Plangere contraventionala

TRIBUNALUL VRANCEA

SECTIA A II-A CIVILA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 894/2019

Şedinţa publică de la 14 Mai 2019

Completul compus din:

PREŞEDINTE Z

Judecător Z

Grefier Z

La ordine pe  rol,  fiind  judecarea  apelului  civil  declarat  de apelantul Z  CNP 7 cu domiciliul în mun. V împotriva  Sentinţei  civile  nr. 3563/25.04.2018 pronunţată de  Judecătoria  V,  în dosarul  nr. 17244/231/2017, în contradictoriu cu  intimatul V,  jud. X, având ca obiect plângere contravenţională.

  La apelul  nominal  făcut  în şedinţă  publică a răspuns  avocatul  V  pentru  apelantul  lipsă V,  lipsă  fiind  intimatul  Z  C 

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează,  obiectul  cauzei,  stadiul  procesual,  faptul  că procedura  de  citare a fost  legal  îndeplinită.

Avocatul  V  pentru  apelant  depune  la  dosarul cauzei  dovada  datei  când  acesta a  formulat  apelul  n  cauză. Solicită admiterea  probei cu  un  martor  pentru a  dovedi  faptul  că aparatul  radar  se  afla  în  afara  localităţii,  astfel  coordonatele  GPS  nu  sunt  corecte.

Instanţa  constată  că  prin  cererea  de  apel  nu a  fost  solicitată  proba  cu  martori,Astfel,  respinge  proba  solicitată.

Nemaifiind alte cereri, în raport de disp. art.479 NCPC, instanţa constată terminată cercetarea apelului  conform art.244 alin.1 NCPC şi deschide dezbaterile, dând cuvântul părţii prezente,  conform  art.  392 NCPC.

Avocatul  VV pentru  apelant având  cuvântul,  solicită admiterea  plângerii  aşa cum a  fost  formulată,  a  se  dispune admiterea  plângerii  aşa cum a  fost  formulată şi anularea  procesului  verbal  de  contravenţie,  exonerarea de  plata  amenzii contravenţionale, precum  şi  înlăturarea  sancţiunii complementare.

Considerându-se  lămurită asupra împrejurărilor de  fapt şi  drept, în temeiul disp. art.394 NCPC închide dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare la sfârşitul şedinţei de judecată.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

1. Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei V la data de 22.11.2017 sub nr.17244/231/2017 petentul V a solicitat în contradictoriu cu intimatul V anularea procesului-verbal de contravenţie  seria PVNX nr.0190212/20.11.2017 ca nelegal şi netemeinic.

În motivarea plângerii,  petentul a arătat în esenţă că procesul-verbal de contravenţie este nelegal, fiind întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art.16 alin.1 şi art.17 din OG nr.2/2001 întrucât agentul constatator nu a indicat ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului şi locul exact al săvârşirii faptei. De asemenea, nu au fost indicate toate împrejurările care pot servi la aprecierea gravităţii faptei. Din descrierea faptei nu rezultă direcţia de deplasare şi nici dacă a fost efectuată autotestarea aparatului radar, conform art.3.5.1 din NML 021-05. Totodată, nu rezultă dacă agentul constatator era atestat să desfăşoare activităţi cu aparatul radar conform art.4.2 din acelaşi act normativ. A mai susţinut că agentul constatator a refuzat să îi prezinte înregistrarea video privind săvârşirea faptei, procesul-verbal fiind întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art.181 din HG nr.1391/2006 ceea ce face imposibilă verificarea respectării dispoziţiilor art.4.4 din NML 021-05. Petentul  a mai invocat incidenţa marjei de eroare. Sub aspectul temeiniciei, a susţinut că nu a săvârşit fapta imputată, sarcina probei revenind intimatului care are obligaţia să prezinte probe care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie care operează în favoarea contravenientului. A solicitat aplicarea art.7 din OG nr.2/2001 cu privire la sancţiuni.

