Procedura insolvenţei. Contestaţie tabel preliminar de creanţe prin care se solicită înscrierea în tabel cu sume reprezentând taxe de timbru din dosarul de insolvenţă şi dosarul de executare silită garanţi

Decizie 38 din 12.02.2019


Apel. Procedura insolvenţei. Contestaţie tabel preliminar de creanţe prin care se solicită înscrierea în tabel cu sume reprezentând taxe de timbru din dosarul de insolvenţă şi dosarul de executare silită garanţi, costuri de executare silită garanţi, costuri cu onorarii avocaţiale pentru dosarul de insolvenţă, în temeiul unei clauze din contractul de credit conform căreia debitorul datorează creditorului orice costuri, taxe, onorarii apărute în legătură cu contractul de credit şi toate cheltuielile efectuate de creditor în scopul recuperării creditului. Netemeinicia contestaţiei şi a apelului formulat, debitoarea neputând fi obligată la plata cheltuielilor de judecată şi de executare silită decât în condiţiile reglementate de Codul de procedură civilă.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 38 din 12 februarie 2019

- art. 451 - 455 şi art. 670 Cod procedură civilă

 

Prin Sentinţa nr. (...)/20.09.2018, Tribunalul (...), în temeiul art. 111 din Legea nr. 85/2014, a respins contestaţia formulată de contestatoarea - creditoare (...) IFN S.A., cu sediul social în (...), înregistrată în registrul comerţului sub nr. J (...)/2008, CUI RO (...), în contradictoriu cu debitorul (...) SRL, J (...)/2009, CUI (...), cu sediul social în (...), jud. (...), reprezentată prin lichidator judiciar (...) S.P.R.L. cu sediul în (...), (...), împotriva tabelului suplimentar al creanţelor debitorului (...) SRL (tabel publicat în BPI nr. (...).2018).

A luat act de renunţarea la contestaţia formulată de contestatoarea - creditoare Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...), cu sediul în (...), (...), CUI (...), prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), cu sediul în (...), (...)(...), în contradictoriu cu debitorul (...) SRL, J (...)/2009, CUI (...), cu sediul social în (...), jud. (...), reprezentată prin lichidator judiciar (...) S.P.R.L. cu sediul în (...), (...), împotriva tabelului suplimentar al creanţelor debitorului (...) SRL. (tabel publicat în BPI nr. (...).2018).

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî în acest sens, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. (...)/F/22.10.2015. s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitorul (...) SRL, iar ulterior prin Sentinţa civilă nr.(...)/F/10.05.2018 s-a dispus începerea procedurii falimentului în procedura generală.

Prin contestaţia formulată, contestatoarea (...) IFN SA, a criticat măsura de respingere a înscrierii în tabelul suplimentar de creanţe a unor sume ce reprezintă taxe judiciare de timbru, cheltuieli de executare silită şi onorarii avocaţiale, respectiv: 480 RON - onorariu de executare silită – factura nr. 2315/24.03.2016; taxe de timbru 1040 RON, plătite în data de 18.11.2015, 5.01.2016, 05.02.2016, 14.03.2016, 01.04.2016, 13.06.2017, şi suma de 6500 EUR - costuri juridice, conform facturilor nr. FD 2244/05.01.2016, FD, 2372/01.06.2016, FD 2445/05.09.2016, FD 2680/05.01.2017 şi FD 2821/02.06.2017.

Analizând înscrisurile depuse în susţinerea contestaţiei, judecătorul sindic a reţinut că toate aceste plăţi au fost efectuate de către creditoare – contestatoare ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei faţă de debitorul (...) SRL (22.10.2015) şi vizează cheltuieli de executare silită, respectiv servicii juridice.

Or, potrivit legii insolvenţei, unul dintre cele mai importante efecte ale deschiderii procedurii insolvenţei îl reprezintă suspendarea tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită demarate pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, situaţie în care demararea executării silite împotriva debitorului nu mai era posibilă.

Astfel art. 75 din Lega nr. 842014 prevede (1) De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează.

Chiar dacă prin Contractul de credit încheiat cu contestatoarea, debitorul se obligă să ramburseze toate cheltuielile efectuate de către acesta în scopul recuperării creditului, această prevedere contractuală dintre părţi îşi pierde eficienţa juridică în situaţia din speţă, respectiv deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitor, şi, cu atât mai mult cu cât procedura de executare silită a vizat garanţii .

