Pretenţii

R O M Â N I A

JUDEŢUL B. - JUDECĂTORIA B.

Dosar nr. ..

SENTINŢA  CIVILĂ NR. 188/2019

Şedinţa publică din 21.02.2019

Completul constituit din:

PREŞEDINTE :– judecător

GREFIER : 

Pe rol pentru azi fiind judecarea cauzei civile formulate de  reclamanta C R,  în contradictoriu cu pârâtul I T, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă nimeni.

Procedura este legal îndeplinită prin necitarea părţilor. 

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, învederându-se instanţei faptul că atât mersul dezbaterilor cât şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 31.01.2019, care face parte integrantă din prezenta, iar în vederea deliberării şi pentru depunerea concluziilor scrise, s-a amânat pronunţarea cauzei la data de 07.02.2019 şi la data de 21.02.2019, după care:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la instanţă la data de 26.04.2018, reclamanta C R, a chemat în judecată pe  pârâtul I T, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 8.149 lei cu titlu de despăgubire, reprezentând prejudiciul cauzat acesteia prin lipsa de folosință a suprafeței de 15.662 mp. teren agricol, respectiv a cotei de 1/3 din suprafața totală de 46.987 mp., deținută anterior în coproprietate cu paratul; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanta a arătat că  prin Sentința civilă nr.347/2017 pronunțată în ședința publică de la 13.04.2017 de Judecătoria B. în cadrul dosarului nr.b....../2014 având ca obiect partaj judiciar, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată de aceasta, constatând că masa de împărţit este formată din imobilele nr. top. 1721, 1726, 1836, 880, 1842, 1843, 1844, 1845, 1757, 1125/5 , 1125/7, 1743, înscrise în c.f. 605 M., în suprafață totală de 46.987 mp.

Reclamanta a menţionat faptul că, instanța a dispus partajarea imobilelor cuprinse în masa de împărțit, în natură, conform variantei III din completarea la raportul de expertiză topografică întocmită de T T S, depus la dosar la data de 01.11.2016, prin formarea a două loturi, un prim lot creat în favoarea acesteia, în suprafață totală de 21873 mp. și un al doilea lot în favoarea pârâtului I T, în suprafață totală de 25114 mp., dispunând în sarcina  ei, achitarea unei sulte corespunzătoare diferenței de valoare a loturilor constituite, având în vedere cotele de proprietate a părţilor.

Reclamanta a arătat că sentința civilă nr.347/2017 a Judecătoriei B. a rămas definitivă ca urmare a respingerii apelului declarat de I T, potrivit Deciziei nr. 1187/A/2017 a Tribunalului B.. Anterior prin Sentința civilă nr. 1040/1997 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr.a....../1996 au fost stabilite cotele de proprietate de pe urma defunctului I V, în favoarea pârâtului I T în calitate de fiu, fiind stabilită cota de 2/3 părţi, cu titlu succesiune legală și testamentară, iar în favoarea acesteia, în calitate de nepoată, cota de 1/3 părţi, cu titlu de succesiune legală.

Astfel, raportat la suprafața totală de 46987 mp., reclamanta a arătat că îi revenea suprafaţa de 15.662 mp,  iar pârâtului suprafața de 31.325 mp., chiar și în măsura în care în urma partajului aceasta a dobândit o suprafață mai mare, pentru diferența de valoare achitând sultă potrivit Sentinței civile nr.347/2017 a Judecătoriei B..

Reclamanta a arătat că a intrat în stăpânirea faptică a terenurilor ulterior rămânerii definitive a sentinţei civile nr.347/2017 a Judecătoriei B., respectiv după pronunțarea Deciziei nr.1187/A/17.11.2017 a Tribunalului B., anterior fiind privată în mod absolut de exercitarea  prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute în coproprietate cu pârâtul. A menţionat că, întreaga suprafață de 46.987 mp,  a fost folosită în trecut de pârâtul I T, fără acceptul ei, beneficiind în mod exclusiv de fructele terenurilor, precum si de subvenţia agricolă acordată în funcţie de suprafaţă, încălcând astfel dispozitiile legale privind folosirea bunului comun de către coproprietari potrivit revederilor art.636 Cod civil. În conformitate cu acest articol, fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun, în măsura în care nu schimbă destinaţia și nu aduce atingere drepturilor celorlalți coproprietari.

A menţionat faptul că, înaintea sistării stării de indiviziune a  fost împiedicată de pârât în exercitarea  drepturilor sale corespunzător cotelor de părți deținute, pârâtul exercitând în mod exclusiv folosința terenurilor aflate în coproprietate.

Reclamanta a arătat că, potrivit art.635 Cod Civil, coproprietarii împart beneficiile și suportă sarcinile coproprietătii, proporțional cu cota lor parte din drept, beneficii care vizează nu numai fructele produse de bunul comun, ci și beneficiul rezultat din utilizarea acestuia. A precizat că, pârâtul în calitate de coproprietar a profitat de întrebuințarea integrală a terenurilor, fără acceptul acesteia, împotriva voinței ei, chiar și ulterior intentării procesului de ieșire din indiviziune, datorându-i astfel despăgubiri potrivit art.636 alin.(2)  Cod civil. Pretențiile formulate cu titlu de despăgubire reprezintă contravaloarea produselor  agricole de care a fost lipsită în ultimii trei ani agricoli, sumă determinată în conformitate  cu prețul mediu al cerealelor (porumb și grâu) raportat la producția medie anuală la hectar, comunicată de Institutul Național de Statistică, aferent suprafeței de 15.662 mp., cota de 1/3 din suprafața totală de 46.987 mp, urmare a calculelor efectuate rezultând un total de 8.149 lei.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art.192 C.pr.civilă şi art.635 şi 636 Cod civil, iar în probaţiune a depus la dosar, în copii conform cu originalul sentinţa civilă nr.347/2017 pronunţată de Judecătoria B. în dosarul nr.b....../2014, decizia civilă nr.1187/A/2017 pronunţată de Tribunalul B. în dosarul nr.b....../2014, sentinţa civilă nr.1040/1997 pronunţată de Judecătoria B. în dosarul nr.a....../1996, preţurile medii în anul 2015 ale produselor agricole, Hotărârea nr.185/30.08.2016 emisă de Consiliul Judeţean B., Hotărârea nr.262/22.10.2016 emisă de Consiliul Judeţean B. şi anexa la aceasta, somaţie  emisă de reclamantă către pârât în vederea achitării prejudiciului cauzat acesteia şi confirmarea de primire a acesteia.

