Contestatie act administrativ

TRIBUNALUL VRANCEA

SECTIA A II-A CIVILA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 429/2018

Şedinţa publică de la 27 Iunie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE A

Grefier V

Pe rol judecarea cererii formulată de reclamant SC Z, în contradictoriu cu pârât Z Z Z, având ca obiect

contestaţie act administrativ fiscal.

Dezbaterile orale au avut loc in şedinţa publică din data de 30.05.2018 note consemnate in încheierea de şedinţa de la acea dată, care face parte integranta din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea, azi, 13.06.2018.

TRIBUNALUL

Asupra contestaţiei de faţă;

Prin cererea înregistrată sub nr. 1003/91/2017 reclamanta SC ZL SRL –prin administrator judiciar, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 686/29.03.2016, decizia de impunere nr. F VN 265/13.07.2016 şi raportul de inspecţie fiscală nr. F VN 265/13.07.2016 emise de pârâta Z.

În motivare arată că prin actele administrativ fiscale contestate au fost stabilite în sarcina reclamantei obligaţii de plată în sumă de 31.779 lei, respectiv suma de 326.567 lei reprezentând ,,impozit, taxă, contribuţie stabilită suplimentar” pentru perioada 01.10.2013-31.03.2016.

Mai arată că motivul inspecţiei fiscale l-a constituit faptul că există o pretinsă necorelare între evidenţa fiscală şi cea contabilă, respectiv modul de înregistrare în contabilitate a executării obligaţiei fiscale suplimentare stabilite prin procesul-verbal de control pentru perioada 01.10.2012-30.09.2013 pentru care pârâta a emis Raportul de inspecţie fiscală nr. 236/04.12.2013 şi decizia de impunere nr. 297/04.12.2013.

Prin raportul de inspecţie fiscală (RIF) nr. 192/13.07.2016 se reţine că reclamata este neplătitoare de TVA din 01.07.2015, sens în care s-a stabilit o bază impozitabilă pentru TVA în sumă de 1.348.196 lei şi TVA de 232.567 lei.

Se mai reţine că faţă de aceste constatări reclamanta ar fi trebuit să ajusteze TVA cu suma de 178.325 lei.

Reclamanta arată că pârâta AJFP Vrancea nu i-a comunicat un act administrativ prin care să i se dispună scoaterea din evidenţa societăţilor plătitoare de TVA.

De asemenea reclamanta arată că o parte din TVA menţionată în actul de control este aferentă mărfurilor aflate în stoc şi pentru care, conform celor constatate de organul fiscal prin RIF nr. 1350/06.11.2012, deductibilitatea sumei de 123.839 lei pentru jucăriile şi jocurile achiziţionate în valoare de 1.355.123,71 lei, a fost amânată până la clarificarea cu furnizorul.

Reclamanta arată că deşi aspectele legate de această deductibilitate au fost clarificate nici în urma acestui control nu i-a fost admisă deducerea TVA, cu încălcarea disp.art. 148 al.1 şi art. 149 al.2 şi 3 din Legea nr. 571/2003 şi disp.pct. 54 din HG nr. 44/2004.

Reclamanta mai arată că prin actele contestate pârâta face referire la înregistrarea unei pierderi contabile în sumă de 350.019 lei pe care organul fiscal a apreciat-o nereală deoarece balanţa prezintă solduri neînscrise la pierderea contabilă pe anul 2013 şi la descărcarea gestiunii de marfă.

Această motivare este apreciată de reclamantă abstractă fără a se face referire la operaţiunile economico-financiare concrete care stau la baza constatărilor, în cauză fiind încălcate dispoziţiile al.2 lit.c OG nr. 92/2003.

Contestaţia a fost întemeiată în drept pe disp.art. 268 şi urm. Cod procedură fiscală, art. 46, art. 148 şi art. 149 Cod procedură fiscală vechi (aplicabil pentru perioada controlată).

În dovedirea susţinerilor reclamanta a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta DGRFP Z, prin AJFP Z solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiate.