În aceste condiţii, aceste cheltuieli nu pot fi puse în sarcina debitorului aflat în insolvenţă, pot fi puse, eventual, în sarcina părţilor (garanţii) pe care îi vizează executarea silită.

A admite contrariul, înseamnă lipsirea de eficienţă a dispoziţiei legale mai sus amintite şi împovărarea debitorului cu cheltuieli ce vizează o executare silită iniţiată după deschiderea procedurii silite.

În tabelul suplimentar se trec creanţele născute în timpul procedurii, până la trecerea la faliment, astfel cum au fost acestea verificate si acceptate de lichidator.

Tabelul suplimentar este un fel de tabel preliminar al perioadei care se întinde între data deschiderii procedurii si data trecerii la faliment.

Creanţa creditoarei-contestatoare, deşi născută după deschiderea procedurii insolvenţei, cum în mod corect s-a reţinut şi de către lichidatorul judiciar nu îndeplineşte condiţiile necesare înscrierii în tabel. Astfel, sumele solicitate a fi înscrise în tabelul preliminar reprezintă cheltuieli de judecată, efectuate după deschiderea procedurii insolvenţei, care nu au fost suspuse unei eventuale cenzuri de către o instanţă de judecată (posibilitate acordată de disp. art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, aceste cheltuieli putând fi şi reduse), lipseşte titlul executoriu care să confere caracterul cert, lichid şi exigibil al acestora. Or, cheltuielile de judecată se atribuie prin hotărâri date asupra fondului sau asupra incidentelor care dezinvestesc instanţa de judecată.

 În speţă aceste cheltuieli au fost efectuate de către creditoare în demersul unei executări silite ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, faţă de garanţi, astfel că nu pot puse în sarcina debitorului.

Pentru cele mai sus arătate, judecătorul sindic a reţinut că în mod corect lichidatorul judiciar a respins cererea de înscriere în tabelul suplimentar a creanţei de 6500 EUR şi 150 RON, solicitată de către creditoarea - contestatoare (...) IFN S.A. şi, în consecinţă a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată.

Cu privire la contestaţia formulată de contestatoarea - creditoare Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...), a luat act de renunţarea la judecată (fila 126) .

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de către părţi.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel contestatoarea (...) IFN SA, prin care a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a Sentinţei, cu consecinţa înscrierii (...) în Tabelul Suplimentar cu o creanţă garantată în sumă totala 6.500 EUR şi 1.520 RON.

În motivare, apelanta a arătat că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât judecătorul sindic a ignorat documentele depuse de (...) în dovedirea creanţei sale, născute între data deschiderii insolvenţei (22 octombrie 2015) şi data deschiderii falimentului (10 mai 2018), reţinând că aceste costuri nu au legătură cu Debitorul, atâta timp cât orice procedură de executare silită s-a suspendat cu deschiderea procedurii de insolvenţă.

Potrivit Contractelor de Credit, Debitorul datorează (...) nu doar sumele de 259.281,25 EUR + 10.388,13 RON, ci şi sumele de 6.500 EUR şi 1.520 RON, în baza art. 8.3 şi art. 12 lit. i) din Contractele de Credit.

Apelanta a menţionat că, din analiza documentelor justificative, rezultă că sumele de 6.500 EUR şi 1.520 RON sunt născute între data de 22 octombrie 2015 şi data de 10 mai 2018, astfel:

1. Factura nr. 2315 din data de 24 martie 2016 în suma de 480 RON reprezintă onorariu de executare plătit de (...) pentru procedura de executare silită iniţiată împotriva garanţilor Debitorului tot în baza titlurilor executorii reprezentate şi de Contractele de Credit;

2. Taxele de timbru în suma de 1.040 RON achitate în dosarul de insolvenţă, conform dovezilor de plată din data de 18 noiembrie 2015, 24 noiembrie 2015, 5 ianuarie 2016, 5 februarie 2016,14 martie 2016,1 aprilie 2016, 13 iunie 2017;

3. Costurile juridice în suma de 6.500 EUR conform facturilor nr. FD 2244 din data de 5 ianuarie 2016, FD 2372 din data de 1 iunie 2016, FD 2445 din data de 5 septembrie 2016, FD 2680 din data de 5 ianuarie 2017 şi FD 2821 din data de 2 iunie 2017, plus dovada achitării acestor facturi de către (...).