Prin registratură la data de 06.06.2018, pârâtul I T a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, iar în subsidiar admiterea doar în parte a cererii de chemare în judecată, în sensul de a fi obligat acesta doar la plata sumei care va rezulta din dezbateri că reprezintă contravaloarea producției venit net realizată din cultivarea terenurilor atribuite prin partaj reclamantei, prin scăderea din contravaloarea recoltei a lucrărilor efectuate cu pregătirea terenului, înființarea și întreținerea culturii și recoltarea fructelor; cu cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte întâmpinarea la cererea principală, a arătat că prin acțiune, reclamanta solicită obligarea acestuia la plata sumei de 8149 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei prin lipsa de folosință a suprafeței de 15662 mp teren agricol, respectiv a cotei de 1/3 din suprafața totală de 46987 mp deținută anterior în coproprietate cu el.

S-a arătat că, prin sentința civilă nr. 347/2017 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. b....../2014, definitivă prin decizia civilă nr. 1187/A/2017 a Tribunalului s-a dispus sistarea stării de indiviziune dintre el și reclamantă, formându-se două loturi unul pentru el, unul pentru reclamantă, acesteia revenindu-i suprafața de 15662 mp, ceea ce reprezintă cota de 1/3 din suprafața totală de împărțit de 46987 mp. Se arată că a intrat în stăpânirea terenului care reprezintă cota sa de proprietate după soluționarea procesului având ca obiect partaj, anterior fiind privată în mod absolut de exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, el folosind întreaga suprafață de teren, fără acceptul acesteia, solicitare care în opinia sa este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare. Astfel, potrivit prevederilor art. 636 alin.2 din NCC, pe care-și întemeiază reclamanta cererea de chemare în judecată, cel care, împotriva voinței celorlalți proprietari, exercită în mod exclusiv folosința bunului comun poate fi obligat la despăgubiri.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că, pentru a beneficia de despăgubiri, se impune ca reclamanta să facă dovada împiedicării exercitării folosinței, de către el, a cotei sale de teren, în caz contrar se prezumă că a stat în pasivitate și nu a dorit să facă acte de folosință a terenului. Atât practica judiciară cât și doctrina sunt în sensul că, modul concret în care coproprietarii utilizează bunul nu presupune întotdeauna o înțelegere expresă între aceștia. Simpla îngăduință a coproprietarului pentru utilizarea bunului de către celălalt coproprietar este suficientă. Important este ca utilizarea bunului de către un proprietar să nu excludă accesul celorlalți coproprietari la o asemenea utilizare. Dacă un coproprietar utilizează bunul cu îngăduința celorlalți coproprietari, această îngăduință poate avea semnificația unui act dezinteresat.

Pârâtul a arătat că reclamanta nu i-a solicitat niciodată să-i permită să folosească cota sa parte din terenul cu privire la care avea calitatea de coproprietari, nedepunând la dosar nici un act din care să rezulte că l-a notificat în acest sens. Dimpotrivă, chiar și în timpul procesului de partaj, reclamanta a dorit să încheie o tranzacție prin care să-i plătească sultă pentru cota sa de proprietate, având și o întâlnire în acest sens la locuința reclamantei, însă până la urmă nu s-au înțeles cu privire la cuantumul sultei, astfel că s-a dispus partajarea în natură a terenurilor.

Pentru a se stabili existența unui prejudiciu suferit de reclamantă, trebuie să se aibă în vedere conduita acesteia de bun gospodar, interesată să valorifice terenul său în scopul obținerii unui profit corespunzător, aspect care nu poate fi dovedit în prezenta cauză. Nefiind îndeplinită condiția expresă prevăzută de art. 636 alin. 2 NCC, aceea a împiedicării exercitării folosinței terenurilor de către el, pârâtul consideră că se impune respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată.

Pe de altă parte, a arătat că şi dacă instanța ar considera că se impune ca el să achite contravaloarea lipsei de folosință a terenului, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor se impune a se avea în vedere și cheltuielile efectuate de el cu lucrările de pregătire a terenului, înființarea și întreținerea culturii și recoltarea fructelor.

Acest aspect rezultă din prevederile art. 635 NCC, potrivit cărora coproprietarii vor împărţi beneficiile și vor suporta sarcinile coproprietății, proporțional cu cota lor parte din drept.

De asemenea, potrivit art. 638 alin.1 din NCC, coproprietarul care a suportat singur cheltuielile producerii sau culegerii fructelor are dreptul la restituirea acestor cheltuieli de către coproprietari, în proporție cu cotele lor părți.Față de aceste prevederi legale, urmează ca, la stabilirea cuantumului despăgubirilor să se aibă în vedere lucrările efectuate de pârât pentru pregătirea terenului, înființarea și întreținerea culturilor și recoltarea fructelor.

Mai mult, pârâtul a arătat că, prin cererea de chemare în judecată se solicită obligarea sa la plata sumelor care s-ar fi realizat dacă, pe terenul care reprezintă cota de proprietate a reclamantei ar fi cultivat grîu și porumb, în condițiile în care, pe respectivele terenuri nu au fost cultivate și, de altfel, nici nu puteau pe unele din ele a fi cultivate astfel de culturi. Astfel, terenul cu nr.top. 1726, în suprafață de 2208 mp în natură este teren împădurit, nefiind folosit de către el; terenul cu nr.top. 1757/1, în suprafață de 1548 mp este un ”duleu” folosit de către reclamantă pentru a trece cu utilajele la celelalte terenuri ale acesteia care nu au alt acces, iar toamna trece cu animalele (vaci) la păscut peste acesta, nefiind folosit de el; terenul cu nr.top. 1836, în suprafață de 4632 mp este în natură fâneţe, nefiind cultivat de către el în perioada 2015-2017; terenul cu nr.top. 880, în suprafață de 0,91 ha (care poate fi cultivată, restul fiind împădurit), a fost cultivat în anul 2015 cu porumb, în anul 2016 cu grâu, iar în anul 2017 cu trifoi, însă pentru înființarea acestor culturi el a făcut următoarele cheltuieli:gunoi de grajd în valoare de 2400 lei; azotat și complex în valoare de 1100 lei; semințe de trifoi în valoare de 330 lei; lucrări de arat, semănat, cultivat, valoarea acestora urmând a se stabili printr-o expertiză.

Pârâtul a arătat că terenul cu nr.top. 1721, în suprafață de 2093 mp reprezintă în natură fânețe, teren pe care el a sădit 10 nuci, care în prezent sunt pe rod, iar din valorificarea sâmburilor pe care-i va produce aceștia, reclamanta poate realiza circa 2500 lei/an; terenul cu nr.top. 1743, în suprafață de 1543 mp reprezintă în natură fânețe; ca atare, singurul teren folosit de el pentru cultivarea de porumb (un an) și grău (un an) este cel cu nr.top. 880, în suprafață de 0,91 ha, urmând însă ca, din veniturile realizate de pe urma cultivării acestui teren să se scadă cheltuielile efectuate de el cu înființarea acestor culturi, cheltuieli arătate mai sus.

Mai invederează și faptul că, în ceea ce privește modul de calcul făcut de reclamantă pentru stabilirea prejudiciului, consideră că acesta nu poate fi primit, fiind unul empiric. Chiar dacă s-au avut în vedere valori medii ale producției pe categorii de plantații, consideră că aceste valori pot fi avute în vede doar dacă nu există elemente care să permită determinarea concretă a prejudiciului, ori o astfel de posibilitate există, prin efectuarea unei expertize.

