Recurs contencios administrativ. Anulare hotarâre consiliu local

Decizie 2927 din 08.10.2014


SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare hotarâre consiliu local

-Art. 204 din Legea nr. 393/ 2004

-Art. 57 din Legea nr. 215/ 2001

Contrar celor afirmate de recurent, judecatorul fondului, a stabilit în mod corect, prin raportare la cererea introductiva (6.01.2014) si la cea precizata (din data de 0.02.2014) ca reclamantul a solicitat initial suspendarea si apoi  anularea HCL nr. 47/2013, aspect ce rezulta explicit din punctul 3 al actiunii precizate, instanta fiind legal învestita în acest sens.

Nici criticile referitoare la încalcarea normelor de drept material nu pot fi retinute.

În mod legitim, instanta de fond a constatat ca, prin hotarârea atacata, care este un act cu caracter individual cu privire la persoane, s-a aprobat, prin vot deschis, revocarea a patru hotarâri anterioare, respectiv nr. 12,13, 18 si 19/2013 ale aceluiasi Consiliu local P., stabilindu-se totodata ca, de la data adoptarii sale, domnul B. G. îsi reia activitatea de viceprimar conform HCL nr. 5/2012. Din expunerea de motive ce a stat la baza adoptarii acestei hotarâri (fila 369) rezulta explicit ca se dorea reglarea situatiei considerate de initiatori una de „ anormalitate” cu privire la functia de viceprimar a comunei.

Din înscrisurile prezentate rezulta ca aceasta functie este disputata la nivelul comunei de doua persoane si anume d-l S. G., reclamant în cauza si d-l B. G., acestia dobândind pe rând aceasta calitate dupa cum rezulta din hotarârile de consiliu pe rând adoptate, revocate ori atacate în instanta, cea ce explica cu atât mai mult necesitatea adoptarii prin vot secret a unei astfel de hotarâri.

Sub aspectul contestat în cauza, instanta de recurs a retinut ca, în mod legitim a retinut judecatorul fondului ca, potrivit art. 69 alin. 1 din Regulamentul de organizare si functionare al Consiliului local al comunei P. (fila 67), o astfel de hotarâre se adopta cu vot secret, aspectul rezultând explicit din textul enuntat.

Interpretarea data de recurent în sensul ca aliniatul 1 care prevede explicit modalitatea de vot nu este incidenta în speta, este eronata.

Aliniatul 3, pe care îl invoca si care prevede posibilitatea consiliului local de a hotarî, la propunerea presedintelui de sedinta, asupra modalitatii de vot, nu se reglementeaza situatia dedusa judecatii întrucât modalitatea de vot reglementata de acesta se refera la cazurile în care prin lege sau regulament nu se prevede expres asupra modalitatii de vot.

Or, este evident ca, în speta, ne aflam tocmai în situatia în care alin.1 stabileste imperativ si derogatoriu ca, atunci când se adopta o hotarâre cu caracter individual cu privire la persoane, ceea ce este cazul în speta, votul este secret. Aceasta reglementare de altfel, nu contravine prevederilor art. 2 din  Legea nr. 393/2004 sau art. 57 din Legea nr. 215/2001 asa cum sustine recurentul, ci dimpotriva este în acord cu aceste dispozitii cu forta juridica superioara.

Decizia nr. 2927/CA/08.10.2014 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal

Dosar 6/83/CA/2014

Prin Sentinta nr. 1230/CA din 02.04.2014 Tribunalul S. M. a admis actiunea în contencios administrativ astfel cum a fost precizata înaintata de reclamantul S. G. împotriva pârâtului C. L. al comunei P., în sensul ca a anulat Hotarârea nr. 47/ 09.12.2013 adoptata de C. L. al comunei P., fara cheltuieli de judecata.

