Anulare acte administrative

Sentinţă civilă 494 din 18.06.2019


Cod ECLI …………………….

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA Dosar nr. ……….

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR.494

Şedinţa publică din data de  18 iunie  2019

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: …………………..

GREFIER: ………………….

Pe rol se află, în pronunţare, acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. ............ S.R.L.-D., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII, ATRAGEREA DE INVESTIŢII ŞI PROMOVARE A EXPORTULUI BRAŞOV, având ca obiect anulare acte administrative şi alte cereri conexe.

Se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în  şedinţa publică din 20 iunie  2019, aşa cum s-a consemnat în încheierea de şedinţă  din acea zi –parte integrantă din prezenta sentinţă, pronunţarea fiind amânată la data de 18 iunie 2019.

Se constată, de asemenea, că reclamanta a depus la dosar concluzii scrise.

TRIBUNALUL

I. Prin acţiunea formulată la data de 20 decembrie 2018 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. 1294/119/2018 reclamanta ............ S.R.L.-D. a chemat în judecată pârâta AGENŢIA PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI SI MIJLOCII, ATRAGERE DE INVESTIŢII SI PROMOVARE A EXPORTULUI BRAŞOV solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună următoarele:

•anularea Deciziei nr. 2139/01.08.2018 emisă de pârâta Agenţia pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, Atragere de Investiţii şi Promovare a Exportului Braşov - de respingere a contestaţiei administrative prealabile formulate de reclamantă.

•anularea Scrisorii de înştiinţare a respingerii dosarului pentru decont nr.2374/05.07.2018 emisă de pârâta Agenţia pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, Atragere de Investiţii şi Promovare a Exportului Braşov.

•admiterea dosarului pentru decont nr. 1764/23.05.2018,

menţinerea Acordului de finanţare 1764/12.09.2017 încheiat între reclamantă şi pârâtă.

•obligarea pârâtei la plata alocaţiei financiare nerambursabile solicitate.

•obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă in prezentul litigiu.

În motivarea acţiunii se arată că, în fapt, reclamantei i-a fost refuzat dreptul legal de a primi finanţarea aferenta proiectului înscris in programul Start-upNation, în justificarea acestui refuz de plată Agenţia reţinând, în esenţa, un singur motiv, respectiv o pretinsă lipsă a autorizării furnizorului de la care a achiziţionat echipamentele necesare proiectului de a desfăşura o astfel de activitate, deşi o astfel de dovada a autorizării nu este cerută furnizorilor de echipamente.

Se arată că, în ceea ce priveşte nelegalitatea actelor administrative contestate din perspectiva ignorării de către Agenţie a Instrucţiunii nr. 3741/HIL/07.12.2017 a Ministrului pentru Mediul de Afaceri. Comerţ si Antreprenoriat, relativ la cerinţa autorizării, acesta fiind unicul motiv pentru care cererea a fost respinsă, se arată că în urma şedinţei din data de 24-26 noiembrie 2017, a fost adoptată şi emisă Instrucţiunea de mai sus prin care, printre altele, s-a stabilit ca autorizarea codului CAEN este obligatorie doar pentru furnizorii de consultanta şi pentru furnizori pentru cursuri de dezvoltare a abilitaţilor antreprenoriale.

Per a contrario, în cazul furnizorilor de echipamente, cum este si cazul furnizorului subscrisei din cadrul proiectului, ............ S.R.L., nu este necesara solicitarea si dovedirea autorizării codului CAEN; acesta este, de altfel, si sensul sintagmei „după caz" din norma citata mai sus: se va solicita dovada autorizării furnizorului doar acolo unde este cazul, respectiv pentru furnizorii de consultanţa şi pentru furnizorii pentru cursuri de dezvoltare a abilitaţilor antreprenoriale.

Mai trebuie observat, de asemenea, că Instrucţiunea invocata a fost emisa la data de 07.12.2017, deci ea era in vigoare si deplin aplicabila la data verificării cererii de decont depuse de subscrisa, respectiv începând cu data de 23,05.2018 (data depunerii cererii si dosarului de decont).

Prin urmare, arată reclamanta, în cadrul analizării dosarului pentru decont nr. 1746/23.05.2018, conform Instrucţiunii 3741/2017, trebuia verificata, în vederea aprobării dosarului, numai autorizarea activităţii furnizorului de consultanta si dezvoltare a abilitaţilor antreprenoriale, în speţa ............ GWC, nu şi a furnizorului de echipamente ............ S.R.L.

Conform art. 46 alin. 3) din Legea 90/2001, „în exercitarea atribuţiilor ce ii revin, ministrul emite ordine si instrucţiuni", iar potrivit art. 77 din Legea 24/2000: „Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile si alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor si ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza si în executarea legilor".

Astfel, Instrucţiunea Ministrului nr. 3741/2017 este obligatorie pentru Agenţie, aceasta din urma fiind obligata ca, în cadrul evaluării dosarului pentru decont, sa respecte dispoziţiile Instrucţiunii si sa verifice numai autorizarea activităţii furnizorului de consultanta/dezvoltare a abilitaţilor antreprenoriale.

În speţa, reclamanta arată că este dincolo de orice îndoiala că eventuala nedovedire a condiţiei autorizării activităţii furnizorului de echipamente (oricum, neincidentă în cauza, cum vom arata), nu poate conduce la respingerea dosarului pentru decont, aceasta nefiind una dintre condiţiile impuse de lege, care ar trebui îndeplinita, pentru a obţine finanţarea, în realitate Agenţia depăşindu-şi atribuţiile cu care a fost legal investita, conform Instrucţiunii obligatorii emise de către ministrul de resort, procedând in mod nelegal la verificarea autorizării activităţii furnizorului echipamentelor, aspect nerelevant in aprobarea dosarului pentru decont.

În plus, A.I.M.M.A.I.P.E. statuează în mod eronat la pagina 6, alineatul 3 din Răspunsul la plângerea prealabila, ca punctul 4.9 din Schema S.U.N. stabileşte o norma imperativa, de la care nu exista excepţii, fiind necesar a verifica autorizarea activităţii tuturor furnizorilor. Eroarea in care se afla Agenţia rezida în ignorarea completă şi nelegala a Instrucţiunii 3741/HIL/07.12.2017, ce stabileşte ca in interpretarea noţiunii autorizării activităţii furnizorilor se au in vedere numai furnizorii de consultanta si dezvoltare a abilitaţilor antreprenoriale.

Agenţia a acţionat astfel excesiv, prin depăşirea atribuţiilor cu care a fost investita, adăugând la condiţiile de eligibilitate a acordării finanţării una suplimentara, neprevăzuta de normele incidente, potrivit atât interpretării literare a acestora, cât si interpretării legale, oficiale, impuse chiar de către ministerul de resort.

În ceea ce priveşte nelegalitatea actelor administrative contestate din perspectiva greşitei interpretări a noţiunii de autorizare a furnizorului se arată că o altă eroare esenţială în care s-a aflat A.I.M.M.A.I.P.E. Braşov în decizia de respingere a dosarului de decont o constituie greşita interpretare a noţiunii de autorizare a furnizorului, astfel cum este aceasta avută în vedere de textul art. 4, pct. 4.9 din Schema de ajutor de minimis Start-upNation România; in realitate, furnizorul ............ SRL a fost de la bun început autorizat, în sensul normei invocate.

În sensul celor de mai sus, se arată că Agenţia si-a depăşit atribuţiile legale cu care a fost investită, acţionând excesiv prin solicitarea îndeplinirii unei condiţii care in mod legal nu erau necesară în vederea analizării si aprobării dosarului pentru decont,  mai mult, chiar şi în situaţia verificării condiţiei autorizării activităţii, furnizorul ............ S.R.L. a fost autorizat încă de început, in sensul normelor ce reglementează acest program de finanţare, de a comercializa echipamentele achiziţionate de subscrisa.

Astfel, noţiunea de autorizare nu poate fi privită restrictiv, in sensul exclusiv al deţinerii unui anumit cod CAEN (in speţa, 4669 - Comerţ cu ridicata al altor maşini si echipamente), ci intr-un sens mai larg, respectiv acela de a acţiona in actele de comerţ ca distribuitor autorizat al producătorului echipamentelor (condiţie evident îndeplinita in speţa). Aceasta concluzie se desprinde inclusiv din interpretarea logica a normei analizate, precum si din faptul ca aceasta nu face nicio distincţie cu privire la condiţia autorizării activităţii furnizorului.

Se subliniază faptul că cele de mai sus rezultă din însuși cuprinsul schemei S.U.N. unde, la pct. 4.9, se prevede că este necesar „documentul din care să rezulte autorizarea activităţii furnizorului", de unde reiese că dovada autorizării furnizorului poate fi făcută cu orice alte documente (nu doar certificat O.N.R.C.), care să ateste autorizarea activităţii furnizorului, in speţă calitatea de distribuitor autorizat al furnizorului, document pe care l-am ataşat si prezentei acţiuni.

Nu în ultimul rând, este relevant şi faptul că, deşi Agenţia a avut posibilitatea de a solicita clarificări pentru a soluţiona evaluarea dosarului pentru decont şi în ciuda emiterii unei astfel de scrisori (nr. 2093 din 25.06.2018), aceasta nu a solicitat nici o clarificare cu privire autorizarea activităţii ............ S.R.L., dovedind cu certitudine ca admiterea dosarului depindea numai de completarea documentaţiei.