Prin cererea reconvenţională, pârâtul a solicitat să constate că el a  împrejmuit cu gard din sârmă ghimpată și stâpi din lemn de salcâm terenul cu nr.top. 880, în valoare de 280 lei și terenul cu nr.top. 1721, în valoare de 550 lei și să dispună obligarea pârâtei reconvenționale la plata contravalorii gardului în cuantum total de 830 lei; să constate că pe terenul cu nr.top. 1721, el a plantat un număr de 10 nuci și să o oblige pe pârâta reconvențională la plata sumei de 5000 lei reprezentând contravaloarea nucilor; să dispună obligarea pârâtei reconvenționale la plata sumei de 305 lei reprezentând impozit achitat de el pentru terenul atribuit acesteia în urma partajului; obligarea pârâtei reconvenționale la plata sumei de 3000 lei reprezentând contravaloarea recoltei de trifoi înființate de el în anul 2017, pe terenul cu nr.top. 880, în suprafață de 0,91 ha.

În motivarea în fapt a cererii reconvenţionale, pârâtul a arătat că pe terenul cu nr.top. 1721, a plantat un număr de 10 nuci, care în prezent sunt pe rod. Astfel în opinia sa, plantația de nuci nu-i poate profita pârâtei reconvenționale, întrucât aceasta nu a fost înființată de antecesorul lor, neintrând în masa succesorală a acestuia, astfel că se impune obligarea pârâtei reconvenționale la plata contravalorii plantației de nuci efectuate de către el. Aprecieză valoarea unui nuc la suma de 500 lei, ținând cont că în prezent aceștia sunt maturi, însă dacă pârâta reconvențională va contesta această sumă, urmează ca valoarea acestora să fie stabilită printr-o expertiză.

De asemenea, pârâtul a arătat că terenurile cu nr. top. 880 și 1721 au fost împrejmuite de el cu gard din sârmă ghimpată și stâlpi din lemn de salcâm, această operațiune fiind necesară pentru a nu pătrunde animalele să distrugă culturile, respectiv cei 10 nuci. A precizat că pentru realizarea gardului au fost necesari 8 baloți de sârmă ghimpată în valoare de 580 lei și stâlpi din lemn de salcâm în valoare de 250 lei, în total 830 lei, lucrare care, de asemenea, nu-i poate profita reclamantei pârâte reconvenționale.

În ceea ce privește terenul cu nr. top. 880, a arătat că, în anul 2017, acesta l-a  însămânțat cu trifoi, astfel că se impune ca, contravaloarea producției realizate în acest an să-i fie achitată de către pârâta reconvențională şi apreciază că valoarea recoltei  este în sumă de 3000 lei, respectiv circa 100 baloți trifoi x 10 lei/balot = 3000 lei, valoarea reală urmând a fi stabilită printr-o expertiză în cazul în care va fi contestată această valoare.

Pârâtul a arătat că , potrivit prevederilor art. 1345 Cod Civil „cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire". A menţionat că în opinia sa, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 1345 C.civ., întrucât nu există o cauză legitimă sau justă pentru mărirea patrimoniului pârâtei reconvenționale în detrimentul patrimoniului lui. Noțiunea de cauză legitimă are în vedere inexistența unui temei care să justifice mărirea unui patrimoniu și micșorarea celuilalt. Ori, în cauză patrimoniul pârâtei reconvenționale s-a mărit ca urmare a atribuirii terenului, urmare procesului de partaj, la care el a făcut investițiile indicate mai sus.

În drept, pârâtul reclamant reconvenţional a invocat prevederile art. 205 NCPC, art. 635-636, 638, 1345 NCC.A anexat, în copie conformă cu originalul, adresa nr.821/04.06.2018 emisă de reprezentanta acestuia către Primăria Comunei R..

La data de 28.06.2018, prin registratură, reclamanta pârâtă reconvenţională C R a depus la dosar, răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională, prin care a solicitat respingerea cererii reconvenţionale, ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta pârâtă reconvenţională a reiterat aspecte arătate prin cererea introductivă şi a arătat că înainte de demararea procesului de ieşire din indiviziune  a fost la mediator  pentru a stabili o partajare de comun acord, însă acest lucru nu s-a putut realiza datorită refuzului pârâtului.

Reclamanta pârâtă reconvenţională a arătat că a formulat pretențiile sale raportat la cota sa de coproprietate, respectiv 1/3 din suprafața totală de 46.987 mp. deținută anterior în coproprietate, însemnând suprafața de 15.662 mp., și nu raportat la suprafața de 21 .873 mp. lotul creat în favoarea ei, ca urmare a ieșirii din indiviziune, cu achitarea sultei corespunzătoare stabilită prin sentință. În aceste circumstanțe a arătat că, nu au relevanță suprafețele atribuite ei, ci împiedicarea venită din partea pârâtului de a exercita posesia imobilelor, de a-l folosi și de a-i culege roadele, în concordanță cu cota de coproprietate deținută.

A menţionat că pârâtul I T a invocat dispozițiile art.635 Cod civil (dispoziții cu caracter supletiv) și dispozițiile art.638 alin.1 Cod civil, însă aceste dispoziții se aplică doar în cazul în care fructele industriale au fost însușite de un singur coproprietar, deși la cheltuielile de producere și culegere ale fructelor au participat și ceilalți coproprietari, potrivit cotelor deținute. În această situație regula generală este că atât fructele , cât și cheltuielile de producere și recoltare a fructelor se împart între coproprietari potrivit cotelor de coproprietate deținute. Din moment ce a existat o împiedicare venită din partea pârâtului de a folosi terenurile potrivit cotelor de coproprietate, nu avea cum să suporte cheltuielile de producere sau culegere a fructelor, astfel că din pretențiile formulate nu pot fi scăzute aceste cheltuieli invocate de pârât. Pretențiile formulate cu titlu de despăgubire reprezintă contravaloarea produselor agricole de care a fost lipsită  în ultimii trei ani agricoli, si nu au legătură cu suprafețele atribuite acesteia sau cu culturile înființate de pârât.

Reclamanta pârâtă reconvenţională a arătat că a procedat la determinarea despăgubirii solicitate în conformitate cu prețul mediu al cerealelor (porumb și grău) raportat la producția medie anuală la hectar, comunicată de Institutul Național de Statistică, aferent suprafeței de 15.662 mp., suprafață de care a fost privată. Este evident că în măsura în care putea să îşi exercite atribuțiile dreptului de proprietate deținut, respectiv putea să folosească această suprafață, și cheltuielile aferente acestei suprafețe ar fi fost suportate de către ea, cheltuieli de înființare și recoltare culturi agricole, impozitul aferent suprafeței lucrate. A arătat că în egală măsură ar fi beneficiat de subvenția APIA, de care însă a beneficiat pârâtul pentru întreaga perioadă reclamată.