Astfel arată că prin decizia nr. 686/29.09.2016 s-a respins contestaţia reclamantei ca nemotivată deoarece, deşi a contestat toate obligaţiile fiscale suplimentare stabilite prin decizia de impunere nr. 265/13.07.2016, reclamanta nu a invocat argumente de fapt şi de drept în sprijinul contestaţiei din care să rezulte altă situaţie de fapt decât cea constatată de organul fiscal.

Precizează că au fost respectate disp.art. 269 şi art. 276  din Legea nr. 207/2015 precum şi ale Ordinului nr. 3741/2015 în analizarea contestaţiei.

Pe fond pârâta arată că reclamanta a făcut obiectul unei inspecţii fiscale parţiale finalizată prin emiterea deciziei de impunere nr. 297/04.12.2013 pentru TVA suplimentară în sumă de 159.001 lei rezultată din considerarea acesteia cheltuiala deductibilă. În acest fel a fost majorată justificat pierderea contabilă cu această sumă.

De asemenea reclamanta nu a luat în calcul la stabilirea rezultatului fiscal pentru anul 2013 cheltuielile nedeductibile fiscal în sumă de 7.732 lei (905 lei cheltuieli de protocol, 6.827 lei cheltuieli de despăgubiri, amenzi şi penalităţi).

Pârâta mai arată că la 31.12.2013 reclamanta figurează în evidenţa contabilă cu o pierdere contabilă în sumă de 68.650 lei.

Faţă de aceste constatări, prin modificarea bazei impozabile s-a stabilit un profit impozabil în sumă de 98.083 lei pentru care în timpul controlului s-a calculat un impozit pe profit în sumă de 15.693 lei.

Mai arată că la control s-a constatat că în balanţa de verificare la 31.12.2014 o pierdere contabilă în sumă de 350.019 lei care nu este reală cât timp aceasta prezintă solduri neînchise la conturile de ,,cheltuieli privind activele cedate” şi ,,cheltuieli cu ajustarea pentru depunerea activelor”, respectiv de ,,-196.400 lei” şi ,,20.821 lei”.

În luna decembrie 2014 reclamanta procedează la descărcarea eronată a gestiunii de marfă cu suma de 18.185 lei. Deficienţa constatată de organul fiscal constă în neînregistrarea concomitent şi venituri la nivelul cheltuielilor cu mărfurile descărcate din gestiune.

Pentru toate aceste deficienţe, pentru stabilirea corectă a rezultatului fiscal aferent anului 2014, s-a procedat la efectuarea ajustării pierderii contabile aferente anului 2014 cu sumele constatate ca deficienţe.

În acest sens la control s-a stabilit un profit impozabil în sumă de 100.539 lei pentru care s-a calculat un impozit pe profit în sumă de 16.086 lei.

Legat de TVA, pârâta arată că la control au fost constatate următoarele deficienţe:

-reclamanta a declarat eronat deconturile de TVA, atât taxa deductibilă cât şi cea calculată, ceea ce a dus la diminuarea soldului TVA de plată cu suma de 75.853 lei;

-în luna decembrie 2013 reclamanta a înregistrat în evidenţa contabilă TVA deductibilă prin articolul 301=4426 în sumă de 65.025 lei, fără a avea documente justificative; au fost încălcate disp.art. 146 al.1 lit.a Legea 571/2003;

-în luna decembrie 2014 reclamanta nu colectează TVA la nivelul cheltuielilor cu mărfurile descărcate din gestiune în cuantum de 18.185 lei. Constatând încălcate dispoziţiile art. 134 al.2 din Legea 571/2003 organul de inspecţie fiscală au stabilit TVA suplimentar de plată în sumă de 4364 lei;

-faţă de modul de întocmire a documentelor contabile, începând cu data de 01.07.2016 reclamanta a fost scoasă din evidenţa plătitorilor de TVA. Acest lucru s-a datorat neevidenţierii în deconturile de taxă depuse, de achiziţii de bunuri şi servicii şi nici de livrări de bunuri şi servicii în timp de 6 luni consecutive în cursul unui semestru, cu încadrarea disp.art. 153 al.9 lit.e din Legea nr. 571/2003.