Arată reclamanta că eroarea în care s-a aflat pârâta în interpretarea noţiunii analizate, care a dus ulterior la refuzul nelegal de plata a finanţării, se vădeşte sub următoarele aspecte:

În principal, aprecierea eronată a documentelor depuse de reclamantă ce fac în mod evident dovada autorizării furnizorului în sensul avut in vedere de normele legale şi clauzele contractuale pentru această noţiune, respectiv că furnizorul ............ S.R.L. era distribuitor autorizat al producătorului echipamentelor, subliniindu-se faptul că …………… Kft autorizată încă de la momentul încheierii contractului şi al vânzării echipamentelor în vederea comercializării acestora, in calitate de distribuitor autorizat al producătorului …………..Kft, dovada autorizării activităţii furnizorului putând fi făcută prin orice documente (nu doar certificat emis de către O.N.R.C.), iar în speţă această probă fiind făcută prin actul emis pentru ............ S.R.L. de către ………………Kft. (Anexa 7), ce dovedeşte dincolo de orice îndoiala ea furnizorul echipamentelor este autorizat să vândă produsele în calitate de distribuitor autorizat al producătorului.

Pe de altă parte,, astfel cum rezulta chiar din cele reţinute de către Agenţie, furnizorul ............ S.R.L. era autorizat, la momentul încheierii contractului cu reclamanta, sa desfăşoare activitatea de intermediere in comerţ cu privire la echipamentele vândute - condiţie suficienta, faţă de lipsa oricărei distincţii, cu privire la noţiunea de autorizare, din norma invocată, îndeplinirea condiţiei analizate rezultând, de asemenea, chiar din susţinerile paratei din cadrul Răspunsului la plângerea prealabila nr. 213/01.08.2018 în care la pagina 5, paragraful 3 se retine că„furnizorul ............ S.R.L.... nu era autorizat... sa desfăşoare activitate comerciala in nume propriu..., ci doar in calitate de intermediar", astfel că însăşi pârâta admite ca furnizorul era autorizat pentru a efectua acte de comerţ, in calitate de intermediar (reprezentant al producătorului), cu echipamentele achiziţionate de subscrisa.

Or, pe de o parte, trebuie observat ca norma invocata (pct. 4.9. din Schema S.U.N.) nu face absolut nicio distincţie cu privire la noţiunea de autorizare, neprevazand nicăieri ca aceasta ar viza exclusiv actele de comerţ efectuate in nume propriu, si nu si pe cele făcute in calitate de intermediar: in consecinţa, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, astfel încât autorizarea de a efectua acte de comerţ in calitate de intermediar trebuie avuta in vedere ca autorizare a activităţii, in înţelesul normei invocate, iar pe de alta parte, interpretarea contestata este vădit greşita si din perspectiva eronata a Agenţiei asupra noţiunii de intermediere in comerţ.

În subsidiar, reclamanta invocă ignorarea fără temei a obţinerii codului CAEN 4669 - Comerţ cu ridicata al altor maşini si echipamente, de către furnizor, anterior depunerii dosarului pentru decont de către reclamantă, context în care chiar şi în situaţia in care instanţa va aprecia că noţiunea de autorizare a furnizorului trebuie avută în vedere intr-un sens restrictiv, restrâns la obiectul de activitate din codul CAEN, astfel cum apare acesta în actul constitutiv al societăţii furnizoare, pârâta ar fi trebuit sa soluţioneze favorabil atât dosarul pentru decont cat si plângerea prealabila a subscrisei, cu consecinţa admiterii dosarului si a efectuării plaţii.

Astfel, chiar înainte de a depune dosarul pentru decont si a demara procedura pentru obţinerea alocaţiei bugetare, arată reclamanta că furnizorul a autorizat şi codul CAEN 4669, fiind înlăturata astfel existenta oricărui dubiu ce mai putea sa existe cu privire la calitatea de furnizor autorizat al ............ S.R.L., certificatul constatator O.R.C. dovedind autorizarea codului CAEN a fost depus odată cu dosarul pentru decont, aspect ce trebuia avut în vedere de către Agenţie atât cu ocazia verificării dosarului pentru decont, cât şi cu cea a analizării plângerii prealabile, pârâta trebuind sa constate îndeplinite toate condiţiile pentru admiterea dosarului pentru decont, chiar si in varianta interpretării restrictive a noţiunii de autorizare, respectiv a condiţionării acesteia de existenta codului CAEN 4669 in obiectul de activitate al furnizorului.

În acest sens, se arată că intermedierea în comerţ nu este limitata la contractul de intermediere, iar legea nu impune obligaţia furnizorului de a realiza actele de comerţ numai in nume propriu, furnizorul ............ S.R.L. solicitând O.N.R.C. şi autorizarea ca obiect de activitate a codului CAEN 4669, ce presupune efectuarea de acte de comerţ numai in nume propriu, pentru a înlătura orice îndoiala din partea A.I.M.M.A.I.P.E. cu privire la calitatea sa de furnizor autorizat.

Arată reclamanta că scopul programului Start-upNation este de a încuraja înfiinţarea de microîntreprinderi si de a dezvolta mediul de afaceri romanesc, iar scopul încheierii unui contract este acela de a produce efecte juridice, interpretarea clauzelor făcându-se in sensul in care acestea produc efecte, pârâta încălcând prin Scrisoarea de înştiinţarea a respingerii dosarului pentru decont nr. 2374/05.07.2018 şi prin  Decizia 2139/01.08.2018 contestate atât scopul programului Strat-upNation, cât şi scopul încheierii acordului de finanţare, în condiţiile in care au fost îndeplinite  toate cerinţele legale.

Mai mult, acest refuz vine si pe fondul recunoaşterii posibilităţii de implementare a planului de afaceri, asa cum se retine in pag. 7, penultimul paragraf al Deciziei 2139/01.08.2018: „desi apreciem efortul si ideea de afaceri propusa ca fiind una realista, obiectiva, cu şanse reale de succes [...] nu pot fi trecute cu vederea incalcarile legale care duc la respingerea din program", reclamanta îndeplinind toate condiţiile impuse de lege, ba chiar mai mult, şi o condiţie suplimentara, dovedind in timp util ca ............ S.R.L. este un furnizor autorizat care poate face acte de comert atat in nume propriu, cat si in nume propriu, dar pe seama altuia, inclusiv din perspectiva interpretării restrictive a noţiunii.

În sfârşit, se arată că pârâta a dat o interpretare restrictivă, în mod eronat, noţiunii de intermediere in raport cu condiţia autorizării furnizorului, în condiţiile în care potrivit Ordinului nr. 337 din 20 aprilie 2007 al Preşedintelui Institutului National de Statistica privind actualizarea Clasificării activităţilor din economia naţionala - CAEN, codul 4619 pentru care era autorizat furnizorul ............ S.R.L. presupune intermedierea in comerţul cu produse diverse, clasa 461 din care face parte codul antementionat incluzând activităţile intermediarilor, broker-ilor de bunuri de consum şi ale tuturor celorlalţi comercianţi cu ridicata care fac comerţ în numele sau pe contul altora.

Astfel, o alta eroare care sta la baza respingerii dosarului de rambursare rezidă în interpretarea restrictiva şi eronată a termenului de intermediere comercială, pârâta considerând la momentul încheierii  contractului între furnizorul ............ şi reclamanta că furnizorul era autorizat conform codului CAEN 4619 sa efectueze doar acte de intermediere comerciala, interpretarea acestei noţiuni fiind făcuta in sensul de mijlocire a incheierii unor afaceri cu caracter profesional intre anumiţi parteneri sau in interesul altei persoane.

Se arată că la baza acestei interpretări eronate si confuzii au stat, cel mai probabil, dispoziţiile art 2096-2102 din Codul Civil cu privire la contractul de intermediere, sens în care reclamanta arată că noţiunea de intermediere in activitatea comerciala „este una complexa care include în conţinutul său o multitudine de raporturi juridice ce se încheie intre parteneri contractuali având denumiri si calităţi diferite, desfăşurate in plan intern ori internaţional."'

Reclamanta arată că această noţiune a cunoscut o evoluţie de-a lungul timpului pornind de la definiţia clasica, civilistă ce are la baza ideea de reprezentare, in sens de procedeu tehnico-juridic prin care o persoana, denumita reprezentant, încheie acte juridice in numele si pe seama altei persoane, numita reprezentat, efectele actului juridic producându-se in mod direct si nemijlocit asupra persoanei reprezentatului si ajungând pana in prezent cand intermedierea poate fi definita ca fiind „acea activitate pe care o persoana (intermediarul) o prestează pe seama unei late persoane (principalul), fie in numele principalului (in cadrul unui raport juridic de mandat cu reprezentare), fie in nume propriu (in cadrul unui raport juridic de mandat fără reprezentare), sau in numele si pe seama ei însăşi, dar in realizarea unui interes comun cu principalul, activitate in care intermediarul este prepusul părţilor intermediate sau este independent fata de acestea, după caz, si care consta numai în negocierea sau in negocierea si încheierea de acte juridice cu terții".

Utilizând definiţia data de doctrina noţiunii de intermediere comerciala, se desprinde ideea ca in sfera a contractelor de intermediere comerciala se circumscriu contractele de mandat, comision, consignaţie, agenţie, intermediere aşa cum acestea sunt reglementate de Codul Civil, participanţii la raporturile juridice bazate pe contractele de intermediere comerciala purtând denumiri diferite, în funcţie de relaţia contractuală concretă la care aceştia participa: mandant si mandatar; comitent si comisionar; consignat si consignatar, comitent/client si expeditor, client si intermediar.

Prin urmare, se arată că, urmând o logica juridica simplă, contractul de intermediere comercială reprezintă genul, iar contractele de mandat, comision, consignaţie, agenţie, expediţie, intermediere sunt speciile acestui gen, confuzia pârâtei fiind una de ordin logic in care specia a fost confundata cu genul, restrângând in mod total eronat aria contractelor de intermediere comerciala si respingând cererea de rambursare a reclamantei.

Se arată că Ordinul nr. 692 din 6 iunie 2017 privind aprobarea Schemei de ajutor de minimis prevăzute în Programul pentru stimularea înfiinţării întreprinderilor mici si mijlocii "Start-upNation - România" nu defineşte in mod expres furnizorul autorizat, eroarea aparţinând pârâtei care considera ca furnizorul autorizat trebuie sa fie un comerciant în nume propriu, insa fara a explica de unde rezulta aceasta concluzie.