A menţionat că disp. art. 1385 Cod civil stabilește și întinderea reparației, dacă legea nu prevede altfel, aceasta se repară integral, iar despăgubirea trebuie să cuprindă si pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care ea a fost lipsită.

A arătat că a procedat la determinarea concretă a prejudiciului în conformitate cu prețul mediu al cerealelor (porumb și grâu), potrivit hotărârilor anuale adoptate de Consiliul Județean B. în acest sens, raportat la producția medie anuală la hectar, comunicată de Institutul Național de Statistică, câștigul nerealizat (lucrum cessans) determinat de ea, având astfel un caracter cert, atât în ceea ce privește existenta sa, cât și în ceea ce privește posibilitatea de evaluare a acestuia.

În ceea ce priveşte întâmpinarea la cererea reconvenţională, reclamanta pârâtă reconvenţională a solicitat  respingerea cererii reconvenționale formulată de pârât, ca nefondată.

Referitor la  gardul realizat din stâlpi de lemn si sârmă ghimpată la terenurile cu nr.top. 1721 si nr.top.880 pretențiile formulate sunt nefondate. În cazul nr.top.880 pârâtul a realizat un gard doar pe partea către stradă a imobilului, gard realizat din sârmă ghimpată și stâlpi de lemn. A arătat că, ulterior atribuirii terenului în favoarea sa, acest gard a fost înlocuit cu unul permanent, gardul realizat de pârât fiind demontat și depozitat și în momentul de față pe teren, atât stâlpii de lemn cât și sârma ghimpată. A arătat că la imobilul cu nr.top.1721 pârâtul a realizat un gard pe două laturi ale imobilului, tot din stâlpi de lemn  și sârmă ghimpată, în mare parte distrusă în momentul de față.

Prin adresa trimisă la data de 26.03.2018 a arătat că a solicitat pârâtului ca la data de 04.04.2018 să procedeze la ridicarea gardului demontat de la nr.top.880, iar în aceeși zi să procedeze și la demontarea gardului de la nr.top.1721 acest lucru fiind posibil și dorit de ea și în momentul de față. A solicitat acestuia să procedeze la ridicarea gardului raportat la dorința expresă a lui, potrivit notificării transmise prin executor judecătoresc nr.4/19.03.2018, solicitând permiterea ridicării gardului realizat la cele două terenuri. A arătat că a dorit ca pârâtul să procedeze la ridicarea gardului, însă astfel cum rezultă din actele atașate, pârâtul a refuzat primirea notificării transmise la data de 26.03.2018, refuzând primirea plicului, potrivit mențiunii făcută de factorul poștal pe plic, ea fiind de bună credință și nedorind însușirea gardului realizat de pârât.

În ceea ce privește contravaloarea gardului, reclamanta a arătat că această pretenție nu este certă și lichidă, în notificarea transmisă prin executor judecătoresc nr.4/19.03.2018 pârâtul a arătat că pentru ridicarea gardului s-au utilizat 7 baloti în valoare totală de 420 lei (60 lei/balot), iar prin cererea reconvențională se arată că s-au folosit 8 baloți în valoare de 580 lei, respectiv 72,5 lei/balot. A arătat că, pârâtul poate să procedeze la ridicarea gardului potrivit pretențiilor inițiale formulate, ea nedorind însușirea acestui gard.

Raportat la nucii plantați de reclamantul reconvențional la imobilul cu nr.top.1721, reclamanta a arătat că sunt nefondate. Nucii arătați de I T nu au fost plantați de el, fiind înființați de I V, tatăl reclamantului reconvențional și bunicul pârâtului, acest lucru fiind evident având în vedere grosimea trunchiului copacilor, I T folosind acest teren doar din anul 1995.

A arătat că, nefiind plantaţi de I T, aceşti  nuci intră în masa succesorală a antecesorilor părţilor, reclamantul reconvențional neputând emite pretenții privind proprietatea exclusivă a nucilor. Pretenția reclamantului reconvențional reprezentând contravaloarea a 10 nuci nu este certă și lichidă, nefiind indicată modalitatea prin care s-a procedat la evaluarea pretenției formulate.

În ceea ce priveşte impozitul în sumă de 305 lei achitat, această pretenție este nefondată, fiind solicitat impozitul achitat de persoane străine prezentului proces. Totodată, a arătat că solicită impozitul aferent terenurilor atribuite ei în urma ieșirii din indiviziune, respectiv pentru întreaga suprafață de 21873 mp, în condițiile în care anterior deținea  în coproprietate cota de 1/3 din întreaga suprafață de 46987 mp, însemnând 15662 mp. A arătat  că, în anii anteriori nu a achitat impozitul datorat corespunzător cotei sale de coproprietate raportat la faptul că era împiedicată de pârâtul reclamant reconvenţional să folosească imobilele, nebeneficiind în niciun fel de aceste terenuri, toate foloasele fiind culese de reclamantul reconvențional, încasând inclusiv subvenția APIA.

Cu privire la trifoiul înființat pe terenul cu nr.top.880 a arătat că însămânțarea terenului s-a realizat în anul 2016 şi nu în anul 2017 fiind recoltat de reclamantul reconvențional în mai multe rânduri în cursul anului 2017. A arătat că în momentul de faţă această cultură de trifoi este de o calitate foarte slabă, fiind plin de buruieni este compromisă în totalitate, astfel cum rezultă din fotografiile ataşate prezentei.

Reclamanta pârâta reconvenţională  a arătat că nu a procedat la cosirea suprafeței după luarea în folosintă a terenului în primăvara anului 2018, urmând ca acest teren să fie arat în toamna anului 2018, presupusa recoltă indicată de reclamantul reconvențional de 100 de baloți neexistând în fapt, nefiind în prezenta unei îmbogățiri fără justă cauză. A menţionat referitor la contravaloarea a 100 de baloți de trifoi de calitate bună, că  ar fi de 1000 lei, la 101 lei/balot și nu de 3000 de lei, astfel cum solicită reclamantul reconvențional, însă pe această suprafață cultura de trifoi este compromisă integral.

În drept,  reclamanta pârâta reconvenţională  a invocat dispoziţiile art.205 C.pr.civilă. a anexat în copie conformă cu originalul notificarea  emisă către pârât din data de 19.03.2018, precum şi adresa de răspuns la notificarea ce i-a fost înaintată de pârât prin executorul judecătoresc, planşe foto cu nucii plantaţi pe imobilul în litigiu, planşe foto cu gardul de sârmă şi cu terenul fâneaţă.

La termenul de judecată din data de 15.11.2018, instanţa a procedat la administrarea probei cu  interogatoriul părţilor, fiindu-le luate interogatorii, reclamantei şi pârâtului, aflate la filele 110-113 dosar.

