Cerere de redeschidere a procesului penal. Recalificarea acestuia, de către prima instanţă, în cerere de apel împotriva hotărârii penale de condamnare a petentului. Scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia Curţii de Apel. Nelegalitate

Decizie 67/A din 19.01.2017


Cerere de redeschidere a procesului penal. Recalificarea acestuia, de către prima instanţă, în cerere de apel împotriva hotărârii penale de condamnare a petentului. Scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia Curţii de Apel. Nelegalitate

Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală: art. 466 - 470

Potrivit art. 466 alin. (2) C. pr. pen., referindu-se la posibilitatea persoanei condamnate în lipsă de a solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa, se consideră „judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial de aceasta, respectiv deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa”.

Cererea de redeschidere a procesului în speţă a fost depusă în faţa primei instanţe de către apărătorul ales al condamnatului, fiind invocate în mod clar dispoziţiile art. 466 C. pr. pen., precum şi împrejurarea că se solicită rejudecarea cauzei întrucât nu a avut cunoştinţă de proces, fiind plecat în Austria. 

Prin urmare, Curtea apreciază că odată sesizată instanţa cu o cale de atac, în cunoştinţă de cauză a prevederilor legale, nu mai este posibilă o modificare a procedurii şi obiectului cererii. Mai mult, în materia căilor de atac funcţionează principiul disponibilităţii, instanţa neputând aduce modificări voinţei exprimată de parte în mod clar şi fără echivoc. De altfel, aşa cum rezultă din actele dosarului, petentul nu a fost de acord cu recalificarea de către instanţa de fond a cererii de redeschidere a procesului penal în apel întrucât condamnatul ar fi privat de un grad de jurisdicţie în condiţiile în care ceea ce se invocă este încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil cu consecinţa lipsei unei judecăţi efective. Mai mult, Curtea constată şi că soluţia „scoaterii de pe rol a cauzei” nu este reglementată în dispoziţiile Codului de procedură penală printre soluţiile ce pot fi pronunţate de instanţele judecătoreşti, neputând fi asimilată declinării care are o reglementare distinctă în cuprinsul prevederilor art. 50 C. pr. pen, prevederi la care nu s-a făcut referire în cuprinsul sentinţei penale, fiind mai degrabă o procedură administrativă ce nu are legătură cu procedura jurisdicţională.

(Secţia penală, Decizia penală nr. 67/A din 19 ianuarie 2017,

rezumată de judecător conf. univ. dr. Marian Bratiş)

Prin sentinţa penală nr. 4180/29.11.2016 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosar nr. x/325/2016, s-a recalificat cererea formulată de petentul condamnat A…,  din cerere având ca obiect redeschiderea procesului penal, în temeiul dispoziţiilor art. 466 Cod procedură penală, în cerere de apel împotriva sentinţei penale nr. 455/18.02.2016 pronunţată de Judecătoria Timişoara, dosar nr. x/325/2014, definitivă prin decizia penală nr. 1174/A/11.10.2016 a Curţii de Apel Timişoara şi pe cale de consecinţă s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi  înaintarea acesteia către Curtea de Apel Timişoara.

Pentru a se pronunţa astfel,  instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată la data de 26.10.2016 sub nr. x/325/2016, petentul-condamnat A… a solicitat, în temeiul art. 466 C. pr. pen., redeschidere proces penal în dosarul nr. x/325/2014 al Judecătoriei Timişoara.

În motivarea cererii petentul condamnat  a învederat  că a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 455/18.02.2016 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosar nr. x/325/2014, hotărâre care a rămas definitivă prin  decizia penală nr. 1174/A/11.10.2016 a Curţii de Apel Timişoara. În susţinerea cererii de redeschidere a procesului penal, petentul condamnat A… a arătat  că nu a cunoscut că împotriva sa  a fost declanşat şi s-a desfăşurat un proces penal, care a condus la o condamnare cu pedeapsa închisorii.  Acesta arată că în mod oficial a intrat în ţară în data de 11.10.2016  prin P.C.T.F Nădlac unde i-au fost verificate actele fiind introdus în baza de date a Poliţiei de Frontieră, fără a i se aduce la cunoştinţă că este urmărit sau condamnat în vreo cauză penală, despre această situaţie luând la cunoştinţă în urma unei discuţii telefonice cu un lucrător de poliţie care i-a adus la cunoştinţă faptul că pe numele său există un mandat de executare a pedepsei închisorii şi că trebuie să se predea la cea mai apropiată secţie de poliţie, mama sa B…,  fiind persoana care i-a spus în data de 14.10.2016  că este căutat de organele de poliţie. Ca urmare a celor menţionate, petentul condamnat arată că în ziua de 15.10.2016 s-a prezentat la Penitenciarul Timişoara unde a fost încarcerat în executarea pedepsei de 2 (doi) ani si 8 (opt) luni de închisoare, în baza MEPÎ nr. 570/2016 din 11.10.2016 emis de Judecătoria Timişoara.