Se arată că  intermedierea în comert presupune printre altele şi încheierea de contracte in nume propriu, dar pe seama altuia: mandat fara reprezentare, comision, consignaţie, însă intermediarul nu este limitat la a intermedia încheierea de contracte asa cum este prevăzut in cadrul contractului de intermediere prevăzut de art. 2096 -2102 din Codul civil, astfel incat este evident ca, din acest punct de vedere, nu se poate susţine ca furnizorul ............ S.R.L. nu ar fi fost autorizat, in sensul normelor legale incidente, sa desfăşoare activitate de comercializare a echipamentelor achiziţionate de reclamantă.

În drept, se invocă art. 8, alin. (l) şi art. 18 din Legea 554/2004 precum si toate celelalte texte legale invocate in cuprinsul cererii.

II. În apărare, pârâta AGENŢIA PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI SI MIJLOCII, ATRAGERE DE INVESTIŢII SI PROMOVARE A EXPORTULUI BRAŞOV a depus la dosar la data de 31.01.2019 întâmpinare (fila 135 volum 1) prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării se arată că, în fapt, reclamanta S.C. ............ S.R.L.-D s-a înscris în cadrul Programului pentru stimularea înfiinţării întreprinderilor mici şi mijlocii "Start-upNation România", aprobat conform O.U.G. nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi intreprinderi mici si mijlocii şi Ordinului M.M.A.C.A. nr. 692/06.06.2017 privind aprobarea Schemei de ajutor de minimis prevăzute în Programul pentru stimularea înfiinţării întreprinderilor mici şi mijloci: "Start-upNation - România.

Ulterior înscrierii, societăţii aplicante i s-a atribuit numărul din Registrul Unic Electronic R.U.E. …… , in conformitate cu prevederile Programului pentru stimularea înfiinţării întreprinderilor mici şi mijlocii "Start-upNation - România", U.P.S.E.C. - Unitatea Programare, Selecţie, Evaluare şi Contractare a Programului Start-UpNation, constituită în cadrul autorităţii pârâte a procedat la verificarea solicitantului, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prealabile pentru accesarea finanţării nerambursabile, astfel, reclamanta S.C. ............ S.R.L.-D a fost admisă în Programului pentru stimularea înfiinţării întreprinderilor mici şi mijlocii "Start-upNation România", aprobat conform O.U.G. nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici si mijlocii şi Ordinului M.M.A.C.A. nr. 692/06.06.2017 privind aprobarea Schemei de ajutor de minimis prevăzute în Programul pentru stimularea înfiinţării întreprinderilor mici şi mijloci: "Start-upNation - România, iar la data de 12.09.2017 s-a încheiat Acordul de finanţare nr. 1764/12.09.2017, ulterior, la data de 23.05.2018 reclamanta depunând cererea de rambursare nr. 1580/23.05.2018.

Se arată că ulterior documentaţia de decont a făcut obiectul verificării conform procedurii, în vedere aprobării şi emiterii acordului de utilizare alocaţiei financiare nerambursabile, în contextul în care prin încheierea acordului de finanţare se acordă doar un drept de principiu la finanţare, beneficiarul putând primi ajutorul solicitat doar sub condiţii îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin în perioada de implementare, îndeplinire care îl recomand ca fiind eligibil la plata sumei accesate, conform procedurii programului, raportat şi la art. 9 lit. c coroborat cu art. 10 din acordul de finanţare, pârâta în calitate de administrator de program având obligaţia de a respinge plata ajutorului de minimis în situaţia în care se constată neîndeplinirea condiţiilor legale, nerespectarea procedurii programului şi, implicit, a acordului de finanţare încheiat.

Arată pârâta că accesarea şi primirea ajutorului de minimis care face obiectul programului de finanţări Start-UpNation au la bază două mari etape de verificări, respectiv :

•verificarea din punct de vedere administrativ şi al eligibilităţii precum şi verificarea veridicităţi şi coerentei informaţiilor înscrise în planul de afaceri conform  art. 6, pct. 6.1, condiţii care se verifică în prealabil admiterii planului de afaceri şi de a căror respectare şi îndeplinire depinde încheierea acordului de finanţare;

•implementarea proiectului admis şi îndeplinirea şi respectarea condiţiilor imperative prin care se verifică eligibilitatea pentru plată/decontarea ajutorului de minimis, în baza dosarului de decont conţinând documente justificative, conform art. 6.11. alin. 1 lit. a - r din Ordinul M.M.A.C.A. nr. 692/2017, cu modificările şi completările ulterioare.

În continuare, reclamanta arată că la verificarea finală a dosarului de decont constatându-se faptul că o parte din echipamentele achiziţionate în cadrul proiectului provin de la furnizorul ............ S.R.L., iar la verificarea dosarului de achiziţie s-a sesizat faptul că furnizorul - S.C, ............ S.R.L. nu este autorizat din punct de vedere legal pentru desfăşurarea activităţii de comerţ realizată în cadrul raportului juridic cu aplicantul ............ S.R.L.-D, fapt care contravine şi prevederilor art. 10 lit. h din acordul de finanţare încheiat cu reclamanta astfel că, deoarece beneficiarul nu a făcut dovada achiziţionării echipamentelor de la furnizor autorizat în mod legal să desfăşoare acte de comerţ la momentul achiziţiei, U.P.S.E.C. aplicat prevederile art. 4, pct. 4.9 fiind respinse cheltuielile aferente acestor echipamente.

Urmare a respingerii cheltuielilor în temeiul art. 4, pct. 4.9 din Schema de ajutor de minimis Start-upNation România, beneficiarul nu a mai îndeplinit condiţiile prevăzute de prevederile art. 6, pct. 6.16, alin. 1 paragraf 3 din Schema de ajutor de minimis Start-up Naţio România, respectiv, cu eliminarea cheltuielilor cu echipamentele menţionate, aplicantul nu a realizat procentul de 50% în echipamente tehnologice şi nici procentul de cel puţin 25% privind caracterul inovativ al echipamentelor tehnologice, criterii pentru care a primit punctaj suplimentar în planul de afaceri astfel că, având în vedere nerespectarea condiţiilor imperative reglementate de procedură privind întocmirea dosarului de decont, cheltuielile făcute cu încălcarea prevederilor Ordinului nr. 692/2017 au fost respinse, iar pe cale de consecinţă Acordul de finanţare nr. 1764/12.09.2017 a fost reziliat conform art. 26 coroborat cu art. 10 lit. a) şi h), comisia de verificare U.P.S.E.C comunicând Scrisoare de înştiinţare a respingerii dosarului de decont înregistrată sub nr 2374/05.07.2018.

Pârâta arată că după ce s-a realizat achiziţia echipamentelor, însă anterior depuneri dosarului de decont furnizorul ............ S.R.L. şi-a autorizat în mod legal activităţile de corner prestate, fapt ce reiese din cel de-al doilea certificat constatator depus la dosarul de decont, acesta făcând dovada faptului că furnizorul avea cunoştinţă despre desfăşurarea unei activităţi comerciale cu încălcarea prevederilor legale.

Se arată că furnizorul este ales de către beneficiar, cu respectarea principiilor legii achiziţiilor publice şi acesta, cunoscând procedura programului, asumată prin semnătura administratorului la încheierea acordului de finanţare, are obligaţia de a alege în mod diligent în furnizor care prestează o activitate în mod legal, conform Legii nr. 359/2004, necesitând a fi autorizat pentru activitatea comercială pe care o desfăşoară şi pentru care emite facturi fiscale, or furnizorul ............ S.R.L. a vândut în nume propriu bunurile care au făcut obiectul contractului de furnizare echipamente prelucrare fructe nr. 0152 la data de 20.12.2017, pentru care s-a emis Factura fiscală finală nr. 400119/20.03.2018, deşi nu era autorizat în mod legal.

În continuare, pârâta arată că acţiunea introductivă au la bază interpretarea nuanţată a reclamantei cu privire la noţiunea de intermediere, interpretare care determină starea de fapt a prezentei cauze şi care la o primă vedere, neavizată, poate înclina balanţa atât în favoarea legalităţii actului de respingere emis de subscrisa cât şi unei posibilităţi de admitere a acţiunii, balanţă avută în vedere şi de reclamanta în susţinerile redate, însă o interpretare corectă şi legală a acestei noţiuni conduce la dezlegarea unor interpretări eronate ale procedurii şi acordului de finanţare încheiat, interpretare care în fapt a condus la nerespectarea/ neîndeplinirea condiţiilor imperative care asigurau eligibilitatea la plată a reclamantei.

Atât în plângerea prealabilă, cât şi în acţiunea introductivă se observă că reclamanta ignoră faptul că furnizorul - ............ S.R.L. era autorizat la momentul încheierii contractului şi emiterii facturii să efectueze doar acte de intermediere comercială, iar nu acte de comerţ în nume propriu, aspect recunoscut şi însuşit chiar de către acesta prin autorizarea ulterioară (07.05.2018).

Pârâta arată că, aşa cum este prezentat în studiile de specialitate intermedierea în activitatea comercială este o operaţiune complexă, care include în conţinutul său o multitudine de raporturi juridice ce se încheie între parteneri, intermediarul, prin activitatea depusă în baza contractului specific de intermediere în activitatea comercială, mijlocind încheierea unor afaceri cu caracter profesional între anumiţi parteneri ori în interesul unei alte persoane în schimbul unei remuneraţii, această particularitate conferind un caracter oneros contractelor având la bază raporturi juridice de intermediere în activitatea comercială, din înscrisurile depuse în susţinerea faptului că S.C. ............ S.R.L. este abilitat în moi legal să desfăşoare activitatea pentru care a încheiat acte de comerţ în nume propriu, nerezultând că acest furnizor a fost autorizat în mod legal să desfăşoare activitate comercială conform Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum si autorizarea funcţionării persoanelor juridice.