În probaţiune , instanţa a încuviinţat pentru reclamantă şi pârât, proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul părţilor şi proba testimonială privind audirerea martorilor solicitaţi de părţi.

În declaraţia ce i-a fost luată în cauză, aflată la filele 114-115 dosar, martorul F I E a arătat că: ,, o cunoaşte pe reclamantă şi pârât şi cunoaşte terenurile care sunt în litigiu, acestea purtând denumirea La Ogradă, Valea lui Drăguş, Cireşoaie şi Dumbravă . Până în cursul acestui an terenurile au fost folosite de pârât, iar ulterior de reclamantă. Arată că, pe terenul ce poartă denumirea Ogradă sunt plantaţi nuci, având  o vechime de 35-40 ani, dar nu poate preciza cine a plantat aceşti nuci şi ştie că acest teren a fost îngrădit cu sârmă ghimpată pe pari de lemn de către pârât în urmă cu 8-10 ani, gard care există şi în prezent. Arată că o parte din nuci au fost doborâţi de o furtună şi s-au uscat, fiind plantaţi alţi nuci tineri în urmă cu 1, 2 sau 3 ani ,dar nu poate preciza cine i-a plantat. Cunoaşte terenul La Dumbravă şi ştie că a fost înfiinţată o cultură de trifoi, acest lucru l-a aflat de la pârât, în urmă cu cea. 2-3 ani, dar el când am trecut pe lângă acest teren nu m-am uitat expres dacă este trifoi sau iarbă . Arată că şi pe  acest teren a fost amplasat un gard din sârmă ghimpată pe pari de lemn de către  pârât, care în prezent a fost dat jos şi amplasat un alt gard din plasă şi ţevi, dar nu poate preciza cine a făcut acest lucru, crede că reclamanta . L-a cunoscut pe I G, tatăl reclamantei şi pe bunicul acesteia I V care era invalid de război şi nu avea picior, însă nu poate preciza dacă tată reclamantei a folosit terenul pe care sunt amplasaţi nucii şi nici cine i-a plantat .Sârma ghimpată , împreună cu parii mai sus arătaţi seamănă cu fotocopiile prezentate de instanţă, aflate la fila 89 din dosar .Din auzite a aflat că, părţile sunt în judecată, iar în ceea ce priveşte faptul că reclamanta i-ar fi cerut pârâtului să folosească din terenurile în litigiu , iar acesta să fi refuzat, nu cunoaşte nimic şi nici nu a auzit discuţii în acest sens . Arată că înainte de acest termen a fost căutat de fiica reclamantei care l-a  întrebat pe ce bază merge martor şi ce ştiu. Pe terenul ce  poartă denumirea locală Valea lui Drăguş au crescut în prezent arbori şi nu a fost folosit de 30 de ani, de nimeni. Nu l-a văzut pe I V lucrând la munca câmpului deoarece era în cârje, se deplasa foarte greu şi crede că , în starea în care era nu putea planta nuci . A revenit şi a arătat că a fost o furtună în anul 1998 când au fost doborâţi câţiva nuci, iar la cea de anul trecut nu îşi aduce aminte să fi fost doborât vreunul. Arată că l-a ajutat pe pârât să scoată gunoiul din boxa pe care-1 deţinea martorul B T şi pe care  pârâtul 1-a transportat pe terenul ce poartă denumirea La Dumbravă în urmă cu cea. 3-4 ani, fiind scoase un nr. de 3-4 remorci de căruţă şi transportat de pârât pe terenul mai sus indicat. Martorul a arătat că nu poate preciza dacă sârma şi parii precizaţi şi indicaţi mai sus mai pot fi folosiţi în starea în care se află . Ştie că pârâtul a edificat un monument funerar pentru părinţi şi bunici, fără contribuţia reclamantei, dar nu poate preciza de unde au provenit banii .Ştie că, pe terenul La Dumbravă a existat în mijlocul acestuia un arbore sau doi, în prezent nu ştie dacă mai există, dar în primăvară a văzut pe teren tăiaţi arbori dar nu poate preciza de cine . Arată că I G nu s-a ocupat prea mult de agricultură , lucrând cu ziua prin sat, avea cai şi probabil că le mai cosea iarbă şi putea să folosească terenul plantat cu nuci. Nu poate preciza 100% dacă I G a folosit terenurile în litigiu. A revenit şi a arătat că gunoiul a fost transportat pe terenul ce poartă denumirea La Dumbravă pentru înfiinţarea unei culturi de grâu, iar ulterior pentru înfiinţarea unei culturi de trifoi . Nu ştie dacă reclamanta a solicitat să participe la edificarea monumentului funerar”.

Martorul B T a arătat în depoziţia ce i-a fost luată aflată la filele 116-117 dosar că: ,,cunoaşte terenurile în litigiu ce poartă denumirea locală La Ogradă, Valea lui Drăguş , Cireşoaia şi În Ţarină, iar până în cursul acestui an terenurile au fost folosite de pârât, iar din acel moment au fost folosite de reclamantă, dar nu poate arăta din ce motiv s-a întâmplat acest lucru. Toate aceste terenuri reprezintă în natură fâneţe . Arată că, terenurile au fost cosite de pârâtul I, iar terenul ce poartă denumirea locală Valea lui Drăguş nu a fost folosit de către nimeni de 15- 20 ani, respectiv nu 1-a cosit nimeni, fiind ocupat de spini şi mărăcini. Probabil că aceste terenuri au fost semănate anterior, iar de 4-5 ani sunt fâneţe. Ştie că reclamanta este fiica fratelui pârâtului. Arată că pe terenul ce poartă denumirea Ogradă există plantaţi nuci mai tineri şi mai bătrâni, iar cei mai tineri au cca. 30 ani sau mai mult, iar terenul este îngrădit cu sârmă ghimpată pe stâlpi de lemn, probabil amplasat de către pârât şi care este şi în prezent. Nu ştie cine a plantat nucii respectivi. Nu ştie dacă pârâtul a plantat vreun nuc pe terenul arătat .Nu ştie nimic în legătură cu înfiinţarea culturii de trifoi. Nu ştie dacă între părţi există divergenţe cu privire la terenurile în litigiu. Ştie că pârâtul a fost plecat în R.. şi S. la lucru, însă la sfârşit de săptămână venea acasă în perioada în care muncea în S. . Arată că nucii mai sus arătaţi au fost doborâţi o parte de o furtună puternică şi acum se văd nucii doborâţi. Arată că în acest an au fost plantaţi nuci mici , dar nu poate preciza cine i-a plantat , iar înainte nu ştie să fi fost plantaţi alţi nuci . Ştie că antecesorul reclamantei I V era veteran de război şi nu avea un picior, fiind bunicul acesteia, respectiv tata tatălui reclamantei. Nu ştie ca acesta din urmă să fi plantat nuci datorită stării sale. Arată că în urmă cu cca. 4 ani i-a  dat pârâtului 2 sau 3 remorci de gunoi pe care 1-a dus pe terenul La Dumbravă. Arată că a fost la terenul ce poartă denumirea Dumbravă în cursul acestui an şi a  constatat că pe acest teren este iarbă pentru păscut animale şi care putea fi cosit şi din câte a înţeles a fost cosit de reclamantă în cursul acestui an. Arată că a fost dus de fiica reclamantei care i-a arătat o sârmă ghimpată şi a văzut că era sârma ghimpată adunată pusă într-un loc, care probabil  a fost gard, iar în prezent a fost făcut un alt gard nou, din plasă de sârmă, fără a mai folosi acea sârmă ghimpată. Este posibil ca sârma ghimpată să fie cea prezentată de instanţă , aflată la fila 89 din dosar, respectiv cele două fotocopii . A văzut şi ceva pari de lemn pe sârma ghimpată. Nu ştie dacă reclamanta i-a cerut pârâtului să folosească terenul, iar acesta să se fi opus. Arată că l-a cunoscut pe tatăl reclamantei I G, care a folosit împreună cu I V terenul pe care erau plantaţi nucii”.