Reclamantei îi revenea obligaţia de a ajusta TVA conform art.1 48 al.1, art.1 49 al.2 şi 3 din Legea nr. 571/2003 şi pct. 54 din HG nr. 44/2005 în ultimul decont de TVA, respectiv cu data de 25.07.2015.

În timpul inspecţiei fiscale s-a procedat la ajustarea TVA şi s-a stabilit suplimentar de plată TVA în sumă de 178.325 lei.

Reclamanta a solicitat proba cu expertiză contabilă judiciară probă admisă de instanţă.

Din concluziile raportului rezultă că reclamanta nu datorează impozitul pe profit suplimentar stabilit prin decizia de impunere constatată în sumă de 31.779 lei.

Mai rezultă că reclamanta, pentru perioada 01.10.2013-31.03.2016, datorează TVA suplimentar în sumă de 187.984 lei.

La raportul de expertiză contabilă judiciară au formulat obiecţiuni reclamanta şi pârâta.

Prin obiecţiunile formulate reclamanta contestă modul de analizare a obligaţiilor fiscale suplimentare cu titlu TVA, iar pârâta contestă concluziile expertului cu privire la impozitul pe profit.

Prin răspunsul comunicat expertul contabil precizează că îşi menţine punctele de vedere exprimate în raport care au la bază documentele contabile şi prevederile legale incidente.

Faţă de motivele invocate de reclamantă, în raport de probele administrate în cauză se reţin următoarele:

Prin decizia de impunere F-VN 265/13.07.2016 pârâta Z Z a stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale  suplimentare în sumă de 365.346 lei reprezentând impozit pe profit în sumă de 31.770 lei şi TVA în sumă de 323.567 lei.

Împotriva actului administrativ fiscal reclamanta a formulat contestaţie în procedura administrativă.

Prin decizia nr. 686/28.09.2016 Serviciul de Soluţionare Contestaţii din cadrul Z a respins contestaţia reclamantei ca neîntemeiată, având în vedere că prin contestaţie nu s-a invocat nici un articol de lege şi nici nu au fost aduse argumente care să combată constatările organelor de inspecţii fiscală din care să rezulte o altă situaţie.

Verificând contestaţia tribunalul reţine că reclamanta a contestat obligaţiile fiscale stabilite suplimentar de plată, solicitând o reanalizare a deciziei de impunere motivat de faptul că reclamanta a apreciat măsurile stabilite ca o consecinţă a stabilirii eronate a situaţiei de fapt fiscale şi aplicării eronate a prevederilor legale.

Prin decizia nr. 686/2016 nu s-au avut în vedere solicitările reclamantei ci doar s-au reluat concluziile din raportul de inspecţie fiscală întocmit ca urmare a controlului efectuat.

În aceste condiţii tribunalul apreciază neîntemeiată decizia nr. 686/2016 şi urmează a o anula.

Având în vedere că în procedura administrativă nu s-a analizat fondul cauzei, în raport de disp.art. 281 al.7 din Legea nr. 207/2015 tribunalul va analiza contestaţia în raport de probele administrate în cauza.

Din raportul de expertiză contabilă judiciară rezultă că reclamanta nu datorează impozit pe profit.

Această concluzie a rezultat în urma analizării actelor contabile în baza cărora pârâta a stabilit impozitul pe profit suplimentar.

Astfel expertul constată că actele contabile conţin o serie de erori de înregistrare în contabilitate care au influenţat rezultatul fiscal pentru perioada verificată cât şi pentru perioada anterioară.

În acest sens, expertul arată că în balanţa contabilă la 31.12.2013, pe lângă cele două conturi de cheltuieli neînchise mai erau încă trei solduri eronate care au influenţat rezultatul fiscal al anului 2013, respectiv două apartamente, pentru care în balanţă nu erau înregistrată nici o cheltuială cu amortizarea.

Alt sold eronat este, conform expertului, se referă la contul 2813 în care era înregistrat eronat un sold negativ de 379.846,97 lei, cât timp acest cont, ce vizează amortizarea instalaţiilor şi a mijloacelor de transport, trebuie să prezinte întotdeauna sold creditor egal sau mai mare de ,,0”.