În privinţa costurilor juridice, apelanta învederat că acestea au fost efectuate de către Cabinet de avocat "(...)" atât în dosarul de insolvenţă şi în contestaţiile la tabelul de creanţe, cât şi în dosarul de executare silită iniţiat împotriva Debitorului şi garanţilor, serviciile facturate fiind reprezentate de toate operaţiunile de reprezentare şi asistenţă juridică la termenele de judecată, licitaţiile publice, recuperarea Bunurilor, redactarea actelor de procedură, deplasările aferente de la Bucureşti la instanţa de judecată, monitorizarea stadiului acestor dosare etc.

A considerat că judecătorul sindic nu justifică în nici un fel motivul pentru care a ignorat cu desăvârşire prevederile de mai sus din Contractele de Credit, precum şi data documentelor justificative depuse de (...) în dovedirea creanţei sale garantate.

Costurile efectuate în legătură cu dosarul de executare împotriva Garanţilor trebuie avute în vedere şi în procedura de faliment împotriva Debitorului.

A mai precizat că executarea silită împotriva Garanţilor a fost pornită în baza Garanţiilor, care au la bază Contractele de Credit şi Contractele de Garanţie, care reprezintă titlu de creanţă analizat de către Lichidatorul Judiciar pentru înscrierea creanţei (...) în tabelul de creanţe, apreciind că nu se poate reţine motivarea judecătorului sindic că toate executările silite au fost suspendate ca urmare a deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva Debitorului, iar costurile efectuate în legătură cu dosarul de executare împotriva Garanţilor nu pot fi avute în vedere în dosarul de insolvenţă, deoarece:

i. astfel cum a reţinut şi judecătorul sindic, ca efect al deschiderii procedurii insolvenţei Debitorului, creanţa (...) împotriva Debitorului este înscrisă în tabelul creditorilor, urmând ca plata creanţei să se efectueze conform dispoziţiilor Legii nr. 85/2014, fiind într-adevăr suspendată procedura de executare silită doar împotriva Debitorului;

ii. însă, Garanţilor nu le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 85/2014, deoarece Legea nr. 85/2014 stabileşte regulile în domeniul insolvenţei şi se aplică doar profesioniştilor.

Raportat la dispoziţiile art. 140 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, apelanta a arătat că raţionamentul juridic al acestei prevederi constă în faptul că Garanţii nu sunt profesionişti şi nu sunt supuşi procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2014.

Potrivit Garanţiilor, Garanţii s-au angajat să garanteze îndeplinirea de către Debitor a tuturor obligaţiilor de plată rezultate din contractul de credit, penalităţile contractuale fiind obligaţii de plată rezultate din Contractul de Credit.

Mai mult, potrivit art. 7.1 din Garanţii: [...] obligaţiile Garanţilor conform prezentei Garanţii sunt absolute, continue şi necondiţionate şi vor rămâne în vigoare şi vor produce efecte depline fără a lua în considerare şi fără a fi exonerate sau descărcate de: {...] (b) orice faliment, insolvenţă, reorganizare, înţelegere, reajustare, concordat, lichidare sau proceduri similare referitoare la Debitor.

Prin urmare, văzând imposibilitatea de recuperare a creanţei (...) în cadrul dosarului de executare silită deschis împotriva Garanţilor, a solicitat să se constate că toate costurile efectuate de (...) în dosarul de executare silită deschis împotriva garanţilor sunt datorate de către Debitor, întrucât acesta are calitate de debitor principal în cadrul Contractului de Credit care constituie titlul executoriu.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 7 şi urm. şi art. 102 şi urm. din Legea 85/2014.

Partea intimată, legal citată prin BPI, nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor e apel cât şi din oficiu, având în vedere actele şi lucrările dosarului s-a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Apelanta contestatoare, prin contestaţia formulată, a solicitat înscrierea în tabelul suplimentar de creanţe cu suma de 1520 lei şi 6.500 EUR reprezentând taxe timbru insolvenţă şi executare silită garanţi, costuri de executare silită garanţi, costuri juridice pentru insolvenţă şi executare silită garanţi, cu motivarea că în baza art. 8.3 şi art.12 lit. j) din contractele de credit încheiate între părţi „Debitorul datorează creditorului orice costuri, taxe, onorarii apărute în legătură cu prezentul Contract de Credit, potrivit listei de costuri şi taxe aplicabile Clientelei Creditorului, pusă la dispoziţia Debitorului la semnarea contractului de credit şi de care acesta a luat cunoştinţă.” „Debitorul se obligă faţă de creditor … să ramburseze Creditorului toate cheltuielile efectuate de acesta în scopul recuperării creditului şi a oricăror sume datorate creditorului în temeiul contractului de credit”.