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca, prin Hotarârea nr. 47/ 09.12.2013 adoptata de C. L. al comunei P., atacata prin actiunea în contencios administrativ, luând în considerare Sentinta civila nr. 3789/ CA/ 2013 pronuntata de Tribunalul S. M. în dosar nr. 3853/2013 prin care se dispune suspendarea Hotarârilor nr. 18/2013 si nr. 19/2013 adoptate în sedinta din 02.05.2013, cât si adresa nr. 4121/2013 a Institutiei Prefectului S. M. prin care se constata nelegalitatea Hotarârilor nr. 12/2013 si nr. 13/2013 dar si a adresei nr. 10272/ 07.11.2013 a Institutiei Prefectului Judetului S. M. prin care se înstiinteaza ca HCL nr. 12 si 13, precum si  Dispozitia nr. 86/2013, sunt suspendate de drept ca urmare a promovarii actiunii în contencios administrativ conform art. 3 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, având în vedere prevederile art. 46 alin. 1 si 2, art. 43 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala, raportul compartimentului de resort si al comisiei de specialitate, în temeiul art. 45 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, C. L. P. a aprobat revocarea Hotarârilor nr. 12 si 13/2013 ale C. L. P. si a Hotarârilor nr. 18 si 19/2013 ale  C. L. P.. Cu data aprobarii acestei hotarâri, consiliul local a statuat  ca  functia de viceprimar sa fie preluata de domnul B. G. ales în aceasta functie prin Hotarârea C. L. P. nr. 5/2012, indicându-se calea de atac în termen de 30 de zile de la comunicare, hotarârea urmând a fi comunicata prin grija secretarului comunei P., cu Primarul comunei P., domnul S. G. si domnul B. G.

Hotarârile nr. 12/2013, nr. 13/2013, nr. 18/2013 si nr. 19/2013 adoptate de C. L. al comunei P. au ca obiect alegerea/revocarea viceprimarului comunei P., sunt atacate în fata instantei de contencios administrativ, executarea acestora fiind suspendata fie din dispozitia instantei de judecata, fie de drept în conditiile prevazute de art. 3 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.

În ce priveste modalitatea în care reclamantul a precizat cererea de chemare în judecata indicând trei capete de cerere distincte, instanta a constatat ca solicitarea reclamantului de a se admite exceptia „depasirii competentelor” de catre C. L. P. deoarece prin actul criticat se dispune revocarea HCL P. nr. 12 si 13 din 18 aprilie 2013 si capatul de cerere privind constatarea suspendarii de drept a HCL P. nr. 47/2013 deoarece acesta are acelasi continut cu HCL P. nr. 19/2013, respectiv exercitarea functiei de viceprimar de catre B. G., Hotarârea nr. 19/2013 fiind suspendata de Tribunalul Judetean S. M. prin sentinta civila nr. 3789/CA/2013, având în vedere dispozitiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ care stabileste obiectul actiunii în contencios administrativ si art. 18 din Legea nr. 554/2004 care stabileste solutiile ce le poate pronunta instanta de contencios administrativ, aceasta a constatat ca cele doua cereri desi formulate ca petit al unei cereri de chemare în judecata, în realitate reprezinta motive de nelegalitate ale actului administrativ contestat, invocate de catre reclamant  în vederea justificarii necesitatii anularii actului administrativ contestat. Referitor la apararea de fond  invocata de catre reclamant  privind depasirea de catre autoritate publica pârât a competentelor legale de emitere a actului administrativ contestat, instanta de fond a constatat ca prin nicio dispozitie legala nu este prevazuta interdictia unei institutii sau autoritati publice de a reveni asupra unui act administrativ care a fost contestat pe calea contenciosului administrativ. Dimpotriva, dispozitiile Legii nr. 554/2004, în special art. 1 alin. 6 si  art. 7 din acest act normativ si cele din Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala care stabilesc atributiile si competentele autoritatilor publice locale, întaresc unul din caracterele juridice esentiale ale actelor administrative unilaterale respectiv caracterul esentialmente revocabil al acestora, în masura în care un act administrativ nu a intrat în circuitul civil autoritatea publica emitenta fiind îndreptatita sa dispuna revocarea acesteia, din oficiu sau urmare a unei plângeri prealabile formulata de catre persoana vatamata prin emiterea/adoptarea acestuia.

În speta, s-a constatat ca cele patru hotarâri de consiliu local în legatura cu care emitentul acestora a dispus revocarea se refera la alegerea/revocarea unui consilier local în functia de viceprimar al comunei P., astfel ca acestea nu sunt hotarâri susceptibile de „a intra în circuitul civil”. Notiunea de „circuit civil” avuta în vedere de legiuitor în cuprinsul art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 se refera din punct de vedere juridic la circulatia juridica a bunurilor în general în functie de natura juridica a acestora  si nu se refera la producerea oricaror efecte juridice ale actelor administrative în general, o alta interpretare data acestei dispozitii legale având drept consecinte golirea esentiala a principiului de drept anterior enuntat privind caracterul esentialmente revocabil al actelor administrative unilaterale.