Petentul condamnat învederează de asemenea în cererea formulată că pe întreg parcursul procesului penal nu a ştiut şi nu a fost audiat niciodată de vreun ofiţer de poliţie judiciară sau procuror cu privire la fapta pentru care am fast urmărit, judecat si condamnat, atât în faza de urmărire penala, la judecarea în fond a cauzei cât şi la judecata în apel, în mod constant fiind citat la adresa din strada …., din Timişoara unde practic nu a locuit niciodată.

[…]

Judecătoria a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 466 alin. (2) C. pr. pen. este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în nici un alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul. Din interpretarea acestor dispoziţii legale instanţa a reţinut  faptul că indiferent dacă persoana  condamnată nu a fost citată la proces și nu a avut cunoștință despre acesta, ori a avut cunoștință de proces, dar a lipsit în mod justificat, legea cere ca după comunicarea oficială a sentinței, persoana condamnată în lipsă să declare apel, aspect din care reiese că legea procesual penală dă relevanță exercitării mai întâi a căii ordinare de atac a apelului, cererea de rejudecare având caracter subsidiar şi neputând fi admisă în principiu în cazul în care după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, persoana condamnată nu a declarat apel.

S-a constatat că din cuprinsul dosarului de fond nr. x/325/2014 al Judecătoriei Timişoara rezultă faptul că inculpatului i s-a comunicat potrivit legii sentinţa penală nr. 455/18.02.2016, comunicare care a fost  făcută prin afişare la uşa instanţei de judecată. Având în vedere faptul că sentinţa penală i-a fost comunicată inculpatului întruna din modalităţile prevăzute de lege, reţinând dispoziţiile legale mai sus menţionate, care dau prioritate  căii ordinare de atac a apelului, precum şi faptul că instanţa nu este ținută de calificarea juridică a cererii formulate de petentul condamnat, în cauză s-a dispus  recalificarea prezentei cereri din cerere având ca obiect redeschiderea procesului penal în cerere de apel împotriva sentinţei penale nr. nr. 455/18.02.2016 pronunţată de Judecătoria Timişoara, dosar nr. x/325/2014, definitivă prin decizia penală nr. 1174/A/11.10.2016 a Curţii de Apel Timişoara.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la data de 28.12.2016.

Analizând demersul contestatorului înaintat Judecătoriei Timişoara prin apărător ales, Curtea de Apel apreciază greşită soluţia de scoatere de pe rol a cauzei şi trimiterea dosarului,  instanţei de apel, urmare a recalificării cererii.

Cu privirea la dispoziţia instanţei de fond de a-i recalifica cererea de redeschidere a procesului ce a fost înregistrată la Judecătoria Timişoara sub nr. x/325/2016 în cerere de apel împotriva sentinţei penale nr. 455/18.02.2016 pronunţată de aceeaşi instanţă, instanţa de apel constată că este greşită. Astfel, între procedura apelului reglementată de art. 408 – 425 C. pr. pen. şi cea a redeschiderii procesului penal în cazul judecăţii în lipsa persoanei condamnate prevăzută de art. 466 – 469 C. pr. pen. există deosebiri, nu doar de condiţii de admisibilitate, ci şi de competenţă materială şi procedură de sesizare a instanţei. Mai mult, apelul este o cale ordinară de atac, în timp ce redeschiderea procesului penal este inclusă în categoria căilor extraordinare de atac.

Potrivit art. 466 alin. (2) C. pr. pen., referindu-se la posibilitatea persoanei condamnate în lipsă de a solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa, stipulează că se consideră „judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial de aceasta, respectiv deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa.”

