracţiunii de fals în declaraţii, schimbarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii, invocând motive de fond, astfel că, în mod corect instanţa de apel a reţinut că s-au adus critici atât pe fondul cauzei cât şi împotriva considerentelor acesteia.

Curtea a reţinut, potrivit şi celor corect sesizate de către instanţa de apel, că, într-adevăr nu s-a constatat, potrivit actelor aflate la dosar, că recurenţii pârâţi (...) şi (...) ar fi săvârşit infracţiunea de fals în declaraţii, cele statuate de către instanţa de fond în acest sens fiind astfel neavenite, nepotrivite. Exista o competenţă în acest sens doar în măsura în care instanţa civilă ar fi fost chemată a constata acest aspect, or, nu a fost sesizată astfel.

Art. 461 aliniat 1 Cod procedură civilă, prevede faptul că, calea de atac se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Potrivit aliniatului 2, cu toate acestea, în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.

Din cele expuse se reţine faptul că legiuitorul a avut în vedere posibilitatea ca o parte nemulţumită de considerentele hotărârii ce a fost pronunţată, să poată declara calea de atac doar împotriva acestora, situaţie în care se impune, dacă se constată că este întemeiată critica, ca instanţa să admită calea de atac şi să înlocuiască acele considerente greşite cu propriile considerente şi să menţină soluţia cuprinsă în dispozitivul acesteia.

Atâta timp cât însă, calea de atac declarată de apelanţii (...) şi (...) nu a vizat doar considerentele sentinţei atacate ci şi soluţia dată acţiunii deduse judecăţii, nu era incidentă situaţia prevăzută de art. 461 aliniat 2 Cod procedură civilă care impunea admiterea acesteia şi înlocuirea considerentelor greşite, astfel că, în mod corect instanţa de apel a procedat doar la înlocuirea acestora cu propriile considerente, criticile în acest sens nefiind astfel fondate.

De altfel, art. 488 aliniat 1, punctul 8 Cod procedură civilă vizează ca motiv de casare al unei hotărâri doar situaţia în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, or, norma ce se susţine a fi fost încălcată este una de procedură, astfel că, acest motiv de casare nu poate fi reţinut şi nici cel prevăzut de punctul 5, câtă vreme nu se sesizează că ar fi fost încălcată o regulă de procedură a cărei nerespectare ar atrage sancţiunea nulităţii.

Referitor la celelalte critici aduse deciziei recurate, au fost reţinute următoarele:

Potrivit Sentinţei civile nr. (...)/11.10.2000, pronunţată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/1998, filele 20 - 22 dosar de fond, s-a soluţionat acţiunea promovată de reclamanta (...), actual (...), intimată reclamantă în cauză, împotriva pârâţilor (...) şi (...) (...), s-a constatat masa succesorală rămasă în urma defunctului (...), decedat la data de (...).01.1997, vocaţia succesorală după aceasta în favoarea soţiei supravieţuitoare (...), a lui (...), fiu rezultat din a doua căsătorie, al reclamantei, în calitate de fiică, s-a partajat casa de locuit, terenul din intravilan, bunurile mobile, fără însă a se fi partajat terenul situat în extravilan. S-a mai constatat că terenurile în suprafaţă de 39762 mp înscrise în titlul de proprietate nr. (...).07.1997 au fost bunul propriu al mamei reclamantei, (...) (...), al cărei moştenitor este.

Această hotărâre a fost păstrată urmare a constatării perimării apelului declarat în cauză, prin Decizia civilă nr. (...)/Ap /25.03.2003, pronunţată de Tribunalul (...). Ulterior, în dosarul având nr. (...)/2012 al Judecătoriei (...), s-a solicitat de către aceiaşi reclamantă, (...), în contradictoriu cu intimaţii (...) şi (...) (...) înscrierea dreptului de proprietate, cu titlu de moştenire asupra terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr. (...)/07.07.1997, partajarea acestora (titlu prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea defunctului (...), fila 18 dosar de fond) a se constata cele statuate prin Sentinţa civilă nr. (...)/11.10.2000 pronunţată de Judecătoria (...), astfel că, prin Sentinţa civilă nr. (...)/18.10.2014 pronunţată de Judecătoria (...) fiind admisă acţiunea principală, constatate drepturile părţilor, cotele fiecăruia, partajate terenurile, obligaţi pârâţii la predarea în favoarea reclamantei a titlului de proprietate pentru a fi posibilă înscrierea în cartea funciară., hotărâre irevocabilă urmare a respingerii recursului potrivit Deciziei civile nr. (...)/10.03.2015 a Tribunalului (...).