În ce priveste solicitarea reclamantului de a se constata suspendarea de drept a HCL nr. 47/2013, instanta de fond a constatat ca, prin HCL nr. 19/02.05.2013 s-a „ales” domnul B. G. în functia de viceprimar al comunei P., având în vedere prevederile art. 57 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, iar prin art. 3 din HCL nr. 47/2013 contestat, se dispune „reluarea activitatii în functia de viceprimar a domnului B. G. ales în functie prin HCL P. nr. 5/2012”, urmare a revocarii celorlalte hotarâri care au statuat în legatura cu functia de viceprimar al comunei P.

Astfel fiind, instanta de fond a constatat ca, în cauza, nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 14 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 pentru a opera suspendarea de drept a actului administrativ contestat, întrucât noul act administrativ contestat nu are acelasi continut ca si cel suspendat de catre instanta

În ce priveste criticile reclamantului privind indicarea gresita a termenului de promovare a caii de atac împotriva acestuia si neindicarea obligatiei de comunicare a hotarârii cu Institutia Prefectului, instanta de fond a constatat ca aceste omisiuni nu sunt de natura a atrage nelegalitatea hotarârii contestate întrucât acestea nu produc vreo vatamare persoanelor interesate întrucât termenul pentru introducerea actiunii în contencios administrativ este cel prevazut de lege, respectiv de art. 11 din Legea nr. 554/2004, mentiunea eronata a termenului de promovare a actiunii în contencios administrativ nefiind de natura sa îngradeasca dreptul persoanei vatamate de a promova actiunea în contencios administrativ în conditiile legii, iar mentiunea aducerii la cunostinta Institutiei Prefectului a hotarârii adoptate de catre un consiliu local nu este o mentiune expresa prevazuta de lege, ci reprezinta o obligatie legala a autoritatii publice care trebuie adusa la îndeplinire fie ca aceasta a fost sau nu punctata în hotarârea adoptata.

Potrivit art. 69 alin. 1 si 3 din Regulamentul de organizare si functionare a C. L. P. adoptat în temeiul si în conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001 privind administratia publica locala (fila nr. 61), „votul consilierilor este individual si poate fi deschis sau secret. Hotarârile cu caracter individual cu privire la persoane vor fi luate întotdeauna prin vot secret, cu exceptiile prevazute de lege.

Consiliul local hotaraste, la propunerea presedintelui de sedinta, ce modalitate de vot se va folosi,  în afara de cazul în care prin lege sau regulament  se stabileste o alta modalitate.”

Din analiza continutului HCL nr. 47/2013, contestata prin actiune, instanta de fond a constatat ca aceasta hotarâre este cu caracter individual, referitoare la persoane, dovada în acest sens fiind si comunicarea acesteia cu cele doua persoane la care se refera, reclamantul S. G. si domnul B. G., hotarâre care potrivit art. 69 alin. 1 din Regulamentul de organizare si functionare a C. L. P. ar fi trebuit adoptata prin vot secret.

Din procesul verbal de sedinta întocmit la data de 09.12.2013 (filele nr. 49-51) rezulta ca, desi regulamentul de organizare si functionare a prevazut în mod expres ca întotdeauna hotarârile cu caracter individual cu privire la persoane  se iau prin vot secret, s-a pus în discutie modalitatea de exprimare a votului si s-a stabilit ca acesta sa se faca prin vot deschis, vot la care a participat si reclamantul desi, astfel cum s-a aratat avea interes direct în adoptarea/neadoptarea acestui act administrativ.