În drept, au fost invocate dispoziţiile OG nr.2/2001, NML 021-05 şi OUG nr.195/2002.

În  dovedire, a solicitat proba cu  înscrisuri şi ca intimatul să depună documentaţia care a stat la baza întocmirii procesului-verbal, astfel cum a fost descrisă pe larg în cuprinsul cererii.

Cererea a fost legal timbrată.

2. Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În fapt, intimatul a arătat în esenţă că la data de 20.11.2017, ora 18.14, petentul a condus autovehiculul marca V cu număr de înmatriculare V, pe V, în localitatea V, judeţul V,  cu viteza de 103 km/h,  fiind înregistrat de aparatul radar.

În drept, au fost invocate dispoziţiile OG nr. 2/2001.

În dovedire, intimatul a depus înscrisuri şi înregistrarea video.

3. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi proba cu înregistrarea video privind săvârşirea faptei.

4. Prin sentinţa civilă nr.3563/25.04.2018 Judecătoria V a respins plângerea contravenţională ca neîntemeiată reţinând în motivare că procesul-verbal a fost legal întocmit iar din probele administrate rezultă săvârşirea faptei de către petent.

5. Prin cererea de apel depusă la data de 12.07.2018, apelantul V a solicitat schimbarea sentinţei şi admiterea plângerii contravenţionale.

În motivare, apelantul a reiterat în esenţă că motivele de nelegalitate şi netemeinicie a procesului-verbal de contravenţie indicate în cuprinsul plângerii contravenţionale. Astfel, a susţinut că actul a fost întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art.16 alin.1 şi art.17 din OG nr.2/2001 întrucât agentul constatator nu a indicat ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului. De asemenea, nu au fost indicate toate împrejurările care pot servi la aprecierea gravităţii faptei. Sub aspectul temeiniciei, a susţinut că nu a săvârşit fapta imputată, sarcina probei revenind intimatului care are obligaţia să prezinte probe care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie care operează în favoarea contravenientului. A invocat incidenţa marjei de eroare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile C.p.c.

Cererea a fost legal timbrată.

6. Intimatul nu a depus întâmpinare.

7. În apel nu au fost administrate probe noi.

8. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocată, a apărărilor formulate, a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente, Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Tribunalul reţine că apelul este o cale de atac devolutivă care provoacă, în limitele a ceea ce s-a apelat şi a ceea ce s-a judecat la prima instanţă, o nouă judecată asupra fondului astfel că va proceda în speţă la rejudecarea în fond a pricinii în limitele trasate prin cererea de apel.

Astfel, în fapt, prin procesul-verbal de contravenţie contestat s-a reţinut în sarcina apelantului faptul că la data de  20.11.2017, ora 18.14, acesta a condus autoturismul marca V cu număr de înmatriculare V, pe V, pe raza localităţii Vi, în zona cu limitare de viteză de 50 km/h, cu viteza de 103 km/h fapta fiind constatată cu ajutorul aparatului radar seria Rom 505 montat pe autovehiculul cu numărul de înmatriculare V. De asemenea, acesta nu a avut asupra sa documentele auto şi personale. Faptele au fost încadrate sub aspectul săvârşirii contravenţiilor prevăzute de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, respectiv art.101 alin.1 pct.18 din acelaşi act normativ. Procesul-verbal a fost întocmit în prezenţa contravenientului şi înmânat acestuia sub semnătură, la rubrica Alte menţiuni fiind consemnat „NU am avut viteza menţionată. Mă aflam în afara localităţii”.

În continuare, Tribunalul va verifica motivele de apel care reprezintă critici de nelegalitate ale procesului-verbal de contravenţie:

- în ceea ce priveşte insuficienta descriere a faptei, instanţa reţine că potrivit art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 „(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac şi organul la care se depune plângerea.”

Potrivit art.17 din acelaşi act normativ „Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata şi din oficiu.”