Se arată că este important de reţinut faptul că indiferent de calitatea dată sau atribuită între parteneri comerciali - intermediar/ distribuitor/distribuitor unic/autorizat/ exclusiv sau comerciant, persoana juridică trebuie să îndeplinească condiţiile legale pentru desfăşurarea activităţii sale, art. 4 din Legea nr. 359/2004 stipulând că - „Autorizarea funcţionării solicitanţilor se face cu îndeplinirea procedurii prevăzute de prezenta lege şi de actele normative speciale, armonizate cu prevederile prezentei legi." iar din dosarul de decont depus de S.C. ............ S.R.L.-D s-a constatat că nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 4.9 din procedură, raportat şi la art. 10 lit. h din acordul de finanţare încheiat, privind achiziţiile efectuate, mai concret - beneficiarul nu a făcut dovada achiziţionării echipamentelor menţionate mai sus de la furnizor autorizat pentru activitatea de comerţ efectuată, conform legii.

Pârâta arată că destinatarul final al ajutorului de minimis nerambursabil acordat de la bugetul de stat, accesat de reclamantă, este chiar furnizorul acesteia, care la momentul actelor de comerţ întreprinse cu S.C. ............ S.R.L.-D a prestat o activitate fără a fi autorizat conform art. 15 din Legea nr. 359/2004, iar prin acceptarea dosarului de decont şi plata ajutorului de minimis, în fapt, s-ar accepta plata din fonduri publice a unor cheltuieli din activităţi ilicite, neautorizate conform legii.

În ceea ce priveşte argumentele invocate de reclamantă conform cărora subscrisa nu aplică prevederile Instrucţiunii nr. 3741/HIL/07.12.2017, se arată că pe parcursul desfăşurării programului au fost date o serie de instrucţiuni de către ministrul pentru mediul de afaceri comerţ si antreprenoriat, acte nepublicate în monitorul oficial acte comunicate - spre ştiinţă - doar agenţiilor din ţară spre ştiinţă, acte prin care au fost aduse clarificări anumitor aspecte din procedura programului, însă aceste instrucţiuni nu sunt opozabile terţilor, nu au fost făcute publice şi au fost asimilate unor linii directoare ale modului de lucru, evaluare şi verificare ale dosarelor depuse, în acest sens fiind emisă şi Instrucţiunea privind verificarea deconturilor în cadru Programului Start-UpNation nr. 3741/HI L/07.12.2017, la care reclamanta face referire şi o depune în probaţiune, deşi nu este un act public şi nici opozabil terţilor.

Pârâta arată că pentru unele prevederi din procedura programului, prin instrucţiunile de lucru menţionate au fost aduse şi modificări ale ordinului de ministru prin care s- a aprobat procedura programului de finanţare, or aceste  instrucţiuni de aplicare au scopul de a veni în sprijinul destinatarilor actului normativ, respectiv, administratorului de program - A.I.M.M.A.I.P.E. - pentru o mai bună, corectă şi unitară aplicare şi interpretare a actului normativ - în speţă procedurii programului de finanţare Start UpNation - însă aceste instrucţiuni nu au puterea de a modifica sau înlătura prevederi imperative ale unor acte normative - Legea nr. 359/2004, Legea nr. 12/1990 şi ale ordinului de ministru prin care s-a aprobat procedura şi toate anexele, inclusiv acordul de finanţare care s-a încheiat cu reclamanta - motiv pentru care pârâta nu a pus în aplicare prevederile instrucţiunii care contravin procedurii, acordului părţilor si actelor normative conexe, considerând a fi inaplicabilă prevederea din Instrucţiunea nr. 3741/ HI L/07.12.2017, potrivit căreia autorizarea codului CAEN este obligatorie doar pentru furnizorii de consultanţă şi pentru furnizorii pentru cursuri de dezvoltare a abilităţilor antreprenoriale, prin care de fapt s-ar fi dorit înlăturarea prevederilor art. 4, pct. 4.9 din Schema de ajutor de minimis Start-upNation România şi art. 10 lit. h din acordul de finanţare, mai sus citate, acestea putând fi înlăturate/ modificate doar prin ordin de ministru de modificare, aprobat şi publicat în mod legal.

Se arată că instrucţiunile date nu sunt susceptibile să producă modificări/ să înlăture dispoziţii imperative ale actelor normative, aici fiind inclus şi acordul de finanţare cadru aprobat prin Ordin de ministru nr. 692/2017 publicat în Monitorul Oficial nr. 4531/2017, modificat prin Ordin de ministru nr. 1199/2017, publicat în Monitorul Oficial nr. 759/2017 şi, mai mult decât atât, chiar şi articolul care reglementează procedura de achiziţii - art. 4. din procedura programului - a fost modificat prin Ordinul nr. 1199/2017, publicat în Monitorul Oficial nr. 759/2017, fără a se modifica prevederea privind prezentarea documentului din care s reiasă autorizarea activităţii furnizorului sau restrângerea acestei prevederi doar Ia anumit furnizori.

Drept urmare, pârâta arată că în considerarea reglementărilor art. 3 alin. 2, coroborat cu art. 11, precum şi art. 77 - 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative pârâta a considerat că anumite prevederi din instrucţiunile emise contravin prevederilor procedurii aprobate prin ordin de ministru,

În concluzie, pârâta arată că respingerea de la finanţare a reclamantei este o consecinţă legală a neîndeplinirii obligaţiilor sale, o consecinţă legală a aplicării acordului de finanţare şi procedurii programului, o consecinţă a aplicării principiului tratamentului egal al beneficiarilor, actele normative care reglementează acordarea ajutorului financiar nerambursabil având un fundament legal stabilit de principii constituţionale care atestă că stimularea investiţiilor se bazează în primul rând pe un tratament egal al beneficiarilor, în sensul aplicării în mod nediscriminatoriu a criteriilor şi mijloacelor de acordare a ajutorului de minimis nerambursabil, motiv pentru care ar fi fost nelegală  acceptarea la plata facilităţii a unui aplicant care nu îndeplineşte criteriile legale de admisibilitate la finanţare, sprijinind în final prin ajutorul nerambursabil acordat din fonduri publice o activitate ilicită.

Din moment ce dosarul de achiziţie face obiectul unei finanţări nerambursabile de la bugetul de stat, pârâta arată că avea obligaţia legală de a verifica respectarea legii, fără nicio excepţie, iar dacă s-ar accepta la plata din fonduri publice rambursarea unor cheltuieli din activităţi ilicite, neautorizate conform legii, rolul acesteia ca instituţie de stat de a respecta supremaţia legii ar fi compromis

În drept, se invocă prevederile art. 205 Cod proc.civ. şi urm, dispoziţiile  Legii nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, Ordinul ministrului pentru mediul de afaceri comerţ şi antreprenoriat nr. 692/2017, cu modificările şi completările ulterioare, privind aprobarea Schemei de ajutor de minimis prevăzute în Programul pentru stimularea înfiinţării întreprinderilor mici şi mijlocii "Start-upNation - România", O.U.G. nr. 10/2017 din 27 ianuarie 2017, pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici şi mijlocii, Legea nr. 359/2004, privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă.

III. La data de 20 martie 2019 a fost depusă la dosar cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantei formulată  de către intervenienta BANCA ............ S.A. (fila 15 volum 2) prin care s-a solicitat admiterea acţiunii formulată de reclamantă.

În motivarea cererii de intervenţie se arată că actele atacate de reclamantă sunt nelegale, autorizarea codului CAEN nefiind obligatorie pentru furnizorul de echipamente, potrivit procedurii de lucru a AIMMAIPE Braşov, fiind obligatorie condiţia autorizării doar în cazurile enumerate la art. 6 pct. 6.11 din Schema de ajutor de minimis prevăzută în cadrul Programului Start UpNation 2017, şi anume pentru cursuri de dezvoltare a abilităţilor antreprenoriale şi pentru consultanţă pentru întocmirea documentaţiei în vederea obţinerii finanţării în cadrul programului

Mai mult decât atât, arată intervenienta că  Ministerul Pentru Mediul De Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat a emis o Instrucţiune privind verificarea deconturilor în cadrul Programului Start Up Nation înregistrata sub nr. 3741/HIL/07.12.2017 potrivit căreia «autorizarea codului CAEN este obligatorie doar pentru furnizorii de consultanţă a ceasta Instrucţiune reprezentând în fapt o clarificare a prevederilor cuprinse in Schemă de ajutor de minimis, fiind aprobata prin ordinul ministrului şi fiind obligatorie pentru toate Agenţiile pentru întreprinderi Mici şi  Mijlocii, Atragere de Investiţii si Promovare a Exportului din ţară, inclusiv pentru cea de la Braşov, însă cu toate acestea, acest act normativ nu a fost avut în vedere la analiza dosarului de decont depus de SC ............ SRL-D.

Pe de altă parte, intervenienta arată că pârâta a reţinut în mod eronat faptul ca SC ............ SRL-D nu a făcut dovada autorizării furnizorului ............ SRL, sens în care se arată că după înregistrarea dosarului de decont şi respectiv a cererii de rambursare a contravalorii echipamentelor achiziţionate, AIMMAIPE Braşov a solicitat SC ............ SRL-D o serie de clarificări privire la echipamentele achiziţionate, dar şi la autorizarea furnizorului de echipamente, reclamanta depunând certificatul constatator eliberat de O.N.R.C., din care rezultă în mod expres autorizarea acestui agent economic, potrivit codului CAEN 4619, de intermediare in comerţul cu produse diverse, astfel că reclamanta a făcut dovada de la bun început a împrejurării că ............ SRL este autorizat sa comercializeze respectivele echipamente.

