Respingere ca tardivă a contestației.

Decizie 31 din 21.03.2019


Respingere ca tardivă a contestației.

-O.U.G. nr. 66/2011, art. 47 alin. (1)

Sunt irelevante circuitul ulterior al actului în cadrul instituţiei ca, de altfel, şi data la care se susţine că ar fi ajuns la secretariatul instituţiei, acestea fiind probleme care ţin de organizarea activităţii interne şi care nu pot determina un alt termen de la care să fie calculat termenul legal al formulării contestaţiei administrative.

Primirea actului sub semnătură, şi cu aplicarea ştampilei, atestă dovada datei de comunicare, cu atât mai mult cu cât menţiunile dovezii de comunicare nu au fost contestate prin înscrierea în fals.

(Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

decizia civilă nr. 31 din data de 21 martie 2019)

Prin sentinţa civilă nr. 7781/23.11.2018, Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea având ca obiect litigiu privind achiziţiile publice, privind pe reclamanta Direcţia Generală Anticorupţie din Cadrul Ministerului Afacerilor Interne, in contradictoriu cu paratul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generala Mecanisme si Instrumente Financiare Europene Nerambursabile, ca neîntemeiata.

Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a reţinut următoarele:

Prin nota de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare nr.11.563/16.02.2018 privind contractul de prestări servicii nr. 778343/21.12.2016 pentru „Achiziţie pachet servicii de instruire si suport de curs, elaborare ghid in domeniul achiziţiilor publice” – „Modulul I - Activitatea A2.1”, din cadrul proiectului ROFSIP20160S5A08P01 „Mecanisme eficiente de prevenire si combatere a corupţiei in administraţia publica”, echipa de control D.G.M.I.F.E.N. a reţinut in sarcina reclamantei o creanţa bugetară în cuantum de 4.800,00 lei fără TVA, reprezentând rata cea mai mare a corecţiei financiare de 10% pentru nerespectarea principiului tratamentului egal si al transparentei, suma ce urmează sa fie dedusa de către Autoritatea Financiara Delegată din MAI (DGF), din următoarea cerere de fonduri.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare iar prin Decizia nr. 197/2018 D.G.M.I.F.E.N. a respins contestaţia D.G.A. ca tardiv formulată.

Tribunalul a reţinut că în mod corect contestaţia a fost respinsă ca tardiv formulată, motiv pentru care a respins cererea formulata de către reclamanta ca neîntemeiată.

Potrivit art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, contestaţia administrativa se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanţă.

Nota de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare nr. (..) a fost primită de reclamantă în data de 23.02.2018, iar împotriva acesteia reclamanta a formulat contestaţie în data de 28.03.2018, cu depăşirea termenului de 30 de zile calendaristice prevăzut de art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Direcţia Generală Anticorupţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificările şi completările ulterioare, respectiv ale art. 483 şi urm. C.pr.civ., criticând-o pentru nelegalitate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ. - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, a arătat că instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, că D.G.A. a formulat contestaţia administrativă nr.2552444 cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr.66/2011.

Nota de constatare a fost înregistrată la secretariatul unităţii în data de 26.02.2018, iar contestaţia administrativă nr. (..) a fost depusă la sediul M.D.R.A.P.F.E. în data de 28.03.2018, deci în cadrul termenului de 30 de zile prevăzut de art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr.66/2011. În aceste condiţii, Decizia nr. 198/2018 se impune a fi anulată, cu consecinţa obligării Direcţiei Generale Mecanisme şi Instrumente Financiare Europene Nerambursabile din cadrul Ministerului Fondurilor Europene să reanalizeze pe fond contestaţia nr. (..) formulată de D.G.A.

Intimatul-pârât, Ministerul Fondurilor Europene – Direcţia Generală Mecanisme Şi Instrumente Financiare Europene Nerambursabile, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat, în principal constatarea nulităţii recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

În recurs, nu au fost administrate probe noi.

Analizând hotărârea instanţei de fond prin prisma cadrului legal incident speţei dedusă judecăţii, precum şi a criticilor formulate de recurentă, Curtea a constatat că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Criticile formulate de recurentă se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art.488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ., republicat, în condiţiile în care se critică aplicarea de către instanţa de fond a normelor de drept referitoare la termenul de formulare a contestaţiei administrative.

În consecinţă, excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, este neîntemeiată.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C.pr.civ constituie deci motiv de casare/nelegalitate încălcarea prin hotărâre sau aplicarea greşită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanţa de fond, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Critica invocată de recurentă este nefondată.

În speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit cărora contestaţia administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanţă, aspect ce nu este contestat.

Ceea ce se contestă este data reţinută de către instanţa de fond la care s-a făcut comunicarea.

În privinţa acesteia, se reţine că potrivit dispoziţiilor generale ale Codului de procedură fiscală, referitoare la comunicarea actului administrativ fiscal: "(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului/plătitorului căruia îi este destinat. În situaţia contribuabilului/plătitorului fără domiciliu fiscal în România, care şi-a desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, în condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz. (2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului acestora, la domiciliul fiscal, direct, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire".

În raport de aceste dispoziţii, se observă că la fila 55 din dosarul de fond există dovada comunicării notei de constatare, prin poştă, cu confirmare de primire, înscris ce atestă că actul a fost primit de instituţia recurentă la data de 23.02.2018, sub semnătură şi cu aplicarea ştampilei.

Sunt irelevante circuitul ulterior al actului în cadrul instituţiei ca, de altfel, şi data la care se susţine că ar fi ajuns la secretariatul instituţiei, acestea fiind probleme care ţin de organizarea activităţii interne şi care nu pot determina un alt termen de la care să fie calculat termenul legal al formulării contestaţiei administrative.

Primirea actului sub semnătură, şi cu aplicarea ştampilei, atestă dovada datei de comunicare, ca fiind 23.02.2018, cu atât mai mult cu cât menţiunile dovezii de comunicare nu au fost contestate prin înscrierea în fals.

Ca atare, cum nota de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare nr. 11.563/16.02.2018 a fost primită de reclamantă în data de 23.02.2018, iar contestaţia a fost formulată în data de 28.03.2018, cu depăşirea termenului de 30 de zile calendaristice prevăzut de art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, în mod corect a apreciat Tribunalul că soluţia de respingere, ca tardivă, a contestaţiei este legală.

Aşa fiind, Curtea a constatat nefondate criticile recurentului, motiv pentru care, apreciind că sentinţa este pronunţată cu aplicarea corectă a legii, în temeiul art. 496 alin. (1) C.pr.civ şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, a respins recursul, ca nefondat.