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi rezultă că art.17 instituie cazuri limitative de nulitate expresă şi necondiţionată de producerea unei vătămări astfel că din interpretarea per a contrario rezultă că nesocotirea la întocmirea  procesului-verbal de constatare a contravenţiei a dispoziţiilor art.16 alin.1, altele decât cele prevăzute de art.17, atrage nulitatea în condiţiile art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, respectiv dacă s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

 În aceste condiţii, întrucât apelantul nu a invocat şi nici dovedit că prin omisiunea menţionării ocupaţiei şi locului său de muncă s-a produs o vătămare conform celor de mai sus, rezultă că nu poate interveni nulitatea procesului-verbal.

În privinţa omisiunii indicării locului săvârşirii faptei, Tribunalul constată că acest motiv de apel este nefondat cât timp în cuprinsul procesului-verbal s-a consemnat locul săvârşirii ca fiind B, în interiorul localităţii B, zonă cu limitare de viteză de 50 km/h.

Totodată, nu este fondată nici critica privind descrierea corespunzătoare a faptei în condiţiile în care apelantul nu a indicat în concret în ce constau împrejurările omise de către agentul constatator la întocmirea procesului-verbal.

- referitor la încălcarea dispoziţiilor art.181 din HG nr.1391/2006 privind utilizarea formularului prevăzut de anexa 1D,  instanţa constată următoarele:

Potrivit art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 „(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac şi organul la care se depune plângerea.”

Potrivit art.17 din acelaşi act normativ „Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata şi din oficiu.”

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi rezultă că art.17 instituie cazuri limitative de nulitate expresă şi necondiţionată de producerea unei vătămări astfel că din interpretarea per a contrario rezultă că nesocotirea la întocmirea  procesului-verbal de constatare a contravenţiei a dispoziţiilor art.16 alin.1, altele decât cele prevăzute de art.17, atrage nulitatea în condiţiile art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, respectiv dacă s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Totodată, potrivit art.181 alin.1 din HG nr.1391/2006 „(1) În situaţia în care fapta a fost constatatã cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, politistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit modelului prevãzut în anexa nr. 1D, dupã prelucrarea înregistrãrilor şi stabilirea identitãţii conducatorului de vehicul.”

Conform art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002 „(2) Constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contraventiei.”

Raportat la conţinutul acestor dispoziţii, instanţa apreciază că, pe de o parte, sancţiunea nerespectării acestor dispoziţii nu poate fi decât nulitatea condiţionată de producerea unei vătămări, a cărei dovadă este în sarcina celui care o invocă, iar pe de altă parte, nu poate interveni nulitatea dacă scopul urmărit de legiuitor prin instituirea unui model tip de act constatator a fost atins. Or, instanţa reţine că în cuprinsul procesului-verbal au fost menţionate atât seria aparatului radar cât şi autovehiculul pe care era montat fapt ce permite instanţei să verifice dacă aparatul folosit la constatare este identic cu cel menţionat în procesul-verbal. De asemenea, procesul-verbal contestat cuprinde toate menţiunile de natură să permită identificarea agentului constatator, a făptuitorului, stabilirea circumstanţelor concrete de săvârşire a faptei (locul, momentul), fapta imputată, încadrarea juridică şi sancţiunea aplicată.

Pe cale de consecinţă, motivul de apel invocat este nefondat.

- omisiunea de a face a consemna în procesul-verbal împrejurări privind calificarea agentului constatator de operator radar – în ceea ce priveşte acest aspect instanţa reţine că dispoziţiile care prevedeau obligaţia agentului constatator ori a poliţistului rutier care operează aparatul radar de a deţine o calificare, un atestat în acest sens sunt pct.4.4. din NML 021-05 aprobate prin Ordinul BRM nr.301/2005 în conformitate cu care „ 4.2. Masurarile şi înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislaţiei rutiere în vigoare, trebuie sa fie efectuate numai de către operatori calificaţi. Instruirea operatorilor se va efectua în conformitate cu reglementările specifice în vigoare, elaborate de instituţia abilitata sa detina şi sa utilizeze cinemometrele.”