În dovedirea creanţei, contestatoarea a depus la dosar copiile facturilor din 05.01.2016; 01.06.2016; 05.09.2016, 05.01.2017; şi 02.06.2017 în valoare totală de 6.500 euro şi dovada achitării facturii din 2445/05.09.2016 - restul extraselor de cont vizând alte facturi -, dovada achitării unor taxe de timbru în prezentul dosarul de insolvenţă valoarea totală de 1040 lei, precum şi o factură fiscală emisă de BEJ (...) pentru suma de 480 lei.

Din cererea formulată şi din înscrisurile depuse rezultă aşadar faptul apelanta contestatoare solicită înscrierea la masa credală a unei creanţe născute în cursul procedurii constând în cheltuielile de judecată efectuate în dosarul de insolvenţă şi cu executarea silită a garanţilor

Însă, în opinia instanţei de apel, chiar dacă prin contractele de credit debitoarea s-a obligat să-i plătească contestatoarei cheltuielile efectuate de acesta în scopul recuperării creditului, aceasta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată şi de executare silită decât în condiţiile Codului procedură civilă.

Altminteri, ar însemna ca debitoarea să fie obligată să plătească orice cheltuială de judecată sau de executare silită efectuată de către creditoare şi în orice cuantum, indiferent dacă demersul juridic al creditoarei care dat naştere acestor cheltuieli, a fost justificat sau nu şi fără ca acestea să poată fi analizate şi, eventual, cenzurate de către instanţă, ceea ce contravine prevederilor art. 451 - 455 şi 670 Cod procedură civilă.

Prin urmare, instanţa de apel a reţinut că debitoarea nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă timbru şi onorariu avocat efectuate de apelantă, decât dacă s-ar reţine culpa procesuală a debitoarei, conform art. 453 Cod procedură civilă.

Or, în cauză apelanta nu a făcut dovada culpei procesuale a debitoarei, iar din sistemul Ecris rezultă faptul că toate contestaţiile formulate de către creditoare în dosarul de insolvenţă au fost respinse în mod definitiv.

Fiind respinse atât contestaţiile, cât şi apelurile declarate în cauză de către apelantă, este evident că, faţă de dispoziţiile art. 453 Cod procedură civilă, debitoarea nu ar fi putut fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, creditoarea fiind cea în culpă procesuală, astfel că aceasta nu poate ca, în temeiul unei clauze contractuale, să solicite înscrierea la masa credală a unei creanţe reprezentând cheltuieli de judecată la care debitoarea nu ar fi putut fi obligată în procesele care au generat aceste cheltuieli de judecată.

De asemenea, deşi o atare analiză apare superfluă în condiţiile în care s-a apreciat că debitoarea nu poate fi obligată la cheltuielile de judecată pentru lipsa culpei procesuale, trebuie arătat că facturile pentru onorariul avocaţial au fost emise în baza unui contract încheiat în anul 2009, anterior deschiderii procedurii insolvenţei, iar din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că suma de 6.500 euro reprezintă doar contravaloarea serviciilor ce au fost prestate în acest dosar de insolvenţă, precum şi faptul că s-a făcut dovada achitării doar a facturii nr. 2445/05.09.2016.

În ceea ce priveşte cheltuielile cu executarea silită a garanţilor, instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 670 Cod procedură civilă, acestea sunt în sarcina debitorului urmărit şi se stabilesc prin încheiere de către executorul judecătoresc, conform alin. 4.

Este adevărat că dispoziţiile art. 670 alin. 5 Cod procedură civilă prevăd că aceste sume vor fi plătite de către creditor în situaţia în care nu pot fi recuperate de la debitor, însă în cauză apelanta nu a făcut dovada existenţei unei astfel de situaţii.

Pe de altă parte, instanţa de apel a constatat că în dovedirea acestei creanţe apelanta a depus doar o factură de avans emisă de BEJ (...) pentru suma de 480 lei în dosar nr. (...)/2016, fără a face dovada achitării acesteia.

Prin urmare, în mod corect judecătorul sindic, a apreciat că creanţa creditoarei nu poate fi înscrisă în tabelul suplimentar de creanţe.

Având în vedere considerentele expuse apelul a fost respins ca nefondat, în baza art. 480 Cod procedură civilă.