 În depoziţia ce i-a fost luată aflată la filele 131-132 dosar, martorul B T a arătat următoarele: ,,Cunoaşte terenul la dumbravă , iar în prezent pe acesta este iarbă, până în cursul anului trecut a fost folosit de I T , iar de anul trecut nu l-a folosit nimeni, crede din auzite , că îl folosește C, el nu a văzut. Cunoaşte terenul ce poartă denumirea Valea lui Drăguș , deoarece stătea cu vacile pe vale, până în cursul anului trecut fiind folosit de I T, iar de anul trecut din auzite de către C, dar el nu i-a văzut și pe acest teren este iarbă. I nu a însămânțat acest teren niciodată. Revine și arată că terenul la dumbravă a fost însămânțat cu porumb și grâu de I T, în urmă cu 3 ani fiind însămânțat cu grâul și tot el a cosit în urma grâului semănat. Până anul trecut, terenul la dumbravă a fost îngrădit la stradă , fiind puși pari de lemn și sârmă ghimpată, iar de anul trecut este pus gard din plasă de sârmă, crede că pe țevi de fier. Gardul din sârmă ghimpată și lemn l-a văzut aruncat pe marginea șoselei când a trecut anul trecut pe acolo. Nu știe cine a luat gardul de sârmă ghimpată, deoarece nu a văzut. Revin și arat că la momentul la care s-a semănat grâul a fost semănat și trifoi, iar când s-a recoltat grâul, iar la 2-3 luni a fost cosită meriștea , împreună cu trifoiul. Nu cunoaşte alte terenuri în litigiu. Înainte de I T , terenul a fost folosit de către fratele său I G, iar înaintea acestuia din urmă, nu știe cine l-a folosit, deoarece tatăl lor era invalid de război, fără un picior și nu le-a putut folosi. Terenul situat la Valea lui Drăguș nu a fost folosit de nimeni niciodată, fapt pe care îl cunoaşte, deoarece mergea cu vacile la păscut, iar acestea treceau peste garduri și pășunau iarba și nu a văzut pe nimeni folosind acest teren”.

Martorul B V a arătat în depoziţia ce i-a fost luată, aflată la fila 133 dosar următoarele: ,, cunoaşte terenul în litigiu,  acesta are pământ luat din același butuc, care se numește la dumbravă , în prezent este iarbă pe el, iar până anul trecut l-a folosit I. Acesta îl folosește de la moşii și strămoșii lui. Anul trecut la folosit fata care poartă numele R, a lui G. Îl folosește pentru că este partea după tatăl ei, acolo au fost bălării, le-a curățat R cu familia și acum și-a făcut gard din sârmă ghimpată. Terenul a mai fost îngrădit cu gard de sârmă ghimpată de către I, pe stâlpi de lemn și acesta a fost ridicat de R, înfășurat frumos și pus de o parte. Cred că sârma ghimpată și stâlpii de lemn mai pot fi folosiți deoarece au fost înfășurați și puşi de o parte. Nu cunoaşte alte terenuri în litigiu. Nu a ajutat părțile la munca câmpului”.

La data de 05.02.2019, prin email, reclamanta pârâtă reconvenţională C R a depus la dosar concluzii scrise, prin care a reiterat aspectele arătate în acţiunea introductivă, iar cu privire la cererea reconvenţională formulată de pârâtul I T a solicitat respingerea acesteia şi a arătat că pretenţiile şi susţinerile pârâtului reclamant reconvenţional sunt nefondate.

De asemenea, la data de 07.02.2019, pârâtul-reclamant reconvențional I T a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca nefondată şi admiterea cererii reconvenţionale formulată de acesta. A reiterat aspecte arătate în cererea reconvenţională şi în întâmpinarea depuse la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului,  instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.1040/16.06.1997 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr.a....../1996a fostadmisă acțiunea formulată de reclamantul I T împotriva pârâţilor C R, P M, e.t.c. şi de asemenea a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvenţională C R, fiind stabilită  masa succesorală rămasă în urma defunctului I V , precum şi vocaţia succesorală legală şi testamentară la această masă, în favoarea numiţilor I T , în calitate de fiu, în cotă de 2/3 parte şi C R , în calitate de nepoată de fiu , în cotă de 1/3 parte.

Prin sentinţa civilănr.347/13.04.2017 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr.b....../2014a fost admisă în  parte  acţiunea  civilă  formulată  de  reclamanta  C R în  contradictoriu  cu  pârâtul I T şi a fost respinsă  cererea  reconvenţională  formulată  de  reclamantul  reconvenţional  I T  în  contradictoriu  cu  pârâta  reconvenţională  C  R . S-a constatat că, masa  de  împărţit  este  formată  din  imobilele  nr. top. 1721, 1726, 1836, 880, 1842, 1843, 1844, 1845, 1757, 1125/5 , 1125/7, 1743, înscrise  în  c.f. 605 M. şi s-a dispus dezmembrarea  imobilului  cu  nr. top. 1757 în suprafaţă  de 3108 mp  înscris  în c.f.  605 M. în :  nr. top. 1757/1 în  suprafaţă  de 1548 mp ; nr. top. 1757/2 în suprafaţă de 780 mp şi nr. top.1757/3 în suprafaţă de 780 mp, conform  raportului  de  expertiză  întocmit  de  expertul T  T  S. Totodată s-a dispus partajarea imobilelor mai sus descrise, în natură,conform  variantei  III din completarea  la raportul de expertiză  topografică întocmită de  expertul T T  S,  depus  la  dosar  la  data  de  01.11.2016  prin  formarea  a  două  loturi  astfel: lotul  nr.  1  creat  în favoarea  reclamantei C  R , în  suprafaţă  totală  de 21873 mp,  cu  o  valoare  de  25449 lei,  format  din următoarele imobile: nr. top. 880  în suprafaţă  de  10449 mp ; nr. top. 1836 în suprafaţă  de  4032 mp; nr. top. 1757/1 în suprafaţă  de  1548 mp; nr. top.  1726 în suprafaţă  de  2208 mp; nr. top. 1743  în suprafaţă  de  1543  mp; nr. top.  1721 în suprafaţă de  2093 mp; lotul  nr.  2  creat  în  favoarea  pârâtului I T, în suprafaţă  totală  de 25114 mp cu  o  valoare  totală  de  43.323 lei formată din: nr. top.  1125/5  în suprafaţă  de  708 mp; nr. top.1125/7 în suprafaţă de 2432  mp; nr.top.1842 în suprafaţă  de  942 mp; nr. top.1843 în suprafaţă  de  619 mp ; nr. top. 1844 în suprafaţă  de  15251 mp şi nr. top. 1845 în suprafaţă  de  5162 mp . S-a dispus  întabularea  dreptului  de  proprietate  al părţilor la  Cartea  Funciară  cu titlu  de  partaj.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, pârâtul I T, astfel  că prin Decizia civilă nr.1187/A/17.11.2017 pronunţată de Tribunalul B. în dosarul nr.b....../2014 a fost respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul I T în contradictoriu cu intimata C R, împotriva sentinţei civile nr.347/13.04.2017 pronunţată de Judecătoria B., pe care a menţinut-o în totalitate.