Vocaţia succesorală este calitatea unei persoane de a fi îndrituită să vină la succesiunea unei persoane în temeiul legii sau a unui testament, or, raportat la cele două hotărâri judecătoreşti susmenţionate se poate reţine fără dubiu faptul că instanţele au avut în vedere la pronunţarea acestora nu doar o vocaţie succesorală a recurenţilor (...), (...) (...), a intimatei (...) ci a stabilit implicit calitatea de moştenitori, chiar dacă nu s-a folosit expresia constatării în acest sens, s-au specificat cotele de proprietate ce revin fiecăruia, s-au partajat bunurile ce au făcut parte din masa succesorală, astfel că, nu se impunea ca în prezentul litigiu să se solicite şi să se constate calitatea acestora de moştenitori, criticile în acest sens nefiind întemeiate.

În lipsa reţinerii efective a calităţii de moştenitori, instanţele nu aveau posibilitatea şi implicit îndrituirea de-a constata cotele de proprietate ce revin fiecărui succesibil, de-a stabili masa succesorală, de-a partaja bunurile ce au compus-o, în prezentul litigiu nefiind solicitat a se constata în acest sens ci doar anularea certificatului de moştenitor, a actului subsecvent, a contractului de vânzare cumpărare.

Deşi exista pe rolul instanţelor, litigiul în care urmau a se partaja şi terenurile ce au fost reconstituite în baza Legii nr. 18/1991, dosarul cu nr. (...)/2012, cu toate că recurenţii (...) şi (...) (...) cunoşteau acest aspect, având calitatea de pârâţi, inclusiv faptul că nu erau singurii moştenitori ai defunctului (...), au procedat la deschiderea unui dosar succesoral şi au obţinut certificatul de moştenitor nr. (...)/25.10.2013 eliberat de notar public (...), potrivit căruia doar ei au calitatea de moştenitori.

Raportat la data la care a avut loc decesul defunctului (...), (...).01.1997, la dispoziţiile cuprinse în art. 91 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora - moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii, în mod corect instanţele de fond şi apel au avut în vedere referitor la certificatul de moştenitor, analiza îndeplinirii condiţiilor impuse de vechiul Cod civil din anul 1865 (Noul Cod civil a intrat în vigoare doar ulterior deschiderii moştenirii, la data de 01.10.2011), respectiv a Legii nr. 36/1995.

Potrivit art. 120, aliniat 1 din Legea nr. 36/1995, Legea notarilor publici şi a activităţii notariale, cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.

Câtă vreme, conform celor expuse, certificatul de moştenitor a avut la bază scopul recurenţilor (...) şi (...) (...) de-a frauda interesele celuilalt moştenitor, de-a încălca implicit dispoziţiile legale în materie devoluţiunii succesorale, cauza a fost astfel una ilicită, imorală, motive pentru care în mod corect s-a reţinut incidenţa dispoziţiei cuprinse în art. 948, aliniat 1 punctul 4 din vechiul Cod civil ce reglementează condiţiile impuse pentru validitatea unei convenţii. Chiar dacă certificatul de moştenitor nu este o convenţie, regulile privitoare la condiţiile esenţiale prevăzute de aceste dispoziţii enunţate sunt aplicabile tuturor actelor juridice, deci, implicit şi acestuia.