Având în vedere faptul ca hotarârea de consiliu local contestata a fost adoptata prin vot deschis, desi Regulamentul de organizare si functionare a consiliului local pârât a prevazut în mod imperativ necesitatea adoptarii acestuia prin vot secret, instanta de fond a constatat ca aceasta modalitate de vot atrage nelegalitatea hotarârii de consiliu local adoptata în aceste conditii. Instanta de fond a apreciat ca, din punct de vedere formal, având în vedere gravitatea masurii ce s-a adoptat, stabilirea persoanei ce urma sa exercite functia de viceprimar al comunei, se impunea respectarea de catre consiliul local pârât a normelor imperative privind formalitatile anterioare emiterii actului administrativ nerespectarea acestora având drept consecinta nelegalitatea actului administrativ contestat.

În prezenta acestui motiv de nelegalitate, fata de considerentele anterior prezentate, instanta de fond a apreciat ca actiunea în contencios administrativ promovata de reclamant este întemeiata, motiv pentru care, în temeiul art. 3, 8, 10, 18 din Legea nr. 554/2004 si a textelor de lege amintite, a admis-o, fara obligarea pârâtului cazut în pretentii la plata cheltuielilor de judecata suportate, acestea nefiind solicitate de catre reclamant potrivit art. 453 Cod procedura civila.

 Împotriva acestei sentinte, în termen si legal timbrat, a declarat recurs recurentul-pârât C. L. P., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotarârii recurate si, pe cale de consecinta, respingerea actiunii.

In dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a aratat ca instanta de fond retine împrejurarea ca, actiunea formulata de reclamant, nu are un petit efectiv, deoarece capetele de cerere formulate de catre acesta sunt de fapt aparari de fond si ca în realitate acesta, a dorit sa ceara anularea actului administrativ.

Sub acest aspect, apreciaza ca instanta de fond încalca principiul disponibilitatii, si implicit norma de drept care tine judecatorul sa solutioneze întotdeauna în limita vointei exprimate de parti, fara sa adauge la aceasta, ca astfel sa nu rupa echilibrul procesual dintre participantii la proces.

Procedând altfel, prin adaugarea la petitul reclamantului, instanta de fond a dat o solutie cu aplicarea gresita a legii.

Fata de solutionarea cauzei prin raportare la prevederile art.69 alin. 1 si 3 din Regulamentul de organizare si functionare a C. L. P., este de observat faptul ca, pe de o parte, motivarea hotarârii pronuntate este inexacta si insuficienta si, pe de alta parte, este consecinta aplicarii gresite a normelor de drept material.

Considera ca este corecta motivarea instantei sub aspectul împrejurarii ca, în considerarea art. 69 alin. 1 si 3 din Regulamentul de organizare si functionare a C. L. P., hotarârile cu caracter individual cu privire la persoane se iau prin vot secret, cu exceptiile prevazute de lege, iar modalitatea de vot se hotaraste pentru fiecare hotarâre în parte, la propunerea presedintelui de sedinta, de plenul consiliului local. În schimb, este insuficienta si inexacta atunci când constata caracterul de act administrativ cu caracter individual, referitor la persoane, a Hotarârii nr.47/2013, deoarece este vorba despre un act administrativ revocatoriu a unor acte administrative anterioare, care, prin ele însele, aveau caracter individual, vizând schimbarea sau alegerea unuia sau a altuia dintre consilierii locali în functia de demnitate publica, viceprimar.

În conditiile în care maniera de vot este lasata, prin Regulament, cu privire la toate hotarârile cu caracter individual, la latitudinea consiliului local, la propunerea presedintelui de sedinta si acest consiliu a hotarât ca proiectul de hotarâre sa fie votat prin vot deschis, este de neînteles de ce considera instanta de fond prioritara prevederea de la alin. 1 art. 69 si nu pe cea de la art. 2 art. 69 din Regulament.

În contextul în care judecatorul fondului s-a motivat astfel în justificarea solutiei sale, este evidenta nelegalitatea hotarârii instantei din perspectiva faptului ca aceasta este tributara aplicarii unei prevederi dintr-un Regulament de organizare si functionare, fara sa verifice aceasta incidenta coroborat cu normele de drept material incidente.

Potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 393/2004 "Viceprimarii si vicepresedintii consiliilor judetene sunt alesi prin vot secret indirect, potrivit prevederilor Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, republicata", în timp ce prin art. 57 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 se precizeaza ca „Viceprimarul este ales cu votul majoritatii consilierilor locali în functie, din rândul membrilor acestuia".