Or, aceste dispoziţii au fost abrogate de pct.28 din anexa la Ordinul nr.187/2009, publicat în Monitorul Oficial nr.546/6 august 2009.

Prin urmare, la data constatării faptei, 20.11.2017, cerinţa atestării calităţii de operator radar nu era prevăzută de lege şi prin urmare lipsa acesteia nu conduce la nulitatea procesului-verbal.

- în privinţa omisiunii de a consemna folosirea funcţiei de autotestare, cerinţă reglementată de prevederile art.3.5.1 din NML 021-05, instanţa de apel, în acord cu interpretarea obligatorie din Decizia nr.3/2018 a ICCJ şi pentru identitate de raţiune, apreciază că această cerinţă, care se circumscrie Secţiunii 3.5. Cerinţe tehnice funcţionale specifice funcţiei de înregistrare, are a fi avută în vedere exclusiv în procedura verificării şi omologării aparatului radar iar nu de către instanţă la soluţionarea plângerii şi aprecierea în concret a valorii probatorii a înregistrării video, rezultat al folosirii aparatului radar.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, Tribunalul reţine că intimatul a depus buletinul de verificare metrologică a aparatului radar folosit la constatarea faptei astfel că rezultatul folosirii acestui mijloc tehnic, înregistrarea video, poate contribui la soluţionarea pricinii.

Cât priveşte conţinutul concret al înregistrării video, Tribunalul constată că acesta corespunde descrierii făcute de către agentul constatator, din imagini reieşind faptul că autoturismul marca B cu numărul de înmatriculare B, care se deplasa pe sensul de mers opus celui pe care se afla autovehiculul echipajului de poliţie, a circulat la data de 20.11.2017, ora 18.14'.29", cu viteza de 103 km/h, în decelerare, valoare afişată de indicativul T.

Referitor la motivul de apel privind incidenţa marjei de eroare, instanţa ia act de faptul că prin Decizia nr.3/2018 pronunţată în recurs în interesul legii  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor pct. 3.1.1 din Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)“, aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, cu modificările şi completările ulterioare, erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei sunt cerinţe metrologice aplicabile numai în procedura de atestare a unui cinemometru de către entităţile prevăzute la art. 4 din ordinul sus-menţionat, respectiv doar la momentul verificării şi omologării aparatului.”

Rezultă aşadar că instanţa investită cu soluţionarea plângerii contravenţionale nu are competenţa de a aplica erorile maxime tolerate, reglementate de dispoziţiile art.3.1.1 din NML 021-05, aceasta fiind aplicabilă exclusiv în procedura verificării şi omologării aparatului radar.

Prin urmare, instanţa va reţine că situaţia de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal corespunde realităţii.

Privitor la individualizarea sancţiunilor, Tribunalul constată că pentru faptele reţinute în sarcina apelantului, agentul constatator a aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 1305 lei precum şi sancţiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile şi avertisment, sancţiuni care în lipsa probei contrare sunt legale şi proporţionale cu gradul de pericol social al faptei.

Pentru aceste motive, Tribunalul apreciază că hotărârea pronunţată de prima instanţă este temeinică iar apelul este nefondat, astfel că va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul civil  declarat  de apelantul B  CNP 5 cu domiciliul în mun. V împotriva  Sentinţei  civile  nr. 3563/25.04.2018 pronunţată de  Judecătoria  F,  în dosarul  nr. 17244/231/2017, în contradictoriu cu  intimatul F, cu sediul în mun. S,  str.  B, având ca obiect plângere contravenţională,  ca nefondat.

DEFINITIVĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2019.

Red./Tehnored.A.M.

13.06.2019

Ex. 4

Jud.fond. I.

Domenii speta

Spete similare