Art. 106, aliniat 1 din Legea nr. 36/1995, stabileşte faptul că, după ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire, iar dacă există testament, citează şi pe legatari şi executorul testamentar instituit. Câtă vreme, potrivit celor arătate mai sus, recurenţii pârâţi nu au adus la cunoştinţa notarului faptul că pe lângă ei mai există şi un alt moştenitor în persoana intimatei reclamante, dezbaterea succesiunii s-a realizat fără citarea acesteia, cu încălcarea prevederilor legale enunţate, aspect ce atrage nulitatea acestuia, cum corect au reţinut instanţele. Faptul că nu s-a indicat expres care dispoziţie legală a fost încălcată din acest act normativ, nu este de natură a înlătura cele corect reţinute.

Chiar în măsura în care s-ar aprecia că în speţă nu este operantă sancţiunea nulităţii absolute ci a nulităţii relative, a certificatului de moştenitor emis la data de 25.10.2013, acţiunea fiind promovată la data de 05.04.2016, termenul de prescripţie de 3 ani a fost respectat. În ceea ce priveşte contractul de vânzare cumpărare, încheiat la aceiaşi dată, câtă vreme la acel moment erau aplicabile referitor la acesta dispoziţiile noului Cod civil, excepţia de prescripţie a dreptului la acţiune se impunea a fi invocată potrivit art. 2513 în prima instanţă, prin întâmpinare sau cel târziu la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, or, neprocedându-se astfel, excepţia invocată de recurenţii (...) şi (...) prin motivele de recurs apare ca fiind neavenită.

De altfel, chiar dacă nu s-ar impune aplicarea acestei dispoziţii, în măsura în care s-ar aprecia că operează nulitatea relativă nu cea absolută, contractul fiind încheiat la aceiaşi dată ca şi certificatul de moştenitor, raportat la data înregistrării acţiunii, înlăuntrul termenului de 3 ani, aceasta era nefondată.

Potrivit art. 1250 din noul Cod civil, contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege, precum şi atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general. Conform art. 1254 aliniat 1 din acelaşi Cod, contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată încheiat. Desfiinţarea contractului atrage, potrivit aliniatului 2, în condiţiile legii, şi desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza lui.

Atâta timp cât în speţă s-a impus constarea nulităţii certificatului de moştenitor, în baza căruia s-a procedat la încheierea contractului de vânzare cumpărare, acesta fiind astfel subsecvent în sensul dispoziţiei legale enunţate, se impunea şi desfiinţarea lui, instanţa de apel arătând pe larg în considerente că a operat o cauză de nulitate absolută întrucât s-a urmărit fraudarea dreptului la moştenire al intimatei reclamante, criticile în acest sens nefiind astfel fondate.

Referitor la critica recurenţilor (...) şi (...) în sensul că sancţiunea operantă, cu privire la contractul de vânzare cumpărare, ar fi fost cea a inopozabilităţii, potrivit art. 461, art. 462 Cod civil, Curtea a reţinut faptul că acestea se referă la adopţie.

Art. 901 aliniatele 1 şi 2 din noul Cod civil, stabileşte faptul că, sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, oricine a dobândit cu bună-credinţă vreun drept real înscris în cartea funciară, în temeiul unui act juridic cu titlu oneros, va fi socotit titularul dreptului înscris în folosul său, chiar dacă, la cererea adevăratului titular, dreptul autorului său este radiat din cartea funciară. Terţul dobânditor este considerat de bună-credinţă numai dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) nu a fost înregistrată nicio acţiune prin care se contestă cuprinsul cărţii funciare;

b) din cuprinsul cărţii funciare nu rezultă nicio cauză care să justifice rectificarea acesteia în favoarea altei persoane; şi

c) nu a cunoscut, pe altă cale, inexactitatea cuprinsului cărţii funciare.

La data la care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare, s-a emis şi certificatul de moştenitor, ocazie cu care fiul recurenţilor (...) şi (...) a avut calitatea de martor în procedura succesorală, apoi pe cea de mandatar al cumpărătorilor. În calitate de martor a declarat faptul că l-a cunoscut pe defunctul (...), or, în această situaţie cunoştea implicit faptul că alături de recurenţii (...) şi (...) (...), acesta a mai avut o fiică dintr-o altă căsătorie, aspecte din care reiese reaua credinţă la încheierea actului subsecvent.