Fata de aceste prevederi legale, orice prevedere din Regulament, cum ca orice hotarâre cu caracter individual, atunci când se refera la o persoana determinata, se voteaza prin vot secret, nu are o valoare mai mare decât cealalta prevedere din Regulament, aceea cum ca asupra modului de exprimare a votului, cu privire la hotarârile cu caracter personal, hotaraste consiliul local la propunerea presedintelui.

În acest context, Hotarârea nr.47/2013 nu este actul administrativ de care vorbeste art. 2 alin. 3 din Legea nr. 393/2004 sau art. 57 alin.3 din Legea nr. 215/2001, ci este un act administrativ circumscris dreptului recunoscut de lege autoritatii publice de a-si revoca actele emise, motiv pentru care nu poate fi asimilat unui act administrativ ce se adreseaza unei persoane determinate.

Pe de alta parte, fata de împrejurarea ca votul secret este o conditie de legalitate a actului administrativ numai în cazul alegerii viceprimarului, era nepermis instantei sa extinda verificarea de legalitate asupra HCL nr. 47/2013, cu atât mai mult cu cât, prin Regulament, fata de astfel de situatii, s-a stabilit ca modalitatea de vot, acolo unde legea nu obliga expres, va fi aleasa de consiliul local, la propunerea presedintelui de sedinta.

Consiliul local, la propunerea presedintelui de sedinta, a ales ca modalitate de vot votul deschis pentru aprobarea proiectului de hotarâre privind revocarea actelor administrative mentionate, demers absolut legal.

În drept a invocat dispozitiile art. 483 si urm. Cod procedura civila, art. 488 pct. 6 si 8 Cod procedura civila.

 Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate ca temeinica si legala.

In aparare a aratat urmatoarele:

A. Cu privire la sustinerea pârâtului de încalcarea de catre instanta de fond a principiului disponibilitatii, a aratat ca cererea adresata Tribunalului S. M., cuprinde doua faze, si anume:

-prin cererea initiala a solicitat instantei suspendarea executarii actului emis respectiv a HCL P. nr. 47/2013, urmând ca, în termenul legal, sa completeze cererea;

-la data de 06 febr. 2014 a depus la instanta înscrisul "precizare de actiune" unde, la pct. 3, solicita anularea în tot a hotarârii atacate, respectiv HCL P. nr. 47/2013.

Apreciaza ca, cele doua capete de cerere formulate pentru solutionare, întrunesc conditiile necesare de admisibilitate a cererii sale si prin prisma principului fundamental al dreptului civil, respectiv al "disponibilitatii".

In mod intentionat pârâtul preia si modifica o sintagma din cuprinsul motivatiei instantei de fond scriind cu majuscule ca reclamantul "a dorit sa ceara anularea actului administrativ" când, de fapt, instanta de fond apreciaza la modul clar si concret urmatoarele: "scopul urmarit în mod evident de catre reclamant fiind cel de a se dispune anularea actului administrativ contestat".

Prin urmare, instanta de fond a admis si solutionat cererea sa, nefiind în situatia sugerata de pârât de a adauga petitul reclamantului, solutia fiind întemeiata si legala.

B. Cu privire la sustinerile pârâtului legat de respectarea procedurii de vot la validarea HCL P. nr. 47/2013, a precizat urmatoarele: pârâtul-recurent în sustinerea sa "completeaza" alin. 3al art.69 din Regulamentul de organizare si functionare a C. L. P. cu sintagma "iar modalitatea de vot se hotaraste pentru fiecare hotarâre în parte" denaturând prevederea din regulament, care stipuleaza concret modalitatea de vot la hotarârile cu caracter individual, si anume votul secret (art. 69 alin. 1); aprecierea instantei de fond de încadrare a modalitatii de vot în alin. 1 art.69 din regulament corespunde pe deplin legii si aceasta conduita a fost respectata de fiecare data în astfel de situatii. Sugestia pârâtului de a pune alin. 2 al art. 69 din regulament cu alin. 1 al art. 69 pe acelasi palier nu face decât sa induca incertitudine deoarece alin. 1 art. 69 reglementeaza modalitatea de vot, iar alin. 2 art. 69 reglementeaza procedura în cazul votului deschis, lucruri total diferite; invocarea de catre pârât a prevederilor Legii nr. 393/2004 si ale Legii nr. 215/2001, nu sunt în contradictie cu prevederile din Regulamentul C. L. P.; despre caracterul actului administrativ, precizeaza ca, în interpretarea judecatorului, acesta - HCL P. nr. 47/2013- este un act administrativ cu caracter individual, articolele 1 si 2 din hotarârea atacata se refera la revocarea si alegerea unor persoane din si pe functia de viceprimar, iar art. 3 al hotarârii stipuleaza reluarea functiei de viceprimar de B. G. in baza HCL P. nr. 5/2012, fapt pentru care emitentul pârât a si stabilit comunicarea hotarârii catre reclamant si catre actualul viceprimar, aspecte retinute în spiritul legii si de instanta de fond.