Instanţa reţine următoarele prevederi legale din Codul Civil:

Potrivit art.633 din Noul Cod civil; Prezumţia de coproprietate- ,,Dacă bunul este stăpânit în comun, coproprietatea se prezumă până la proba contrară”.

Potrivit art. 635 Noul Cod civil-Repartizarea beneficiilor si a sarcinilor intre coproprietari: ,, Coproprietarii vor împărți beneficiile si vor suporta sarcinile coproprietății, proporțional cu cota lor parte din drept” , iar la art. 636 -Exercitarea in comun a dreptului de folosinta se arată că: ,, (1) Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun in măsura in care nu schimba destinația si nu aduce atingere drepturilor celorlalți coproprietari. (2) Cel care, împotriva voinței celorlalți proprietari, exercita in mod exclusiv folosința bunului comun poate fi obligat la despăgubiri”.

Reţine instanţa că, potrivit art. 637 Noul Cod civil- Fructele bunului comun: ,, Fructele produse de bunul comun se cuvin tuturor coproprietarilor, proporțional cu cota lor parte din drept”, iar potrivit art. 638 - Dreptul la restituirea cheltuielilor: ,,(1) Coproprietarul care a suportat singur cheltuielile producerii sau culegerii fructelor are dreptul la restituirea acestor cheltuieli de catre coproprietari, in proportie cu cotele lor parti. (2) Fructele naturale sau fructele industriale ale bunului comun insusite de un coproprietar fac parte din masa partajabila cat timp ele nu au fost consumate ori instrainate sau nu au pierit si pot fi identificate distinct. In caz contrar, coproprietarul interesat are dreptul la despagubiri, cu exceptia cazului in care fructele au pierit in mod fortuit. Dreptul la actiunea in despagubiri este supus prescriptiei, potrivit dreptului comun.(3) Dreptul de a reclama fructele civile ale bunului comun insusite de un coproprietar este supus prescriptiei, potrivit dreptului comun”.

La art.639 Noul Cod civil - Modul de folosire a bunului comun se arată că:  ,, Modul de folosire a bunului comun se stabilește prin acordul coproprietarilor, iar in caz de neînțelegere, prin hotărâre judecătorească”.Raportat la prevederile mai sus arătate, instanţa constată că , reclamanta  solicită prin cererea de chemare în judecată obligarea  pârâtului la plata sumei de 8149 de lei ,cu titlu despăgubiri reprezentând prejudiciu cauzat pentru lipsa de folosinţă a suprafeţei de 15.662 mp teren agricol. Această suprafaţă de teren i-a revenit ca urmare a partajului survenit în baza sentinței civile nr.347/2017 pronunțată în dosarul b....../2014 al Judecătoriei B..

Reclamanta a invocat faptul că întreaga suprafaţă de teren asupra căreia a solicitat partajul, respectiv 46987 mp , din care i-a revenit suprafaţa mai sus arătată a fost folosită în totalitate de către pârât şi fără acordul ei. A menţionat faptul că, anterior pronunţării sentinței  mai sus arătate, a fost privată în mod absolut de exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor deţinute în coproprietate cu pârâtul. De asemenea, acesta a beneficiat , în mod exclusiv, de fructele terenului, precum şi de subvenția agricolă acordată în funcţie de suprafaţa de teren.

În speță sunt aplicabile disp. art.636 al.2 Cod civil mai sus enunţat, potrivit căruia cel care împotriva voinţei celorlalţi proprietari exercită în mod exclusiv folosința bunului comun, poate fi obligat la despăgubiri. Pentru a fi aplicabile dispoziţiile acestui articol se impunea ca reclamant să facă dovada  că de la momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 46987 mp în coproprietate cu pârâtul, a fost împiedicată de către acesta să îşi exercite prerogativele dreptului de proprietate.

Din probaţiunea administrată în cauză respectiv interogatoriile părţilor şi depoziţiile martorilor audiaţi, instanţa nu a reţinut că reclamanta a fost împiedicată în vreun fel de pârât să folosească terenurile în litigiu. Niciunul dintre martorii audiaţi nu a menţionat că pârâtul ar fi exercitat acte de împiedicare faţă de reclamantă, în a exercita folosinţa asupra terenurilor. Mai mult decât atât, martorii au precizat că nu au auzit ca între părţi să existe neînţelegeri cu privire la folosinţa terenurilor în litigiu.

Din analiza textului mai sus arătat pentru a beneficia de despăgubiri,astfel cum reclamanta  a solicitat în prezenta cauză, se impunea ca aceasta să facă dovada împiedicării exercitării folosinţei de către pârât, a cotei sale de proprietate, în caz contrar se prezumă că aceasta a stat în pasivitate şi nu a dorit să facă acte de folosinţă şi de dispoziție asupra terenului deţinut în coproprietate cu pârâtul. Din probaţiunea administrată în cauză nu rezultă că reclamanta l-ar fi somat pe pârât să-i elibereze terenul deţinut în coproprietate  sau să-i permită folosinţa acestuia.

De asemenea, nu există nicio probă din care să rezulte că între reclamantă şi pârât ar exista o înţelegere cu privire la modul de folosinţă al terenului în litigiu, în sensul că doar una dintre părţi să folosească terenul. Toate aceste aspect duc la concluzia că , reclamanta a stat în pasivitate în ceea ce priveşte folosinţa terenurilor deţinute în coproprietate cu pârâtul şi nu a dorit să îşi exercite prerogativele dreptului de proprietate până la momentul la care s-a stabilit în mod concret cota de proprietate ce îi revenea fiecăruia potrivit sentinţei de partaj mai sus amintite.