De altfel, din cuprinsul dosarului notarial, filele 109-142 dosar de fond, Curtea a reţinut faptul că exista ataşat un certificat de atestare fiscală privind impozitele şi taxele locale în cazul persoanelor juridice, emise de Primăria Comunei (...), sub nr. (...)/25.10.2015, potrivit căruia SC (...) (...) SRL figura în evidenţele sale ca plătitoare de impozit pentru terenul extravilan cumpărat din titlul de proprietate (...), or, acest aspect putea fi verificat cu uşurinţă de către cumpărători prin mandatar, evidenţele fiscale fiind publice şi denotau faptul că referitor la teren existau înstrăinări anterioare.

Pe de altă parte, cu aceiaşi ocazie, a dezbaterii succesorale, alături de fiul vânzătorilor, a declarat aceleaşi aspecte o altă persoană, (...), soţia patronului societăţii cumpărătoare, astfel că, în mod corect s-a concluzionat că a avut loc o vânzare în scop speculativ, că nu reflectă realitatea.

Nu i-au cunoscut cumpărătorii pe recurenţii vânzători, potrivit răspunsurilor acestora date la interogatoriu, nu au fost să vadă efectiv terenul, fiul acestora, în calitate de mandatar, s-a ocupat atât de vânzarea cât şi de emiterea certificatului de moştenitor, or, atâta timp cât nu cunosc nici măcar dacă s-a plătit preţul, cui s-a plătit, în mod corect instanţa de apel a reţinut că operează excepţia prevăzută de art. 901 aliniat 2, litera c) din noul Cod civil evocat mai sus, buna credinţă a acestora fiind astfel răsturnată. Chiar dacă se doreşte cumpărarea unor imobile doar în scopul investirii unor sume de bani, este greu de acceptat că se procedează la încheierea unei astfel de tranzacţii fără a vedea obiectul acesteia, a se cunoaşte vânzătorii, cu toate că fiul lor s-a ocupat de aceste aspecte.

De altfel, chiar dacă s-ar fi reţinut buna credinţă a cumpărătorilor, faţă de faptul că s-a anulat certificatul de moştenitor, în speţă era aplicabilă dispoziţia cuprinsă în art. 908 aliniat 1, punctul 1 din noul Cod civil, potrivit căreia, orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii, dacă, înscrierea sau încheierea nu este valabilă ori actul în temeiul căruia a fost efectuată înscrierea a fost desfiinţat, în condiţiile legii, pentru cauze ori motive anterioare sau concomitente încheierii ori, după caz, emiterii lui.

Ca urmare, având în vedere faptul că art. 909 aliniat 3 din acelaşi Cod civil, acţiunea în rectificare, întemeiată exclusiv pe dispoziţiile art. 908 alin. (1) pct. 1 şi 2, se va putea îndrepta şi împotriva terţelor persoane care şi-au înscris vreun drept real, dobândit cu bună-credinţă şi printr-un act juridic cu titlu oneros sau, după caz, în temeiul unui contract de ipotecă, întemeindu-se pe cuprinsul cărţii funciare, în aceste cazuri, termenul în acest sens fiind de 3 ani, socotiţi de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de către dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, termen respectat potrivit celor arătate mai sus, chiar dacă nu se constata nulitatea contractului de vânzare cumpărare, se impunea rectificarea situaţiei de carte funciară ceea ce ar fi determinat astfel revenirea la situaţia anterioară, deci a radierii dreptului de proprietate al recurenţilor cumpărători.

Raportat la toate considerentele expuse, nefiind sesizate motive de casare în sensul art. 488 Cod procedură civilă, Curtea în baza art. 496 aliniat 1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondate ambele recursuri şi a menţinut în întregime decizia recurată.

Având în vedere cele dispuse, solicitarea intimatei, Curtea în baza art. 451, art. 452, art. 453 aliniat 1 Cod procedură civilă, a obligat recurenţii să-i plătească (...) lei cheltuieli de judecată, ocazionate în recurs, reprezentând onorariu avocaţial dovedit cu chitanţa nr. (...)/05.02.2019.

Domenii speta

Spete similare