În drept a invocat prevederile Legii nr. 393/2004, ale Legii nr. 215/2001, Regulamentul de organizare si functionare a C. L. P., Legea nr. 554/2004.

Instanta de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât si din oficiu, prin prisma motivelor de ordine publica, a retinut ca  este nefondat si l-a respins, pentru urmatoarele considerente:

Criticile aduse hotarârii sunt neîntemeiate.

Contrar celor afirmate de recurent, judecatorul fondului, a stabilit în mod corect, prin raportare la cererea introductiva (6.01.2014) si la cea precizata (din data de 0.02.2014) ca reclamantul a solicitat initial suspendarea si apoi  anularea HCL nr. 47/2013, aspect ce rezulta explicit din punctul 3 al actiunii precizate, instanta fiind legal învestita în acest sens.

Nici criticile referitoare la încalcarea normelor de drept material nu pot fi retinute.

În mod legitim, instanta de fond a constatat ca, prin hotarârea atacata, care este un act cu caracter individual cu privire la persoane, s-a aprobat, prin vot deschis, revocarea a patru hotarâri anterioare, respectiv nr. 12,13, 18 si 19/2013 ale aceluiasi Consiliu local P., stabilindu-se totodata ca, de la data adoptarii sale, domnul B. G. îsi reia activitatea de viceprimar conform HCL nr. 5/2012. Din expunerea de motive ce a stat la baza adoptarii acestei hotarâri (fila 369) rezulta explicit ca se dorea reglarea situatiei considerate de initiatori una de „ anormalitate” cu privire la functia de viceprimar a comunei.

Din înscrisurile prezentate rezulta ca aceasta functie este disputata la nivelul comunei de doua persoane si anume d-l S. G., reclamant în cauza si d-l B. G., acestia dobândind pe rând aceasta calitate dupa cum rezulta din hotarârile de consiliu pe rând adoptate, revocate ori atacate în instanta, cea ce explica cu atât mai mult necesitatea adoptarii prin vot secret a unei astfel de hotarâri.

Sub aspectul contestat în cauza, instanta de recurs a retinut ca, în mod legitim a retinut judecatorul fondului ca, potrivit art. 69 alin. 1 din Regulamentul de organizare si functionare al Consiliului local al comunei P. (fila 67), o astfel de hotarâre se adopta cu vot secret, aspectul rezultând explicit din textul enuntat.

Interpretarea data de recurent în sensul ca aliniatul 1 care prevede explicit modalitatea de vot nu este incidenta în speta, este eronata.

Aliniatul 3, pe care îl invoca si care prevede posibilitatea consiliului local de a hotarî, la propunerea presedintelui de sedinta, asupra modalitatii de vot, nu se reglementeaza situatia dedusa judecatii întrucât modalitatea de vot reglementata de acesta se refera la cazurile în care prin lege sau regulament nu se prevede expres asupra modalitatii de vot.

Or, este evident ca, în speta, ne aflam tocmai în situatia în care alin.1 stabileste imperativ si derogatoriu ca, atunci când se adopta o hotarâre cu caracter individual cu privire la persoane, ceea ce este cazul în speta, votul este secret. Aceasta reglementare de altfel, nu contravine prevederilor art. 2 din  Legea nr. 393/2004 sau art. 57 din Legea nr. 215/2001 asa cum sustine recurentul, ci dimpotriva este în acord cu aceste dispozitii cu forta juridica superioara.

Prin urmare, pentru aceste considerente, a înlaturat ca nefondate criticile  formulate de recurent, a respins recursul si a mentinut în întregime hotarârea atacata.