Se arată că pârâta a interpretat în mod eronat restrictiv termenul de "intermediere comercială", clasa 461, din care face parte codul CAEN arătat incluzând activităţile intermediarilor, brokerilor de bunuri de consum si ale tuturor celorlalţi comercianţi cu ridicata care fac comerţ in numele sau pe contul altora, intermedierea în comerţ presupunând, printre altele, şi încheierea de contracte în nume propriu, dar pe seama altuia, iar intermediarul nefiind limitat la a intermedia încheierea de contracte, aşa cum este prevăzut in cadrul contractului de intermediere: prevăzut de art. 2096-2102 din Codul civil.

Prin urmare, se arată că refuzul la plată cu privire la dosarul de decont nr. 1580/23.05.2018 depus de SC ............ SRL-D este unul abuziv si încalcă prevederile legale in materie, astfel că se impune anularea actelor atacate ce consfinţesc acest refuz, nulitatea fiind sancţiune ce intervine în cazul în care s-au nesocotit una sau mai multe cerinţe imperative, prevăzute de lege, anterior sau concomitent întocmirii actului anulabil, iar pentru a opera aceasta sancţiune fiind necesara întrunirea cumulativa a trei condiţii, care sunt îndeplinite în prezenta speţă, după cum urmează:

•cu prilejul întocmirii unui act juridic sa se fi încălcat una sau mai multe cerinţe imperative prevăzute de lege, în cauză pârâta solicitând în mod nelegal societăţii ............ SRL-D sa facă dovada  autorizării furnizorului de echipamente, deşi potrivit Instrucţiunii nr. 3741/H1L/07.12.2017 emisă de Ministerul Pentru Mediul De Afaceri, Comerţ Si Antreprenoriat aceasta dovadă nu se impunea în cazul furnizorilor de echipamente şi,  mai mult, ignorând total toate înscrisurile depuse ce dovedeau autorizarea acestui furnizor;

•prin actul juridic încheiat cu încălcarea condiţiilor legale să se fi cauzat o vătămare, în speţă prejudicierea acestei societăţi fiind evidentă, din moment ce a fost lipsită de fondurile reprezentând contravaloarea echipamentelor achiziţionate în cadrul programului, în mod subsidiar, ca efect al acestei situaţii, fiind prejudiciata şi intervenienta BCR SA, întrucât din suma pe care urma sa o primească reclamanta de la pârâtă, s-ar fi rambursat creditul acordat iar în atare împrejurări, societatea se află în imposibilitatea materială de a mai rambursa creditul potrivit clauzelor contractuale;

•vătămarea cauzata părţii să nu poată fi înlăturata în alt mod decât prin anularea actului juridic încheiat cu nesocotirea dispoziţiilor legale - în speţă singura modalitate de înlăturare a efectelor actelor emise de AIMMAIPE Braşov fiind anularea lor pe cale judecătorească, prejudiciul înregistrat de părţi neputând fi reparat de o altă manieră.

În drept, se invocă art. 63 alin.2 Cod procedură civilă precum şi art. 8 din Legea 554/2004.

IV. În apărare faţă de cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantei pârâta AGENŢIA PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI SI MIJLOCII, ATRAGERE DE INVESTIŢII SI PROMOVARE A EXPORTULUI BRAŞOV a depus la dosar întâmpinare (fila 143 volum 2) la data de 15 aprilie 2014 prin care a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca netemeinică şi nelegală.

În motivarea întâmpinării se arată că Deşi există o aparenţă a îndeplinirii condiţiile legale privind admiterea de principiu a cererii de intervenţie accesorie, de fapt, interesul de a interveni al Băncii …………. S.A. nu este legitim, personal, născut şi actual, aceasta neputând fi asimilată persoanei vătămate, astfel cum susţine în cererea de intervenţie.

Se arată că prin raportare la prevederile art. 2 alin. 1 lit. a, raportat şi la art. 8 din Legea nr. 554/2004, în care este reglementată calitatea de persoană vătămată, nu se poate vorbi în cauza de faţă despre o vătămare, urmare a rezilierii unui acord în care intervenienta nu este parte, creditul care face obiectul contractului de credit încheiat între reclamantă şi intervenientă  nr.142936/15,12.2017 fiind garantat şi contragarantat de către Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii l.F.N. S.A., în baza convenţiei-cadru plafon de garantare produs Optim încheiat la data de 27.07.2017, conform art. 8.1. lit. a din contractul de credit, acest credit conţinând şi alte garanţii conform capitolului VIII din contract, respectiv ipotecă mobiliară asupra bunurilor prezente şi viitoare, precum şi contract de fidejusiune încheiat cu doamna K. S.-E. şi domnul K. L.-A.

Pârâta arată că inclusiv din contractul de credit reiese că nerespectarea/neîndeplinirea obligaţiilor reclamantei faţă de pârâtă reprezintă şi încălcări ale obligaţiilor din contractul de credit - art. 10.2 stipulând că - „Împrumutatul se obligă să respecte toate condiţiile stipulate în Schema de minimis şi în acordul de finanţare semnat cu AIMMA1PE", iar art. 11.1.2 lit. a arătând că „Un debitor încalcă orice prevederi ale Documentelor de finanţare, altele decât cea precizată la art. 11.1.1 din Contract, respectiv, ale Acordului de finanţare şi ale Schemei de minimis, inclusive dar fără a se limita la : a) nerespectarea de către Împrumutat a condiţiilor de acordare a AFN, dacă această încălcare conduce la neprimirea de către Bancă din partea A1MMA1PE a acordului de utilizare AFN. "

Prin urmare, se arată că respingerea de la finanţare a reclamantei este o consecinţă legală a aplicării prevederilor acordului de finanţare şi procedurii pentru nerespectarea obligaţiilor reclamantei şi nicidecum o vătămare, iar în cauză, deşi natura juridică a intervenţiei accesorii este de apărare, terţul nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit, ci trebuie să îşi justifice interesul său propriu, legitim şi actual în participarea la judecata procesului. Or în situaţia de faţă, intervenientei îi este mai uşor să caute vinovaţii în afara ei, decât să observe evenimentele de încălcare a obligaţiilor din propriul contract încheiat cu reclamanta şi să aplice dispoziţiile aplicabile.

Relativ la fondul cauzei, se arată că în întâmpinarea la cererea principală sunt prezentate pe larg - situaţia de fapt şi considerentele care au condus la emiterea Scrisorii de înştiinţare a respingerii nr. 2374/05.07.2018, confirmată prin răspunsul nr. 2139/01.08.2018 la plângerea prealabilă formulată de reclamantă, arătându-se că referitor la argumentele aduse de către Banca ............ conform cărora pârâta  nu aplică prevederile Instrucţiunii nr. 3741/HIL/07.I2.2017, pârâta a  considerat a fi inaplicabilă prevederea din Instrucţiunea nr. 3741/H1L/07.12.2017, potrivit căreia autorizarea codului CAEN este obligatorie doar pentru furnizorii de consultanţă şi pentru furnizorii pentru cursuri de dezvoltare a abilităţilor antreprenoriale, iar dacă s-ar accepta această interpretare, care în fapt, este subiectivă şi profită reclamantei, s-ar înţelege că legiuitorul printr-o instrucţiune a dorit modificarea unui ordin de ministru şi a unui acord de finanţare deja semnat de părţi, pentru a înlăturarea/ aplicarea restrictivă a unor dispoziţii imperative - art. 4 pct. 4.9 din Schema de ajutor de minimis Start-upNation România şi art. 10 lit. h din acordul de finanţare, deşi dacă într-adevăr aceasta era intenţia reală a legiuitorului, atunci s-ar fi emis, aprobat şi publicat în mod legal un act normative susceptibil să aducă aceste modificări.

Se mai arată că şi în contractul de credit nr. 142936/15.12.2017 încheiat între intervenienta şi reclamanta este stabilit în expres în preambulul contractului şi la art. 4.2. alin X, art. 10.22, art. 11.1.2 lit. a. - că la baza contractului de credit stă Acordul de finanţare nr. 9461/08.11.2017 încheiat între pârâtă şi reclamantă, precum şi procedura programului de finanţare, reclamanta obligându-se chiar şi faţă de intervenienta să respecte procedura, să-şi îndeplinească obligaţiile, inclusiv cele privind achiziţiile în cadrul proiectului, pentru primirea finanţării.

În sfârşit, se arată că actele normative care reglementează acordarea ajutorului financiar nerambursabil au un fundament legal stabilit de principii constituţionale care atestă că stimularea investiţiilor se bazează în primul rând pe un tratament egal al beneficiarilor, în sensul aplicării în mod nediscriminatorii a criteriilor şi mijloacelor de acordare a ajutorului de minimis nerambursabil, motiv pentru care ar fi fost ilegală acceptarea la plata facilităţii a unui aplicant care nu îndeplineşte criteriile legale de admisibilitate la finanţare, sprijinind în final prin ajutorul nerambursabil acordat din fonduri publice o activitate nelegală.

În drept, se invocă prevederile art. 205 Cod procedură civilă şi urm., dispoziţiile Legii nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, Ordinul ministrului pentru mediul de afaceri comerţ şi antreprenoriat nr. 692/2017, cu modificările şi completările ulterioare, privind aprobarea Schemei de ajutor de minimis prevăzute în Programul pentru stimularea înfiinţării

V. În conformitate cu art. 131 alin.1 NCPC. instanţa a constatat la primul termen la care părţile au fost legal citate competenţa generală, materială şi teritorială a Tribunalului Covasna de soluţionare a pricinii, pentru considerentele cuprinse în încheierea interlocutorie pronunţată la data de 21 martie 2019.

VI. Prin încheierea din data de 19 aprilie 2019 instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantei formulată de intervenienta ………….. S.A., pentru motivele arătate în considerentele respectivei încheieri (fila 183 volum 2.