În interpretarea textului de lege menţionat, trebuie pornit de la scopul reglementarii procedurii redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, şi anume garantarea dreptului persoanei  la un proces echitabil, cu respectarea, în principal, a dreptului său la apărare. Dreptul persoanei judecate în lipsă de a beneficia de rejudecarea unei cauze poate fi restricţionat nu numai în situaţia în care persoana condamnată a fost prezentă la unul din termenele de judecată sau la pronunţarea hotărârilor, ci şi când rezultă că a avut cunoştinţă, în alt mod, despre desfăşurarea judecăţii. Interpretarea menţionată este sprijinită şi de modul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze teza finală a alineatului 2 confirmând criteriile pentru admisibilitatea cererii de redeschidere enunţate anterior. Astfel, pentru aplicarea dispoziţiilor privind redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, se cer a fi îndeplinite  cumulativ condiţiile prevăzute de art. 466 C. pr. pen, respectiv: 1) să existe o hotărâre definitivă de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei; 2) persona faţă de care s-a pronunţat hotărârea să fi fost judecată în lipsă. Această ultimă condiţie este detaliată de art. 466 alin. (2) C. pr. pen. care instituie două ipoteze în care persoana condamnată este considerată judecată în lipsă: 1) persoana condamnată nu a fost citată la proces şi  nu a luat cunoştinţă  în niciun alt mod oficial despre acesta, 2) deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. În cazul în care persoana condamnată poate fi considerată judecată în lipsă, potrivit uneia dintre cele două ipoteze, art. 466 alin. (2) teza II C. pr. pen. instituie și două excepții  arătând că nu se consideră judecată în lipsă persoana care: - şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia  s-au prezentat oricând în cursul procesului; - după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.

Apelul, reglementat de dispoziţiile art. 408 şi urm. C. pr. pen este o cale ordinară de atac prin care instanţa ierarhic superioară reexaminează cauza sub toate aspectele de drept şi de fapt efectuând un examen de legalitatea şi temeinicie a hotărârii judecătoreşti pronunţată de instanţa de fond. Hotărârea penală pronunţată de instanţa de apel este definitivă.

Cererea de redeschidere a procesului în speţă a fost depusă în faţa primei instanţe de către apărătorul ales al condamnatului (astfel cum s-a arătat şi în motivele invocate în faţa Curţii de Apel Timişoara), au fost invocate în mod clar dispoziţiile art. 466 C. pr. pen., precum şi împrejurarea că se solicită rejudecarea cauzei întrucât nu a avut cunoştinţă de proces, fiind plecat în Austria. În acest sens petentul a arătat că în data de 20.07.2015 a divorţat, conform certificatului de divorţ nr. x/x.x.2015 şi nici măcar fosta sa soţie nu a ştiut că este urmărit penal pentru vreo faptă, neprimind nicio înştiinţare judiciară, inclusiv mandatele de aducere cu organul de poliţie fiind emise pe altă adresă.

Prin urmare, Curtea apreciază că odată sesizată instanţa cu o cale de atac, în cunoştinţă de cauză a prevederilor legale, nu mai este posibilă o modificare a procedurii şi obiectului cererii. Mai mult, în materia căilor de atac funcţionează principiul disponibilităţii, instanţa neputând aduce modificări voinţei exprimată de parte în mod clar şi fără echivoc. De altfel, aşa cum rezultă din actele dosarului, petentul nu a fost de acord cu recalificarea de către instanţa de fond a cererii de redeschidere a procesului penal în apel întrucât condamnatul ar fi privat de un grad de jurisdicţie în condiţiile în care ceea ce se invocă este încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil cu consecinţa lipsei unei judecăţi efective. Mai mult, Curtea constată şi că soluţia „scoaterii de pe rol a cauzei” nu este reglementată în dispoziţiile codului de procedură penală printre soluţiile ce pot fi pronunţate de instanţele judecătoreşti, neputând fi asimilată declinării care are o reglementare distinctă în cuprinsul prevederilor art. 50 C. pr. pen, prevederi la care nu s-a făcut referire în cuprinsul sentinţei penale, fiind mai degrabă o procedură administrativă ce nu are legătură cu procedura jurisdicţională.

Astfel, Curtea a constatat  că în cauză condamnatul A… a formulat cerere de redeschidere a procesului penal în temeiul art. 466 C. pr. pen. Prin urmare, în temeiul art. 50 C. pr. pen. raportat la art. 467 alin. (1) C. pr. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cererii de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul A… cu privire la dosarul nr. x/325/2014 în favoarea Judecătoriei Timişoara.

[…]