Reţine de asemenea, instanţa că, reclamanta a calculat prejudiciul raportat la valoarea preţului mediu al cerealelor , porumb şi grâu, respectiv la producţia medie anuală la hectar, ori, în speţa de faţă din depoziţiile martorilor audiaţi, se reţine că doar un singur teren a fost însămânţat de pârât restul fiind fâneţe, teren pe care sunt plantaţi nuci, unul este duleu pe care se trece cu utilajele agricole, iar unul este cu trifoi, astfel că, stabilirea valorii despăgubirilor nu se justifică şi nici nu a înţeles să solicite în cauză o expertiză în acest sens.

Nu se poate susţine  de către reclamantă că despăgubirile solicitate, reprezintă un prejudiciu cert, chiar dacă s-a avut în vedere valorile medii ale producției pe categorii de plantații, câtă vreme şi pârâtul a făcut cheltuieli cu lucrările de pregătire a terenului, înfiinţarea și întreținerea culturii și recoltarea fructelor, cheltuieli care s-ar fi impus a fi scăzute din veniturile realizate din folosinţa terenurilor,

Pentru Stabilirea prejudiciului cert suferit de către reclamantă prin lipsa de folosință a terenurilor s-ar fi impus efectuarea unei expertize în cauză care să țină cont şi de cheltuielile efectuate de pârât cu înființarea culturilor.

Raportat la toate cele mai sus arătate , consideră instanţa că acţiunea reclamantei este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de către pârâtul reclamant reconvenţional I T, prin care se solicită obligarea pârâtei reconvenţionale la plata sumei de 830 lei, reprezentând contravaloarea gardului din sârmă ghimpată, amplasat pe terenul nr.top.880 şi 1721, instanţa are în vedere faptul că gardul din sârmă ghimpată la care face referire reclamantul reconvenţional se află în prezent pe imobilele indicate , fiind aunat şi pus deoparte d e reclamantă. De asemenea , reţine instanţa că , reclamantul reconvenţional a fost notificat, potrivit înscrisului aflat la fila 83 dosar , de către pârâta reconvenţională să îşi ridice gardul din sârmă ghimpată , de pe cele două terenuri.

Pârâtul reclamant reconvenţional nu a dat curs solicitărilor pârâtei reconvenţionale, motiv pentru care aceasta a fost nevoită să ridice gardul din sârmă ghimpată, pe stâlpi de lemn, pentru a-şi amplasa propriul gard, fapt ce rezultă din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză.

Reţine de asemenea instanţa că, gardul reclamantului reconvenţional nu a fost distrus, fiind pus deoparte de către pârâta reconvenţională, fapt reţinut din depoziţiile martorilor audiaţi , precum şi din fotocopiile depuse la dosar la fila 89 dosar.

Având în vedere aceste aspecte consideră instanţa că raportat la dispoziţiile art.1349 Cod civil, potrivit căruia: ,,orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane” , pârâta reconvenţională nu se face vinovată de distrugere  gardului reclamantului reconvenţional, astfel că suma solicitată de către acesta, în cuantum de 830 lei, reprezentând contravaloarea gardului nu este justificată.

În ceea ce privește obligarea pârâtei reconvenţionale la suma de 5000 lei, reprezentând contravaloarea unui număr de 10 nuci, instanţa are în vedere că , reclamantul reconvențional nu a dovedit prin probele administrate în cauză că el a plantat nucii pentru care solicită contravaloarea. A reţinut instanţa , prin probele administrate, respectiv depoziţiile martorilor, că nucii au o vechime de peste 30 ani , că o parte au fost doborâţi de o furtună puternică şi că terenul pe care sunt plantaţi nucii , a aparţinut tatălui pârâtului reconvenţional. Într-adevăr acesta din urmă era invalid de război, însă niciunul dintre martori nu a menţionat că nucii au fost plantaţi efectiv de către reclamantul reconvenţional, existând dubii cu privire la persoana care i-a plantat , precum şi la numărul acestora. De asemenea, reclamantul reconvenţional nu a propus probe din care să rezulte contravaloarea nucilor, rezumându-se la a indica doar valoare acestora.

Potrivit art.249 C.pr.civilă: ,,cel care face o susţinere , în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, ori reclamantul reconvenţional nu a făcut dovada susţinerilor sale în ceea ce priveşte solicitare de obligare a pârâtei reconvenţionale la plata sumei de 5000 lei reprezentând contravaloarea celor nucilor.

Cu privire la solicitarea reclamantului reconvenţional de obligare a pârâtei reconvenţionale la contravaloarea recoltei de trifoi înfiinţată în anul 2017 pe terenul cu nr.top.880, respectiv a sumei de 3000 lei , instanţa are în vedere că nici această solicitare nu este justificată datorită următoarelor aspecte: din probele administrate în cauză rezultă într-adevăr că reclamantul reconvenţional a însămânţat trifoi pe acest teren, însă la momentul la care pârâta reconvenţională a intrat în posesia lui, recolta de trifoi a fost degradată, transformându-se în pajişte. Acest aspect rezultă din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză , precum şi a fotocopiilor depuse la fila 88 din dosar.

Niciunul dintre martori nu a indicat faptul că, pârâta reconvenţională ar fi transportat trifoiul de pe nr.top.880 , însămânţat de către reclamantul reconvenţional, astfel că, nu sunt îndeplinite dispoziţiile art.1345 Cod civil potrivit căruia: ,,cel care în mod neimputabil s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire”.

Reclamantul reconvenţional a mai solicitat în cuprinsul cererii obligarea pârâtei reconvenţionale la plata sumei de 305 lei, reprezentând impozitul achitat de el pentru terenul atribuit pârâtei reconvenţionale. Instanţa are în vedere că şi această solicitare este nejustificată ca urmare a faptului că reclamantul reconvenţional a folosoit întreaga suprafaţă de teren deţinută în coproprietate cu pârâta reconvenţională de 46987 mp, până la pronunţarea sentinţei civile nr.347/2017 astfel că era obligat la achitarea în întregime a impozitului pentru suprafaţa de teren deţinută. Mai mult decât atât sentinţa mai sus arătată a rămas definitivă şi irevocabilă la 17.11.2017, astfel că până în acel an, inclusiv, consideră instanţa că reclamantul reconvenţional era obligat la achitarea în întregime la achitarea impozitului aferent suprafeţei folosite.

Pentru considerentele mai sus arătate, instanţa va respinge acţiunea formulată de reclamanta C R în contradictoriu cu pârâtul I T, precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant reconvenţional I T, în contradictoriu cu reclamanta pârât reconvenţională C R, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.

Cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, ca urmare a faptului că ambele cereri au fost respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamanta C R  în contradictoriu cu pârâtul I T.

Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant reconvenţional I T în contradictoriu cu reclamanta pârât reconvenţională C R.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de  apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria  B..

Pronunţată  în  şedinţă  publică,  azi 21.02.2019 .

Domenii speta

Spete similare