VII. În cauză a fost invocată de pârâtă excepţia conexităţii prin raportare la dosarul nr. …………… înregistrat iniţial pe rolul Tribunalului Braşov, iar ulterior  pe rolul Tribunalului Bucureşti ca urmare a declinării competenţei teritoriale de soluţionare, ulterior excepţia nemaifiind reiterată, iar instanţa luând act în acest sens  prin încheierea din data de 13 iunie 2019, în condiţiile în care în respectiva cauză s-a luat act de renunţarea la judecată (fila 202 volum 2).

VIII. În dovedirea acţiunii şi respectiv în apărare instanţa a încuviinţat în cauză proba cu înscrisuri, sens în care au fost depuse la dosar actul administrativ atacat – Scrisoarea de înştiinţare a respingerii dosarului pentru decont nr. 1746/23.05.2018 emisa de către A.I.M.M.A.I.P.E, a fost depusă Decizia de respingere nr. 2139/01.08.2018 emisa de către AJ.M.M.A.I.P.E.  şi, în conformitate cu art. 13 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, a fost ataşată întreaga documentaţie care a stat la baza actului administrativ atacat, fiind depuse la dosar Acord de finanţare nr. 1764/12.09.2017, încheiat intre Agenţia pentru întreprinderi Mici si Mijlocii, Atragere de Investiţii si Promovare a Exportului Braşov (A.I.M.M.A.I.P.E.) si ............ S.R.L.-D., Anexa 2  - Contract Credit nr. 142936/15.12.2018, încheiat intre BCR si ............ S.R.L.-D., Cererea de decont nr. 1746/23.05.2018, Scrisoare solicitare clarificări nr. 2093/25.06.2018 emisa de către A.I.M.M.A.I.P.E. Anexa 5  - Adresa de răspuns emisa de către ............ S.R.L.-D., Contract încheiat la 5 ianuarie 2018 intre ............ SRL si ………………., Certificat constatator cu privire la obiectul de activitate al ............ SRL din17.11.2017 emis de către ONRC, Anexa 9 - Certificat constatator cu privire la obiectul de activitate al ............ SRL din 22.05.2018 emis de către ONRC, Instrucţiunea Ministrului pentru Mediul de Afaceri, Comert si Antreprenoriat nr. 3741/HIL/07.12.2017, Plângere prealabila formulata de către ............ S.R.L.-D. la data de 11.07.2018, dosarul achiziţiei de echipamente (fila 156 şi următoarele volum 2), pârâta ataşând totodată un extras de pe internet intitulat "Cum poţi să pierzi dintr-o concepţie şi o aplicaţie de succes - Start Up Naţion sau cum te alegi cu un credit bancare de 40.000 euro" (fia 170).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

IX. În fapt, reclamanta S.C. ............ S.R.L.-D s-a înscris în cadrul Programului pentru stimularea înfiinţării întreprinderilor mici şi mijlocii "Start-upNation România", aprobat conform O.U.G. nr. 10/2017 şi Ordinul M.M.A.C.A. nr. 692/06.06.2017 privind aprobarea Schemei de ajutor de minimis prevăzute în Programul pentru stimularea înfiinţării întreprinderilor mici şi mijlocii "Start-upNation - România, reclamanta solicitând alocaţie financiară nerambursabilă în valoare totală de 199.939,12 lei pentru implementarea unei idei de afaceri care are la bază activitatea aferentă codului CAEN 1032 - fabricarea sucurilor de fructe si legume, pentru desfăşurarea activităţii solicitantul obligându-se să creeze două locuri noi de muncă.

Ulterior înscrierii, societăţii aplicante reclamante i s-a atribuit numărul din Registrul Unic Electronic R.U.E. ….., iar Unitatea Programare, Selecţie, Evaluare şi Contractare a Programului Start-UpNation - U.P.S.E.C., constituită în cadrul autorităţii pârâte a procedat la verificarea solicitantului, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prealabile pentru accesarea finanţării nerambursabile, astfel, reclamanta S.C. ............ S.R.L.-D a fost admisă în program.

Drept urmare, la data de 12 septembrie 2017 s-a încheiat între reclamantă şi pârâta Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Atragere de Investiţii şi Promovare a Exportului Braşov Acordul de finanţare nr. 1764/12.09.2017  (fila 19 volum 1) obiectul contractului reprezentându-l, conform art. 1, ajutorul de minimis acordat, în baza cererii tip de acord de principiu la finanţare, din bugetul de stat, prin Programul Start Up Nation implementat de Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, prin intermediul pârâtei, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 10/2017 pentru stimularea înfiinţării de noi întreprinderi mici si mijlocii (fila 19 volum 1).

În cadrul art. 2 din contract, s-a stipulat că beneficiarul poate primi ajutorul de minimis nerambursabil în valoare de  maxim 200.000 lei în termenii şi în condiţiile stipulate în acord şi în schema de minimis ce face parte din acesta - ataşată la fila 29 şi următoarele volum 2 dosar,  valoarea contractului de finanţare fiind de 199.932,12 lei, astfel:

•tranşa aferentă anului 2017 în valoare de 170.413,12 lei;

•tranşa aferentă anului 2019 în valoare de 29.526,00 lei.

Se reţine că acest act juridic a fost modificat ulterior prin două acte adiţionale, respectiv prin Actul adiţional nr. 1/25.10.2017  (fila 183 volum 1)prin care acordul a intrat în vigoare beneficiarul având dreptul să demareze implementarea proiectului admis şi Actul adiţional nr. 2/08.02.2018 (fila 185 volum 1)  potrivit căruia s-a modificat art. 2 al acordului, conform solicitării beneficiarului, plata aferentă tranşei nr. 1 transferându-se în tranşa nr. 2 în anul 2018.

În continuare, tribunalul reţine că la data de 17 decembrie 2017 între intervenienta BANCA ............ S.A. - în calitate de creditor - şi reclamanta ............ S.R.L.-D în calitate de împrumutat s-a încheiat contractul de credit nr. 142936/17.12.2017 (fila 47 şi următoarele volum 2 dosar) prin care cea dintâi a acordat celei de a doua un credit de investiţii în valoare de 199.939,12 lei - adică exact valoarea pentru care s-a încheiat acordul de finanţare - , arătându-se în mod expres în art. 1.1 din contract (fila 48 volum 1) că împrumutul se acordă "în vederea finanţării integrale a cheltuielilor eligibile aferente Proiectului prevăzut în Acordul de finanţare, creditul urmând a fi folosit exclusiv pentru finanţarea cheltuielilor eligibile aferente etapelor din Proiect.

Ulterior, după obţinerea creditului, respectând procedura impusa de schema de ajutor minimis (S.U.N.), reclamanta ............ S.R.L.-D. a procedat la achiziţionarea echipamentelor necesare implementării Proiectului, la data de 20 decembrie 2017 fiind încheiat cu societatea comercială ............ S.R.L., distribuitor autorizat al producătorului ……………  Kft din Ungaria, contractul de furnizare nr. 0152/20.12.2017 (fila 210 volum 1) potrivit căruia au fost cumpărate de reclamantă o maşina de spălat fructe cu dispozitiv de măcinat, presa de ambalat hidraulica, desâmburizator, sita pentru desâmburizator 1,5 mm, sita pentru desâmburizator 4 mm, sita pentru desâmburizator 10 mm, filtru suc, utila de umplere sticle, pasteurizator cu ardere pe gaz, bunuri în valoare totală de 129.473,00 lei achiziţionate conform Facturii Fiscale nr. 400119/20.03.2018 (fila 218 volum 1), preţul fiind plătit conform ordinului de plată ataşat la fila 219 volum 1 dosar.

Instanţa va mai reţine că aceste echipamente specifice afacerii demarate de reclamantă de fabricare a sucurilor de legume şi fructe au fost predate de vânzătorul ............ S.R.L. reclamantei la data de 28 februarie 2018, fiind totodată puse în funcţiune astfel cum rezultă din procesul verbal de predare primire, nr. 32/28.01.2018 (fila 222 volum 1).

De asemenea, se reţine că vânzătorul a oferit garanţie pentru toate aceste produse, astfel cum rezultă din Certificatele de conformitate, calitate şi garanţie ataşate la filele 224 şi următoarele dosar (volum 1).

Ulterior, la data de 23.05.2018 reclamanta a depus la organul administrativ pârât cererea de rambursare  nr. 1 pentru plata primei tranşe însoţită de dosarul conţinând documentaţia de decont, în două exemplare - un original şi o copie, conform prevederile procedurii, cererea sa fiind  înregistrată sub nr. 1580/23.05.2018 (fila 63 volum 1).

 Se reţine că ulterior documentaţia de decont a făcut obiectul verificării în vederea aprobării şi emiterii acordului de utilizare alocaţiei financiare nerambursabile, fiind emisă o scrisoare de solicitare clarificări din partea A.I.M.M.A.I.P.E. Braşov, înregistrata sub nr. 2093 din 25.06.2018 (fila 74 volum 1), prin care a fost solicitată completarea documentaţiei cu următoarele înscrisuri: factura storno de achiziţie a containerului; facturile cu care au fost achiziţionate echipamentele; consemnarea în formularul de decont a valorii ajutorului de minimis solicitat, poliţa de asigurare care include şi laptopul achiziţionat in cadrul proiectului; fisa de magazie a filtrului suc si cererea de renunţare parţiala la finanţare.

Drept urmare, conformându-se solicitării organului administrativ, reclamanta a răspuns acestei scrisori de solicitare clarificări prin adresa de înaintare răspuns (fila 77 volum 1), ataşând totodată si toate documentele solicitate de către Agenţie enumerate anterior.