Al treilea cont este 2814 care evidenţiază amortizarea altor imobilizări corporale prezintă la 31.12.2013 eronat un sold creditor negativ în sumă de 2.668,29 lei când şi acest cont trebuie să prezinte sold creditor egal sau mai de ,,0”.

În urma corectării acestor erori din evidenţa contabilă a rezultat că pentru anul 2013 pierderea fiscală cumulată a societăţii reclamante era în sumă de 432.172,89 lei, iar pentru anul 2014 această pierdere era în sumă de 536.621,41 lei.

Cum în cei doi ani(în care era plătitoare de impozit pe profit) reclamanta a înregistrat pierderi fiscale, expertul concluzionează că pentru această perioadă nu se datorează impozit pe profit.

În privinţa TVA suplimentar de plată în sumă de 323.567 lei, stabilit prin raportul de expertiză rezultă că reclamanta datorează suma de 187.984 lei. Astfel expertul arată că reclamanta datorează TVA în sumă de 75.853 lei, rezultat din declaraţii eronate în deconturile de TVA(declarate în minus), în sumă de 65.025 lei ca TVA deductibil fără  documente, precum şi TVA în sumă de 4.364 lei aferent înregistrării pe cheltuieli a unui stoc de marfă fără documente justificative şi fără înregistrarea venitului aferent.

În ce priveşte TVA suplimentar în sumă de 178.325 lei rezultatul înregistrării TVA la 30.05.2015, din analiza actelor contabile expertul constată că justificările şi calculele efectuate de organele fiscale sunt în parte eronate.

Din recalculare şi aplicarea prevederilor legale incidente expertul constată că TVA de ajustat la 30.06.2015 aferent bunurilor de capital pe stoc este în sumă de 42.727 lei.

În acest sens expertul reţine că (fila 172 verso) organele fiscale eronat a făcut trimitere la art. 148 alin. 1 din Legea 571/2003 care reglementează condiţiile în care se face ajustarea taxei deductibile pentru achiziţiile de servicii şi bunuri altele decât bunurile de capital, condiţii în care nu se încadrează situaţia pentru care organul fiscal a dispus anularea înregistrării în scopuri de TVA a societăţii;

-s-a calculat ajustarea de TVA şi pentru alte bunuri aflate în stoc decât bunuri de capital, aşa cum acestea sunt definite de art. 125>1 din Legea 571/2003 respectiv pentru imobilizări în curs, mijloace fixe şi stocuri de mărfuri;

-ajustarea TVAului dedus pentru bunurile de capital s-a făcut pentru toată taxa dedusă iniţial la achiziţia imobilelor în loc să se aplice perioada de ajustare legală.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 se va admite în parte contestaţia, se va anula decizia nr. 686/2016 emisă de pârâta DGRFP Galaţi şi în parte decizia de impunere F-VN 265/2016 pe care le va menţine pentru obligaţii suplimentare de plată în sumă de 187.984 lei cu titlu de TVA:

Cât priveşte solicitarea reclamantei de anulare a RIF F VN 192/13.07.2016 aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă având în vedere că raportul în cauză nu reprezintă act administrativ fiscal ci reprezintă constatările rezultate la control şi în baza cărora se emite actul administrativ fiscal ce poate fi contestat, respectiv decizia de impunere.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte contestaţia formulată de reclamant Z, în contradictoriu cu pârât Z, având ca obiect

contestaţie act administrativ fiscal.

Anulează, în parte decizia nr. 686/29.03.2016, emisă de Z şi decizia de impunere nr. F VN 265/13.07.2016, emisă de pârâta Z, menţinându-le pentru obligaţii suplimentare de plată în sumă de 187 984 lei cu titlu TVA.

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind anularea raportului de inspecţie fiscală F VZN nr. 192/13.07.2016.

Cu recurs în termen de 15 zile ce se va depune la Tribunalul Vrancea.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 27.06.2018.

Red:S.G.D.-28.06.2018

Tehnored:N.S._29.06.2018

Ex 4

Domenii speta

Spete similare