Reţinând că prin această scrisoare de solicitare de clarificări, nu au fost cerute de către pârâtă niciun fel de clarificări cu privire la autorizarea furnizorului ............ S.R.L.. de la care reclamanta a achiziţionat echipamentele, tribunalul va reţine, în continuare că după completarea de către reclamantul a dosarului în sensul solicitat, pârâta a emis Scrisoarea de înştiinţare a respingerii dosarului pentru decont cu nr. 2374 din data de 05,07.2018 prin care a fost invocat ca unic motiv al respingerii dosarului pentru decont art. 4. Pct. 4.9 din Schema de ajutor minimis (S.U.N.) prevăzuta in cadrul programului Start-upNation, pe considerentul că echipamentele enumerate anterior "nu au fost achiziţionate de la furnizor autorizat la momentul încheierii contractului şi emiterii facturii fiscale"(fila 79).

De asemenea, s-a arătat în cadrul scrisorii de respingere că, urmare a respingerii dosarului de decont, se reziliază Acordul de finanţare conform art. 26 coroborat cu art. 10 literele a şi h.

Instanţa reţine că împotriva Scrisorii de respingere a cererii de decont reclamanta a  formulat plângere prealabila la data de 11.07.2018 (fila 103 volum 1) conform art. 7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, care însă a fost respinsa prin actul cu nr. 2139/01.08.2018 - Răspuns la plângerea prealabilă (fila 119), fiind prin urmare menţinută soluţia respingerii dosarului pentru decont, reţinându-se că societatea care a vândut echipamentele nu era autorizată să desfăşoare activitate în nume propriu, ci doar în calitate de intermediar, în finalul refuzului arătându-se şi că "sunt apreciate efortul depus şi ideea de afaceri propusă ca fiind una realistă, obiectivă şi cu şanse reale de succes" (fila 125 volum 1).

Drept urmare la data de 20 decembrie 2018 reclamanta a formulat prezenta acţiune în contencios administrativ prin care a solicitat anularea refuzului pârâtei de a plăti finanţarea aferentă cererii depuse, anularea deciziei de respingere a prealabile şi menţinerea efectelor acordului de finanţare, respectiv plata alocaţiei financiare nerambursabile solicitate.

X. În soluţionarea acţiunii, instanţa va avea în vedere, în drept, că în conformitate cu art. 1 alin.2 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ  "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată", art.2 alin.2 din acelaşi act normativ stipulând că "se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal."

În cauza de faţă, tribunalul constată că Scrisoarea de înştiinţare a respingerii dosarului pentru decont nr.2374/05.07.2018 atacată de reclamantă materializează în cuprinsul său refuzul pârâtei de decontare a alocaţiei financiare nerambursabile ce a făcut obiectul acordului de finanţare, în speţă reclamanta contestând în contencios administrativ refuzul de rezolvare a unei cereri, în sensul vizat de art. 1 alin.1 şi art. 8 din Legea 554/2004, refuz ce are natura juridică a unui act administrativ.

A) Analizând legalitatea acestui refuz, tribunalul constată că acesta este fundamentat pe un singur considerent, invocându-se faptul că echipamentele necesare derulării afacerii şi pentru care reclamanta contractat în prealabil un credit bancar în valoare de aproape 200.000 lei "nu au fost achiziţionate de la un furnizor autorizat la momentul încheierii contractului şi emiterii facturii fiscale"(fila 79), pârâta reţinând în acest sens nerespectarea prevederilor art. 4. Pct. 4.9 din Schema de ajutor minimis.

Relativ la acest temei legal invocat de organul administrativ emitent, tribunalul va avea însă în vedere că în conformitate cu art. 4.9 din schema de ajutor de minimis ce face parte din acordul de finanţare, conform celor reţinute anterior - "Solicitanţii care au semnat acordul de finanţare au obligaţia de a achiziţiona bunurile şi serviciile eligibile în condiţii de piaţă, cu respectarea principiilor prevăzute de legislaţia în vigoare privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, respectiv să întocmească un dosar de achiziţie care să cuprindă (...) contractul cu furnizorul şi, după caz, documentul din care să rezulte autorizarea activităţii furnizorului" (fila 80 volum 1).

Prin urmare, o primă observaţie ce se impune este aceea că norma legală nu prevede faptul că este necesară în toate cazurile dovada autorizării furnizorului, sintagma folosită "după caz" reflectând faptul că există situaţii în care nu este necesară dovada autorizării activităţii furnizorului.

Instanţa va reţine că, în condiţiile în care această prevedere este evident interpretabilă, putând da naştere unor puncte de vedere diferite cu privire la sensul termenilor folosiţi, Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat care gestionează Programul Start Up Naţion şi în numele căruia funcţionează şi acţionează autoritatea administrativă pârâtă, a emis un act administrativ intern cu caracter normativ prin care a îndrumat toate agenţiile din teritoriu cu privire la modul de interpretare a acestei norme legale, la data de 7 decembrie 2017 fiind emisă Instrucţiunea privind verificarea deconturilor în cadrul Programului Start Up Nation nr. 3741/HIL/07.12.2017 (fila 100 volum 2) potrivit căreia, în urma şedinţei de lucru din perioada 24-26 noiembrie 2017, în senul programului se consideră că:

•"autorizarea codului CAEN este obligatorie doar pentru furnizorii de consultanţă şi pentru furnizorii pentru cursuri de dezvoltare a abilităţilor antreprenoriale".

Prin urmare, ministerul de resort care gestionează programul analizat şi în cadrul căruia funcţionează autoritatea administrativă pârâtă, respectiv Agenţia pârâtă, a stabilit pentru toate agenţiile din ţară - astfel cum rezultă din partea introductivă a acestor instrucţiuni -  care este semnificaţia sintagmei "după caz", respectiv a delimitat sfera de aplicare a obligaţiei de a depune dovada autorizării, aceasta fiind limitată la cele două activităţi arătate, respectiv cea de consultanţă şi cea privind cursuri de dezvoltare antreprenorială, fiind de observat că interpretarea este una logică, vizând strict furnizori care desfăşoară anumite "activităţi" - aceasta fiind sintagma folosită de art. 4.9 din schema de ajutor minimis -  iar nu furnizori care comercializează produse, cum este cazul dedus judecăţii.

Or, în speţa de faţă, tribunalul constată că furnizorul ............ S.R.L. nu se subscrie acestor categorii, fiind vorba despre un comerciant înscris în registrul comerţului care vinde echipamente specifice ca distribuitor autorizat al producătorului ……………. Kft din Ungaria, acest furnizor neavând activitate de consultanţă şi nefurnizând reclamantei astfel de servicii şi nici cursuri de dezvoltare a abilităţilor antreprenoriale, considerente faţă de care se constată că nu era necesară includerea în documentaţia de decont a unui document de autorizare a codului CAEN, în sensul vizat de art. 4.9 din schema de ajutor de minimis.

Tribunalul nu va reţine susţinerea pârâtei conform căreia agenţia a înţeles să nu aplice instrucţiunea dată acesteia de organul administrativ superior în cadrul căreia acestea funcţionează - fiind de observat că nu rezultă în cauză că şi celelalte agenţii din ţară ar fi procedat de aceeaşi manieră -  sub acest aspect fiind esenţial a se avea în vedere că în conformitate cu art. 1 din Ordinul M.M.A.C.A. nr. 692/06.06.2017 privind aprobarea Schemei de ajutor de minimis prevăzute în Programul pentru stimularea înfiinţării întreprinderilor mici şi mijlocii "Start-upNation – România , ataşat şi la fila 237 volum 1 dosar, rezultă că expres că Programul Start Up Naţion este un program "implementat de către Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat prin intermediul Agenţiilor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Atragere de Investiţii şi Promovare a Exportului Braşov”, fiind prin urmare evident că agenţiile din teritoriu au obligaţia legală de a respecta liniile trasate de organul administrativ care gestionează acest program, în speţă Ministerul fiind cel care decide care sunt liniile directoare şi condiţiile în care se acordă ajutorul, agenţia fiind obligată să respecte aceste principii trasate de organul competent să decidă în acest sens, obligaţia sa fiind strict una administrativă de verificare a documentaţiei în conformitate cu cele stabilite de organul administrativ care, potrivit normei de mai sus, "implementează" programul, sub acest aspect fiind de subliniat că însăşi pârâta a arătat  în cadrul întâmpinării că aceste instrucţiuni trasează "linii directoare ale modului de lucru, evaluare şi verificare ale dosarelor depuse".

Pentru aceste considerente, instanţa constată că refuzul Agenţiei pârâte de decontare a sumei solicitate este nelegal, reclamanta respectând prevederea legală cuprinsă în art. 4.9 din schema de ajutor de minimis ce face parte din Acordul de finanţare.

B) În subsidiar, în măsura în care, contrar celor de mai sus, s-ar interpreta norma legală de mai sus în sensul că, deşi textul foloseşte sintagma "după caz", dovada autorizării ar fi necesară în "toate" cazurile, instanţa constată că în speţa de faţă reclamanta îndeplinea la data de încheierii contractului cerinţa autorizării pentru furnizorul de echipamente, în condiţiile în care aceasta era autorizată la momentul încheierii contractului cu reclamanta, sa desfăşoare activitatea de intermediere în comerţ cu privire la echipamentele vândute, având codul CAEN 4619 – „Intermedieri în comerţul cu produse diverse,” conform certificatului constatator emis de ONRC la data de 17.11.2017 (fila 85 volum 1).

Totodată, se reţine că furnizorul ............ SRL era şi este distribuitor autorizat al …………… Kft., astfel  cum reiese din Contractul de furnizare din 5 ianuarie 2018 (in original „Szerzodes"), în virtutea căruia  ............ SRL primeşte discount-uri la preturile de achiziţie ale produselor, în baza volumului de vânzări din România,  fiind distribuitor autorizat al …………… Kft.

Or, din această perspectivă, având în vedere modul în care este formulată norma legală analizată precum şi finalitatea acesteia, fiind esenţial a se reţine că în cauza de faţă esenţială este îndeplinirea condiţiilor în persoana aplicantului la Programul Start Up Nation, acesta fiind subiectul analizat, cerinţa autorizării cu privire la furnizor neputând fi interpretată în sensul verificării celui din urmă de la înfiinţare cu privire la întreaga sa activitate, în speţă furnizorul fiind o societate comercială ce a luat naştere şi funcţionează în mod legal conform Legii 31/1990, înregistrată la registrul comerţului, autorizată să desfăşoare activităţi de intermediere cu codul CAEN de mai sus şi, în mod esenţial, distribuitor autorizat al  producătorului pentru produsele vândute reclamantei, tribunalul constată că cerinţa autorizării a fost îndeplinită, modul de interpretare dat prevederii legale de către organul administrativ fiind unul excesiv de restrictiv, din perspectiva condiţiei analizate fiind lipsit de relevanţă dacă furnizorul a vândut produsele în nume propriu ori în calitate de reprezentant legal sau convenţional sau în numele  producătorului, cât timp acesta din urmă l-a autorizat să distribuie produsele sale, chestiune necontestată în speţă.

Pentru aceste considerente, tribunalul constată că, şi în măsura în care s-ar aprecia că  reclamanta ar fi trebuit să depună înscrisuri cu privire la „autorizarea activităţii furnizorului”, adică  relativ la societatea care i-a vândut echipamentele, condiţia legală este îndeplinită în condiţiile în care aceasta a depus extrasul de Registrul Comerţului din care rezultă Codul CAEN 4619 – „Intermedieri în comerţul cu produse diverse”, în condiţiile în care clasa 461 din care face parte codul CAEN al furnizorului include activităţile intermediarilor, brokerilor de bunuri de consum si ale tuturor celorlalţi comercianţi cu ridicata care fac comerţ în numele sau pe contul altora.

C) Instanţa va reţine însă că, şi în măsura în care s-ar aprecia că reclamanta ar fi trebuit să facă dovada autorizării furnizorului în forma pretinsă de organul administrativ, contrară celei impuse de autoritatea centrală care implementează proiectul şi în ipoteza  în care s-ar aprecia că autorizarea furnizorului pentru activităţi de intermediere şi calitatea de distribuitor autorizat al producătorului pentru echipamentele pentru care le-a vândut reclamantei nu erau suficiente, instanţa constată că actul administrativ atacat este nelegal, măsura dispusă de organul administrativ de respingere a cererii de plată şi de  reziliere a acordului de finanţare  fiind adoptată cu încălcarea principiului proporţionalităţii, principiu specific dreptului administrativ în virtutea căruia  măsurile dispuse de autorităţile publice nu trebuie să depăşească ceea ce este necesar şi adecvat pentru realizarea interesului public, astfel ca inconvenientele cauzate particularului să nu fie excesiv de împovărătoare în raport cu scopurile vizate prin acţiunea administraţiei.

În speţă, tribunalul apreciază ca fiind relevant faptul că prevederea legală a cărei nerespectare a reţinut-o pârâta este una evident insuficient de clară, echivocă, necesitând un demers de interpretare, faptul că este susceptibilă de mai multe sensuri fiind reflectat chiar de aceea că inclusiv în cadrul autorităţii administrative care implementează proiectul i-au fost conferite mai multe semnificaţii, or, în condiţiile în care chiar la nivelul organului administrativ există discuţii contradictorii asupra acestei chestiuni, nu se poate imputa reclamantei faptul că nu ar fi dat acestei prevederi legale o interpretare corectă, dat fiind că asupra sensului corect nici autoritatea administrativă nu a căzut de acord.

Pe de altă parte, instanţa va reţine că buna credinţă a reclamantei este evidentă, în condiţiile în care a contractat cu un furnizor de produse înregistrat în condiţii legale, o societate comercială care a prezentat un cod CAEN care îi conferea dreptul de a distribui produsele importate din Ungaria, raţiunea pentru care a fost instituită prevederea legală referitoare la autorizarea furnizorului fiind evident aceea ca produsele să fie achiziţionate în condiţii legale, instanţa urmând a reţine că din această perspectivă raporturile dintre furnizor şi producătorul ale cărui produse acesta din urmă le distribuie reprezentând chestiuni ce nu prezintă relevanţă în cadrul procesual dedus judecăţii.

În sfârşit, tribunalul constată că în cadrul dosarului de decont reclamanta a depus, în mod efectiv, şi dovada obţinerii codului CAEN solicitat de organul administrativ 4669 – „Comerţ cu ridicata al altor măsuri şi echipamente”, astfel cum rezultă din certificatul constatator emis de ONRC la data de 22 mai 2018 (fila 92 volum 1), acesta existând în mod efectiv la data analizării cererii de decontare a alocaţiei financiare, respingerea cererii şi rezilierea Acordului de finanţare pe considerentul că acest cod a fost alocat după încheierea contractului de  furnizare a echipamentelor, dar înainte de depunerea dosarului de decont reprezintă în mod evident, în contextul circumstanţelor expuse anterior, al unei prevederi legale susceptibilă de mai multe interpretări, o măsură administrativă excesivă ce nu respectă principiul proporţionalităţii enunţat mai sus, neputând fi ignorat faptul că solicitantul, care a contractat un credit în valoare de 200.000 lei, a acţionat cu bună credinţă, pornind de la premisa că Acordul de finanţare a fost încheiat pentru a produce efectele în vederea căruia a fost perfectat.

XI. Pentru toate aceste motive, având în vedere, în mod esenţial, faptul că reclamanta a îndeplinit condiţia legală cuprinsă în art. 4.9 din Schema de ajutor de minimis, interpretarea dată de organul administrativ pârât fiind eronată şi neconformă cu sensul şi raţiunea acestei dispoziţii legale, încălcând inclusiv voinţa organului administrativ central care implementează  în mod programul Start Up Naţion şi care are competenţa de a decide "liniile directoare" în verificarea condiţiilor de acordare a finanţării, reţinând totodată că, şi în măsura în care s-ar aprecia că cerinţa invocată de pârâtă ar fi trebuit îndeplinită, în mod efectiv aceasta a fost respectată de reclamantă, şi într-o astfel de ipoteză interpretarea dată de pârâtă fiind în mod evident excesiv de restrictivă, iar pe de altă parte reţinând că, în cauza de faţă, în oricare dintre interpretările date prevederii legale în discuţie, în contextul circumstanţelor speţei reţinute anterior, măsura administrativă adoptată de pârâtă încalcă principiul proporţionalităţii ce trebuie să caracterizeze orice soluţie adoptată de organul administrativ, tribunalul constată că acţiunea formulată de reclamantă este întemeiată, astfel că potrivit art. 18 alin.1 aceasta va fi admisă, dispunându-se anularea Deciziei nr. 2139/01.08.2018 emisă de pârâta Agenţia pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, Atragere de Investiţii şi Promovare a Exportului Braşov - de respingere a contestaţiei administrative prealabile formulate de reclamantă şi actul administrativ constând în Scrisoarea de înştiinţare a respingerii dosarului pentru decont nr.2374/05.07.2018 emisă de pârâta Agenţia pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, Atragere de Investiţii şi Promovare a Exportului Braşov.

Totodată, văzând şi art. 18 alin.2 din Legea 554/2004, tribunalul va  menţine efectele Acordului de finanţare 1764/12.09.2017 încheiat între reclamantă şi pârâtă şi va obliga pârâta la plata către reclamantă a alocaţiei financiare nerambursabile ce face obiectul cererii de rambursare nr. 1 înregistrată sub nr. 1580/23.05.2018 la Agenţia pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, Atragere de Investiţii şi Promovare a Exportului Braşov.

XII. Faţă de soluţia de admitere a acţiunii principale, fiind reţinute motivele invocate de intervenientă în sprijinul poziţiei procesuale a părţii în interesul căreia a intervenit,  instanţa va admite cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantei, văzând art. 66-67 Cod procedură civilă.

XIII. Având în vedere prevederile art. 453 NCPC., faţă de soluţia de admitere a acţiunii, instanţa urmează a dispune obligarea pârâtei - aflată în culpă procesuală -  la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.676 lei, sumă din care 350 lei reprezentând taxa judiciară de timbru (fila 135 volum 1 ), iar suma de  8325,95 lei reprezentând onorariul avocaţial ( fila 194 – 195 volum 2 dosar ).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamanta  ............ S.R.L.-D., cu sediul în ……………………., înregistrată la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Covasna sub nr. ………….., având CUI ……….., reprezentată legal prin administrator K.S.-E. şi convenţional prin „…………." S.p.a.r.l., cu sediul profesional în …………………… împotriva pârâtei AGENŢIA PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI SI MIJLOCII, ATRAGERE DE INVESTIŢII SI PROMOVARE A EXPORTULUI BRAŞOV cu sediul în ………………, având Cod de identificare fiscală nr. …………., reprezentată prin Director Executiv L. F.

Admite cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantei formulată  de intervenienta BANCA ............ S.A., cu sediul în ……………., cod postal ……….., înmatriculată în Registrul Comerţului sub nr. ……….., Cod Unic de înregistrare ………….. 

Anulează  Decizia nr. 2139/01.08.2018 emisă de pârâta Agenţia pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, Atragere de Investiţii şi Promovare a Exportului Braşov - de respingere a contestaţiei administrative prealabile formulate de reclamantă.

Anulează actul administrativ constând în Scrisoarea de înştiinţare a respingerii dosarului pentru decont nr.2374/05.07.2018 emisă de pârâta Agenţia pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, Atragere de Investiţii şi Promovare a Exportului Braşov.

Menţine efectele Acordului de finanţare 1764/12.09.2017 încheiat între reclamantă şi pârâtă.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a alocaţiei financiare nerambursabile ce face obiectul cererii de rambursare nr. 1 înregistrată sub nr. 1580/23.05.2018 la Agenţia pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, Atragere de Investiţii şi Promovare a Exportului Braşov.

Obliga pârâta la plata sumei de 8.676  lei către reclamantă  - cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs care se va depune la Tribunalul Covasna în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi  - 18 iunie 2019.

Preşedintepentru grefier